Eseu argumentativ de opera dramatica

“O scrisoare pierduta”

de Ion Luca Caragiale

Genului dramatic ii apartin operele destinate reprezentarii scenice in care se

exprima in mod indirect ganduri, idei, opinii prin intermediul actiunii, al personajelor si
al didascaliilor. Actiunea se constituie prin dialog si monolog si are o accentuata
dimensiune conflictuala. La nivelul compozitiei exterioare, se remarca structurarea
discursului in acte si scene.

Opera ce ilustreaza caracteristicile acestui gen literar atat la nivel formal, cat si de
continut este si “O scrisoare pierduta”, scrisa de Ion Luca Caragiale.

In primul rand, fiind scrisa pentru a fi reprezentata scenic, aceasta opera este
alcatuita din acte si scene. Fragmentul selectat face parte din scena I, subdiviziune a
actului I. Aceasta prezinta o secventa a subiectului dramatic. Intriga comediei o
constituie pierderea scrisorii, care are loc inainte de inceperea actiunii, deoarece in actul
I, scena I, Tipatescu afla deja de la Pristanda ca Nae Catavencu este in posesia unei
scrisori care-i poate asigura reusita in alegeri.

Acest fapt va declansa desfasurarea actiunii. Alertat, prefectul ii da ordin

politaiului sa afle despre ce este vorba, dar intre timp Zaharia Trahanache si Zoe, sotia
lui, sunt santajati de Nae Catavencu adversarul lor politic, cu publicarea scrisorii
compromitatoare, daca nu-l vor spijini in alegeri. Acestia il instiinteaza pe prefect de cele
intamplate, iar el devine din ce in ce mai nelinistit.

Intervin in actiune Farfuridi si Branzovenescu (primul fiind favoritul puterii pentru

functia de deputat la Camera), deoarece ii banuiesc pe aliatii politici de tradare,
vazandu-I pe Trahanache, pe Zoe si pe Ghita Pristanda in vizita la Nae Catavencu. Mai
mult decat atat, adeptii lui Catavencu distribuie in oras bilete prin care sustin ca acesta
va fi sprijinit in alegeri chiar de catre prefect.

1
 Stefan Tipatescu si Zoe afla de la Cetateanul turmentat ca Nae Catavencu i-a
sustras scrisoarea, iar Pristanda le comunica pretentiile acestuia: ori o mie de poli, ori
deputatia. Îi linisteste insa “venerabilul nenea Zaharia” care le spune ca l-a descoperit
“pe onorabilul cu alta mai boacana..” cu alta “plastografie”.

În actul al II – lea desfasurarea actiunii continua, tensionandu-se treptat.

Farfuridi si Branzovenescu trinit o depesa la “Centru” la Bucuresti, acuzandu-l pe prefect
de tradare, Pristana il aresteaza pe Catavencu din ordinul lui Tipatescu. Speriata de cele
intamplate si de posibila publicare a scrisorii, Zoe accepta sa se intalneasca cu Catavencu
si incearca sa-l lamureasca si pe prefect sa-l sustina in alegeri, dar acesta refuza din
cauza depesei lui Farfuridi si Branzovenescu, care ajunsese deja la Bucuresti. Îi promite
insa adversarului numeroase functii si chiar o mosie(Zavoiul), dar acesta nu mai vrea
decat “mandatul de deputat” ceea ca face ca prefectul sa devina impulsiv. Pana la urma,
Zoe il determina pe Tipatescu sa fie de partea lui Catavencu si a ei, iar Cetateanul
turmentat este sfatuit sa-l voteze.

Nemultumirea cuplului Farfuridi – Branzovenescu creste si ameninta din nou cu

Bucurestiul. Între timp, soseste Pristanda aducand o telegrama prin care “Centrul” cere
sa fie sustinuta candidatura lui Agamemnon Dandanache.

Actul al III-lea este actul discursurilor electorale si al punctului culminant.

Discursul lui Farfuridi ilustreaza o adevarata betie de cuvinte, o totala lipsa de logica
imbinata cu agramatisme de tot felul, iar cel al lui Catavencu este tipic demagogic. În
pauza dintre cele doua discursuri, gruparile rivale se confrunta intre ele, iar Zaharia
Trahanache le arata prefectului si Zoei polita falsificata de Catavencu, hotarand sa
anunte candidatura lui Agamita Dandanache.

În final, cand acest lucru se intampla, are loc o incaierare pusa la cale de
Pristanda, cand Catavencu isi pierde palaria in care se afla scrisoarea buclucasa, palarie
pe care o gasaste Cetateanul turmentat.

În actul al IV-lea, dupa punctul culminant (incaierarea violenta dintre cele doua
tabere in care dispare scrisoarea) care se petrece in actul a- III-lea, actiunea evolueaza
catre deznodamant proclamand infrangerea lui Catavencu si alegerea lui Dandanache.
Zoe se teme inca de publicarea scrisorii, caci posesorul ei pare ca “a intrat in pamant”.
Soseste Dandanache, care povesteste cum, tot printr-un santaj exercitat prin
intermediul unei scrisori de amor, a ajuns sa fie propus de la “Centru”.

2
 Îsi face aparitia Catavencu, spasit, caci pierduse scrisoarea in timpul incaierarii. În
acelasi timp soseste si Cetateanul turmentat in posesia caruia era acum din nou
scrisoarea pierduta de Zoe si i-o da “andrisantului”. Acum Nae Catavencu, amenintat cu
polita falsificata, accepta sa conduca festivitatea in cinstea noului ales si totul se termina
intr-o atmosfera de sarbatoare, de impacare si veselie unanima.

Specifica operelor dramatice este concentrarea spatio-temporala a actiunii,

intamplarile desfasurandu-se in “sec. xix-lea”. Specie genului dramatic sunt si
didascaliile ce reprezinta interventii directe ale autorului in text si care asigura trecerea
de la nivelul textual la cel al reprezentarii. Prin cele cu rol functional, autorul fixeaza
detalii scenografice prin care ofera informatii despre conotop, lumina, muzica. Prin
indicatiile scenice cu functie expresiva ce au importanta in jocul actorilor, aducand
sugestii referitoare la modalitatea de exprimare a acestora, se realizeaza succinte
portretizari, evidentiindu-se detalii fizice si psihomorale (“terminand de citit o fraza din
jurnal”,”indignat”) se descriu situatii de comunicare verbal, nonverbal si paraverbala
specifice.

In al doilea rand, ca in orice opera dramatica, dialogul este modul de expunere

specific, intregul text dramatic structurandu-se, la nivel formal, ca o alternare de replici
precedate de numele personajelor. Aceste replici dezvaluie atitudinile, sentimentele,
modul lor de gandire, conferind autenticitate si dinamism scenelor de viata. Unul din
personaje ce se evidentiaza in text prin dialog si actiune este Tipatescu.

In concluzie, prin toate caracteristicile enuntate, structurarea in acte si scene a

discursului, prin prezenta dialogului ca mod de expunere, a didascaliilor, a personajelor
implicate in conflicte , opera “ O scrisoare pierduta” apartine genului dramatic.