UMBRARESCU CATALINA

Metodologia si etica cercetarii in domeniul psihologiei juridice

EXPERTIZA PSIHOLOGICĂ

► Expertiza psihologică este o evaluare psihologică specializată a persoanelor angrenate în

demersul judiciar, la cererea instanței judecătorești sau a părților. Este un demers complex,
o cercetare psihologică cu caracter investigativ în care sunt utilizate instrumente și tehnici
psihologice și care are ca finalitate emiterea unei opinii de specialitate.
► Expertiza psihologică este realizată de către un psiholog atestat în specialitatea psihologie
clinică, specializat complementar/universitar în domeniu, admisă de către un organ judiciar
– expertiza pihologică judiciară sau solicitată de către una/mai multe părţi – expertiza
psihologică extrajudiciară.
► Dispunerea expertizei psihologice se realizează de către instanțele judiciare, parchete,
cabinete de avocatură, persoane fizice si alte instituții specializate prin documente specifice
(încheieri judiciare, ordonanțe, rezoluții motivate, adrese sau simple cereri).
► Expertiza psihologică se finalizează prin emiterea unui raport de expertiză
psihologică care conţine opiniile de specialitate ale psiholog desemnat/contractat, cu privire la
unele împrejurări de fapt, enunţate prin unul sau mai multe obiective, în vederea utilizării ca
probă pentru soluţionarea cauzei judiciare.
► Expertiza psihologică constituie un instrument de investigație util organelor de urmărire
penală dar și instanțelor de judecată, pentru cercetarea problemelor specifice cu conținut
psihologic, esențiale pentru soluționarea cauzelor penale sau civile, capabilă să ofere concluzii
obiective, esențiale pentru analiza dosarului cauzei.\

PRINCIPALELE CAUZE ȊN CARE EXPERTIZA PSIHOLOGICĂ ESTE UTILĂ

 Expertiză psihologică a copilului și familiei în procesul de stabilire a condițiilor
exercitării autorității părintești.
 Expertiză psihologică în situații de abuz sau neglijare a copilului.
 Expertiză psihologică în cazurile de stres posttraumatic.

■ Expertiza psihologică judiciară contribuie la diminuarea riscului unei erori judiciare în

calificarea acţiunilor subiectului, a comportamentului impus de o situaţie afectiv tensionată,
de neconştientizarea motivului şi caracterului acţiunilor săvîrşite.
■ Sarcina principală a expertizei psihologice judiciare este cercetarea problemelor specifice
cu conţinut psihologic importante pentru rezolvarea cazurilor penale şi civile; de a obţine
informaţii obiective, aprecieri nepărtinitoare şi principiale, importante pentru analiza
situaţiei.
Competenţele expertizei psihologice judiciare:
■ Stabilirea particularităţilor psihologice individuale ale persoanelor participante la
procesul penal (inculpat, victimă, martor) care ar fi putut să influenţeze esenţial
comportamentul lor într-o situaţie extremală sau psihotraumatizantă:
-nivelul dezvoltării intelectuale;
UMBRARESCU CATALINA
Metodologia si etica cercetarii in domeniul psihologiei juridice
-prezenţa anumitor stări psihofiziologice (anxietate, sugestibilitate înaltă, impulsivitate
etc.) care pot influenţa considerabil comportamentul şi mărturiile depuse.
■ Diagnosticul stărilor de tensiune psihică nepatologică (anxietate, fobie, stres, afect etc.),
care au cauzat comiterea crimei, comportamentul inadecvat manifestat în situaţii extreme
etc.
■ Evaluarea sferei motivaţionale a personalităţii, a tendinţelor care au stimulat săvârşirea
faptelor criminale.
■ Evaluarea capacităţii subiectului de a conştientiza importanţa acţiunilor proprii şi de a le
controla (în special, în cazul minorilor inculpaţi şi al persoanelor cu semne de retard
mental);
■ Stabilirea capacităţii victimelor, martorilor de a percepe corect circumstanţele importante
pentru dosar şi de a depune mărturii corecte (pe dosare penale şi civile).
Obiectivitatea cercetărilor efectuate şi a concluziilor formulatede către psiholog este
asigurată de metodologiei ştiinţifice adecvate, a metodelor şi tehnicilor de lucru elaborate şi
standardizate conform unor cerinţe exacte şi bine definite.
■ Expertiza psihologică judiciară se efectuează în baza ordonanţei întocmite de
anchetatorul penal, procurorul sau instanţa de judecată, care decid şi asupra componenţei
ei.
■ Cerinţele faţă de întrebările adresate psihologului expert:
 e necesar ca întrebările să nu depăşească limitele competenţei profesionale a expertului;
 întrebările nu trebuie să conţină aspecte de drept (referitoare la componenţa crimei,
vinovăţia subiectului, aceste probleme fiind de resortul instanţei de judecată);
 formulările trebuie să fie explicite, concrete, laconice şi în consecutivitate logică.
■ Expertul-psiholog prezintă concluziile formulate organului care a emis ordonanţa.
Reprezentanţii organelor de drept, la rândul lor, apreciază calitatea, caracterul ştiinţific al
concluziilor, plenitudinea lor şi gradul de argumentare a răspunsurilor pentru a decide
dacă aceste concluzii pot fi folosite în practica judiciară.
■ Expertiza psihologică judiciară poate fi ordonată, practic, pe toate dosarele penale şi în
cazul multor dosare civile.

Temeiuri pentru ordonarea obligatorie a expertizei psihologice judiciare:

1. Retard în cazul minorului delincvent. În asemenea caz, se recomandă ca expertiza
psihologică judiciară să fie dispusă doar după efectuarea expertizei psihiatrice judiciare,
iar competenţele expertizei psihologice judiciare ţin de:
 Stabilirea abaterilor de la nivelul dezvoltării psihice normale şi descrierea manifestărilor
lor;
 Gradul de influenţa a devierilor în dezvoltarea psihică a subiectului asupra capacităţii lui
de a conştientiza acţiniunile săvârşite;
 Capacitatea subiectului de a-şi dirija propriile acţiuni.
UMBRARESCU CATALINA
Metodologia si etica cercetarii in domeniul psihologiei juridice
2. Determinarea capacităţii subiectului de a percepe corect circumstanţele importante pentru
cazul cercetat şi de a depune mărturii corecte despre ele.
3. Stabilirea sau negarea stării de incapacitate a victimei în cazul analizei crimelor sexuale.
4. Prezenţa semnelor supraexcitaţiei emoţionale apărute prin surprindere

Modele de întrebări adresate expertizei psihologice judiciare pe diferite tipuri de

dosare:
I. Întrebări care ajută la constatarea prezenţei sau lipsei afectului sau altor stări de
tensiune psihică la inculpat, care au putut să influenţeze esenţial conştiinţa şi
comportamentul lui în momentul comiterii crimei:
 Ţinînd cont de particularităţile psihologice individuale ale personalităţii, precum şi de
specificul situaţiei analizate, s-a aflat oare subiectul în momentul săvârşiri acţiunilor
incriminate în stare de afect? Care au fost cauzele apariţiei afectului?
 Ţinând cont de particularităţile psihologice individuale ale personalităţii, precum şi de
particularităţile situaţiei analizate, s-a aflat oare respondentul în momentul săvârşiri
acţiunilor incriminate într-o stare emoţională (tensiune psihică, frustrare, confuzie) care
ar fi putut să influenţeze esenţial conştiinţa şi starea lui psihică? în caz că da - în ce mod a
putut să se întâmple acest lucru?
 S-a aflat oare inculpatul în stare de tensiune neuropsihică maximă în perioada
premergătoare acţiunilor săvârşite?
 Există o legătură cauzală între starea psihică a subiectului, premergătoare acţiunilor, şi
starea lui psihică în momentul comiterii acţiunilor analizate?
 În cazul în care în momentul săvârşirii acţiunilor subiectul s-a aflat în stare de tensiune
neuropsihică şi emoţională maximă, în ce măsură această stare a influienţat capacitatea
lui de a conştientiza importanţa propriilor acţiuni şi capacitatea de a le controla?
 Ţinând cont de starea psihică a subiectului, de particularităţile lui psihologice, şi de
circumstanţele cazului, a putut el să coreleze corect acţiunile proprii de autoapărare cu
cerinţele obiective ale situaţiei în care s-a aflat?
 Care particularităţi psihologice individuale ale subiectului au putut să influenţeze esenţial
comportamentul acestuia în situaţia analizată?

II. Întrebări care ajută la stabilirea capacităţilor psihice ale subiecţilor (inculpat,
martor, victimă), aflaţi în stare de sănătate psihică, de a percepe corect
circumstanţele importante pentru dosar şi de a depune mărturii adecvate.
• Ţinînd cont de particularităţile individuale şi de vîrstă, precum şi de condiţiile concrete în
care s-a produs acţiunea, a putut oare subiectul să perceapă corect circumstanţele
importante pentru dosar? (de indicat care)
• Ţinînd cont de starea psihică în care s-a aflat subiectul în momentul percepţiei, a putut el
să înţeleagă corect circumstanţele importante pentru dosar (de indicat care)
UMBRARESCU CATALINA
Metodologia si etica cercetarii in domeniul psihologiei juridice
III. Întrebări care ajută la stabilirea capacităţilor psihice ale victimelor, aflate în stare
de sănătate psihică, de a înţelege corect caracterul şi importanţa acţiunilor săvârşite
cu ele şi de a opune rezistenţă în situaţiile de viol
• Posedă oare respondenta (-ul) unele particularităţi psihologice individuale care ar fi putut
să influenţeze esenţial comportamentul în situaţia analizată?
• Luînd în calcul particularităţile psihologice, starea psihică şi conţinutul situaţiei analizate,
a putut respondenta (-ul) să înţeleagă corect caracterul şi conţinutul acţiunilor săvârşite cu
ea (el)?
• Ţinând cont de particularităţile psihologice individuale, starea psihică şi conţinutul
situaţiei analizate, a putut respondenta (-ul) să opună rezistenţă?

IV. Întrebări care ajută la stabilirea capacităţilor psihice şi a particularităţilor

psihologice ale minorului (inculpat, martor, victimă):
• Ţinînd cont de dezvoltărea psihică a respondentului, a putut el să conştientizeze acţiunile
proprii şi să le controleze?
• Luînd în calcul particularităţile individuale şi de vârstă, precum şi de condiţiile concrete
în care s-a produs acţiunea, a putut respondentul să perceapă corect circumstanţele
importante pentru dosar, să le memorizeze şi să le reproducă adecvat?
• În cazul crimelor comise în grup: Ţinând cont de particularităţile ce vîrstă şi individuale
ale respondentului, ce influenţă a putut să aibă membrii grupului asupra lui; s-a aflat el în
stare de dependenţă psihologică de acest grup?
• Manifestă respondentul semne de sugestibilitate mărită?
• Manifestă respondentul predispoziţia de a exagera evenimentele produse şi de a fantaza?

V. Întrebări care ajută la stabilirea capacităţilor minorului inculpat cu retard în

dezvoltare psihică de a conştientiza importanţa acţiunilor proprii şi deteminarea
capacităţii lui de a dirija acţiunile proprii:
• Manifestă minorul semne de retard în dezvoltare psihică, necondiţionate de boală
psihică? În cazul prezenţei respectivelor semne, prin ce anume se manifestă ele şi cum au
influenţat acestea comportamentul respondentului în situaţia analizată?

IV. Întrebări care ajută la stabilirea capacităţilor psihice şi a particularităţilor

psihologice ale minorului (inculpat, martor, victimă):
• Ţinînd cont de dezvoltărea psihică a respondentului, a putut el să conştientizeze acţiunile
proprii şi să le controleze?
• Luînd în calcul particularităţile individuale şi de vârstă, precum şi de condiţiile concrete
în care s-a produs acţiunea, a putut respondentul să perceapă corect circumstanţele
importante pentru dosar, să le memorizeze şi să le reproducă adecvat?
• În cazul crimelor comise în grup: Ţinând cont de particularităţile ce vîrstă şi individuale
ale respondentului, ce influenţă a putut să aibă membrii grupului asupra lui; s-a aflat el în
stare de dependenţă psihologică de acest grup?
• Manifestă respondentul semne de sugestibilitate mărită?
• Manifestă respondentul predispoziţia de a exagera evenimentele produse şi de a fantaza?
UMBRARESCU CATALINA
Metodologia si etica cercetarii in domeniul psihologiei juridice
V. Întrebări care ajută la stabilirea capacităţilor minorului inculpat cu retard în
dezvoltare psihică de a conştientiza importanţa acţiunilor proprii şi deteminarea
capacităţii lui de a dirija acţiunile proprii:
• Manifestă minorul semne de retard în dezvoltare psihică, necondiţionate de boală
psihică? În cazul prezenţei respectivelor semne, prin ce anume se manifestă ele şi cum au
influenţat acestea comportamentul respondentului în situaţia analizată?
• Ţinînd cont de nivelul dezvoltării psihice, a fost în stare minorul să conştientizeze
impotanţa acţiunilor proprii?
• Luînd în calcul nivelul dezvoltării psihice, a putut minorul să dirijeze acţiunile proprii?

VI. Întrebări care ajută la stabilirea stărilor psihice, particularităţilor psihologice

individuale care pot să condiţioneze accidentele rutiere sau tehnice:
• S-a aflat oare respondentul în momentul săvârşirii acţiunilor analizate într-o stare psihică,
ce ar fi putut influienţa esenţial capacitatea lui de a-şi realiza funcţiile?
• Ţinând cont de particularităţile psihologice individuale, starea psihică şi circumstanţele
situaţiei analizate, a putut respondentul să aprecieze adecvat situaţia, să ia decizii corecte
şi să le realizeze?

VII. Întrebări care ajută la stabilirea prezenţei stărilor psihice predispozante la suicid:
• Ţinînd cont de particularităţile psihologice individuale şi de caracterul situaţiei, s-a aflat
respondentul în perioada premergătoare decesului într-o stare psihică ce a predispus la
suicid?
• Care au fost cauzele acestei stări?