La începutul temei, sau chiar pe pagina de titlu, se poate de pus un motto: „Durerea fizică

este glasul emoțiilor ignorate.”

(continuarea la studiul de caz din ppt):
Subiect: Luiza, vârstă 17 ani, practică gimnastică ritmică de 11 ani.
Aceasta fusese adusă la cabinet de către antrenoarea și mama sportivei, ținând-o fiecare de
câte o mână, o imagine clară că nu își dorea această vizită. Ea acuza dureri mari în zona
lombară de câteva zile, că tocmai facuse un „tur terapeutic” pe la acupunctura, chiropraxie,
fizioterapie, masaj terapeutic și că durerile erau încă mari.
Obiectivul: Stabilirea obiectivului terapeutic este partea cea mai importantă, el direcționează
strategia terapeutică dar și resursele interioare ale clientului.
Fiind întrebată ce își dorește, aceasta a răspuns: „Îmi doresc să merg la Europene, dar la cât
de tare mă doare spatele nu cred că voi putea câștiga. Antrenorii mă acuză că îmi este frică,
că născocesc dureri ca să-mi justific eventualul eșec. Adevărul este că m-am săturat și eu de
atâtea ghinioane, nu e prima oară când înaintea unui concurs foarte important, mă
accidentez.”
Durerea fizică descrie problema emoțională:
- Cum percepi durerea fizica?
- Durerea nu mă lasă să fiu mobilă. Simt de parcă ceva mă trage și mă ține încorsetată când
vreau să mă mișc.
- Ai avut vreodată senzația că se trage de tine și te constrânge, să faci ceea ce nu ai vrea tu
să faci?
- Da, așa mă simt de când eram mică, toată lumea trage de mine, toți îmi spun ce să fac, ce
este mai bine pentru mine, dar nimeni nu mă întreabă ce simt, ce îmi doresc. Acum simt că
m-am săturat. Toți așteaptă de la mine să câștig, eu nu vreau să-i dezamăgesc, dar nu se știe
niciodată cum se termină un concurs.
- Și care este starea ta emoțională, când se trage de tine fără să te întrebe ce îți dorești?
- Sunt furioasă și îmi vine să mă contrez.
Astfel, subiectul inconștient a dezvoltat o rezistență, un blocaj emoțional de furie, la
presiunea pe care o pun oamenii care vor să hotărască în locul ei, ce să facă. Furia acumulată
în ani de zile s-a somatizat într-o durere de spate.
Folosind tehnica E.F.T. (Emotional Freedom Techniques), și o metodă specifică N.L.P.-ului
(Programării Neuro-Lingvistice), de transformare a emoțiilor „negative”, sportiva și-a regăsit
mobilitatea fără a mai simții dureri fizice, odată cu o stare de bine interior, dată de
convingerea că tot ce face (chiar și plecarea la europene), este alegerea ei și nu a altora…
Ședința de terapie psihosomatică a mai fost repetată o dată, înaintea plecării la Campionatul
European-2013, unde sportiva a avut o evoluție foarte bună, realizându-și obiectivele.
 Tulburările de somatizare sunt asociate cu modificări ale conectivității funcționale
cerebrale

O cercetare efectuată de către Doug Hyun Han și colegii săi din Universitatea Chung-Ang,
Coreea de Sud, oferă o înțelegere mai profundă a modului în care conectivitatea în și între
rețelele creierului se poate diferenția în cazul persoanelor cu tulburare de somatizare,
comparativ cu persoanele sănătoase. Constatările pot ajuta la înțelegerea a ceea ce se
întâmplă în creierul pacienților cu anxietate și depresie severă în legătură cu simptomele
fizice.
Studiul a inclus 18 pacienți cu tulburări de somatizare și 20 de persoane sănătoase: 13 femei
și 5 bărbați, cu vârsta medie de 47 de ani. Șapte au fost clasificate ca având subtipul ”durere
predominantă” cauzată de somatizare. Utilizând imagistica prin rezonanță magnetică
funcțională, cercetătorii au evaluat conectivitatea funcțională – interacțiunile și activitatea
sincronizată – între diferitele zone ale creierului la pacienții cu tulburare de somatizare față de
cei sănătoși.
Datele au fost analizate pentru a stabili conexiunile din interiorul și între cele patru ”rețele de
creier” cu funcții specializate. În cadrul a trei din cele patru rețele de creier studiate,
conectivitatea funcțională a fost mai mare la pacienții cu tulburări de somatizare, comparativ
cu persoanele sănătoase. În special, tulburarea de somatizare a fost legată de conexiunile
funcționale între rețeaua senzoriomotrică, implicată în prelucrarea informației
somatosenzoriale și planificarea sarcinilor de mișcare și rețeaua implicată în detectarea și
integrarea stimulilor emoționali și senzoriali. Pe baza acestei interacțiuni, tulburarea de
soamtizare poate fi legată de modificările procesării senzoriale a durerii și a altor simptome,
care este influențată de procesarea emoțională. Pacienții cu tulburare de somatizare pot avea,
de asemenea, ”percepția hipertofiată a intensității durerii” și o atenție sporită la ”componenta
afectivă a durerii fizice”, potrivit autorilor.
Scorurile din chestionarul aplicat „Somato-Sensory Amplification Scale” au fost, de
asemenea, legate de conectivitatea funcțională între rețeaua senzoriomotorică și rețeaua de
atenție dorsală, care este implicată în atenția orientată spre scopuri și stimulent. Bazându-se
pe această legătură, Dr. Han și coautorii au conchis că ”persoanele cu tulburare de somatizare
au un deficit de atenție, ceea ce duce la o percepție greșită a stimulilor externi și la neadaptare
a funcțiilor corporale care vizează interacțiunile cu stimulii externi”.