LACURILE  TERREI

Tipuri principale de lacuri: lacuri tectonice, lacuri vulcanice, lacuri glaciare, lacuri carstice, lacuri
de baraj prin surpare şi alunecare, lacuri in depresiuni eoliene, lacuri de la ţarmul mărilor şi
oceanelor-lagunele şi limanele marine, lacuri de origine flviatilă,alte tipuri de lacuri formate pe
cale naturală: lacuri in interiorul atolilor de corali, lacuri formate în urma impactului meteoriţilor
pe scoarţa terestră, lacuri în depresiuni rezultate prin incendierea zăcămintelor de cărbuni,
lacuri de baraj construite de castori şi lacuri antropice.

Lacuri carstice
În ţara noastră, pe lângă lacurile instalate în mine de sare părăsite de la Ocna Sibiului, Ocna
Mureşului, Ocna Dejului, Ocna Şugătag, Turda, Cojocna, Telega, Slănic Prahova, se găsesc şi
lacuri situate în depresiuni naturale. Cel mai tipic exemplu de lac format pe cale naturala pe un
masiv de sare este lacul Ursu de la Sovata. Trebuie să facem menţiunea, însă, că adâncimea
mare a acestui lac de 18,5 m se datorează unei prăbuşiri de teren.

În masivele de sare procesul carstic se dezvoltă într-un mod deosebit. Aici vom întâlni acele
doline tipice calcarului, cu un sifon de scurgere subterana. Pe sare, procesul de dizolvare se
produce îndeosebi la zona de contact dintre formaţiunea acoperitoare, de obicei breccia sării, şi
masivul de sare propriu-zis. Depresiunile care se formează la suprafaţă, nu au adâncimi mari,
iar versanţii sunt puţini înclinaţi.

Din multiplele forme carstice, dolinele şi poliile reprezintă depresiunile în care se formează
frecvent lacuri cu regim temporar sau permanent. La acestea se mai adaugă peşterile în care
adeseori întâlnim lacuri- evident subterane-, dar de mică extindere şi adâncime.

În ţara noastră un lac carstic tipic, care are apă în permanenţă este lacul Ighiu din masivul
Trascău- Munţii Apuseni. Situat într-o dolină la obârşia pârâului Ighiu, afluent al Ampoiului, are
o suprafaţă de 5,26 ha şi o adâncime maximă de 9 m.

 
 

LACUL  URSU
 
 
Suprafaţa: 4 ha

Adâncimea maximă: 18,4 m

Originea depresiunii: carstosalină

                                          Din documentele istorice rezultă că in 1875 s-au produs la Sovata in zona

deluroasă estetică a depresiunii  Transilvaniei prăbuşiri şi alunecări de material care au
condusla individualizarea unei depresiuni in care apele pâraielor Topliţa şi Auriu au format lacul
Ursu. Alunecarea şi prăbuşirea depozitelor de pantă sunt strâns legate de prezenţa masivului
ce sare care s-a dizolvat şi care au contribuit după fomarea lacului la salinizarea apei. Numai
după 4 ani, adică în 1879, se menţionează deja fenomenul de  heliotermie, atât de caracteristic
şi util funcţiei balneoterapeutice a lacului.

Lacul Ursu primeşte o cantitate de apă dulce din pâraiele menţionate, formându-se un strat la
suprafaţă ce nu se amestecă cu apa sărată. Apa dulce se scurge mai departe în lacul Aluniş. Din
Lacul Roşu situat la numai cca. 40 m distanţă, Ursu primeşte apă sărată, întrucât pe malul lui se
găseşte un afloriment de sare.

Salinitatea apei este între 10- 15 g/l la suprafaţă, pe cca. 2 m, după care urmează o creştere
bruscă între 2 şi 3 m adâncime, la 240 g/l, iar de aici şi până la fund valorile oscilează între 250-
290 g/l şi chiar 300 g/l. Temperatura înregistrează un salt între 1,5- 2,5 m adâncime ce poate
ajunge în lunile de vară la 32- 34oC fată de suprafaţă, unde este mai scăzută. De la 5- 6 m,
temperatura se menţine în ecartul de 21- 26oC tot timpul anului – valori destul de ridicate dar
explicabile dacă avem în vedere salinitatea şi desitatea apei.
Apa şi nămolul lacului Ursu sunt recomandate în tratamentul bolilor ginecologice. Aici, la
Sovata, se fac băi calde de nămol şi apă tot timpul anului, iar stratul de apă helioterm, cu
temperaturi mai ridicate, dă posibilitatea prelungirii sezonului cu balneaţie în aer liber.

Pe lângă lacul Ursu, la Sovata se mai găsesc câteva lacuri sărate, dintre care lacul Negru instalat
într-o mină de sare prăbuşită este folosit la băi calde şi reci, fiind prevăzut cu instalaţii proprii.
Lacurile de la Sovata, dealurile bine împădurite creează cadrul natural şi potenţialul balneologic
pentru o staţiune al cărui renume a depăşit graniţele ţării.