ELABORAREA OŢELULUI

Oţelul = aliaj (Fe + max 2,06 % C)

- din procesul de elaborare şi din materia primă folosită – elemente însoţitoare:

Si, Mn, S, P, O şi H.
- elemente de aliere - în funcţie de cerinţele impuse compoziţiei oţelului:
Ni, Cr, W, V

Este cel mai utilizat material metalic

– se obţine prin metode piro şi electrometalurgice
 Procedee de elaborare a oţelului

Procedee de elaborare a oţelului

DIRECT - din minereu INDIRECT - din fontă albă de afinare

- Bessemer acid
- procedeul
BASSET - cu aer
- Thomas bazic
- în convertizor
- procedeul
VECHIS L.D.
- cu O2 Rotor
- procedeul
KALDO
KRUPP-RENN - în cuptor Siemens-Martin

- cu arc

- cu încălzire
indirectă
- fără încălzirea
- în cuptor vetrei
electric - cu încălzire
directă
- cu încălzirea
vetrei

- cu miez de fier - de joasă

- cu inducţie frecvenţă

- fără miez de fier - de înaltă

frecvenţă
Variante de elaborare:

REDUCERE INDIRECTǍ – din fonta brută, minereu de fier şi fier vechi

REDUCERE DIRECTǍ – din minereu de fier + fier vechi

Etapele elaborării:

1. AFINAREA
2. RAFINAREA
3. DEZOXIDAREA
4. ALIEREA
REDUCEREA INDIRECTǍ

1. AFINAREA

Scop: micşorarea conţinutului de C şi reducerea % de elemente

însoţitoare;
→ prin procese de oxidare

O2 necesar proceselor de oxidare – din aer şi din oxizii aflaţi în

materia primă
- Primele elemente care se oxidează: Si şi Mn;

Produsele oxidării elementelor nedorite trec în zgură sub formă

de diferiţi compuşi, sau se evacuează din cuptor sub formă
de gaze sau vapori: CO, CO2 etc.
2. RAFINAREA

Scop: îndepărtarea P şi S din topitura metalică

– P produce fragilitatea la rece a oţelurilor - apar fisuri la

temperaturi joase;

– S produce fragilitatea la cald a oţelurilor - apar fisuri la piesele

turnate sau deformate plastic la cald;

P şi S se pot îndepărta numai din agregatele căptuşite cu material refractar

cu caracter chimic bazic. La cele cu caracter chimic acid încărcătura
va conţine cantităţi reduse de P şi S.
3. DEZOXIDAREA

Scop: îndepărtarea FeO din baia metalică – dăunător – face oţelul

casant la cald

- Pentru îndepărtare se introduc în baia metalică dezoxidanţi de tipul

feroaliajelor Fe-Mn, Fe-Si, Fe-Al etc., cu afinitate mai mare faţă de O2
decat Fe; oxizii formaţi vor trece în zgură.

- După dezoxidare rămâne max. 0,1 %FeO.

Dezoxidarea cu Al → se formeaza Al2O3 – în topitură se formează noi

centre de cristalizare → structură fină
 Oţel Definiţie Solidificarea lingoului Compoziţia chimică Proprietăţi Economic

C şi FeO reacţionează cu
formare de CO → se degajă conţinutul scăzut de
provocând fierberea oţelului în Si şi lipsa incluziunilor
dezoxidate insuficient 0,04...0,09% C,
Oţeluri lingotieră. nemetalice fac ca consumurile
cu 0,005...0,002% Si
necalmate → lingou cu o zonă oţelurile necalmate să reduse de
Mn, Si, Al etc. si 0,25...0,04% Mn
exterioară cu puritate mare aibă plasticitate dezoxidanţi, fac
şi un miez cu multe sufluri, ridicată ca oţelurile
fără cavităţi de retasură. necalmate să
fie mai
convenabile
fără fierbere, însă cu economic
plasticitate scăzută decât cele
contracţie, ceea ce duce la
însă, fiind omogene calmate
formarea cavităţii de
complet dezoxidate 0,04...0,6% C, structural şi având
Oţeluri retasură în partea
cu 0,15...0,50% Si şi caracteristici bune
calmate superioară a lingoului;
Mn, Si, Al etc. 0,6...1,6% Mn. de rezistenţă, sunt
această parte, reprezintă
oţeluri de calitate
10...18% din greutatea lui – va
bună
fi îndepărtată prin tăiere
dezoxidate la un grad rezistenţă
se produce segregaţie, dar 0,15...0,25% C,
Oţeluri mai avansat decât intermediară între
într-o măsură mult mai mică 0,01...0,1% Si şi
semicalmate oţelurile necalmate, oţelurile necalmate şi
decât la oţelul calmat 0,85...1,2% Mn
dar totuşi insuficient cele calmate
4. ALIEREA

Scop: corectarea compozitiei chimice a oţelului elaborat

• Elementele care nu se oxidează - Ni, Co, Mo - se introduc în încărcătură sau se
adaugă în timpul topirii. Pierderile sunt foarte mici.

• Elementele care au afinitate faţă de oxigen mai mare decât a Fe se introduc

în perioada de dezoxidare în următoare ordine: Mn, V, W, Cr, Si, Ti, Al.

- înainte de evacuare se adaugă:

- Si - cu 15-20 minute
- Ti şi Al cu 5-10 minute.

• Elementele foarte oxidabile ca Nb, Ta, B, Ca, Zr, Mg se adaugă în jetul de oţel
la evacuare în oala de turnare. Pierderile de elemente prin ardere sunt mici:
5% Mn, 5-15% W, 5-10% Cr, 30-50% Ti, 10-15% V etc.
 Elaborarea oţelului prin convertizare

- din fontă lichidă de primă fuziune → oţel

Convertizorul = agregat în care are loc elaborarea oţelului prin afinarea (oxidarea)
fontei albe lichide cu aer sau oxigen; sunt cuptoare basculante din tablă de oţel
căptuşite cu cărămidă refractară, prevăzute cu dispozitive de rotire şi basculare,
orificii de umplere şi galerii.

La aliajele Fe-C temperatura de topire creşte odată cu scăderea conţinutului de

carbon → în timpul elaborării oţelului, temperatura băii metalice ajunge la
1550...1600 0C → trebuie să crească de la 1150...1200 0C - temperatura de
topire a fontelor.

Căldura necesară pentru ridicarea temperaturii băii metalice se obţine din reacţiile
exoterme de oxidare - se asigură şi căldura necesară pentru realizarea tuturor
proceselor necesare în cursul elaborării oţelului, nemaifiind nevoie de folosirea
vreunui combustibil. În plus, aerul sau oxigenul agită puternic baia metalică, prin
care afinarea are loc rapid, obţinându-se o şarjă de oţel omogenă.
Încărcătura convertizorului:

- fontă lichidă;
- deşeuri de oţel;
- fontă solidă;
- minereu de Fe;
- fondanţi şi
- feroaliaje.

În funcţie de caracterul materialului refractar al căptuşelii se pot elabora:

- oţeluri acide şi
- oţeluri bazice.

Agregatele au productivitate ridicată şi o bună ritmicitate în

elaborarea şarjelor
 Convertizorul cu aer
- în anul 1855 Bessmer → convertizorul cu
căptuşeală cu caracter chimic acid;
- în anul 1879 Thomas a introdus căptuşeala
bazică - permite şi afinarea fontelor
fosforoase;

Ca agent de oxidare se folosea aerul.

Produsele oxidării trec în zgură sub formă de

silicaţi sau alţi compuşi, sau se evacuează
din cuptor sub formă de gaze sau vapori
(CO, CO2 etc.).

Se obţin oţeluri:
- Cu continut scăzut de carbon;
- Slab aliate;
 Convertizoare cu O2
Încărcătură:
- fontă lichidă – 820…850 kg / t de oţel;
- deşeuri de oţel – 15…30 % din încărcătură;
- minereu de Fe – 3…5 kg/t de oţel;
- pentru formarea zgurii: + calcar şi var;
- feroaliajele – se adaugă în oala de turnare
O2 → prin lance: - oxidarea parţială a Fe la FeO
- creşte temperatura băii metalice la 2000…2500 ºC
- curenţii termici agită baia;
Elaborarea este condusă prin variaţia:
- debitului de O2;
- presiunii;
- distanţei dintre ajutajul lancei şi suprafaţa băii;
- durata insuflării.
Tipuri de convertizoare cu O2:
– Convertizorul STATOR (LD)
– Convertizorul ROTATIV (KALDO)
– Convertizorul ROTOR (OBERHAUSEN)
Convertizorul STATOR (LD)
O2 este suflat deasupra băii metalice lichide printr-o lance
de cupru cu pereţi dubli → apă de răcire.
• puritate O2 = 97…99,5 % - deasupra fontei lichide de la o
distanţă de aproximativ 200 - 250 mm;
• presiunea = 80…180 N/cm².
→ temperatura creşte peste 2000 °C → se pot introduce
cantităţi mari de Fe vechi - peste 25 %.
→ Fe → FeO → + oxidarea elementelor însoţitoare.
• viteza foarte mare de suflare a O2 :
→ amestecarea băii metalice;
→ viteză mare a reacţiilor de oxidare;
• durata de suflare a O2 - circa 17 - 22 min;
• timpul elaborării unei şarje - 30…40 min.
• în timpul elaborării oţelului se degajă o mare cantitate de
Convertizor cu O2 de tip
praf si vapori → captarea şi epurarea gazelor STATOR
Se elaborează oţeluri cu conţinut redus de
C şi slab aliate.

Oţelurile obţinute sunt:

– de calitate foarte bună;
– cu un conţinut mic de N, P şi S;
– maleabile şi ductile;
– uşor sudabile.

Înlăturându-se zgura de afinare, oţelul poate fi aliat

în convertizor în condiţii avantajoase, temperatura
înaltă permiţând acest lucru.

Avantaje:

• Productivitate ridicată
Dezavantaje:
• Construcţie simplă;
• Oţel de calitate bună; - Consum mare de O2;
• Costuri de producţie relativ mici - Hale înalte.
 Etapele elaborării oţelurilor in convertizoare de tip STATOR

1 2 3 4 5 6
Introducere Introducere Insuflare Prelevare Evacuare Evacuare
încărcătură încărcătură O2 probe oţel zgură
solidă lichidă
Convertizorul ROTATIV (KALDO)

- funcţionează în poziţie înclinată cu

15...20° faţă de orizontală şi se roteşte
în jurul axei sale longitudinale cu circa
20...30 rot/min.

O2 se insuflă cu:
- presiune de 30...40 N/cm²;
- direcţia de insuflare fiind oblică pe
suprafaţa fontei lichide → nu agită baia
- va fi menţinută în mişcare prin rotirea
convertizorului → realizează o încălzire
suplimentară a băii → permite folosirea
unei cantităţi de peste 45 % Fe vechi în
încărcătură.
Convertizorul ROTOR (OBERHAUSEN)

- cuptor rotativ lung de circa 15 m, cu diametrul interior de 3…4 m, care se roteşte

cu 0,5…1 rot/min;
- O2 se introduce atât în baia metalică (60…75 % - O2 primar), cât şi deasupra băii
(40…25 % - O2 secundar).
- Capacitatea unui convertizor rotor poate ajunge până la 150 t
3
1 2
6

O2+2CO=2CO2+Q
oxigen

O2

O1
5
Se poate obţine oţel de
calitate superioară. 4
• Oţelul acid este dur, rezistent la uzură, se sudează uşor, se prelucrează uşor pe
maşini-unelte.
Se utilizează la fabricarea:
- sârmei şi a produselor derivate (cuie, şuruburi, ace, împletituri);
- ţevilor sudate;
- tablelor şi
- pieselor destinate a fi folosite la calea ferată.

• Oţelurile bazice sunt moi, se sudează bine şi se prelucreză uşor prin aşchiere.

Zgura are un rol foarte important în procesul de elaborare al oţelului, influenţând

direct toate procesele fizico-chimice care au loc. Cu cât zgura are o bazicitate
mai mare, cu atât se poate realiza o îndepărtare mai avansată a sulfului şi a
fosforului din baia lichidă de oţel.
 Elaborarea oţelului în cuptoare electrice

• Metoda electrometalurgică - foloseşte ca sursă de căldură electricitatea;

(aplicată numai după anul 1920, când energia electrică a început să fie produsă
în cantităţi mari, la un cost din ce în ce mai redus); au între 300kg şi 100t.

Principiul elaborării

• etapele elaborării oţelului:

topirea încărcăturii - oxidarea elementelor însoţitoare - dezoxidarea Fe -

alierea şi evacuarea oţelului

Cuptoarele electrice folosesc căldura produsă prin transformarea energiei

electrice fie sub formă de efect caloric Joule, fie prin arc electric.
- încălzirea se realizează prin intermediul curentului electric şi nu al arderii unui
combustibil → oţel de calitate superioară datorită lipsei cenuşii şi a
impurităţilor existente în combustibilii solizi
 Cuptoarele electrice folosite în electrometalurgie

Cu încălzire indirectă
Cu arc Fără încălzirea vetrei
Cu încălzire directă
Cuptoare Cu încălzirea vetrei
electrice
Cu miez de fier De joasă frecvenţă
Cu inducţie
Fără miez de fier De înaltă frecvenţă

La scară industrială cele mai utilizate cuptoare electrice sunt cele cu arc cu încălzire
directă şi cele cu inducţie fără miez de fier.

După felul materialului refractar din care este zidită căptușeala, pot fi acide sau
bazice.
Avantajele folosirii cuptoarelor electrice în metalurgie:

– construcţie simplă şi siguranţă în funcţionare;

– posibilitatea de a putea fi puse în funcţiune în orice moment;
– posibilitatea de a putea fi reparate uşor;
– posibilitatea folosirii fierului vechi sub formă de deşeuri în orice proporţie;
– funcţionare economică chiar şi în condiţiile în care regimul de alimentare cu
energie electrică este intermitent;
– posibilitatea reglării uşoare şi precise în limite largi a temperaturii;
– posibilitatea obţinerii temperaturilor ridicate necesare la elaborarea oţelurilor înalt
aliate;
– posibilitatea obţinerii diferitelor calităţi de oţeluri superioare şi aliate cu un conţinut
minim de impurităţi;
– randament termic ridicat.

Dezavantaje ale folosirii cuptoarelor electrice la elaborarea oţelurilor:

– consum mare de energie electrică, relativ scumpă;

– posibilitatea limitată de folosire a fontei de afinare;
– capacitate limitată comparativ cu alte tipuri de cuptoare.
Procesul metalurgic din cuptoarele electrice la elaborarea oţelului

Încărcătura cuptorului electric = componenta metalică + fondanţi.

Componenta metalică poate fi:

• fier vechi şi fontă;
• fier vechi şi carburant (cocs);
• fontă, fier vechi, minereu de fier şi arsură (pentru încărcături bogate în carbon).
Fonta utilizată poate să fie lichidă sau solidă.

În funcţie de calitatea încărcăturii şi a oţelului elaborat procesul metalurgic se

poate desfăşura în trei variante:

• cu oxidare completă - pentru încărcătură cu mult P = Fe vechi de calitate

inferioară;
• cu oxidare parţială - cea mai folosită variantă;
• fără oxidare - pentru obţinerea oţelurilor aliate şi înalt aliate; Fe vechi folosit este
de calitate superioară, fără P şi cu puţin C
1. Cuptoarele electrice cu arc

Căldura necesară proceselor metalurgice este furnizată de arcul electric ce ia naştere între
electrozii de grafit ai cuptorului (doi sau mai mulţi). Alimentarea electrozilor cu energie
electrică se face de la un transformator cu tensiune de mers în gol suficientă amorsării arcului
-100...300 V şi putere necesară topirii întregii încărcături a cuptorului. Temperatura arcului
electric de 3300...3800 °K face ca, practic, toate elementele încărcăturii să se topească.

1.1. Cuptoarele electrice cu arc cu încălzire indirectă

- prevăzute cu trei electrozi aşezaţi la 120° unul faţă

de altul, legaţi la un transformator trifazic.
Arcul electric produs între electrozi încălzeşte baia
metalică indirect → cuptorul are un randament redus;
căldura radiată de arcurile electrice are acţiune
distrugătoare asupra bolţii şi a pereţilor cuptorului.
1.2. Cuptoarele electrice cu arc cu încălzire directă pot fi cu vatră conducătoare sau
cu vatră neconducătoare.

La scară industrială cel mai folosit cuptor la elaborarea oţelurilor este cuptorul
electric cu arc cu încălzire directă cu vatră neconducătoare (tip Heroult).
Capacitatea lor variază între 0,6 şi 300 t.

Cuptoarele funcţionează cu 2 sau 3 electrozi verticali, la care alimentarea se face de la un

transformator bifazic, respectiv trifazic.

Electrozii se pot deplasa vertical, liber, prin bolta cuptorului, poziţia fiecăruia fiind reglată de către
un servomotor comandat de sistemul electronic de reglare automată a lungimii arcului electric;
ei se pot coborî până la o distanţă contolată faţă de nivelul încărcăturii.

Arcele formate între electrozi se închid după circuitul:

electrod-arc-zgură-baie metalică-zgură-arc-electrod vecin.

Cuptorul are formă cilindrică cu fund sferic, adaptat mecanismului de basculare cu care este pre-
văzut cuptorul pentru evacuare. Construit din tablă de oţel de 10...30 mm este căptuşit cu
material refractar - chimic - caracter acid sau bazic.
Secţiune printr-un cuptor de tip Heroult
Cuptorul:
•are formă cilindrică cu fund sferic, adaptat mecanismului de basculare cu care
este prevăzut cuptorul pentru evacuare.
•construit din tablă de oţel de 10...30 mm este căptuşit cu material refractar -
chimic - caracter acid sau bazic.
•este alimentat cu curent alternativ trifazic de la un transformator propriu, care
coboară tensiunea de alimentare a reţelei de alimentare la 80...500V.
•electrozii sunt susţinuţi de stâlpi fixaţi pe sania de basculare și se mișcă odată cu
cuptorul.

Cuptorul electric cu arc cu încălzire directă cu vatră conducătoare - arcul

electric se formează între cei 3 electrozi şi baia metalică, legată şi ea la sursa de
curent prin vatra conducătoare. Trecerea curentului electric se face conform
circuitului:
electrod-arc-zgură-baie metalică-vatră.

Construcţie complicată → au fost aproape integral înlocuite cu cuptoarele cu vatră

neconducătoare.
2. Cuptoarele electrice cu inducţie

Căldura necesară desfăşurării proceselor metalurgice - produsă prin efectul

caloric al curentului electric ce ia naştere în încărcătura metalică a cuptorului datorită
inducţiei electromagnetice → cuptorul este, de fapt, un transformator electric la
care rolul bobinei secundar îl îndeplineşte chiar metalul ce trebuie topit şi apoi
menţinut la temperaturi ridicate timp îndelungat.

La cuptoarele cu inducţie zgura care acoperă baia metalică este mult mai
rece decât aceasta, ea nemaifiind încălzită decât indirect, de baie - constituie un
strat protector, incapabil de a reacţiona cu baia şi de a servi ca fază intermediară
între atmosfera cuptorului şi baia metalică în reacţiile fizico-chimice care au loc în
timpul elaborării, aşa cum se întâmplă la alte tipuri de cuptoare.
2.1. Cuptorul electric cu inducţie cu miez de fier (de joasă frecvenţă)

- alimentat cu curent alternativ de joasă frecvenţă, între 50 şi 500 Hz.

Construcţia cuptorului:

- bobină primar - înfăşurată în jurul unui miez de fier moale care va genera în
acesta un flux magnetic variabil în timp → induce în baia metalică inelară o tensiune
ce va da naştere unui curent;

- bobina secundar - are o singură spiră = jgheab inelar – cu baia metalică, construit
din material refractar.

După terminarea unei şarje jgheabul circular nu se goleşte complet pentru ca metalul
rămas să poată conduce curentul până la încălzirea şi topirea şarjei următoare (la
prima pornire se folosesc inele metalice închise prin sudură).

Cuptorul cu miez de fier este neeconomic datorită volumului mic al încărcăturii şi al

pierderilor mari de energie consumată prin încălzirea miezului de fier → sunt folosite
mai mult la corectarea compoziţiei chimice a oţelurilor sau pentru topirea
aliajelor neferoase.
 bobină primar

Cuptorul electric cu inducţie

cu miez de fier

bobină secundar
 2.2. Cuptorul electric cu inducţie fără miez de fier
(de înaltă frecvenţă)

Construcţie:
- creuzet din material refractar (pentru oţeluri aliate - material refractar bazic),
înconjurat la exterior cu ţeavă de cupru sub formă de spire (apă pentru răcire) -
se pune încărcătura metalică = inductorul sau circuitul primar al
transformatorului;
- încărcătura metalică = circuitul secundar sau indusul.

Alimentare: curent cu frecvenţa:

- între 500 şi 2000 Hz - cuptoare de medie frecvenţă;
- între 10000 şi 30000 Hz - cuptoarele cu înaltă frecvenţă.

Avantaje: - construcţia mult simplificată, nemaifiind nevoie de miez de fier;

- volumul util mai mare;
- temperatura cuptorului poate fi reglată foarte precis, în limite largi, limita
superioară fiind limitată numai de refractaritatea materialului creuzetului
Cuptorul electric cu inducţie
fără miez de fier

indusul (circuitul
secundar)
Curenţii turbionari de înaltă frecvenţă → în încărcătura din creuzet - vor realiza
încălzirea şi topirea acesteia mai rapid şi vor provoca agitarea continuă a
metalului lichid - favorizează omogenizarea băii.

La elaborarea oţelurilor în aceste cuptoare nu se poate face operaţia de afinare

→ încărcătura trebuie să fie deosebit de curată, sortată cu mare atenţie, astfel
încât prin topire să rezulte direct compoziţia dorită a oţelului. În timpul topirii pot
să aibă loc unele reacţii de oxidare, cu oxigenul adus de fierul vechi. După topire
se îndepărtează zgura şi se face dezoxidarea mai întîi cu fero-siliciu, urmată de
introducerea fero-aliajelor sau a resturilor de electrozi, pentru corectarea
compoziţiei chimice, după care se dezoxidează cu fero-mangan. Oţelul se
menţine în cuptor o perioadă scurtă de timp pentru corectarea temperaturii, după
care se evacuează.

Oţelul elaborat conţine puţine incluziuni nemetalice şi are o compoziţie

chimică şi o structură omogene.
 Calitatea oţelului în funcţie de procedeul de elaborare

Metodele de elaborare a oţelurilor în cuptoare electrice caută să îmbunătăţească

indicatorii tehnico-economici, în primul rând prin suflarea O2 în cuptor ca agent oxidant.
Consumul de O2 este cuprins între 6 şi 12 m³ pe tona de oţel. Prin folosirea insuflării
O2 în baie temperatura creşte, viteza reacţiilor se măreşte, se reduce durata totală a
elaborării, crescând cu 30...40 % productivitatea cuptoarelor, iar consumul de energie
electrică se micşorează cu 15...20 %. În afara acestor avantaje, la elaborarea oţelului
se poate folosi o cantitate de fontă de până la 60...80 %, faţă de cea normală de
15...25 % - se obţine oţel la un preţ mai scăzut.

Condiţiile din cuptoarele electrice cu arc asigură posibilitatea obţinerii oţelurilor cu

compoziţii precise, cu un grad avansat de puritate, putându-se elabora oţeluri bogat
aliate, cu pierderi minime de elemente de aliere.

Calitatea oţelurilor se poate îmbunătăţi prin barbotare cu Ar sau prin tratarea în vid a
oţelului topit, respectiv prin retopire în vid.
 Criteriul de
clasificare Clasificare
hipoeutectoide cu 0…0,77 % C
Compoziţia
Clasificarea oţelurilor chimică Oţeluri eutectoide cu 0,77 % C
(% C) carbon hipereutectoide cu 0,77…2,11 % C
• Proprietăţile oţelurilor sunt influenţate Bessemer
de Thomas
de conţinutul de C, deci de variaţia convertizor
Cu insuflare de O2
cantitativă a constituenţilor lor In cuptor Siemens Martin
Metoda de
structurali: caracteristicile lor de elaborare Cuptor cu arc
Oţeluri In cuptoare
rezistenţă mecanică cresc, iar cele de electrice
Cuptor cu rezistenta

plasticitate scad cu creşterea Cuptor cu

inducţie
De joasă frecvenţă
De înaltă frecvenţă
conţinutului de C.
Gradul de necalmate sub 0,02 %Si
dezoxidare şi semicalmate cu 0,1 %Si
Oţeluri
conţinutul de
Si calmate cu 0,2...0,5 %Si
• Din punct de vedere tehnologic şi Oţeluri prelucrate la cald
Turnate, Forjate
economic este mai avantajos ca piesele Tehnologia
de prelucrare
Matriţate, Laminate

Trefilate,
din oţel cu configuraţie complicată Oţeluri prelucrate la rece
Prelucrate prin aşchiere
cărora li se cere rezistenţă şi Cu destinatie
Oţeluri carbon obişnuite
Oţeluri de Oţeluri carbon de calitate
tenacitate să fie executate nu prin construcţie cu
generală
Oţeluri carbon superioare
forjare sau sudare, ci prin turnare. Domeniul de 0...0,65 %C
Cu destinatie
utilizare precizată
Oţeluri de Cu destinatie generală
scule cu
0,65…1,4%C Cu destinatie precizată