Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Indicaţii metodice
pentru elaborarea proiectelor/lucrărilor de an
CHIŞINĂU
U.T.M.
2013
CZU 628.8 (076.5)
C 62
Lucrarea este elaborată în conformitate cu planul de învăţământ
pentru studenţii de la specialităţile: 581.1 „Arhitectură”, 581.4 „Design
interior”, 582.6 „Ingineria şi protecţia apelor”, 582.1 „Construcţii şi
inginerie civilă” şi programa de învăţământ la disciplinele „Reţele de
alimentare cu căldură şi gaze” şi „Sisteme tehnico-sanitare interioare”.
Este destinată stundeţilor cu frecvenţă la zi şi cu frecvenţă redusă,
de la specialităţile nominalizate.
În îndrumar este prezentată sarcina individuală pentru elaborarea
proiectului/lucrării de an, indicaţii privind conţinutul şi elaborarea
proiectului/lucrării de an.
Redactor: E. Gheorghişteanu
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Bun de tipar 25.02.13 Formatul hârtiei 60x84 1/16.
Hârtie ofset. Tipar RISO Tirajul 55 ex.
Coli de tipar 4,75 Comanda nr. 18
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
ISBN 978-9975-45-235-9.
© U.T.M., 2013
-2-
Cuprins
1. Indicaţii generale pentru proiectul/lucrarea de an..................... ..4
1.1. Noţiuni generale..................................................................... ..4
1.2. Date iniţiale ............................................................................ ..4
1.3. Conţinutul şi structura proiectului/lucrării de an ................... 10
2. Calculul pierderilor de căldură ................................................. 12
2.1. Noţiuni generale privind calculul termic al îngrădirilor ........ 12
2.2. Calculul termic al peretelui exterior ...................................... 16
2.3. Calculul termic al pardoselilor ............................................... 18
2.4. Calculul termic al planşeului ultimului nivel ......................... 23
2.5. Calculul termic al îngrădirilor vitrate .................................... 25
2.6. Calculul pierderilor de căldură .............................................. 26
3. Proiectarea şi calculul instalaţiilor de încălzire ........................ 30
3.1. Determinarea condiţiilor tehnice de racordare....................... 30
3.2. Descrierea sistemului de încălzire ......................................... 31
3.3. Amplasarea corpurilor de încălzire şi proiectarea instalaţiei
de încălzire .............. ..................................................................... 32
3.4. Calculul de dimensioanre a conductelor ................................ 36
3.5. Calculul de dimensioanre a corpurilor de încălzire ............... 41
3.6. Calculul de dimensioanre a utilajului din nodul termic ......... 42
4. Proiectarea şi calculul instalaţiilor de ventilare ........................ 45
4.1. Noţiuni generale..................................................................... 45
4.2. Calculul instalaţiilor de ventilare ........................................... 45
Bibliografie ................................................................................... 52
Anexa nr. 1.................................................................................... 53
Anexa nr. 2.................................................................................... 65
Anexa nr. 3.................................................................................... 66
Anexa nr. 4.................................................................................... 70
Anexa nr. 5.................................................................................... 71
Anexa nr. 6.................................................................................... 72
Anexa nr. 7.................................................................................... 73
Anexa nr. 8.................................................................................... 74
Anexa nr. 9.................................................................................... 75
Anexa nr. 10.................................................................................. 76
-3-
1. Indicaţii generale pentru proiectul/lucrarea de an
1.1. Noţiuni generale
Proiectul/lucrarea de an prevede proiectarea sistemelor de
încălzire centrală cu apă şi a sistemelor de ventilare în blocuri de
locuit cu trei nivele.
Elaborarea proiectului/lucrării va contribui la formarea
deprindelor practice, de proiectare şi calcul a elementelor sistemelor
de încălzire şi ventilare, studierea normelor de stat de proiectare în
domeniul protecţiei termice a clădirilor, proiectării sistemelor de
încălzire şi ventilare în vigoare.
Toate soluţiile de proiect adoptate de student trebuie să fie
argumentate prin calcule corespunzătoare şi să corespundă normelor
în vigoare şi regulilor de oformare a desenelor tehnice.
-4-
structura de bază a peretelui exterior, materialul stratului
termoizolant al tuturor îngrădirilor şi tipul acoperişului se
adoptă conform ultimei cifre a codului din tabelul 1.3.
6. Dimensiunile uşilor şi ferestrelor sunt prezentate în tabelul
1.4.
7. Temperatura de calcul a aerului interior este ti=20oC.
8. Condiţiile tehnice de racordare a sistemului de încălzire la
reţelele termice exterioare, cât şi parametrii agentului termic
în sistemul de încălzire se determină conform ultimei cifre a
codului din tabelul 1.5.
Proiectul/lucrarea de an, care nu corespunde codului
personal al studentului, nu se admite la susţinere.
-5-
Tabelul 1.2. Structura îngrădirilor de protecţie şi unele
materialele din care sunt construite straturile îngrădirilor
Materialele şi grosimea
Denumirea
Nr. Structura îngrădirii straturilor, densitatea
îngrădirii
materialelor unor straturi
1 1. Mortar din var cu nisip,
δ=0.02 m;
Peretele exterior
2. Ruberoid, δ =0.0015 m;
4. Mortar din ciment şi nisip,
δ =0.04 m;
5. Parchet laminat,
δ =0.012 m.
Notă: stratul 3 este prezentat în tabelul 1.3.
-6-
4
3
2
1
Nr. Crt.
Ultima cifra a
3
2
1
0
codului
Cărămidă Cărămidă obişnuită
Cărămidă din obişnuită din argilă Cărămidă obişnuită din argilă (ГОСТ
silicat cu mortar cu mortar din din argilă cu mortar 530) cu mortar din
din ciment şi nisip ciment şi perlit – din ciment şi zgură ciment şi nisip –
– δ=0.38m, plăci δ=0.38m, saltele – δ=0.38m, plăci din δ=0.38m, plăci din
din vată minerală din vată minerală polistiren expandat, vată minerală cu termizolant
Pereţii exteriori
-7-
Saltele din vată Argilă expandată
Beton expandat, Polistiren expandat,
acoperişului
Materialul
termoizolant
ρ=100 kg/m3
termoizolant
straturilor termoizolante a tuturor îngrădirilor şi tipul
10
9
8
7
6
5
4
Blocuri din Cărămidă din Cărămidă din
Cărămidă din Cărămidă din
calcar, argilă cu goluri, argilă cu goluri, Cărămidă din
silicat cu 14 argilă cu goluri,
ρ=1400 kg/m3 ρ=1200kg/m3 – ρ=1600kg/m3 – pămânţel –
goluri – ρ=1400kg/m3 –
– δ=0.39m, δ=0.38m, δ=0.38m, plăci δ=0.38m,
δ=0.38m, δ=0.38m, plăci
plăci din vată saltele din vată termoizolante poliuretan
poliuretan din polistiren
minerală cu minerală din vată minerală expandat,
expandat, expandat,
lianţi sintetici, semirigide, cu lianţi sintetici, ρ=60 kg/m3
ρ=60 kg/m3 ρ=40 kg/m3
ρ=50 kg/m3 ρ=50 kg/m3 ρ=75 kg/m3
-8-
Beton Plăci din vată
Beton din Polistiren Poliuretan
expandat din Gazbeton, minerală cu lianţi
zgură, expandat, expandat,
zgură, ρ=800 ρ=400 kg/m3 sintetici,
ρ=1000 kg/m3 ρ=40 kg/m3 ρ=60 kg/m3
kg/m3 ρ=125 kg/m3
Saltele din
Polistiren Poliuretan Plăci Polistiren vată minerală
Gazbeton,
expandat, expandat, fibrolemnoase, expandat, cu lianţi
ρ=300 kg/m3
ρ=100 kg/m3 ρ=60 kg/m3 ρ=400 kg/m3 ρ=40 kg/m3 sintetici,
ρ=50 kg/m3
Cu pante, Plan, din rulouri Cu pante, din Plan, din rulouri Cu pante, Cu pante, din
Tabelul 1.3. (continuare)
din ţiglă de ruberoid foi de ardezie de ruberoid din ţiglă foi de ardezie
Tabelul 1.4. Dimensiunile uşilor şi ferestrelor
Dimensiunile
Tipul îngrădirii îngrădirii, mm
lăţimea înălţimea
Fereastră mare 1500 1400
Fereastră mică 1000 1400
Fereastră
alăturată uşii de 1000 1400
balcon
Uşă de balcon 700 2000
Uşă de acces 1200 2200
Temperatura, °C,
Temperatura, °C,
Presiunea, MPa, în în conducta
în conducta
Ultima conducta reţelelor instalaţiilor
reţelelor termice
cifra a termice exterioare: interioare de
exterioare:
codului încălzire:
P1 P2 τ1 τ2 t1 t2
tur retur tur retur tur retur
0 0,50 0,30 115 70 80 60
1 0,35 0,20 125 70 85 65
2 0,40 0,25 140 70 80 60
3 0,27 0,25 130 70 85 65
4 0,37 0,22 105 70 80 60
5 0,25 0,23 120 70 85 65
6 0,25 0,35 90 70 80 60
7 0,80 0,65 135 70 85 65
8 0,42 0,35 100 70 80 60
9 0,58 0,42 140 70 85 65
-9-
1.3. Conţinutul şi structura proiectului/lucrării de an
Proiectul/lucrarea de an este alcătuit/alcătuită din partea
grafică şi memoriul explicativ, în care vor fi prezentate argumentele
necesare privind alegerea sistemului de încălzire şi ventilare,
construcţia lor (tipul sistemului de încălzire, tipul sistemului de
ventilare, amplasarea conductelor, canalelor şi a altor elemente ale
sistemelor), tipurile elementelor de bază (ţevi, corpuri de încălzire,
armături, utilajul din nodul termic, grile de ventilare).
Memoriul explicativ trebuie prezentat în mapă pe hârtie albă
de format A4, textul nu trebuie să depăşească câmpul de 2 cm în
toate cele 4 pătţi ale foii. În partea de jos se numerotează toate foile,
foaia de titlu intră în numărul de rând dar nu se numerotează.
Memoriul explicativ poare fi scris manual sau cules la calculator pe
o singură parte a foii, fără corecturi.
După foaia de titlu este expus conţinutul memoriului
explicativ în următoarea ordine:
- cuprins, cu indicarea conţinutului şi paginilor;
- introducere;
- sarcina de proiectare;
- calculul pierderilor de căldură;
- condiţii tehnice de racordare a sistemului de încălzire la reţelele
termice;
- descrierea şi argumentarea sistemului de încălzire şi ventilare ales;
- proiectarea sistemului de încălzire;
- calculul de dimensionare a conductelor;
- calculul de dimensionare a corpurilor de încălzire;
- calculul de dimensionare a utilajului din nodul termic;
- proiectarea şi calculul intalaţiei de ventilare;
- bibliografie;
- anexe.
Partea grafică se prezintă pe o coală de hârtie de desen,
formatul A1 cu câmp şi chenar şi va conţine următoarele:
- planul etajului tip la scara 1:100, cu amplasarea corpurilor de
încălzire, trasarea conductelor, indicaţia diametrelor conductelor,
- 10 -
numărului de elemente în corpurile de încălzire, numerotarea
încăperilor şi a coloanelor, numerotarea axelor pereţilor portanţi;
- planul nivelului tehnic (subsolului) cu amplasarea coloanelor
sistemului de încălzire şi numerotarea lor (aceeaşi ca şi pe planul
tip), trasarea conductelor de distribuţie, amplasarea nodului termic;
- planul etajului tip la scara 1:100, cu amplasarea canalelor şi
grilelor de ventilare, indicaţia dimensiunilor canalelor, indicaţia
dimensiunilor şi tipul grilelor de ventilare, numerotarea încăperilor;
- schema axonometrică de calcul a sistemului de încălzire la scara
1:100 cu numerotarea tronsoanelor circuitului de bază pentru care s-
a efectuat calculul şi indicaţia: sarcinilor termice şi lungimilor
tronsoanelor, puterilor termice ale fiecărui corp de încălzire şi
numărul de elemente, diametrele conductelor, tipul conductelor (tur
sau retur);
- noduri explicative pentru unele elemente care nu pot fi arătate în
plan sau pe schemă din cauza scării prea mici;
- agenda materialelor, armăturii, listei de completare a corpurilor de
încălzire şi utilajelor din punctul termic.
- 11 -
2. Calculul pierderilor de căldură
2.1. Noţiuni generale privind calculul termic al îngrădirilor
În conformitate cu [1] sunt trei indicatori de protecţie
termică a clădirii:
a) rezistenţa redusă la transfer termic a elementelor de
închidere a clădirii;
b) indicatorul igienico–sanitar care include diferenţa de
temperatură dintre temperatura aerului interior şi de la
suprafaţa elementului de închidere, şi temperatura pe
suprafaţa interioară mai înaltă decât temperatura punctului
de rouă;
c) consumul specific de energie termică pentru încălzirea
clădirii, care permite a varia valorile proprietăţilor a diferitor
tipuri de elemente de închidere, ţinând cont de soluţiile
arhitectural – urbanistice şi de alegerea sistemului de
menţinere a microclimei pentru atingerea mărimii normate a
acestui indicator.
Condiţiile de protecţie termică a clădirii vor fi satisfăcute
dacă în clădirile de locuit sau publice vor fi respectate condiţiile ,,a”
şi ,,b”, sau ,,b” şi ,,c”. Pentru clădirile de producţie trebuie
respectate condiţiile indicatorilor ,,a” şi ,,b”.
- 12 -
• rezistenţa termică minimă necesară, R nec
min , din considerente de
asigurare a condiţiilor sanitaro-igienice care se determină cu
relaţia:
t i − t ce
R nec
min = ⋅n , ( 2.1 )
α i ⋅ Δt n
în care: ti - temperatura aerului interior, oC; t ce - temperatura de calcul a aerului
exterior (a celor mai reci 5 zile cu coeficientul de asigurare 0.92), oC; αi -
coeficientul de schimb de căldură pe suprafaţa interioară a îngrădirii, W/(m2 · oC),
care se determină în funcţie de tipul îngrădirii conform tabelului 7 [1] sau tabelul
1, anexa nr. 3; Δtn - diferenţa maximă admisibilă dintre temperatura aerului
interior şi temperatura suprafeţei interioare a îngrădirii, oC, care se determină în
funcţie de tipul îngrădirii şi destinaţia clădirii conform tabelului 5 [1] sau tabelul
3, anexa nr. 3; n - coeficient care ţine cont de poziţia îngrădirii faţă de aerul
exterior, care se determină în funcţie de tipul îngrădirii conform tabelului 6 [1]
sau tabelul 4, anexa nr. 3;
• rezistenţa redusă la transfer termic din punct de vedere a
stocării energiei elementelor de închidere ( cu excepţia celor
vitrate transparente), Rreq, care se determină conform tabelului
4 [1] sau tabelul 6, anexa nr. 3, în funcţie de tipul îngrădirii,
destinaţia clădirii şi indicatorul grade-zi, Dd, care pentru
perioada de încălzire se determină cu relaţia, oC· zi :
D d = (t i − t ms ) ⋅ z sî , ( 2.2 )
în care: ti - temperatura aerului interior, oC; tms - temperatura medie a aerului
exterior pe durata sezonului de încălzire, oC; zsî – durata sezonului de încălzire,
zile.
*Notă: Valorile obţinute ale rezistenței termice din considerente de asigurare a
condiţiilor sanitaro-igienice ale îngrădirilor sunt mult mai mici decît cele necesare
conform tabelului 4 [1] sau tabelul 6, anexa nr. 3. Prin urmare, pentru
consecvență în selectarea rezistenței termice a îngrădirilor și pentru reducerea
pierderilor de căldură în principalele încăperi funcționale, se recomandă alegerea
rezistenţei termice necesare a îngrădirilor conform tabelului 4 [1] sau tabelul 6,
anexa nr. 3. În prezent formula (2.1) se utilizează pentru determinarea rezistenţei
termice a îngrădirilor exterioare (excepţie - elementele vitrate) ale clădirilor
industriale cu excese mari de căldură, clădiri destinate pentru exploatare
- 13 -
sezonieră (primăvara sau toamna), precum și clădiri cu temperatura de calcul a
aerului interior 12 ° C și mai mică.
Rezistenţa termică specifică globală a îngrădirii se determină
cu relaţiile:
• pentru îngrădire fără strat izolant
1 N δj 1
Ro = +∑ + ( 2.3 )
α i j=1 λ j α e
- 15 -
*Notă: Despre coeficientul de asigurare k as mai amănunţit în literatura de
specialitate.
Normele în vigoare stabilesc temperatura de calcul a aerului
exterior fiind egală cu media celor mai reci 5 zile la rând din cele
mai reci 4 ierni din ultimii 25 - 50 ani.
- 16 -
Tabelul 2.1. Parametrii materialelor straturilor
Grosimea Coeficientul de
Densitatea
Nr. Materialul straturilor conductibilitate
materialului,
str. stratului ρ , kg/m3 constructive, termică
δ, m λ , W/(m·oC)
Mortar din
1 1600 0,02 0,70
nisip şi var
Blocuri mici
2 1400 0,39 0,56
de calcar
Polistiren
3
expandat
150 δiz 0,052
Mortar din ciment
4 1800 0,02 0,76
şi nisip
Rezolvare:
Pentru or. Bălţi avem: t ce = -18 oC; tms=+0,2 oC; zsî=172 zile.
Calculăm rezistenţa termică minimă necesară, R nec min , din
considerente de asigurare a condiţiilor sanitaro-igienice şi de
confort:
t i − t ce 20 − (− 18) m 2 ⋅o C
R min =
nec
⋅n = ⋅ 1 = 1.092 .
α i ⋅ Δt n 8.7 ⋅ 4 W
Din tabelul 4 [1] sau tabelul 6, anexa nr. 3, pentru case de
locuit în localitatea dată determinăm valoarea normată a rezistenţei
la transfer termic a elementelor de închidere, conform indicelui
grad·zi: D d = (t i − t ms ) ⋅ z sî = (20 − 0.2) ⋅ 172 = 3405.6 , prin
2o
interpolare liniară determinăm R req = 2.59 (m · C)/W. Ro se adoptă
valoarea maximă dintre aceste 2 rezistenţe.
1 N −1 δ j δ 1 1 0.02 0.39 δ 0.02 1
R o = + ∑ + iz + = + + + iz + +
α i j=1 λ j λ iz α e 8.7 0.70 0.56 0.052 0.76 23
δ iz
Ro = + 0.91 = 2.59
0.052
δ iz
= 1.68
0.052
- 17 -
δ iz = 0.08736 ≈ 0.09 m.
Grosimea stratului izolant se adoptă cea mai apropiată
valoare de cea calculată ce se află în producţie, deci se adoptă
δiz=0,09m.
Recalculăm valoarea rezistenţei termice specifice globale a
peretelui, Ro , cu valoarea adoptată a izolaţiei:
N δ
1 δ 1 1 0.02 0.39 0.09 0.02
R o = + ∑ + iz + =
j
+ + + + +
α i j=1 λ j λ iz α e 8.7 0.70 0.56 0.052 0.76
1
= 2.64, m ⋅ C
2 o
+
23 W
Se verifică condiţia (2.5):
R o ≥ {R nec
min , R req } → 2,64 > 2,59, calculul se consideră corect.
- 18 -
exteriori considerându-se că diferenţa de temperaturi (t i − t ce ) este
egală cu cea pentru pereţi şi nu variază de la o zonă la alta.
Rezistenţele termice globale pentru pardoseaua amplasată
pe sol pentru fiecare zonă sunt:
- RI = 2.1, (m2·oC)/W;
- RII = 4.3, (m2·oC)/W;
- RIII = 8.6, (m2·oC)/W;
- RIV = 14.2, (m2·oC)/W.
Pentru pardoseaua ce are în structura sa straturi izolante,
coeficientul conductibilităţii termice a materialelor cărora nu
depăşeşte 1.2 W/(m·oC), rezistenţa termică pentru fiecare zonă se
măreşte cu rezistenţa termică a stratului izolant:
δ
- R I = 2.1 + ∑ iz (m2·oC)/W;
λ iz
δ
- R II = 4.3 + ∑ iz (m2·oC)/W;
λ iz
δ
- R III = 8.6 + ∑ iz (m2·oC)/W;
λ iz
δ
- R IV = 14.2 + ∑ iz (m2·oC)/W.
λ iz
Succesiunea calculului termic al pardoselii aşezate pe sol
este următoarea:
1. se calculează rezistenţa termică minimă necesară, R nec min , din
considerente de asigurare a condiţiilor sanitaro-igienice şi de
confort;
2. se determină valoarea rezistenţei redusă la transfer termic
din punct de vedere a stocării energiei elementelor de
închidere, Rreq;
3. se alege valoarea cea mai mare dintre R nec min , R req şi se
- 21 -
Rezolvare: Pentru or. Floreşti avem: t ce = -17 oC; tms= - 0,2 oC;
zsî=173 zile.
Calculăm rezistenţa termică minimă necesară, R nec min , din
considerente de asigurare a condiţiilor sanitaro-igienice şi de
confort, cu presupunerea că valoarea lui m=1:
t i − t ce 20 − (− 17 ) m 2 ⋅o C
R nec
min = ⋅ n = ⋅ 0.4 = 0.851 .
α i ⋅ Δt n 8.7 ⋅ 2 W
Din tabelului 4 [1] sau tabelul 6, anexa nr. 3, pentru case de locuit în
localitatea dată determinăm valoarea normată a rezistenţei la
transfer termic al elementelor de închidere, conform indicelui
grad·zi: D d = (t i − t ms ) ⋅ z sî = (20 + 0.2) ⋅ 173 = 3494.6 , prin
interpolare liniară determinăm R req = 3.47 (m2·oC)/W. Ro se adoptă
cu valoarea maximă dintre aceste 2 rezistenţe.
1 N −1 δ j δ 1 1 0.20 0.002 δ 0.04
R o = + ∑ + iz + = + + + iz + +
α i j=1 λ j λ iz α e 8.7 1.92 0.17 0.052 0.76
0.025 1 2⋅ o
+ + = 3.47, m ⋅ C
0.14 6 W
δ iz
Ro = + 0.629 = 3.47
0.052
δ iz
= 2.841
0.052
δ iz = 0.148 ≈ 0.15 m.
Grosimea stratului izolant se adoptă cea mai apropiată
valoare de cea calculată ce se află în producţie, deci se adoptă
δiz=0,15m.
Recalculăm valoarea rezistenţei termice specifice globale a
peretelui, Ro , cu valoarea adoptată a izolaţiei:
- 22 -
1 N −1 δ j δiz 1 1 0.20 0.002 0.15 0.04
Ro = + ∑ + + = + + + + +
α i j=1 λ j λ iz α e 8.7 1.92 0.17 0.052 0.76
0.025 1 2⋅ o
+ + = 3.51, m ⋅ C ⋅
0.14 6 W
Se determină valoarea coeficientului de transfer termic
global, k:
1 1
k= = = 0.285, W 2 .
R o 3.51 m ⋅ °C
- 24 -
1 1
k= = = 0.262, W 2 .
R o 3.81 m ⋅ °C
- 25 -
2.6. Calculul pierderilor de căldură
Pentru asigurarea în încăperi a parametrilor aerului conform
normelor în vigoare la calculul puterii termice a sistemului de
încălzire este necesar să se ia în consideraţie:
¾ pierderile de căldură prin îngrădirile exterioare de
construcţie (pereţi exteriori - PE, planşeul ultimului nivel -
Tv, pardosea - Pd, acoperiş - A, îngrădiri vitrate - FD, FT,
uşi - UE, UB), repectiv, prin îngrădirile dintre încăperile a
căror diferenţă de temperatură depăşeşte 3 oC;
¾ necesarul de căldură pentru încălzirea aerului exterior
infiltrat în încăperea încălzită;
¾ necesarul de căldură pentru încălzirea materialelor, unităţilor
de transport intrate în încăpere;
¾ aporturile regulate de căldură degajată de la aparatele
electice, corpurile de iluminat, oameni, utilajul tehnologic şi
alte surse.
- 26 -
Fig. 2.1. Reguli de măsurare a îngrădirilor
∑β = β 1 + β 2 + β3 ( 2.10 )
- 27 -
- adaosuri în funcţie de orientarea îngrădirii, care se adoptă
pentru îngrădirile (pereţi exteriori, ferestre şi uşi de balcon)
încăperilor cu orice destinaţie, β1, şi capătă valori:
Nord – 10% Sud – 0%
Nord-Est – 10% Sud-West – 0%
Est – 10% West – 5%
Sud-Est – 5% Nord-West – 10%
- adaosuri când într-o încăpere sunt 2 sau mai mulţi pereţi
exteriori, , β2, atunci adaosurile prezentate în punctul 1 se
majorează cu 5 %;
- adaosuri pentru uşi exterioare care nu sunt dotate cu perdea
de aer cald, β3, care se i-au în dependenţă de înălţimea
clădirii şi anume:
β 3 = 20 ⋅ H,% - pentru uşă cu trei pânze şi două tambure între
ele;
β 3 = 27 ⋅ H,% - pentru uşă cu două pânze şi un tambur între ele;
β 3 = 34 ⋅ H,% - pentru uşă cu două pânze fără tambur între ele;
β 3 = 42 ⋅ H,% - pentru uşă cu o singură pânză.
2. (
Qinf = 0.28 ⋅ L a ⋅ c ⋅ ρ ⋅ t i − t ce ) ( 2.12 )
- 28 -
unde: La este debitul specific normativ de aer aspirat şi compensat cu aer exterior
infiltrat, egal cu 3 m3/h la fiecare m2 de suprafaţă vie a încăperilor de locuit; c –
capacitatea termică specifică masică a aerului egală cu 1 kJ/(kg·oC); ρ –
densitatea aerului infiltrat în încăpere, egală aproximativ cu 1.37 kg/m3.
Pentru simplificarea calculelor, necesarul de căldură pentru
încălzirea aerului infiltrat se va calcula numai cu relaţia (2.12) ce
descrie cheltuielile de căldură, pentru încălzirea aerului infiltrat în
încăperile clădirilor de locuit şi obşteşti cu ventilare naturală prin
aspiraţie, necompensate cu aer cald refulat prin sistemul de ventilare
mecanic. Această căldură nu se va calcula pentru bucătării,
coridoare şi camera de baie.
- 29 -
3. Proiectarea şi calculul instalaţiilor de încălzire
3.1. Determinarea condiţiilor tehnice de racordare
Alimentarea cu căldură a unei clădiri poate fi realizată astfel:
- de la sursă autonomă pentru fiecare apartament;
- de la sursă autonomă pentru întreaga clădire sau un grup de clădiri
(centrala termică de cartier);
- de la reţelele termice exterioare.
În funcţie de parametrii tehnici de racordare, instalaţiile de
încălzire se pot racorda la reţelele termice exterioare prin
următoarele moduri:
- direct;
- cu ajutorul elevatorului;
- cu pompă de amestecare;
- cu schimbător de căldură.
Racordarea directă este cea mai simplă şi cea mai
avantajoasă din punct de vedere economic dar este rar folosită,
deoarece parametrii agentului termic din reţelele termice nu
corespund cerinţelor sistemului de încălzire.
După racordarea directă mai avantajoasă din punct de vedere
economic este racordarea cu ajutorul elevatorului. Elevatorul este
un dispozitiv care asigură amestecarea apei din conducta tur a
reţelelor termice cu apa din conducta retur a instalaţiei de încălzire
astfel asigurând temperatura necesară a agentului termic în conducta
tur a sistemului de încălzire. Condiţia principală pentru a putea
racorda instalaţia de încălzire cu ajutorul elevatorului este dată de
relaţia:
ΔP = P1 − P2 , MPa , ( 3.1 )
în care: P1 – presiunea în conducta tur a reţelelor termice, MPa; P2 – presiunea în
conducta retur a reţelelor termice, Mpa.
Astfel pentru a putea racorda direct cu ajutorul elevatorului
această diferenţă trebuie să fie egală cu 0,15 MPa. Presiunea
formată de elevator ΔPE, Pa, se determină din figura 3.1 în funcţie
- 30 -
de ΔP şi de coeficientul de amestecare u care se determină cu
relaţia:
τ1 − t 1
u= , ( 3.2 )
t1 − t 2
în care: τ1 – temperatura agentului termic în conducta tur a reţelelor termice, oC;
t1, t2 – temperatura egentului termic în instalaţia de încălzire în conducta tur şi
retur, respectiv, oC.
P,MPa PE ,Pa
0,25
0,225 100000
0,20 90000
80000
0,175
70000
0,15
60000
0,125
50000
0,10
40000
0,075
30000
0,05
20000
10000
- 36 -
Fig. 3.4. Schema de calcul a instalaţiei de încălzire
Calculul de dimensionare a conductelor se realizează prin
metoda rezistenţelor liniare specifice. Rezistenţa liniară medie
specifică pentru circuitul de bază ales se determină cu relaţia:
ΔPd
R m = 0.65 ⋅ , ( 3.3 )
Σl tr
- 37 -
în care: ΔPd – presiunea disponibilă de circulaţie a circiutului de bază, Pa; ∑ltr –
suma lungimilor tronsoanelor traseului de bază, m.
Presiunea disponibilă de circulaţie se determină cu relaţia:
ΔPd = ΔPE + B ⋅ ΔPg , ( 3.4 )
în care B este coeficient care ţine cont de cota-parte a presiunii naturale şi care
conform [6] pentru sisteme bitubulare cu circulaţie forţată are o valoare egală cu
0,4.
Presiunea naturală de circulaţie apărută în urma răcirii apei
în corpul de încălzire se determină cu relaţia:
ΔPg = g ⋅ h ⋅ (ρ retur + ρ tur ) , ( 3.5 )
în care: g este acceleraţia căderii libere, valoarea căreia este egală cu 9,81 m/s2;
h – distanţa pe verticală între centrul de încălzire, adică nodul termic, şi centru de
răcire, adică corpul de încălzire, m; ρtur şi ρtreur – densitatea apei din conducta tur,
respectiv, retur, kg/m3, adoptată din tabelul 3.1 în funcţie de temperatura apei.
Tabelul 3.1. Densitatea apei în funcţie de temperatură
t, Valoarea densităţii apei, kg/m3
o 0,0 1,0 2,0 3,0 4,0 5,0 6,0 7,0 8,0 9,0
C
60 983,2 982,7 982,2 981,7 981,1 980,6 980,1 979,5 978,9 978,4
70 977,8 977,2 976,7 976,1 975,5 974,9 974,3 973,7 973,1 972,5
80 971,8 971,2 970,6 969,9 969,3 968,7 968,0 967,3 966,7 966,0
90 965,3 964,7 964,0 963,3 962,6 961,9 961,2 960,5 959,8 959,1
100 958,4 957,7 956,9 956,2 955,5 954,8 954,2 953,6 953,1 952,5
110 952,0 951,0 950,0 949,1 948,1 947,2 946,7 946,3 945,9 945,5
120 945,1 944,1 943,1 942,1 941,1 940,1 939,1 938,0 937,0 935,9
130 934,8 934,0 933,1 932,2 931,4 930,5 929,6 928,7 927,9 927,0
140 926,1 925,2 924,3 923,4 922,5 921,6 920,6 919,7 918,8 917,9
- 38 -
Pentru calculul de dimensionare a conductelor se va folosi
nomograma prezentată în anexa nr. 5, iar pentru determinarea
rezistenţelor locale se va folosi anexa nr. 6 şi tabelul 3.2.
Rezultatele calculului de dimensionare a conductelor se înscriu în
anexa nr. 7.
Debitul de apă pentru fiecare tronson se determină cu relaţia:
3.6 ⋅ Q tr
G tr = , ( 3.6 )
c ⋅ (t 1 − t 2 )
în care: Qtr este sarcina tronsonului, W; c – capacitatea termică specifică masică
a apei, valoarea căreia este egală cu 4,187 kJ/(kg·oC).
Viteza de mişcare a agentului termic prin conducte se
determină cu relaţia:
G tr
v tr = , ( 3.7 )
⎛ π ⋅ d i2 ⎞
3600 ⋅ ρ ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ 4 ⎠
în care: ρ este densitatea apei din conducta tur, respectiv, retur, kg/m3; di –
diametrul interior al conductei, m.
Pierderile de presiune în instalaţia de încălzire vor fi egale
cu suma pierderilor liniare şi locale de presiune. Pierderile lineare
de presiune se vor determina cu relaţia:
ΔPlin = R i ⋅ l tr , ( 3.8 )
în care: Ri este rezistenţa locală reală a tronsonului, Pa/m.
Pierderile locale de presiune ce apar datorită schimbării
direcţiei de curgere sau îngustarea secţiunii de curgere a agentului
termic se determină cu relaţia:
ΔPloc = Σζ ⋅ Pdin , ( 3.9 )
în care: ∑ζ este suma coeficientului rezistenţelor locale a fiecărui tronson; Pdin –
presiunea dinamică care se determină în funcţie de viteza de mişcare a agentului
termic din [4].
- 39 -
Pierderile totale de presiune se determină cu relaţia:
ΔPtot = ΔPlin + ΔPloc . ( 3.10 )
Pentru buna funcţionalitate a instalaţiei de încălzire şi
eficienţă economică maximă privind costul instalaţiei de încălzire
trebuie să se respecte următoarea condiţie:
ε=
(ΔPd − ΣΔPtot ) ⋅ 100% ≤ 10% . ( 3.11 )
ΔPd
Când această condiţie nu se respectă atunci se realizează
calculul de finisare prezentat în anexa nr. 7 prin modificarea
diametrelor unor tronsoane (pentru ambele tronsoane, tur şi retur)
până când se va respecta condiţia, iar dacă totuşi aceasta nu este
posibil, atunci se prevede montarea unor vane de închidere sau
clapete automate de reglare.
Tabelul 3.2. Coeficienţi de rezistenţă locală a unor elemente a
sistemelor de încălzire
Valoarea coeficientului de rezistenţă locală
Nr. (pentru unele rezistenţe în funcţie de diametrul
Denumirea
ord. nominal, mm)
10 15 20 25 32 40 50
1 2 3 4 5 6 7 8 9
1 Cruce la treceree 2
2 Cruce la branşament 3
Robinet cu ventil şi
3 10 10 7 7 5 5 4
scaun drept
Robinet drept de
4 8,5 8,5 6 6 5 5 4
radiator
Robinet colţar de
5 4 4 2 2 2 2 2
radiator
Robinet de închidere
6 0,5
sferic
7 Colector 1
8 Cazan 2,5
9 Corp de încălzire 2,5
- 40 -
3.5. Calculul de dimensioanre a corpurilor de încălzire
În proiectul/lucrarea de an, calculul de dimensionare a
corpurilor de încălzire se efectuează pentru toate încăperile blocului.
Scopul calculului este a determina suprafaţa sau numărul de
elemente ale fiecărui corp de încălzire, şi aceasta se poate afla doar
după calculul de dimensionare a conductelor. Se recomandă de
folosit corpuri de încălzire de tip panou din oţel. Puterea termică a
fiecărui corp de încălzire în funcţie de dimensiunile sale sunt
prezentate în anexa nr 8. Tot în această anexă este prezentat modul
de pozare a corpurilor de încălzire cât şi unele dimensiuni de
montare.
Consecutivitatea de dimensionare a corpurilor de încălzire
este următoarea:
- se determină diferenţa dintre temperatura medie a agentului
termic şi temperatura aerului interior:
Δt c =
(t1 − t 2 ) − t , ( 3.12 )
ai
2
în care tai este temperatura aerului interior, oC;
- se determină diferenţa dintre temperatura medie a agentului
termic şi temperatura aerului interior la condiţii nominale,
adică la condiţiile în care s-au determinat puterile termice
ale corpurilor prezentate în paşaportul tehnic al corpurilor de
încălzire (anexa nr. 8):
Δt n =
(t 1 − t 2 ) − t ; ( 3.13 )
ai
2
- se determină coeficientul de corecţie a puterii termice a
corpurilor de încălzire, reieşind din condiţiile reale:
n
⎛ Δt ⎞
ϕ = ⎜⎜ c ⎟⎟ , ( 3.14 )
⎝ Δt n ⎠
în care n este exponentul de reglare a puterii termice a corpului de încălzire;
- 41 -
- se determină puterea termică reală a corpului de încălzire
readusă la condiţii nominale:
q real
real =
q nom , ( 3.15 )
ϕ
în care qreal este puterea reală pe care trebuie s-o cedeze corpul de încălzire şi care
este egală cu pierderile de căldură pentru încăperea în care este amplasat corpul
de încălzire, calculată anterior;
- din anexa nr. 8 se determină tipul, dimensiunile şi puterea
termică instalată a corpurilor de încălzire în funcţie de
puterea termică reală a corpului de încălzire, readusă la
condiţii nominale, adoptând astfel corpul de încălzire ca
puterea termică instalată să fie mai mare sau egală decât cea
reală readusă la condiţii nominale;
- rezultatele calculelor se înscriu în tabelul prezentat în anexa
nr. 9.
Dimensiunile sau numărul de elemente a corpurilor de
încălzire se reprezintă atât în plan cât şi pe schema axonometrică
(vezi fig. 3.3 şi 3.4).
- 42 -
Gac dd dor Gs
P1 Pe,1
Gat
- 43 -
Debitul de apă în sistemul de încălzire, t/h, se determină cu
relaţia:
Qsî
G s = 0.86 ⋅ , ( 3.19 )
ρ s ⋅ (t 1 − t 2 )
în care: t1 şi t2 este temperatura apei în instalaţia de încălzire în conducta tur şi
retur, respectiv, oC.; ρs – densitatea apei în instalaţia de încălzire, kg/m3, adoptată
din tabelul 3.1 în funcţie de temperatura medie a apei.
Calculul de dimensionare a hidroelevatorului se reduce la
determinarea diametrului orificiului camerei de amestecsre, dor, şi a
duzei, dd.
În cazul în care rezistenţa sistemului de încălzire este
cunoscută, ∑ΔPtot, diametrul orificiului camerei de amestecare, mm,
se determină cu relaţia:
d or = 8.74 ⋅ G ap , ( 3.20 )
în care Gap este debitul de apă în sistemul de încălzire, t/h, adus la
rezistenţa de 1 m cl. H2O cu relaţia:
Gs
G ap = 98.05 ⋅ . ( 3.21 )
ΣΔPtot
În dependenţă de diametrul orificiului obţinut se alege
numărul elevatorului cu diametrul dor standard (nr. 1 – 15 mm, nr. 2
– 20 mm, nr. 3 – 25 mm, nr. 4 – 30 mm, nr. 5 – 35 mm, nr. 6 – 47
mm, nr. 7 – 50 mm.).
După alegerea elevatorului se calculează diametrul duzei, dd,
mm, cu formula de mai jos şi valoarea lui se rotunjeşte cu precizia ±
0,05 mm.
d or
dd = . ( 3.22 )
4
0.78 2 ⎛d ⎞
⋅ (1 + u ) ⋅ ⎜ or ⎟ + 0.6 ⋅ (1 + u ) − 0.4 ⋅ u 2
2
2
G ap ⎝ 10 ⎠
- 44 -
4. Proiectarea şi calculul instalaţiilor de ventilare
4.1. Noţini generale
În conformitate cu normele în vigoare, în casele de locuit se
prevăd sisteme de ventilare naturală de aspiraţie, realizate prin
canale amplasate în pereţii interiori sau panouri prefabricate. În
apartamentele cu aerisire integrală (directă) sau de colţ, precum şi
în apartamentele cu una, două sau trei odăi, evacuarea aerului se
realizează prin canale din bucătării, camere de baie şi WC-uri. În
apartamentele cu patru şi mai multe odăi fără aerisire integrală
(directă) sau de colţ trebuie să fie prevăzută ventilarea naturală prin
aspiraţie direct din camerele de locuit nealăturate cu WC-urile şi
bucătăriile. În caz de necesitate, în bucătăriile apartamentelor,
amplasate la ultimele nivele şi neechipate cu încălzitoare de apă cu
gaz, se recomandă amplasarea ventilatoarelor axiale în canale
separate. Refularea aerului exterior se prevede prin neetanşietăţi în
construcţiile exterioare, ferestre şi uşi de balcon.
Evacuarea aerului din diferite încăperi se efectuează prin
canale separate. Dimensiunile minime ale grilelor cu jaluzele: în
bucătăriile apartamentelor cu una, două şi trei odăi fără ventilatoare
- 20x25cm, în WC-uri şi camere de baie - 15x15cm; în blocurile
sanitare comune - 15x20cm. Este admisă amplasarea separată a
canalelor colectoare din camera de baie, bucătărie şi WC-ul din
acelaşi apartament cu canalele colectoare din bucătării sau blocuri
sanitare, situate la diferite niveluri. Conectarea canalului local la
canalul colector trebuie efectuată nu mai aproape decât peste un
nivel. Se admite colectarea canalelor la etajul tehnic, dacă încăperile
ventilate sunt de aceeaşi sau aproximativ de aceeaşi destinaţie. Nu
este admisă colectarea canalelor din încăperile orientate în direcţii
opuse.
- 46 -
în care: Σζ este suma coeficienţilor de rezistenţă locală, se determină din anexa 9
[3]; hd – presiunea dinamică, Pa, se determină din Fig.14.9 [3].
Calculul se consideră corect, dacă rezerva de presiune se află
în intervalul 10-15%.
Exemplu de calcul. Să se proiecteze şi să se calculeze
sisteme de ventilare naturală prin aspiraţie, organizată prin canale
din bucătării, WC - e şi camere de baie.
Rezolvare. Sistemul de ventilare prin refulare este
neorganizat, se realizează prin neetanşietăţile ferestrelor şi uşilor,
sau la deschiderea acestora. Sistemul de ventilare se proiectează
pentru un apartament de colţ cu camerele de locuit 101 şi 116,
bucătăria 102, WC-ul 102A şi camera de baie 102B (parter) şi
pentru apartamentele analogice la nivelul întâi şi doi. Canalele de
aer de aspiraţie se amplasează în pereţii interiori din cărămidă,
separat pentru bucătărie, WC-u, camera de baie. În WC-uri sunt
prevăzute grile cu jaluzele reglabile, în bucătării - cu jaluzele fixe,
deoarece în bucătării sunt amplasate maşini de gătit alimentate cu
gaz natural. Grilele sunt amplasate la distanţa de 300 mm de tavan.
În partea superioară a coşului de evacuare se montează o căciulă de
protecţie.
Determinarea debitului de aer pentru ventilare se efectuează
în modul următor: se calculează volumul schimbului necesar de aer
pentru spaţiul locativ; se determină debitul necesar de aer pentru
spaţiul auxiliar (bucătărie, WC-u, cameră de baie); din aceste două
valori se adoptă valoarea cea mai mare şi aceasta va fi valoarea de
calcul.
Temperatura de calcul a aerului şi numărul de schimburi
orare de aer în încăpere, pentru casa de locuit se stabilesc în
conformitate cu normele în vigoare (anexa 1 din [3]). Rezultatele
calculului se înscriu în formă de tabel.
- 47 -
Tabelul 4.1. Debitul de aer de calcul
Debitul
Nr. Denumirea Dimensiunile, Suprafaţa, de aer
Indicii n sau k
înc. încăperii m m2 necesar,
m3/h
etajul I:
(+5
ΔPge1 = ρ ext +18
− ρint)⋅ g ⋅ h e1 = (1,270 − 1,213) ⋅ 9,81 ⋅ 3,7 = 2,07Pa
etajul II:
- 48 -
(
+5
ΔPge2 = ρ ext +18
− ρ int )
⋅ g ⋅ h e2 = (1,270 − 1,213) ⋅ 9,81 ⋅ 1,0 = 0,56Pa .
- WC-uri:
parter:
(+5
ΔPgp = ρ ext +15
− ρint )
⋅ g ⋅ h p = (1,270 − 1,226 ) ⋅ 9,81 ⋅ 8,9 = 3,84Pa
etajul I:
(+5
ΔPge1 = ρ ext +15
− ρint )
⋅ g ⋅ h e1 = (1,270 − 1,226 ) ⋅ 9,81 ⋅ 5,5 = 2,37 Pa
etajul II:
ΔPge2 = (ρ ext
+5 +15
− ρ int )⋅ g ⋅ h e2 = (1,270 − 1,226) ⋅ 9,81 ⋅ 2,1 = 0,91Pa .
- camerele de baie:
parter:
ΔPgp = (ρ ext
+5 +25
− ρ int )⋅ g ⋅ h p = (1,270 − 1,185) ⋅ 9,81 ⋅ 8,4 = 7,09Pa
etajul I:
ΔPge1 = (ρ ext
+5 +25
− ρint )⋅ g ⋅ h e1 = (1,270 − 1,185) ⋅ 9,81 ⋅ 5,4 = 4,50Pa
etajul II:
ΔPge2 = (ρ ext
+5 +25
− ρ int )⋅ g ⋅ h e2 = (1,270 − 1,185) ⋅ 9,81 ⋅ 2,3 = 1,92Pa .
Dimensionarea canalelor se efectuează pentru fiecare
încăpere separat, ţinând cont de viteză admisibilă: vadm=0,5-1,5 m/s.
- bucătărie:
60
F= = 0.0167m 2 .
3600 ⋅ 1
- 49 -
Canalele de ventilare se adoptă din cărămidă. Secţiunea de calcul
corespunde dimensiunilor 140x140 mm, cu Fr=0,0196 m2, viteza
reală va fi:
60
vr = = 0,85m/s ;
3600 ⋅ 0,0196
- WC-u şi camera de baie:
25
F= = 0.007m 2 .
3600 ⋅ 1
Canalele de ventilare se adoptă din cărămidă. Secţiunea de calcul
corespunde dimensiunilor 140x140 mm, cu Fr=0,0196 m2, viteza
reală va fi:
25
vr = = 0,35m/s .
3600 ⋅ 0,0196
Deoarece vr < vadm este necesară reglarea debitului de aer cu
ajutorul grilelor cu jaluzele.
Secţiunea grilelor cu jaluzele se determină pentru viteza
vadm=0,5-1,0 m/s:
- bucătărie:
60
F= = 0.0167m 2 .
3600 ⋅ 1
Se adoptă secţiunea 20x25 cm.
Secţiunea reală Fr=0,05 m2. Secţiunea vie Fv=0,6 0,05=0,03 m2.
60
Atunci viteza reală a aerului evacuat v r = = 0,56m/s .
3600 ⋅ 0,03
- 50 -
- WC-u şi camera de baie:
25
F= = 0.014m 2 .
3600 ⋅ 0,5
Se adoptă secţiunea 15x15 cm. Secţiunea reală Fr= 0,0225 m2.
Secţiunea vie Fv=0,6 0,0225=0,0135 m2. Atunci viteza reală a
25
aerului evacuat v r = = 0,51m/s .
3600 ⋅ 0,0135
Calculul aerodinamic se efectuează pentru nouă canale de
ventilare din bucătărie, WC-u şi camera de baie. Suma rezistenţelor
locale este prezentată în tabelul 4.2.
- 51 -
Bibliografie
1. NCM E.04.01-2006. Protecţia termică a clădirilor, Agenţia
construcţii şi dezvoltare a teritoriului a Republicii Moldova,
Chişinău, 2007.
2. CP E.04.05-2006. Proiectarea protecţiei termice a clădirilor,
Agenţia construcţii şi dezvoltare a teritoriului a Republicii
Moldova, Chişinău, 2007.
3. Tihomirov C. V., Sergheenko E. S.. Termotehnica,
alimentarea cu căldură şi gaze, ventilarea, Chişinău, Firma
editorial-poligrafică „Tipografia Centrală”, 1994.
4. Pavel Vârlan. Instalaţii de încălzire, Chişinău, Editura
“TEHNICA”, 1996.
5. Paşaportul tehnic al corpurilor de încălzire.
6. Внутренние санитарно–технические устройства, часть 1,
Отопление, Справочник проектировщика под редакцией
И. Г. Староверова, изд. 4-е, Москва, Стройиздат, 1990.
7. Манюк В. И., Каплинский Я. И. и др., Наладка и
эксплуатация водяных тепловых сетей, 3-е изд. Москва,
Стройиздат, 1988.
8. Ионин А. А., Хлыбов Б. М., Братенко В. Н., Терлецкая
Е. Н., Теплоснабжение, Москва, Стройиздат, 1982.
9. СНиП 2.04.05-91, Отопление. Вентиляция и
кондиционирование.
- 52 -
ANEXA nr. 1
Varianta 1
С
6000
12000
B
6000
Varianta 2
С
6000
12000
B
6000
A
8800 6000 2600
34800
1 2 3 4
- 53 -
ANEXA nr. 1 (continuare)
Varianta 3
С
4000
8000
B
4000
A
1400 2600 2600 2600 2600 2600
28800
1 2 3 4 5 6 7
Varianta 4
С
6000
12000
B
6000
A
7200 2700 6300
32400
1 2 3 4
- 54 -
ANEXA nr. 1 (continuare)
Varianta 5
1 2 4 5 6 8
3600 3600 3000 3000 4200
С
5700
11400
B
5700
A
3600 3000 3600 3600 3600
34800
1 2 3 5 7 8
Varianta 6
С
6000
12000
B
6000
A
6000 2800 6000 3000
35600
1 2 3 4 5
- 55 -
ANEXA nr. 1 (continuare)
Varianta 7
С
6000
12000
B
6000
A
7000 3200 7000
34400
1 2 3 4
Varianta 8
С
8000
16000
B
8000
A
8000 2600 8000
18600
1 2 3 4
- 56 -
ANEXA nr. 1 (continuare)
Varianta 9
С
6000
12000
B
6000
A
6000 2400 8000
32800
1 2 3 4
Varianta 10
С
6400
12800
B
6400
A
7200 2700 6300
32400
1 2 3 4
- 57 -
ANEXA nr. 1 (continuare)
Varianta 11
С
6000
12000
B
6000
A
6000 2400 8000
32800
1 2 3 4
Varianta 12
С
6000
12000
B
6000
A
7200 2400 5600
30400
1 2 3 4 5
- 58 -
ANEXA nr. 1 (continuare)
Varianta 13
С
6400
12800
B
6400
A
6600 3000 3800
26800
1 2 3 4
Varianta 14
С
6000
12000
B
6000
A
6200 2600 6000
29600
1 2 3 4
- 59 -
ANEXA nr. 1 (continuare)
Varianta 15
С
5100
11400
B
6300
A
7200 2700 5700
31200
1 2 3 4
Varianta 16
С
6000
12000
B
6000
- 60 -
ANEXA nr. 1 (continuare)
Varianta 17
6000
12000
B
6000
Varianta 18
С
6400
12800
B
6400
- 61 -
ANEXA nr. 1 (continuare)
Varianta 19
С 5400
10800
B
5400
A
7300 3000 6900
34400
1 2 3 4
Varianta 20
С
6000
12000
B
6000
A
6000 2500 10600
38200
1 2 3 4
- 62 -
ANEXA nr. 1 (continuare)
Varianta 21
С
6400
12800
B
6400
A
7200 2600 4800
29200
1 2 3 4
Varianta 22
С
6000
12000
B
6000
A
6000 2500 8400
33800
1 2 3 4
- 63 -
ANEXA nr. 1 (continuare)
Varianta 23
С 5200
10400
B
5200
A
6600 3000 6400
32000
1 2 3 4
Varianta 24
С
6000
12000
B
6000
A
6600 2800 6000
30800
1 2 3 4
- 64 -
ANEXA nr. 2
Tabelul 1. Temperatura aerului exterior şi durata sezonului de
încălzire
Temperatura de calcul a aerului
Suma ultimelor două
Durata
Medie pe durata
Localitatea
sezonului
Celei Celor celei
sezonului de
mai mai reci mai
5 zile de încălzire
reci reci
c încălzire zsî, zile
zile te luni
tms
tml
1 2 3 4 5 6 7
1 Bălţi -24 -18 +0.2 -4.4 172
2 Cahul -17 -15 +1.0 -3.2 158
3 Chişinău -21 -16 +0.6 -3.5 166
4 Comrat -20 -16 +0.8 -3.2 164
5 Drochia -23 -17 -0.1 -4.5 175
6 Edineţ -24 -17 -0.4 -4.5 177
7 Floreşti -22 -17 -0.2 -4.5 173
8 Leova -19 -15 +0.8 -3.3 165
9 Lipcani -26 -19 -0.4 -4.6 181
10 Ocniţa -24 -18 -0.4 -4.5 177
11 Orhei -20 -16 +0.6 -3.5 168
12 Otaci -26 -19 -0.4 -4.6 181
13 Soroca -25 -19 -0.2 -4.5 173
14 Străşeni -21 -16 +0.6 -3.5 166
15 Teleneşti -22 -17 -0.1 -3.9 170
16 Tiraspol -20 -16 +0.7 -3.3 163
17 Ungheni -24 -18 +0.3 -3.8 170
18 Vulcăneşti -17 -15 +1.0 -3.1 156
- 65 -
ANEXA nr. 3
Tabelul 1. Coeficientul de schimb de căldură la suprafaţa
interioară a elementului de construcţie
Coeficientul de
schimb de
Suprafaţa interioară a elementului de închidere căldură
αi,
W/(m2·oC)
Pereţi, poduri, tavane netede, tavane cu muchii raportul
dintre înălţimea muchiilor h şi distanţa dintre muchiile 8,7
vecine h/a 0,3
Tavane cu muchii proeminente şi raportul
7,6
h/a > 0,3
Ferestre 8,0
Luminatoare zenitale 9,9
Planşee peste subsoluri sau încăperi reci, la fluxul termic
6
descendent
- 66 -
ANEXA nr. 3 (continuare)
Tabelul 3. Diferenţa normată de temperatură dintre
temperatura aerului interior şi temperatura suprafeţei
interioare a elementului de închidere
Diferenţa normată de
temperatură Δtn , oC pentru
pasajelor şi subsolurilor
Planşee deasupra
Luminatoare
Acoperişuri
Tipuri de clădiri şi încăperi
exteriori
şi terase
zenitale
Pereţi
Case de locuit, instituţii curativ –
preventive, creşe şi grădiniţe de copii, 4,0 3,0 2,0 tint-td
şcoli şi internate
Clădiri publice, cu excepţia celor
indicate mai sus, clădiri administrative
4,5 4,0 2,5 tint-td
şi auxiliare, cu excepţia celor cu regim
umed şi foarte umed
0,8·
tint-td ,
Clădiri industriale cu regim uscat şi (tint-td),
însă 2,5 tint-td
normal însă
sub 7
sub 6
Clădiri industriale şi alte clădiri cu 0,8·
tint-td 2,5 -
regim umed şi foarte umed (tint-td)
Clădiri de producţie cu exces
considerabil de căldură peste 23W/m3
12 12 2,5 tint-td
şi cu umiditatea de calcul relativă a
aerului interior sub 50%.
*Notă: td- temperatura punctului de rouă corespunzătoare temperaturii de
calcul, oC, şi umidităţii relative a aerului interior adoptată conform
ГОСТ12.1.005, documentelor normative în vigoare şi codurile practice
pentru clădirile respective.
- 67 -
ANEXA nr. 3 (continuare)
Tabelul 4. Coeficientul care ţine cont de poziţia elementului de
construcţie faţă de aerul exterior
Coeficientul
Tipul elementului de închidere
n
Pereţi exteriori şi acoperişuri (inclusiv cele ventilate cu aer
rece exterior), luminatoare zenitale, planşee de pod (cu
acoperişuri din materiale în bucăţi) şi deasupra pasajelor, 1
planşee deasupra subsolurilor reci (fără pereţi de închidere)
în zona climaterică de nord.
Planşee deasupra subsolurilor reci, care comunică cu aerul
exterior, planşee de pod (cu acoperişuri din materiale în
0,9
rulouri) , planşee deasupra subsolurilor reci (cu pereţi de
închidere) şi etaje reci în zona climaterică de nord.
Planşee deasupra subsolurilor neîncălzite cu ferestre în
0,75
pereţi
Planşee deasupra subsolurilor neîncălzite fără ferestre în
0,6
pereţi, situate mai sus de nivelul solului
Planşee deasupra subsolurilor tehnice neîncălzite, amplasate
0,4
sub nivelul solului
Notă: Pentru planşeele de pod la podurile calde şi la planşeele deasupra
subsolurilor cu temperatura aerului în ele tc mai mare decât text, însă mai
t int − tc
mică decît ti, coeficientul n se determină cu relaţia: n = .
t int − t ext
- 68 -
ANEXA nr. 3 (continuare)
Tabelul 6. Valorile normate ale rezistenţei la transfer termic ale
elementelor de închidere
Rezistenţa normată la transfer termic a elementelor
de închidere, Rreq, m2×°C/W
Grade –
Luminatoare cu vitrare
Acoperişuri şi planşee
deasupra subsolurilor
zi în
deasupra pasajelor
perioada
neîncălzite
Clădiri şi încăperi de
verticală
vitralii
Pereţi
încălzire
Dd,
°C×zi
1 2 3 4 5 6 7
2000 2,1 3,2 2,8 0,3 0,3
Case de locuit, 4000 2,8 4,2 3,7 0,45 0,35
instituţii curative –
6000 3,5 5,2 4,6 0,6 0,4
preventive, creşe şi
8000 4,2 6,2 5,5 0,7 0,45
grădiniţe de copii,
şcoli şi internate 10000 4,9 7,2 6,4 0,75 0,5
12000 5,6 8,2 7,3 0,8 0,55
Clădiri publice, 2000 1,8 2,4 2,0 0,3 0,3
cu excepţia celor 4000 2,4 3,2 2,7 0,4 0,35
indicate mai sus, 6000 3,0 4,0 3,4 0,5 0,4
clădiri 8000 3,6 4,8 4,1 0,6 0,45
administrative şi 10000 4,2 5,6 4,8 0,7 0,5
auxiliare, cu
excepţia celor cu
regim umed şi foarte 12000 4,8 6,4 5,5 0,8 0,55
umed
2000 1,4 2,0 1,4 0,25 0,2
4000 1,8 2,5 1,8 0,3 0,25
Clădiri industriale
6000 2,2 3,0 2,2 0,35 0,3
cu regim uscat şi
8000 2,6 3,5 2,6 0,4 0,35
normal
10000 3,0 4,0 3,0 0,45 0,4
12000 3,4 4,5 3,4 0,5 0,45
*Notă:Valoarea ,Rreq pentru mărimea Dd care se deosebeşte de cea din tabel se
determină cu formula:
Rreq =a× Dd +b, în care Dd - grade-zi în perioada de încălzire, °C×zi pentru punctul
concret; a,b – coeficienţi ai căror valoare trebuie adoptată conform datelor din tabele
pentru grupele corespunzătoare de clădiri, cu excepţia coloanei 6, pentru grupa de
clădiri din poziţia 1 pentru care în intervalul: de pînă la 6000°C*zi a=0,000075,
b=0,15; 6000-8000°C*zi a=0,00005, b=0,3; 8000 şi mai mult °C*zi a=0,000025,
b=0,5.
- 69 -
ANEXA nr. 4
17
Q = Q + Qinf - Qd, W
î,t b
16
Necesarul de căldură pentru infiltraţie, Qinf , W
15
Pierderile de căldură cu evidenţa adaosurilor Qb, W
14
Tabelul 1. Calculul pierderilor de căldură
13
Uşi exterioare, β3
12
Adaosuri
Pentru 2 şi mai mulţi pereţi, β2
11
La orientare, β1
10
Pierderile de bază de căldură, Qb, W
9
Diferenţa de calcul de temperatură,
(ti -tec)*n, °C 8
Coeficientul de transfer termic global,
7
k,W/m2*°C
Parametrii
Aria, F, m2
6
îngrădirii
Dimensiunile, axb, m
5
Orientarea
3 4
Denumirea
Numărul încăperii
70
ANEXA nr.5
71
ANEXA nr. 6
- 72 -
ANEXA nr. 7
Tabelul 1. Calculul de dimensionare a conductelor
73
∑
ANEXA nr. 8
74
ANEXA nr. 9
Tabelul 1. Calculul de dimensionare a corpurilor de încălzire
căldură
q nom
real ,W
corpului
∆tn, ∆tc,
Pierderile de
aerului
o o n H, L, de incalzire
intrare iesire C C
Nr. încăperii
q adoptat, W mm mm
Coeficientul φ
Qo, tai, t1, t2,
o o o
W C C C
75
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
ANEXA nr. 10
Tabelul 1. Calculul aerodinamic al instalaţiilor de ventilare
L, l, V r, d e, R, Rl h d, Z, Rl β
Nr.canalului Fr, m2 axb, mm β Σζ
m3/h m m/s mm Pa/m β,Pa Pa Pa +Z, Pa
Bucătărie parter, ∆Pg=3,58 Pa
1. 60 7,27 0,85 0,0196 140x140 140 0,09 1,43 0,94 4,5 0,45 2,03 2,97
Bucătărie et.I, ∆Pg=2,07 Pa
2. 60 4,27 0,44 0,0978 140x270 180 0,025 1,27 0,14 4,5 0,13 0,60 0,74
Bucătărie et.II, ∆Pg=0,56 Pa
3. 60 1,20 0,44 0,0978 140x270 180 0,025 1,27 0,04 4,5 0,13 0,60 0,64
76
Camera de baie parter, ∆Pg=7,09 Pa
4. 25 8,57 0,35 0,0196 140x140 140 0,024 1,20 0,25 4,5 0,08 0,36 0,61
Camera de baie et.I, ∆Pg=4,50 Pa
5. 25 5,57 0,35 0,0196 140x140 140 0,024 1,20 0,16 4,5 0,08 0,36 0,52
Camera de baie et.II, ∆Pg=1,92 Pa
6. 25 2,5 0,35 0,0196 140x140 140 0,024 1,20 0,07 4,5 0,08 0,36 0,43
WC-u parter, ∆Pg=3,84 Pa
7. 25 8,07 0,35 0,0196 140x140 140 0,024 1,20 0,23 4,5 0,08 0,36 0,58
WC-u et.I, ∆Pg=2,37 Pa
8. 25 5,07 0,35 0,0196 140x140 140 0,024 1,20 0,15 4,5 0,08 0,36 0,51
WC-u et.II, ∆Pg=0,91 Pa
9. 25 2,30 0,35 0,0196 140x140 140 0,024 1,20 0,07 4,5 0,08 0,36 0,43