Lacurile de munte - unele lacuri s-au născut prin strângerea în adânciturile reliefului

a apelor provenite din ploi şi din topirea zăpezilor.

Lacuri glaciare - formate prin topirea gheţarilor din munţi:

o Lacul Bucura şi lacul Zănoaga în Munţii Retezat

o Lacul Bâlea în Munţii Făgăraş.

Lacuri vulcanice - formate in craterul unor vulcani:

o Lacul Sfanta Ana în Munţii Harghita.

Lacuri de baraj natural - formate prin alunecarea terenului:

o Lacul Roşu în Carpaţii Orientali, care a făcut un baraj natural pe cursul râului

Bicaz.

          Lacurile de deal - s-au creat pentru folosirea apei în irigaţii şi pentru creşterea
peştelui.

                                      - s-au format în locul unor foste mine de sare:

o Lacurile de la Slănic - Prahova

o lacul Ursu, de la Sovata.

          Lacurile de la câmpie: se află de-a lungul unor râuri ca Ialomiţa, Colentina.

                                                Unele lacuri din Bărăgan cu apă sărată şi amară:

o Lacul Sărat, de langă Brăila,

o Lacul Amara de langă Slobozia.

          Lacurile din lunca şi Delta Dunării sunt folosite pentru creşterea peştelui.

          Lacurile de pe ţărmul Mării Negre au apă fie dulce, fie sărată şi

amară. Lacul Razim este cel mai mare, iar Lacul Techirghiol este renumit prin

          nămolul său, întrebuinţat în vindecarea unor boli.

          Lacurile de acumulare - sunt făcute de om prin construirea unor baraje pentru

oprirea apelor;
                                                - alimentează cu apă hidrocentralele care produc energie
electrică;

                                                - sunt folosite pentru creşterea peştelui şi irigaţii;

                                                - astfel de lacuri sunt pe Dunăre, Bistriţa, Lotru, Argeş;

o cel mai mare lac de acumulare este cel de pe Dunăre de la Porţile de Fier 
o pe Bistriţa - Lacul Izvorul Muntelui
o pe Argeş - Lacul Vidraru.