Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prometeu, fiul titanului Iapet, ceruse, în repetate rânduri, focul să-l dea şi
oamenilor. Zeus îl tot amâna cu vorba.
Şi-aşa, precum se spune, în toiul unei nopţi, Prometeu s-a furişat în fierăria
unde lucra Hefaistos. În fierărie, pe-un pat moale, Hefaistos sforăia dus... Focul
ardea domol pe vatră. Prometeu a luat repede din vatră un bob de jar. Apoi s-a
repezit afară şi a fugit prin noapte, până ce-a ajuns în văi. Acolo s-a oprit din fugă.
A chemat oamenii la el. Cu bobul roşu a aprins o grămăjoară de surcele. Surcelele
au pâlpâit, şi-o flacără strălucitoare s-a-nălţat veselă-n văzduh.
Drept pedeapsă, Zeus l-a înlănţuit pe Prometeu pe o stâncă din muntele
Elbrus, în Caucaz şi zilnic îşi trimitea vulturul pentru a-i sfâşia pieptul şi a-i mânca
ficatul, care, peste noapte, creştea la loc.
Aşa a stat Prometeu sute de ani, până când Heracle n-a omorât vulturul cu
una din săgeţile sale otrăvite.
Barem de notare:
Puncte 0-3 4-6 7-12 13-16 17-20 21-24 25-28 29-32 33-35
Notă 2 3 4 5 6 7 8 9 10