MINISTERUL AGRICULTURII, DEZVOLTĂRII REGIONALE

ȘI MEDIULUI AL REPUBLICI MOLDOVA

UNIVERSITATEA AGRARĂ DE STAT DIN MOLDOVA

DEPARTAMENTUL „DREPT”
SPECIALITATEA “DREPT ”
Referat la Tema „Criminalitatea Feminină ”

A efectuat: Student al facultății Cadastru și

Drept,
învațământ cu frecvență la zi,
specialitatea Drept, anul 2, grupa
04,
Negara Ion.
A verificat: Grozavu Svetlana

CHIȘINĂU 2020
Se spune ca infracţiunile comise de femei reprezintă un indicator al rolului deţinut
de acestea în societate. Din această perspectivă, ele aproape că se pot considera
egale bărbaţilor întrucât, mai ales în cadrul organizaţiilor de trafic de droguri,
implicarea lor nu mai este deloc una marginală.

Actualitatea temei date se manifestă prin faptul că a luat amploarea numărul de

infracţiuni săvăşite de femei, fiinţe care pe parcursul a cîtorva secole au fost
considerate incapabile de a săvîrşi crime. Femeile criminale nu au fost considerate
o problemă socială serioasă (cu excepţia prostituţiei) şi nu au pus probleme de
violenţă în închisoare, de aceea criminalitatea feminină a fost rar studiată. În ceea
ce priveşte prezenţa femeilor în lumea criminalităţii, din anii ’80, lucrurile nu mai
stau ca pe vremuri. Potrivit sociologilor, în ton cu societatea, noua criminalitate
este din ce în ce mai “deschisă”, oferind “oportunităţi” tot mai mari femeilor.

Caracteristicele criminalităţii feminine bazate pe deosebirea dintre sexe. Puţine

femei au reuşit să se remarce de-a lungul unei istorii potrivnice lor, care le-a
refuzat o lungă perioadă de timp dreptul la exprimare, dreptul la educaţie şi dreptul
la vot.

Forţată să se înscrie în diferite canoane, în funcţie de epoca pe care o traversa,

urgisită, arsă pe rug, refuzată societăţii sau cântată, servind drept muză pentru
întreaga arta a lumii, figură maternă respectată, femeia şi-a dezvoltat o uimitoare
natura camelonica. Însă, cum orice regulă are excepţiile sale, au existat şi femei
care s-au făcut remarcate prin intermediul altor atribute, decît feminitate, delicateţe
şi gingaşie, demostrînd ferocitate şi cruzime. Statutul femeilor criminale nu a fost
cercetat mult timp, din cauza nivelului minim de rezonanţă, precum şi a
stereotipurilor că femeia nu poate săvărşi fapte infracţionale, datorită inferiorităţii
acesteia faţă de sexul masculin. Începînd cu sec. XIX-lea, perioada cînd mişcarea
de emancipare a femeii începe să renască, feministele au încercat şi continuă să
încerce să demonstreze că femeia este egală în toate aspectele cu bărbaţii, aducînd
diferite argumente, precum şi teze absurde în favoarea acestei egalităţi. În ciuda
mişcărilor feministe privind eglitatea sexelor, între bărbaţi şi femei există diferenţe
de ordin anatomic, fiziologic, psihologic, intelectual, precum şi moral, diferenţe 6
care influenţează asupra formei şi genului criminalităţii, generînd ideea unei
criminalităţi specifice fiecărui sex. În general, după statici, criminalitatea feminină
este inferioară numeric criminalităţii masculine, aceasta fiind generată de
inferioaritatea femeii faţă de bărbat.
Cauzele inferiorităţii criminalităţii feminine s-ar putea reduce la: ”constituţie fizică
mai puţin robustă, fire timidă, mai impresionabilă”, avînd o capacitate redusă
pentru a comite infracţiuni „pentru săvîrşirea cărora se reclamă forţă şi energie
fizică”
1 . Deasemenea, conform opiniilor unor specialişti în domeniu, o altă cauză a
inferiorităţii criminalităţii feminine faţă de ceea masculină ar consta în
inferioritatea situaţiei sociale, economice, juridice a femeii, aceasta neavînd acces
la domeniile de activitate predispuse la conflict. Prin urmare, avînd un domeniu de
activitate restrîns, în mod firesc sunt restrînse şi posibilităţiile de a comite fapte
penale
2 . Pentru a explica mai detaliat cauza diferenţei dintre criminalitatea feminină şi
cea masculină urmează să analizăm cîteva teorii, care vor aduce careva clarităţi în
problema dată: teorile social-structurale şi teoria gender.

Teoriile tradiţionale. În ultimele decenii, criminologii acordă o atenţie mai mare

explicării diferenţei dintre criminalitatea feminină şi cea masculină, încercînd să
găsească răspuns la 2 întrebări care prezintă un interes general:

3 1.De ce există „diferenţă de gender” în criminalitate? De ce indicii criminalităţii

feminine sunt mai mici decât cei ai criminalităţii masculine, mai ales ce ţine de
infracţiunile deosebit de grave, în orice perioadă a istoriei?

2.De ce acest decalaj se menţine pe parcursul a mai multor secole?

Marea majoritate a teoriilor tradiţionale care se referă la criminalitate au fost create

de criminologi-bărbaţi pentru a explica cauzele criminalităţii masculine, şi
nicidecum a celei feminine, ceea ce a generat diferite discuţii în jurul ideii, dacă
aceste teorii pot fi aplicate studierii criminalităţii feminine, sau este necesar de
explicat fenomenul prin prisma poziţii de „diferenţă de gender”, aşa-numita teorie
„gendered theory”.

Conform opiniei unor criminologi, teoriile tradiţionale reprezintă specificul

criminalităţii masculine, prin urmare nu pot da răspunsuri la unele întrebări ce ţin
de criminalitatea feminină, cu toate că rolul lor nu poate fi negat întru-totul, mai
ales, referindu-ne la teoriile social-structurale, ce denotă un caracter, cît de cît,
neutru.

Astfel, ne vom referi la teoria oportunităţii, a controlului social, asociaţiilor

diferenţiate, precum vom face incursiuni în teoria feministă.

1.Teoria oportunităţii. Conform acestei teorii, diferenţa în tipul de infracţiuni

săvîrşite de femei şi indicele acestora diferă de cel al bărbaţilor în baza ideii de
oportunitate, adică de circumstanţele ce favorizează săvîrşirea unei infracţiuni de
către femei. Astfel, conform opiniei sociologului Rita Simon2 , rata
criminalităţii feminine a crescut numai în anumite infracţiuni, aceasta datorîndu-se
încadrării femeiilor în cîmpul muncii, angajarea la servicii variate, ceea ce a
condus la oportunităţi mai mari de a comite careva infracţiuni tipice femeilor,
infracţiuni economice, care implică mai puţină violenţă.
Reeşind din cele expuse mai sus, se poate afirma faptul ca femeile, în dependenţă
de anumite circumstanţe favorabile lor, comite anumite genuri de infracţiuni, care
se reduc la furturi, tîlhării, înşelăciune, reflectînd, astfel tradiţionalul rol sexual al
femeii, care încă mai funcţionează pe piaţa ilegală (Joseph G. Weis) 3 . Prin
urmare, femeile comit un număr mai mic de crime, datorită faptului că au acces
mai redus la acele categorii de servicii care ar putea declanşa conflicte sau
violenţă.

2.Teoria controlului social. Esenţa acestei teorii constă în faptul că indicele

criminalităţii masculine este mai mare decît al criminalităţii feminine, deoarece
legăturile sociale, care reprezintă miezul acestei teorii, a bărbaţilor, sunt mult mai
slabe decît cele a femeilor (mame, surori, soţii- care sunt mai ataşate de unele
persoane,manifestînd grijă şi atenţie), ceea ce provoacă ruptura dintre pontenţialii
criminali şi societate. De obicei, se are în vedere persoanele din famiile cu
probleme, din medii sociale problematice, care sunt mai predispuşi la un
comportament neadecvat, atît femei, cît şi bărbaţi. Referitor la categoriile de femei
predispuse la un comportament criminal, conform teorii controlului social, sunt:
mamele minoritare care trăiesc în relaţii imorale cu bărbaţii1 , fiind limitate în
resurse educaţionale şi abilităţi profesionale, femei ce aparţin unui mediu social cu
venituri mici, educaţie de proastă calitate. Totuşi, asupra nivelului criminalităţii
feminine, cît şi a celei masculine, influenţează aceiaşi factori sociali, care
determina creşterea şi micşorarea indicilor de criminalitate în dependenţă de
regiune şi timp, diferenţa manifestîndu-se în tipurile de crime şi modul de
comitere.

3.Teoria asociaţiilor diferenţiate. Teoria asociaţiilor diferenţiate este una din cele
mai cunoscute teorii derivate din curentul culturalist2 , elaborată de criminologul
american Edwin Sutterland. Ideea de bază a cestei teorii constă în ceea că un act
criminal se produce atunci când există o situaţie propice pentru o anumită persoană
de acţiona, prin urmare comportamentul criminal nu este înnăscut, ci se învaţă, ca
şi oricare altă meserie. Totodată, prin intermediul acestei teorii se încearcă de a
explica fenomenul criminalităţii din punct de vedere al posibilităţile diferite pentru
achiziţionarea de valori” şi aptitudini criminale, sau de pe poziţia că etichetele
afişate pe personalitatea individului prin procesele de control social folosite,
influenţează puternic asupra unei reprezentări individuale despre proprie
personalitate. De aceea, în baza acestei teorii s-ar putea afirma că criminalitatea
feminină este inferioară numeric celei masculine, deoarece femeile au acces redus
la posibilităţiile criminale (adică la anumite grupări criminale pentru a însuşi
careva abilităţi criminale, fiind supuse unui control social mult mai sever atît în
familie, cît şi la şcoală); asupra criminalităţii masculine, fiind deja stabilite anumite
stereotipuri, bărbaţii fiind predispuşi de a „absoarbe” abilităţiile criminale-teoria
proastei companii (găştile de puşti la şcoală transformate ulterior în grupuri
criminale). În concluzie putem afirma că teoriile social- structurale confirmă, încă
o dată, faptul că cauzele criminalităţii masculine şi feminine adesea se suprapun.
Astfel, femeile care au avut probleme cu justiţia, asemeni bărbaţilor, au provenit
din medii sociale cu probleme de ordin economic, educaţional, moral. Deasemenea
asupra indicilor crimelor comise atît de femei, cît şi de bărbaţi, influenţează aceiaşi
factori sociali, astfel încît nivelul criminalităţii feminine creşte şi se micşorează o
dată cu cel al criminalităţii masculine; singura diferenţă constînd în unele cauze de
ordin psihologic şi fizic.

Criminalitatea feminină în Republica Moldova

Criminalitatea feminină reprezintă totalitatea infracţiunilor săvărşite de femei pe un
anumit teritoriu, într-o anumită perioadă de timp, determinabilă. Pentru a elucida
caracteristicele unui anumit tip de criminalitate într-un anumit teritoriu, precum şi
într-o perioadă determinată de timp, este necesar de a analiza toate aspectele
teritoriului dat.

Pentru a caracteriza criminalitatea feminină din Republica Moldova, urmează să

determinăm cauzele şi condiţiile apariţiei acesteia, ulterior vom analiză starea,
structura şi dinamica acesteia, ca în cele din urmă să putem deduce măsurile de
prevenire şi combatere a criminalităţii feminine.

Cauzele şi condiţiile criminalităţii feminine. Astfel, conduita individuală a fiecărui

om reprezintă forma de autoexprimare a personalităţii acestuia, a satisfacerii
cerinţelor sale. În funcţie de caracterul său, aceasta poate să corespundă normelor
morale sau poate fi contrară acestor norme, fiind ilegală. Adesea, comportamentul
ilegal este cauzat de anumiţi factori. Dacă e să privim în asamblu asupra cauzelor
care determină criminalitatea feminină, putem afirmă că asupra schimbărilor în
dinamica acestui tip de criminalitate influenţează schimbările sociale, economice
din societate, precum şi deformaţiile din sfera spirituală a societăţii în care femeia
trăieşte.

Prin urmare, analizînd evoluţia societăţii şi a statutului femeii în această societate,

deducem faptul că dezorganizarea socială pe fundalul crizelor sociale şi economice
în perioadele de tranziţie, iscarea anumitor conflicte au un impact mult mai negativ
asupra femeii, decît asupra bărbatului, devenind în anumite cazuri frîne, dar, de
cele mai multe ori, aceşti factori apar în calitate de „motoare criminale”,
determinînd creşterea criminalităţii feminine.

Factorii care au impulsionat mărirea indicelui criminalităţii feminine, indiferent de

teritoriul pe care se manifestă, după anii ’90 ai sec.XX-lea, după Cudreaţov V. N
sunt: 1.implicarea activă a femeii în sfera economică;

2.reducerea influenţei a principalelor instituţii familiei, precum şi a controlului

social;

3.apariţia unei „încordări” în societate, a stresului, a conflictelor dintre oameni;

4.intensitatea fenomenelor antisociale, precum: alcoolismul, dependenţa de

droguri, prostituţia, cerşetoria.

Revenind la Republica Moldova, afirmăm faptul că în prezent, motivele social-

economice formează baza motivării comiterii infracţiunilor de către femei. Aceasta
datorîndu-se următoarelor cauze obiective: criza economică, creşterea nivelului de
sărăcire a populaţiei condiţionată de şomaj, foame, salarii mici, preţuri înalte,
„factori care împing oamenii la comiterea infracţiunilor de profit” .Conform unor
date statitice, circa 3% din femei au comis fapte criminale în scopul de a atinge un
anumit standart material şi de a trăi mai bine. Deasemenea negativ asupra
comportamentului femeii acţionează disproporţia şi contradicţiile din familie.
Astfel încît, femeia supusă umilinţei, violenţei domestice , femeia care munceşte
din greu pentru un salariu mic şi căreia nu-i ajunge suficiente resurse pentru a-şi
întreţine famlia, din ce în ce mai greu reuşeşte să-şi îndeplinească rolul de „paznic”
al căminului social.

Survine starea de depresie care în diferite circumstanţe poate condiţiona săvîrşirea

anumitor fapte criminale. Conform opiniei lui Alexeev A.I, varietatea emoţiilor
negative ale femeilor duc la ceea că pentru a le descărca, femeile recurg, adesea, la
alcool, droguri, care ulterior „împing” la un comportament neadecvat (criminal).1

Un alt factor care determină comportamentul criminal al femeii este psihologia

acesteia, mai bine zis o latură a caracterului acesteia, şi anume: egoismul extrem2 .

Specific pentru Republica Moldova este egoismul forţat care condiţionează

comiterea de către femei a celor mai grave infracţiuni contra persoanei: omor
intenţionat, căuzarea leziunilor corporale grave, omorul pruncului de către mamă.
Cauza acestor fapte fiind durata relaţiilor ostile dintre parteneri în familie, gelozie,
violenţa domestică, relaţii intime dezordonate, precum şi tendinţa la un trai mai
bun (recurgînd la şantaj, escrocherie etc). 2. Starea, structura şi dinamica
criminalităţii feminine în Republica Moldova. În funcţie de factorii enumeraţi, vom
încerca să analizam criminalitatea feminină în Republica Moldova prin prisma
stării, structurii şi dinamicii în perioada anilor 1992-2018. În cele ce urmează, vom
analiza structura criminalităţii feminine în funcţie de diferite tipuri de infracţiuni,
ca infracţiuni contra persoanei, vieţii şi sănătăţii, infracţiuni economice...

Măsuri de prevenire şi combatere a criminalităţii feminine în Republica

Moldova.

Întrucît un centru de interese de importanţă deosebită pentru criminologie îl

constituie problemele prevenirii şi controlului infracţionalităţii, nici un studiu nu
poate fi finalizat fără a încerca să construiască pe baza fenomenului
infracţionalităţii aflat în permanentă mişcare, modele variate pentru intervenţii
preventiv-educative.

Indentificînd şi studiind cauzele criminalităţii feminine, stabilînd starea şi

dinamica acesteia, anticipînd schimbările sale cantitative şi calitative, se impune
evaluarea măsurilor necesare şi elaborarea unor programe convingătoare de
prevenire, adică fundamentarea unei politici penale eficiente, în măsură să producă
efectele dorite.

Problemele criminalităţii feminine necesită o abordare diversificată, solicitînd

structuri organizatorice şi practice de prevenire şi control diferenţiat. În plus, se
mai pune problema, copiilor rămaşi fără mamă, lipsiţi de educaţie, care au toată
şansa să devină, la rîndul lor, infractori.

Statul urmează să intercaleze măsurile de prevenire generală, care acţionează faţă

de toate categoriile de persoane, şi cele de prevenire specială, prevenirea săvîrşirii
de noi infracţiuni din partea condamnaţilor CP al RM, pentru a ajunge la rezultatul
scontat.

Pentru a contracara criminalitatea feminină în Republica Moldova, urmează să fie

întreprinse următoarele măsuri de prevenire şi de profilaxie:

- elaborarea unui program naţional îndreptat spre înbunătăţirea tuturor domeniilor

sociale în care activează femeia şi crearea unui climat spiritual adecvat în societate.

- întreprinderea unor măsuri social-economice, precum ridicarea nivelului de viaţă

şi trai al membrilor societăţii, îmbunătăţirea calităţii vieţii sociale. Aceste obiective
pot fi realizate prin stabilizarea situaţiei economice a Rep.Moldova, adică prin
crearea unor locuri de muncă, prin achitarea salariilor la timp şi ridicarea acestora,
egalitatea salariilor, echilibrarea dintre cerere şi ofertă, măsuri ce vor duce la
înlăturarea cauzelor care au condiţionat criminalitatea.
- întreprinderea unor măsuri juridice: ca perfecţionarea legislaţiei, în special a celei
penale, administrative, de muncă, economice;-

stimularea cetăţenilor la participarea activă în prevenirea criminalităţii1 ;

-ridicarea nivelului conştiinţei juridice a populaţiei, întărirea cadrului legislativ cu

privire la apărarea drepturilor femeilor.

-crearea unei ideologii axate pe ideea ostilităţii faţă de criminalitatea feminină prin
implicarea mass-mediei în scopul creării unui climat negativ;

-ridicarea nivelului de educaţie şi morală în familii.

-măsuri psihologico-pedagogică prin implicarea instituţiilor de învăţămînt,

organizaţiilor obşteşti (ca „La Strada”, „Casa Mărioarei”) în scopul ridicării
încrederii populaţiei în organele de drept, participării la resocializarea persoanelor
eliberate din detenţie, acordarea ajutorului material şi spiritual femeilor.

-elaborarea unor servicii sociale şi de sănătate pentru femeile agresate şi copii

acestora, programe speciale în vederea restabilirii fizice şi psihice a acestora.

-întreprinderea unor acţiuni medicale în scopul profilaxiei bolilor şi tratamentelor

pacienţilor-femei( alcoolism, narcotism, depresii ş.a)

-profilaxia criminaltăţii feminine prin intermediul familiei

- susţinerea materială a familiilor care sunt în criză, educarea şi direcţionarea

tinerilor părinţi, educarea şi susţinerea copiilor care provin din familii vulnerabile,
educarea fetelor în stil feminin şi nu masculin, control din partea Autorităţii
Tutelare din regiune.

-profilaxie în timpul iscării conflictului, care ulterior va duce la reducerea

numărului de infracţiuni săvîrşite, prin:

-contracararea violenţei în familei, supravegerea soţilor de către organele de drept,

crearea unor centre de refugiu pentru femei.

-măsuri de resocializare speciale pentru femeile care au fost condamnate prin

crearea unor centre de reabilitare, implicarea psihologilor, crearea unor instituţii în
cadrul cărora femeile vor fi învăţate de a se adapta din nou vieţii sociale.

-un rol foarte important îl va avea religia:

- crearea unor centre religioase în penintenciare. Toate aceste măsuri întreprinse de

stat, precum şi cele care urmează a fi întreprinse, au scopul de a readuce femeia în
mediul său social, de a-i oferi funcţia de păzitor al căminului familial, al tradiţiilor
şi al valorilor spirituale, de a-i reda egalitatea prin păstrarea feminităţii.

În cele din urmă, important este participarea întregii comunităţi în prevenirea

criminalităţii, căci toate cauzele provin din mediul social al infractorului,
indiferenţa, ura, banii, invidia şi ipocrizia fiind factorii pricipali.

Concluzionînd cele expuse în acest referat putem afirma că criminalitatea

feminină este mult mai restrînsă în raport cu cea masculină, că femeile comit mai
puţine infracţiuni, însă acest procent mic al participării femeilor în comiterea
infracţiunilor este unul variabil. De asemenea, femeile comit anumite tipuri de
infracţiuni care nu pot fi săvîrşite de bărbaţi, ca pruncuciderea, prostituţia, totuşi
neputînd fi stabilite anumite limite.

În ce priveşte Republica Moldova, indicii criminalităţii feminine sunt în creştere,

aceasta datorîndu-se implicării cît mai intense a femeii în sfera economică, a crizei
economice datorate perioadei de tranziţie prin care trece Rep.Moldova,
descreşterea numărului bărbaţilor, precum şi a migraţiei, factori care pun amprenta
asupra statutului social al femeii, precum şi asupra personalităţii acesteia