UMBRARESCU CATALINA

Psihologia sociala a personalitatii

Tulburarea de Personalitate Antisociala

In anumite contexte de viata oamenii recurg la comportamente antisociale, dintr-o
varietate de motive, fara a putea vorbi insa, de o tulburare psihica. Unii fura pentru a-si hrani
familia, altii se iau la bataie pe strada pentru ca se simt amenintati sau viata le este pusa in
pericol si in general marea noastra majoritate, incercam sa mintim sau sa manipulam politistul
de la circulatie pentru a scapa de o amenda atunci cand nu am respectat codul rutier. Exista
totusi oameni care adopta astfel de comportamente nu in situatii de exceptie, ci ca o
norma de viata. Mint, inseala, se bat, violeaza, ii agreseaza pe ceilalti, totul pentru a-si
satisface proprile dorinte sau nevoi. Astfel de personalitati nu adopta aceste conduite ca
ultima solutie, ci ori de cate ori pot face acest lucru.
Aceasta tulburare a fost cunoscuta anterior drept tulburare psihopata sau sociopatie.
Ca si la alte tulburari de personalitate, exista numerosi factori care pot contribui la dezvoltarea
simptomelor. Deoarece simptomele sunt de durata, ideea ca acestea incep in copilarie, sau cel
putin in adolescenta, este acceptata. Consecintele negative ale acestor simptome nu se pot
manifesta pana la perioada de adult.
Cercetarile arata ca un procent mare dintre indivizii cu aceasta tulburare
au comportamente care pot fi recunoscute inainte de 15 ani

Tulburarea de Personalitate Antisociala este caracterizata printr-un tipar

comportamental stabil de violare si desconsiderare a drepturilor celorlalti. Acesta
tulburare de personalitate a fost denumita, de asemenea Psihopatie, Sociopatie sau
Tulburare de Personalitate Dissociala.

Conform DSM-IV principalele caracteristici definitorii sunt:

Incapacitate de a se conforma normelor sociale evidentiata prin numeroase

comportamente antisociale (distrugerea de proprietati, furtul, agresiuni fizice, practicarea unor
activitati ilegale).

Incorectitudine constanta manifestata print-o tendinta spre minciuna, disimulare si

manipularea celorlalti in vederea obtinerii unui profit sau a unei placeri personale.

Impulsivitate, iritabilitate si agresivitate indicate prin dispute fizice sau atacurile

corporale repetate. Personalitatea antisociala prezinta o toleranta scazuta la frustrare, iar
descarcarea se realizeaza prin agresivitate si violenta.

Incapacitate de a planifica in viitor proprile actiuni, ignorarea expectatiilor

negative si a consecintelor comportamentelor antisociale. Aceasta trasatura conduce mai
devreme sau mai tarziu la ruinarea economica, imposibilitatea de a desfasura activitati
acceptate social si in final la privarea de libertate

Desconsiderare fata de siguranta lor sau a altora (conducerea unui autovehicul 

depasind repetat limita de viteza, conducerea sub influenta alcoolului sau a altor substante,
accidente multiple,  comportamente sexuale riscante sau uzul unei substante cu risc crescut
privind propria sanatate, neglijarea copilului sau punerea acestuia in pericol).

Lipsa de remuscare. Indivizii cu Tulburare de personalitate antisociala au foarte

putina remuscare pentru consecintele actelor lor.  Ei pot fi indiferenti ori ofera o justificare
superficiala pentru faptul de a fi vatamat, maltratat ori furat de la cineva  („nedreptatea vietii”,
1
UMBRARESCU CATALINA
Psihologia sociala a personalitatii
„perdantii merita sa piarda”, ori „el ar fi avut parte de asta oricum”). Acestia pot blama
victimele pentru ca ar fi nebune, neajutorate, ori ca isi merita soarta si pot minimaliza
consecintele vatamatoare ale actiunilor lor, ori manifesta pur si simplu o indiferenta totala.

Debut, Cauze si Raspandire

Aceasta tulburare de personalitate se manifesta inainte de varsta de 15 ani, insa

datorita faptului ca formarea personalitatii este un proces complex si de lunga durata,
diagnosticul de tulburare de personalitate antisociala se poate pune numai dupa varsta
de 18 ani, cand se presupune ca personalitatea individului este cristalizata. Pentru a fi pune
diagnosticul de Tulburare de Personalitate Antisociala, persoana trebuie sa aiba si un istoric
de Tulburare de conduita, inainte de varsta de 15 ani (agresarea oamenilor sau animalelor,
distrugerea proprietatii, impostura sau furtul, ori violarea grava a regulilor).

Cei mai multi specialisti explica aceasta tulburare folosind un model bio-psiho-social
de cauzalitate. Acest model sugereaza faptul ca un singur factor nu este responsabil pentru
aparitia si dezvoltarea Tulburarii de Personalitate Antisociale, ci interconectarea complexa a
acestor trei factori.

Factorii biologici si genetici. Anumite trasaturi pecum impulsivitate, furia, nevoia

pentru stimulare si dificultatea de a relationa afectiv cu ceilalti se transmit genetic de la parinti
la copii. Factorii sociali (modul in care o persoana interactioneaza in dezvoltarea sa timpurie
cu familia si prietenii, ori cu alti copii ) si factori psihologici (personalitatea si temperamentul
individului modelate de mediul social si abilitatile invatate de adaptare si gestionarea
stresului) joaca un rol important. Parintelui cu atitudine antisociale ii va fi foarte dificil sa
insufle copilului respect pentru norme, chiar daca nu ii transmite acest fapt genetic. De
asemenea, atunci cand un copil este neglijat sau abuzat, acesta intelege ca lumea este ostila,
afectivitatea nu este apreciata, pedeapsa nu este dreapta, violenta si minciuna sunt singurele
mecanisme de supravietiure.

Legaturi si Asemanari

Tulburarea de Personalitate Narcisistica. Cele doua tulburari de personalitate au in

comun tendinta spre superficialitate, lipsa de empatie si nesinceritatea in relatiile
interpersonale, insa persoanele cu tulburare de personalitate narcisitica nu prezinta
caracteristici dominante precum impulsivitatea, agresivitatea si nu au un istoric de Tulburare
de conduita in copilarie ori comportament infractional in viata adulta.

Persoanele cu Tulburarea de Personalitate Histrionica prezinta tendinta spre

impulsivitate si superficialitate, tendinta de a fi recalcitranti si manipulativ insa, acestea tind
mai degraba spre a exagera emotiile decat a se angaja in comportamente antisociale. Indivizii
cu Tulburare de Personalitate Histrionica sunt manipulativi si seducatori pentru a obtine
atentia, pe cand cei cu tulburare antisociala  sunt manipulativi spre a obtine profit, putere ori
alta gratificatie materiala.

Tulburarea de Personalitate Borderline. Indivizii cu Tulburare de Personalitate

Antisociala tind a fi mai putin instabili emotional si agresivi decat cei cu tulburare de
personalitate borderline. La fel ca si in cazul tulburarii histrionice, personalitatea borderline
prezinta un comportament manipulativ si seducator pentru a obtine atentia si nu un beneficiu
de ordin material sau putere.

2
UMBRARESCU CATALINA
Psihologia sociala a personalitatii
Tulburarea de Personalitate Paranoida. Desi comportamentul antisocial poate fi
prezent in cazul tulburarii de personalitate paranoida, el nu este motivat de regula de dorinta
de castig personal ori de a-i exploata pe altii, ca in situatia personalitatii antisociale, ci este o
consecinta a dorintei de razbunare.

Tulburarile legate de substanta (Alcoomania si Toxicomania) sunt cele mai

redutabile complicatii ale Tulburarii de Personalitate Antisociale, existand o conditionare
reciproca intre acestea.

Anumite manifestari antisociale sunt prezente si in cadrul Schizofreniei, insa in cadrul

acestei tulburari psihice exista elemente definitorii care diferentiaza tabloul clinic: existenta
simptomelor psihotice, incapacitatea sau slaba disponbilitate de a testa realitatea, evolutie
episodica.

Tulburarea dispozitionala expansiva (Mania) cu manifestari antisociale prezinta

elemente distinctive: ideatie de supraestimare sau grandoare, slaba elocventa si capacitate de
argumentare, evolutie episodica.

Suicidul poate fi prezent in cadrul Tulburarii de Personalitate Antisociale, insa nu este

o consecinta a Depresiei, ci rezultantul unei tentative demonstrative sau veleitare. In
desfasurarea acesteti tentative, personaltatea antisociala poate comite suicidul prin eroare sau
din intamplare, fara insa ca acest comportament autodistructiv sa fie consecinta unei pulsiuni
autentice suicidare.

Tratamentul Tulburarii de Personalitate Antisociala

Tulburarea de Personalitate Antisociala afecteaza capacitatea persoanei de a

functiona in mod adecvat in plan personal,profesional si social, iar comportamentul
antisocial este cel mai daunator si costisitor pentru societate. Persoanele cu aceasta
tulburare, de multe ori sunt divortate, au probleme majore legate de consumul de alcool sau
droguri, manifesta tulburari de anxietate sau depresie, somaj prelungit, lipsa unei locuinte si
un comportament criminal. Cu toate acestea, unele persoane cu aceasta tulburare in anumite
contexte sociale sau politice favorizante, asced la pozitii inalte ale puterii in societate si devin
maestri ai manipularii, inselaciunii sau genocidului.

Tratamentul psihoterapeutic

Eficienta tratamentului psihologic in modificarea caracteristicilor definitorii ale acestei

tulburari  nu a putut fi pe deplin demonstrat, ci mai degraba s-a constatat o ameliorare prin
controlul comportamentelor daunatoare si construirea unor strategii personale mai adaptative
functionarii sociale.

Principalul obiectiv urmarit in psihoterapia tulburarii de personalitate

antisociale este acela de a construi o alianta terapeutica solida si de a constientiza refuzul
pacientului de a stabili relatii interumane oneste. De asemenea, o directie importanta de urmat
in procesul terapeutic este cea legata de formarea si dezvoltarea abilitatiilor sociale, esentiale
unei functionari sociale a persoanei. Persoanele cu Tulburare de Personalitate Antisociala nu
dispun de respect, responsabilitate si onestitate, le lipseste cooperarea si generozitatea,
castitatea si prudenta, controlul furiei. Prin natura caracteristicilor, tratamentul psihoterapeutic

3
UMBRARESCU CATALINA
Psihologia sociala a personalitatii
se desfasoara cel mai eficient in context de spitalizare sau institutionalizat, reducandu-se astfel
semnificativ influenta factorilor exterior perturbatori.

Personalitatea Antisociala nu solicita ajutor psihoterapeutic. Aceasta ajunge in

cabinetul psihologic atunci cand solicita, de exemplu  o evaluare psihologica pentru
obtinerea unui aviz psihologic de angajare sau permis port arma. In astfel de situatii, aspectul
si tinuta corecta, agreabila, volubilitatea in comunicare, comportamentul seducator si
manipulativ camufleaza adevarata personalitate si comportamentele antisociale care se afla in
spatele acestei structuri dezadaptative. De multe ori, timpul insuficient alocat pentru un astfel
de demers, precum si neutilizarea unor teste proiective care sa evalueze structrura profunda a
personalitatii, determina ca astfel de persoane sa treaca cu „brio” examenul psihologic si sa
obtina avizul psihologic favorabil.  Numai o sondare profunda a  personalitatii, a
experientelor de viata care au stat la baza dezvoltarii si formarii, a antecedentelor personale, a
parcursului educational si profesional, poate evidentia minciuna si fatarnicia, lipsa valorilor
morale si sociale, care definesc aceasta tulburare. O alta situatie in care personalitatea
antisociala apeleaza la un psiholog, este atunci cand se realizeaza o expertiza psihologica
(aceasta fiindu-i necesara pentru a putea obtine o decizie favorabila in instanta
judecatoreasca) sau cand instanta judecatoreasca dispune urmarea unui program de consiliere
sau psihoterapie. In toate aceste contexte sansele de schimbare sunt minime. Personalitatea
antisociala nu considera comportamentul sau anormal si nu vede necesitatea schimbarii
personalitatii sale. Tot ceea ce il preocupa in astfel de momente este cum sa manipuleze sau sa
minta pentru a influenta opinia specialistului in favoarea proprilor obiective.

Tratamentul psihofarmacologic

Medicamentele psihotrope pot fi utilizate pentru a reduce manifestarile clinice ca

anxietatea, agresivitatea sau depresia, insa avand in vedere potentialul toxicomanic al acestor
persoane se recomanda utilizarea cu prudenta si sub control medical.