ALIMENTATIA PACIENTULUI

Se realizeaza prin:
I. ALIMENTATIA ACTIVE: in functie de starea generala, pacientul mananca singur, fara
ajutor, alimentele oferite.
Ea se poate realiza:
 in sala de mese
 salon: la masa, la pat.

II. ALIMENTATIA PASIVA: are ca scop hranirea bolnavilor imobilizati, paralizati,

epuizati, adinamici sau cei cu usoare tulburari de deglutitie.
Pentru alimentarea acestor categorii de bolnavi se face incurajand pacientul in
timpul alimentatiei, asigurandu-l de contributia alimentelor in procesul vindecarii.
Intotdeauna se va proteja cu un prosop lenjeria de corp si lenjeria de pat a
pacientului. Se va oferii pacientului cantitati nu prea mare de alimente deoarece
neputand sa inghita ar pute sa le aspire in caile respiratorii.

Se va evita:
- servirea alimentelor prea fierbinti sau prea reci
- atingerea alimentelor care au fost in gura pacientului

Alimentarea bolnavilor inapetenti,incat observarea apetitului urmareste combaterea

inapetentei sau anorexiei bolnavului.
Apetitul sau pofta de mancare poate fi un indiciu in stabilirea diagnosticului.
 In cancerul gastric, bolnavul refuza carnea de vita
 In hepatita epidemica perioada peripterica, bolnavul refuza grasimile
 Polifagia, bolnavul mananca mult, ea poate desemna diabetul zaharat
 Apetitul   preferential  in cazul unor carente (lipse) ex.: gravidele

Pentru combaterea anorexiei sau inapetentei se vor avea in vedere urmatoarele:

1) Se va verifica daca inapetenta este totala sau repulsia fata de anumite
alimente.
2) Se inlocuiesc in functie de preferintele bolnavului in cadrul limitelor premise de
prescriptia medicala
3) Servirea mesei se face oferindu-i pacientului alimentele in portii mici, deoarece
cantitati mari provoaca senzatia de plenitudine
4) Servirea meselor se face la interval mici, la 2-3h
5) Pentru eliminarea senzatiei de greata lichidele se servesc reci, acidifiate cu
lamiae
6) Laptele in cantitate mai mare de 1 litru provoaca diaree si greata
7) Nu se administreaza alimentele hiperzaharate deoarece provoaca senzatia de
plenitudine si uneori greata
8) La bolnavii complet inapetenti, senzatia de sete va fi exploatata si i se vor oferii
alimente nutritive sub forma lichida.

III. ALIMENTATIA ARTIFICIALA

Reprezinta introducerea alimentelor in organismul pacientului prin metode artificial. Si
anunume alimentarea prin sonda gastica, se face prin sonda FOUCHE si sonda EINHORN
care poate ramane pe loc.

1
 O palnie, tavita renala, o pensa hemostatica, prosop. Se pregateste lichidul ce trebuie
administrat, care trebuie:
- sa nu prezinte grunji
- sa fie la temperature corpului
- sa aibe valoare calorica

Se va pregatii pacientul din punct de vedere:

a. Psihic
b. Fizic( pozitionarea pacientului)

Dupa ce sonda a ajuns in stomac se ataseaza la capatul liber o palnie si se toarna

lichidul alimentar, 200-400 ml pana la 500 ml incalzit la temperature corpului.
Apoi se introduce 200-300 ml apa, pentru a goli sonda. Se penseaza sonda cu o
pensa hemostatica sau cu degetele cat mai aproape si printr-o miscare rapida se scoate
sonda din stomac.

RETINETI:
La pacientii inconstienti cu tulburari de deglutitie sau care trebuie alimentati mai mult
timp pe aceasta cale, sonda se introduce endo-nazal.
Sondele de polietile pot fi mentinute 4-6 zile, cele de cauciuc 2-3 zile fiind
traumatizate(produc escare la nivelul mucoaselor).
Ratia zilnica se administreaza in 4-6 doze foarte incet.

Alimentatia prin gastrostoma(fistula stomacala): consta prin deschiderea si

fixarea operatorie a stomacului la piele in scopul alimentarii printr-o sonda care ajunge direct
in stomac atunci cand calea esofagiana este intrerupta.
Ex.: arsuri sau intoxicatii cu substante caustice.
In stoma(gaura) este fixata o sonda de cauciuc prin intermediul careia alimentele sunt
introduce cu ajutorul unei seringi sau palnie. Se introduce amestecuri de alimentare in doze
fractionate si cantitatea introdusa odata nu va depasii 500ml. dupa introducerea alimentelor
sonda se inchide pentru a impiedica refularea alimentelor.
Tegumentele din jurul stomei se poate irita sub actiunea tubului gastric care uneori
nefiind bine etans, permite prelingerea alimentelor de aceea regiunea din jurul fistului se va
pastra uscata, acoperita cu un unguent protector si antimicrobian, pansata steril, cu
pansament compresiv.

Alimentarea prin clisma: se asigura hidratarea pe o periosada scurta de timp.

Pe cale parientala, sub forma de perfuzie, utilizandu-se substante care:
- au valoare caloric ridicata
-pot fi utilizate direct de tesuturi
- nu au actiune iritanta sau necrozanta a tesuturilor

Se pot folosi solurii de ser fiziologic , glucoza etc.

Nevoia de lichide este completata cu ser fiziologic, iar planul de alimentare se face
dupa calcularea necesarului de calorii pe 24h si a ratiei de lichide in care pot fi dizolvate
principiile nutritive.

Problemele de dependenta la nevoia de a bea si a manca :

2
 1) Alimentatia inadecvata in deficit si anume deficitul este un aport insuficient de
elemente nutritive, o insuficienta in cantitate si calitate care afecteaza starea
nutritionala, determinand tulburari la nivelul functionarii tuturor aporturilor.
Ex. :
 anorexia
 inapetenta
 disfagia (greutatea la inghitire)
 conditia cavitatii dentare (lipsa dintilor, carii, ulceratii la nivelul cavitatii bucale)
 dificultate in mestecatie
 digestia( dificultatea de digestive, greata, varsaturi, regurcitatie, aerofagie,
pirozis)
 hidratare(printr-un consum redus de lichide si saruri minerale)
Apare semnele de dezechilibru cu slabiciune, tegumente uscate, urinele fiind foarte
concentrate.
In aceasta situatie asistenta pozitioneaza pacientul in pozitie sezanda sau semisezanda,
protejeaza lenjeria de pat si de corp, alimenteaza pacientul cu mancare la temperatura
camerei.

2) Alimentatie neadecvata- SURPLUS

Surplusul este un aport alimentar exagerat cantitativ si calitativ.

BULIMIE este aceea senzatie exagerata de foame , fara control, dupa care incearca
sa-si provoace voma.

POLIFAGIA nevoia exagerata de a manca si absenta sentimenutului de satietate.

Greturile, varsaturile constau intr-o eliminare pe gura partial sau total a

continutului gastric.
Fata de aceasta problema asistenta are obligatia sa exploreze gusturile
bolnavului, sa intocmeasca un regim hipocaloric, urmarind periodic greutatea
corporala, educandu-l asupra alimentelor permise si stabilirea unui program de
activitati fizice.