Dacă bolile de civilizaţie în perioadele anteriorare celei contemporane se conturau în spaţiul patologiei

infecţioase (virotice, microbiene sau parazitare), în perioada contemporană acestea se conturează în

spaţiul patologiei cronice degenerative. Cele cu pondere mare în acest cadru sunt următoarele: - boli
cardiovasculare cronice degenerative: ateroscleroza, cardiopatia ischemică, hipertensiunea arterială; -
neoplaziile maligne; cancerul reprezintă a doua cauză de mortalitate la nivel mondial în momentul de
faţă; - dependenţa de substanţe; comportamentele adictive în ansamblul lor şi în marea lor varietate; -
maladii metabolice cronice degenerative: obezitatea, diabetul zaharat; - boli de civilizaţie în sfera
digestivă: problematica gastritelor acute şi cronice, a ulcerelor, frecvenţa mare a cariilor dentare la omul
contemporan, colonul iritabil; - boli de civilizaţie în sfera respiratorie: bronhopneumopatia cronică
obstructivă; - patologia geriatrică: afecţiuni degenerative specifice vârstei precum prevalenţa crescută a
suferinţelor cardiovasculare, a cancerului, tulburări ale funcţiilor psihice; - accidentele, sub multiplele lor
forme, specific contemporane: intoxicaţii accidentale sau din intenţie suicidară, accidente profesionale,
abuz de medicamente, accidente rutiere, agresiuni fizice; - iatrogenozele, prin intervenţie de diagnostic,
terapeutică sau chirurgicală; - sănătatea mentală contemporană: unii specialişti OMS apreciază depresia
ca problemă de sănătate publică a secolului XXI. Confortul suplimentar obţinut de omul contemporan ca
urmare a creşterii standardului de viaţă este insoţit de creşterea ponderii sedentarismului, a
comportamentelor adictive cu sporirea varietăţii acestora; supraalimentaţie, automedicaţie şi
supramedicaţie, cu expunerea pe scară largă la violenţa simbolică în contextul consumului de mass-
media. Astfel, conform evaluărilor realizate de OMS, ponderea celor patru variabile generale ale
sănătăţii şi bolii în ceea ce priveşte cauzele de deces în ţările dezvoltate, sunt următoarele: - factorii de
ordin biologic: 25 %; 249 - factorii de mediu: 15%; - stilul de viaţă: 50 %; - asistenţa medicală (resurse şi
acces la resurse): 10%. Calitatea vieţii se referă la factorii care configurează viaţa la nivel de sănătate, de
condiţii economice, de climat sociocultural, de satisfacţie la nivel psihologic şi spiritual, de calitate a
mediului natural. Toate acestea îşi pun amprenta într-o maniera complexă şi asupra stării de sănătate.
Din acest continut complex al conceptului de calitate a vieţii, pot fi însă desprinse câteva dimensiuni
care vizeaza în mod direct sănătatea şi boala. Acestea sunt: - dimensiuniea fizică/somatică, care se
concretizează în autonomia fizică şi capacitatea anatomo-funcţională cu