DESCRIEREA

Tipuri:

a) stiintifica/obiectiva: ofera informatii conforme cu realitatea, fara impicarea celui care

face descrierea. Limbajul este neutru, dand date precise, folosind termeni de
specialitate, utilizand numai persoana a III-a. Figurile de stil sunt aproape absente. Apare
numai in texte nonliterare, cu precadere, in textele stiintifice, in textele publicistice, in
pliante de prezentare etc.

b) literara/subiectiva: ofera informatii care constituie impresii personale ale celui care
face descrierea. Limbajul este putin specializat, folosind mai ales persoana I, dar si
persoana a III-a si uneori a II-a. Apar impresii care transmit o impresie personala ( mi se
pare ca…, cred ca…, aveam impresia ca…). Frecvent, intr-o descriere subiectiva apar
figuri de stil. Este prezenta, mai ales, in textele literare, dar mai poate fi intalnita si in
comunicarea cotidiana, in texte publicitare etc.

Descrierea este un mod de expunere prin care autorul zugraveste, in chip

sugestiv, trasaturile particulare ale unui fenomen, personaj, aspect din natura, fenomen.

1. Descrierea unui tablou din natura (pastel);

2. Descrierea trasaturilor unui peisaj (portret);

3. Descrierea de interior.

 Descrierea literara se deosebeste de cea stiintifica prin caracterul ei sugestiv si

subiectiv. (Putem observa obiectul descris; ex.: o casa, un peisaj, o padure, un
animal, un interior, etc)

Vom observa campurile lexicale dominante, culorile, organizarea pe mai multe

planuri: planul terestru/ planul cosmic (in pastel).

 Sentimentele observatorului fata de peisajul descris pot fi exprimate explicit;

(ex.:observam folosirea de propozitii exclamative / interogative / retorice etc.)
sau implicit (ex.: observam folosirea unor epitete si a altor figuri de stil , a

1
 diminutivelor/ augmentativelor). Acestea pot fi: de admiratie, de tristete, de
melancolie, de teama, de incantare, etc.
 Atmosfera pe care o degaja obiectul descris. In crearea atmosferei, un rol
important il au timpurile verbului, momentul cand este surprins obiectul si
figurile de stil, precum asonanta, aliteratia, folosirea expresiva a unor semne de
punctuatie, epitetele, etc.

Ex. :Un peisaj surprins in timpul toamnei va trezi, probabil, melancolie, in timp ce
primavara degaja o atmosfera exuberanta (plina de viata).

 Perspectiva din care este descris obiectul- de la imaginea de ansamblu spre

detaliu sau invers; de jos in sus sau invers…Prezenta detaliilor si rolul lor.
 Caracterul subiectiv al descrierii literare reiese din:
a. prezenta eului liric ( la operele in versuri) sau la persoana I (la operele in
proza);
b. prezenta propozitiilor exclamative si interogative;
c. verbe precum:”(imi) pare…”; “cred…”; “ai zice ca…”; “simt…” etc.;
d. prezenta figurilor de stil.

Expresivitatea este realizata cu ajutorul:

 imaginilor artistice/poetice: vizuale (predominante), auditive, olfactive,

dinamice (motorii), tactile;
 figurilor de stil: comparatia, epitetul, enumeratia, metafora, inversiunea,
alternanta si asonanta;
 versificatiei: tipul de strofa, ritmul, rima, masura;
 limbajului variat: cuvinte polisemantice (literare sau populare), apar multe
substantive si adjective;
 timpurilor verbale: prezentul si imperfectul.

Operele literare in care apare descrierea pot apartine genului liric sau epic si pot
fi in:

 proza (alterneaza descrierea cu naratiunea si dialogul)

 versuri (mai ales in creatiile lirice este mai condensata si contureaza cadrul
specific in care se desfasoara trairile sufletesti ale eului liric). Aici se intalnesc,
mai ales, epitetele cromatice, repetitia, comparatia, metafora.

2
 Tabloul este o forma a descrierii, in versuri sau in proza, care infatiseaza un
aspect din natura sau din interior, folosind o imagine in care ansamblul este surprins
dintr-o singura privire.