Universitate Ecologica Bucuresti

Facultatea de Educatie Fizica si Sport

Specialitatea: Kinetoterapie si Motricitate Speciala

Student: Boranescu Florin Adrian

Anul: II

Referat Tehnici de Manevrare a Bolnavului

INTRODUCERE

Manevrarea pacientului reprezintă un factor de risc semnificativ pentru apariţia

afecţiunilor musculoscheletale în rândul personalului medical, vizând în aceeaşi
măsură şi kinetoterapeuţii, fiind una dintre cauzele majore ale accidentelor
datorate suprasolicitărilor.Lucrătorii în domeniul sănătăţii care suferă de afecţiuni
musculoscheletale, raportează frecvent ca şi cauză a acestora manevrarea
pacienţilor), această sarcină fiind considerată ca foarte solicitantă pentru coloana
vertebrală, aşa cum reiese şi din studiile biomecanice.

Studiile despre încărcarea biomecanică a coloanei lucrătorilor în sănătate în timpul

manevrării pacientului, au demonstrat că sarcinile ridicate în aceste situaţii
depăşesc limitele permise, stabilite de NIOSH (Institutul Naţional pentru Siguranţa
Ocupaţională şi Sănătate din America) şi de alţii.

Mijloace de asistenta pentru mers.

Reeducarea mersului se începe de îndată ce pacientul reuşeşte să-şi menţină
ortostatismul fără tulburări majore de echilibru, sau apariţia hipotensiunii
ortostatice.Mijloacele de asistenţă în diferitele etape

de reeducare a mersului sunt:

Barele Paralele:

Barele Paralele - sunt confecţionate din lemn/metal, fixe în plan orizontal, au

înălţime reglabilă, lărgime suficientă pentru a permite deplasare pacientului şi
întoarcerea acestuia. Diametrul barelor este adaptat capacităţii de prehensiune,
între barele paralele, pe sol, se aplică bandă de mers antiderapantă; o scândură
fixă aşezată pe muchie pe podea, împărţind astfel pista de mers în două jumătăţi
egale,

împiedicând/limitând astfel mersul forfecat. La pacientul cu

deficit de prehensiune pe bare se pot ataşa nişte gutiere pentru antebraţ.

Pentru gradarea/reglarea înălţimii pasului se pot folosi cordoane elastice sau alte
forme de denivelări şi obstacole.

Etapa mersului fără sprijin pe MI afectat este aproape o regulă de bază în

recuperarea pacienţilor posttraumatici, amputaţi, paraplegici.

Cadrul de Mers:

Cadrul de Mers - constă din 4 stâlpi verticali uniţi prin trei bare orizontale ,
prevăzute cu mânere adaptate în funcţie de capacitatea pacientului de a
apuca.Stâlpii verticali sunt reglabili, prevăzuţi cu dopuri antiderapante. Există şi
cadre articulate care permit avansarea alternativă. Cadrele de mers pot fi fixe şi
mobile.Cele mobile/rulante permit propulsia prin împingere nu prin ridicare şi se
utilizează de către pacienţii care nu au o coordonare sau forţă în MS şi în trunchi.
Presupun o oarecare instabilitate, de aceea pacienţii trebuie supravegheaţi.

Utilizarea cadreloroferă stabilitate în două planuri antero-posterio şi laterolateral.

Se utilizează în cazuistica postsechelară traumatică, neurologică, amputaţii,
afecţiuni reumatismale.

Cârjele:

Cârjele - pot fi axilare şi nonaxilare. Ele asigură două puncte de contact cu corpul
şi asigură astfel o mai bună stabilitate decât bastoanele. Sunt utilizate de obicei
pentru a prelua/descărca total un membru sau ambele membre inferioare; cazuri
de instabilitate în mers; descărcarea postoperatorie a unui membru inferior sau a
ambelor.

REEDUCAREA MERSULUI/AMBULAŢIEI CU MIJLOACE

DE ASISTENŢĂ.

Etapele de reeducare a mersului, ţinând seama de afecţiune şi posibilităţile

fiziologice ale pacientului progresează de la mersul fără sprijin adică încărcare
doar pe membrul inferior neafectat  mersul cu sprijin adică încărcare pe
membrul inferior afectat (ex. de la parţial, 10-20-40% până la total – 100% ).

- mersul în doi timpi („pendular”) = presupune doar încărcarea unui membru

inferior adică sprijin doar pe cel neafectat;

- mersul în trei timpi = presupune şi încărcarea parţială şi/sau sprijinului pe

membru inferior afectat;

- mersul în patru timpi = încărcarea ambelor membre inferioare.

MERSUL ÎNTRE BARELE PARALELE :

- între barele paralele sprijinul va fi realizat pe ambele mâini, pacientul

menţinându-şi corpul în poziţie verticală corectă şi învaţă:

- sprijinul pe bare cu ridicarea alternativă a MI prin contracţia pătratului lombar;

- flexia alternativă a genunchilor la diferite înălţimi;

- translarea laterală, anterioară şi posterioară a greutăţii corpului de pe un

membru inferior pe celălalt;
- mişcarea de opoziţie a centurilor şi rotaţie a bazinului;

Etapele mersului în 2 timpi:

Timpul 1 – se prind anterior cu ambele mâini barele, la lungimea unui pas, se

repartizează greutatea corpului pe mâini şi se pendulează anterior corpul şi
membrul inferior afectat;

Timpul 2 – celălalt membru inferior se deplasează anterior până în dreptul liniei

mâinilor concomitent cu trecerea greutăţii corpului de pe aparatul ajutător pe
acest MI. Mersul este îngreunat când acest membru depăşeşte linia mâinilor.

MERSUL CU CADRUL FIX SAU CU CADRUL MOBIL:

Aceste mijloace ajutătoare permit şi susţin în primele faze eventualele tulburări de

echilibrul ce determină instabilitate severă în mers, pentru descărcarea parţială
postoperatorie a MI, asitenţa mersului hemiplegicului (în special cadrul mobil -
rolatorul) permiţând executarea mersului în 2, 3 şi 4 timpi. Există cadre de mers
articulate care permit avansarea alternativă.

Etapele mersului în 2 timpi:

Timpul 1 – se deplasează anterior cadrul fix sau se împinge cadrul mobil la

lungimea unui pas; greutatea corpului se repartizează pe membrele superioare;

- concomitent trunchiul şi membrul inferior afectat pendulează anterior

Timpul 2 – se deplasează anterior membrul inferior neafectat concomitent cu

trecerea greutăţii corpului de pe aparatul ajutător pe acest MI.

MERSUL CU CÂRJE:

În reeducarea sau reluarea mersului cu ajutorul cârjelor sau bastoanelor acestea

se vor deplasa anterior cu lungimea unui pas. Lungimea cârjelor sau bastoanelor
se stabileşte individual, în funcţie de lungimea pasului şi înălţimea pacientului.
Pentru a asigura o bună stabilitate, distanţa dintre ele trebuie să fie egală cu
lăţimea umerilor.Se pot utiliza cârje axilare sau antebrahiale a căror suport de
antebraţe nu trebuie să depăşească articulaţia cotului. Reeducarea mersului cu
aceste mijloace de asistenţă se poate executa pe teren plat sau înclinat, sub forma
mersului ascendent sau descendent prin urcarea sau coborârea treptelor.

Etapele mersului în 2 timpi:

Timpul 1 – se aşează ambele cârje la lungimea unui pas, greutatea corpului se

repartizează egal pe cârje; în acest timp corpul şi MI afectat pendulează anterior;

Timpul 2 – membrul inferior neafectat se deplasează între cele două cârje

concomitent cu trecerea greutăţii corpului de pe aparatul ajutător pe acest MI sau
la lungimea unui pas înaintea acestora (în acest fel mersul este îngreunat).

BIBLIOGRAFIE

- Bucur Angela (2009) Elemente de bază în fiziologia generală, Editura Universităţii

din Oradea.

- Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi sănătos, Editura Medicală, 1998

- Cochrane GM, Webber BA, Clarke SW. Effects of sputum on pulmonary

function.Br J Med 1977;2:1181-1183.

- De Joachim E. Zuther. Lymphedema management: the comprehensive guide for

practioners - , New York : Thieme, 2005.

- . Ferguson D. Strain injuries in hospital employees. Medical Journal of

Australia.376-379, February 1970.

- Karl Heinz Kristel, Îngrijirea bolnavului, Editura All, Bucureşti, 1998