I.

Informaţii generale
1. Numele de familie, prenumele, patronimicul – Mereoară B. M. ;
2. Anul naşterii – 2002;
3. Naţionalitatea – moldovean;
4. Studiile – a finisat gimnaziul;
5. Locul de muncă ------------- ;
6. Starea civilă (familială) – necăsătorit ;
7. Domiciliul – XX;
8. Data internării în spitalul de psihiatrie -------.

II. Acuzele bolnavului

Agresivitate faţă de membrii familiei, limbaj înjurios, râs nemotivat, iritabilitate, solilocvie,
cheltuieli mari de bani, numeroase conflicte cu membrii familiei şi cu vecinii, pentru că asculta
muzică foarte tare, comportament dezinhibat sexual.

III. Descrierea vieţii şi a bolii (expusă de bolnav)

a) Antecedentele eredocolaterale (ereditatea) şi anamneza de familie. Mama, cu studii

superioare, s-a pensionat de boală în urmă cu 2 ani, cu diagnosticul: schizofrenie. De 2
ani stă în satul natal, tatăl cu studii superioare, alcoolic, a decedat cu infarct miocardic
acut. Mama a prezentat episoade frecvente de decompensare, când avea delir paranoid şi
era agresivă cu membrii familiei şi cu pacientul. Bunica maternă a decedat la 63 de ani cu
cancer hepatic, la 6 luni după decesul tatălui.
b) Istoria vieţii şi dezvoltării bolnavului, vârsta părinţilor la data naşterii lui. Provine din
prima sarcină a mamei, cu evoluţie afirmativ fiziologică, naştere la nouă luni, nu se
cunosc alte date despre naştere. Dezvoltarea ulterioară pe etape de vârstă - afirmativ
normală.
Pâna la vârsta de 2 ani e crescut de mamă şi de bunicii materni, tatăl fiind plecat. De la 2
la 5 ani, e crescut de bunicii din partea mamei, mama plecând la tatăl copilului,
respective soțul ei, care era preot, copilul fiind vizitat de părinţi doar în perioada
concediilor. De la 5 la 9 ani e crescut de bunicii paterni, copilul fiind vizitat de părinţi la
sfârşitul săptămânii. De la 10 ani, este luat de mamă. Tatăl era alcoolic, agresiv cu
familia.
Când avea 12 ani, mama suferă un episod paranoid, când afirmativ încearcă de două ori,
să-l omoare. Mama îl acuză că este vinovat de boala ei. Bunicul patern, în vârstă de 75 de
ani, este sever cuacesta, îl pune să muncească în jurul casei. Mătușa, sora mamei, este cea
care îl protejează.
c) Bolile suportate. Pneumonie cu spitalizare la vârsta de sugar și varicelă.
La 10 ani, imersie accidentală în apă cu pericol de înec, primind în ambulator tratament
pentru simptomatologia anxioasă, cu ameliorarea simptomatologiei anxioase după 3 luni.
d) Caracterul bolnavului şi particularităţile personalităţii până la începutul bolii psihice.
Este un băiat în general închis, cuminte, ascultător, nu prea vorbăreţ, timid, cu puţini
prieteni. Învăţa bine. Avea conflicte doar cu mama, pe care o ura, îi vorbea urât, o lovea
pe stradă. Nu a fumat, nu a consumat alcool sau a luat droguri. Nu a avut vise pentru
viitorul său, de aceea nici nu a dorit să își continue studiile. Relațiile cu profesorii erau
bune, nu prezenta agresivitate față de ei și ceilalți colegi.
e) Istoricul bolii. Pacientul intră în circuitul psihiatric la 11 ani, când în urma imersiei
accidentale în apă, cu pericol de înec, a primit tratament anxiolitic.
Acesta prezintă dificultăţi de concentrare a atenţiei, mai evidente la şcoală, flux ideativ
mai lent, lentoare a răspunsurilor pe o voce cu tonalitate scăzută, vorbire spontană redusă,
idei depresive, suicidare, dar fără un plan stabilit, („s-a gândit să se spânzure”), „nu are
nici un viitor”, „ce rost are să mai trăiască dacă oricum se va îmbolnăvi şi el”, idei
recurente de vinovăţie refritoare la boala mamei, stimă de sine scăzută („nu mai sunt bun
de nimic”), expectanţe crescută referitoare la propria persoană, ruminaţii legate de boala
sa şi de boala părinţilor, ruminaţii pe tema morţii, psihotofobie, anxietate legată de faptul
că ar putea pierde pe cei dragi, nelinişte psihomotorie, iritabilitate, toleranţă scăzută la
frustrări, ambivalenţă afectivă faţă de mamă şi de bunic.

IV. Anamneza din spusele rudelor

Bunicului și a mătușa (sora mamei) îl caracterizează ca fiind în general închis, cuminte,

ascultător, nu prea vorbăreţ, timid, cu puţini prieteni. Învăţa bine. Avea conflicte doar cu
mama, pe care o ura, îi vorbea urât, o lovea pe stradă. Nu a fumat, nu a consumat alcool
sau a luat droguri.
Din relatarea bunicului, după tentativele mamei de a-l omorî, pacientul prezintă ruminaţii
pe tema morţii, tanatofobie, ideaţie suicidară, insomnii. Acesta își amintește și de un
episode când băiatul în urma unui conflict sare la el cu cuţitul.

V. Status prezent

a) Starea somatică. 1,84 m; 70 kg; nutriție – uneori face abuz de mâncare, consumând
mai mult de cât ar trebui să consume un adolescent la această vârstă; tensiunea arterială și
pulsul sunt în limitele normei.
Tegumente palide, cu cicatrici cheloide pe genunchi; multiple vergeturi sidefii, pe
coapse, şolduri, abdomen; ţesut celular subcutunat bine reprezentat.
b) Examenul neurologic. Fără elemente de focar acut.

VI. Examenul psihic

 a) Claritatea conştiinţei şi tulburările ei. Conştiinţa bolii parţială. Situațional se
orientează în timp și spațiu, își recunoaște propria persoană și are capacitatea de a-i
recunoaște pe alții; câmp de conştiinţă clar.
b) Sfera emoţional-volitivă. Ținută neîngrijită, hainelele stropite cu mâncare; spatele
mereu gol, pentru că nu îşi trage pantalonii; igienă orală deficitară; contact psihic mai
dificil, mimică şi gestică hipomobile, uneori inadecvată stărilor afective.
Hipoprosexie de concentrare, hiperprosexie distributivă, fiind mereu atent la ce se
întâmplă în jur, se preface că doarme, dar stă cu ochii întredeschişi şi urmăreşte ce se
întâmplă în jur.
Pe parsursul unei zile prezintă treceri de la tristeţe la stare de veselie, cu zâmbet
uneori inadecvat. Când face glume, caută compania celorlalţi; prezintă stare marcată
de irascibilitate, ambivalenţă afectivă faţă de mamă, de bunic, mătuşă, labilitate
emoţională cu plâns facil (plânge la venirea şi plecarea bunicului, la frustrare).
Emoţiile şi afectele sale par superficiale, vocea este monotonă fără coloratură
afectivă. Doreşte să fie în centrul atenţiei acceptând să fie prezentat.
Revine frecvent asupra deciziilor luate, le modifică.
c) Senzaţia, percepţia şi tulburarea lor. Nu prezintă tulburări ale percepției și senzației.
d) Gândirea şi tulburarea ei. Flux ideativ coerent, vorbire îngrijită, cu dezacorduri de
gen. Comunică pe un ton iritat cu răspunsuri scurte, mormăite; latenţă a răspunsurilor.
Prezintă idei delirante de mărire și bogăție (grandoare) - („el e foarte deştept, nu are
ce învăţa şcoală”, „este bogat, bunicul îi lasă moştenire toată averea, are în bancă un
cont de 5000 euro, şi la cec 20 milioane pensia de urmaş din partea tatălui”).
e) Intelectul, memoria şi tulburarea lor. Este capabil să relateze evenimente din trecut,
însă evită să povestească despre evenimentele neplăcute (de ex. amintiri despre tatăl
său). Cunoștințele pe care le deține corespund anilor de studii efectuați.

VII. Rezultatele investigaţiei psihologice

1. Rezultatul testului Raven – IQ 120;

2. Rezultatul Chestionarului clinic de identificare și evaluare a stărilor nevrotice (D.M.
Mendelevici, C.C. Iahin) :
 Scala anxietății (0,51) – tendințe nevrotice ale anxietății;
 Scala stării depresive nevrotice (1,87) – normalitate;
 Scala stării astenice (6,11) – normalitate;
 Scala reacție isterice (5,36) – normalitate;
 Scala simptomelor nevrotice obsesiv-fobice (2,02) – normalitate;
 Scala dereglărilor vegetative (4,48) – normalitate.
 Evaluarea stărilor nevroti ce ale subiectului
7

0
Anxietate Stare depresivă Stare astenică Reacție isterică Simptome Dereglări
nevrotică nevrotice vegetative

VIII. Recomandări privind asistenţa psihologică a pacientului

1. Conștientizarea stării de sănătate de către subiect.

2. Formarea deprinderilor de igienă personală.
3. Acceptarea trecutului traumatic.
4. Canalizarea energiei sexuale către alte ocupații.
5. Identificarea și înlăturarea (pe cât este posibil) a situațiilor care îi provoacă frustrare
și neplăcere.
6. Tratarea anxietății prin intermediul psihoterapiei cognitiv – comportamentale.
7. Aflarea acestuia în împrejurări plăcute, cu oameni față de care simte afecțiune, chiar
dacă aceasta nu este atât de puternică.
8. Schimbarea opiniilor asupra membrilor familiei.
9. Întărirea relației cu mama.
10. Dezvoltarea aptitudinilor communicative, în special cele legate de exprimarea stării și
a emoțiilor.