malformativ pentru descendenţi. Se recomandă conceperea copiilor la vârste tinere, până la 40 de ani.


de tip psihologic. Au ca scop ajutarea individului în a-şi cristaliza şi consolida personalitatea, vizând o
raportare adecvată a părinţilor faţă de copii. Trebuie cultivate atitudini de tipul încurajare, adecvare,
toleranţă la stres, cooperare şi responsabilitate;  de tip sociologic (varianta instituţional-socială) - au ca
scop evitarea suprasolicitării fizice şi psihice a individului, crearea unui climat favorabil securizant.
Aceste ultime două tipuri acţionează în stadiile avansate ale vieţii. În perioada şcolarităţii şi în perioada
profesională predomină măsurile profilactice de tip psihologic, iar la vârsta a treia predomină măsurile
profilactice de tip sociologic. 2. Psihoprofilaxia secundară vizează oportunitatea şi eficacitatea măsurilor
terapeutice. Are ca scop scăderea manifestărilor şi evoluţiei tulburărilor psihice, fiind nevoie de
diagnostic timpuriu şi tratament oportun. 3. Psihoprofilaxia terţiară vizează acţiunile complexe cu
caracter sociocultural şi este destinată limitării sau prevenirii dezadaptării individului sau a dependenţei
lui de tulburarea psihică. Psihoprofilaxia terţiară acţionează prin: - evaluarea gradului de incapacitate de
muncă drept o consecinţă a nivelului de invaliditate fizică sau psihică; - reabilitarea, readaptarea şi
resocializarea individului, prin psihoterapie şi ergoterapie, pregătind individul pentru a face faţă vieţii
sociale (resocializarea). Psihoprofilaxia terţiară are o valoare prospectivă: pe baza comportamentului
individului şi a condiţiilor prezente se prevede că cel în cauză ar putea presta o profesie, întemeia o
familie şi a se integra optim în mediu. Dacă psihoprofilaxia primară şi psihoprofilaxia secundară vizează
boala, cea terţiară vizează individul prin prisma posibilităţilor sale latente, posibilităţi de obiectivare în
sfera activităţilor sociale şi profesionale. Conştientizarea suferinţelor psihice şi acceptarea acestora pot
vindeca bolile localizate în diferite organe: inima, tubul digestiv şi sistemul respirator sunt afectate de
tulburările emoţionale. Stresul, depresia şi stările nevrotice au un impact major asupra sănătăţii fizice.
Specialiştii vorbesc tot mai des de boli cronice care au fost cauzate de 252 tulburări emoţionale
netratate. În timp, se creează un adevărat cerc vicios, deoarece agravarea stării de sănătate accentuează
simptomele tulburărilor psihice, care la rândul lor pot provoca alte boli somatice. Atunci când stresul,
supărările, tensiunile şi frustrările nu se exprimă prin cuvinte, ele generează suferinţe corporale şi se
transformă într-o formă somatică de manifestare a unor suferinţe psihice. Metoda de tratament constă
în conştientizarea acestor probleme psihice şi în recunoaşterea faptului că există ceva care ne solicită
psihic însă nu credem că este atât de deranjant încât să cerem ajutor. Psihologul Anca Munteanu susţine
că de multe ori mediciispecialişti nu pot da un tratament pentru afecţiunile localizate care nu au originea
în corp, ci se localizează la nivel mental. În aceste situaţii, metodele obişnuite de tratament nu mai au
nici un efect. În cazul dat, oamenii au nevoie de odihnă, concediu, plimbări în aer liber şi alte activităţi
care îi fac să se simtă bine, însă mulţi spun că nu au timp, că nu merită sau că pot trăi fără acestea. În