Sunteți pe pagina 1din 1

Romantismul

Romantismul apare in Germania si Anglia ca o reactie impotriva clasicismului


respingand regulile impuse de acesta. Romantismul este precedat de preromantism,
curent literar aparut la sfarsitul secolului al XVIII-lea si care cultiva afectivitatea, ale
carei teme sunt natura, timpul si iubirea.
Motivele literare predominante sunt rimele, ca punct de plecare pentru meditatia
elegiaca pe tema trecerii timpului si motivul visului.
In literatura romana, manifestul literar al romantismului este articolul Program
“Introductie” publicat in primul numar al revistei “Dacia Literara” scrisa de Mihail
Kogalniceanu.
In literatura romana, Mihai Eminescu valorifica romantismul tarziu, pana in a
doua jumatate a secolului XIX-lea, in timp ce in literatura europeana isi facuse deja
aparitia curentul literar, simbolismul.

Trasaturi:
 Primatul sensibilitatii, al imaginatiei si a libertatii creatiei care se opune stilului
rational, obiectiv si canonic al clasicismului.
 Preferinta pentru istorie, natura, folclor, mituri.
 Amestecul genurilor, al speciilor si al stilurilor (stilul oral, popular imbinat cu cel
cult).
 Existenta tipului uman exceptional care actioneaza in situatii exceptionale (geniul,
titanul, tiranul).
 Figura de stil centrala este antiteza, util atat in structura operelor, cat si in
constructia personajelor.
 Culoarea locala ce presupune observarea specifica unei epoci prin reconstruirea
aproape documentara a modului de trai, a moravurilor, a mentalitatii epocilor si a
limbajului (arhaisme).
 Originalitatea si dorinta de evadare din realitate in vis sau in spatii exotice.