CUPRINS:

INTRODUCERE....................................................................................................................3

CAPITOLUL I........................................................................................................................5
CONŢINUTUL ECONOMIC ŞI CLASIFICAREA CHELTUIELILOR
DIN ACTIVITATEA OPERAŢIONALĂ.............................................................................5
1.1. Componenţa şi caracteristica cheltuielilor..............................................................6
1.2. Clasificarea cheltuielilor operaţionale..................................................................14
1.3. Constatarea cheltuielilor operaţionale..................................................................18

CAPITOLUL II....................................................................................................................20
ORGANIZAREA EVIDENŢEI CHELTUIELILOR OPERAŢIONALE
PE BAZA DATELOR DE LA ÎNTREPRINDEREA SA „CET- 2”..................................20
2.1. Analiza economico- financiară a întreprinderii SA „CET- 2”..................................20
2.2. Documentarea cheltuielilor operaţionale...................................................................37
2.4. Interconexiunea cheltuielilor şi a indicatorilor din raportul privind rezultatele finaciare
ale intreprinderii S.A. “CET- 2”;......................................................................................58

CAPITOLUL III...................................................................................................................65
PERFECŢIONAREA EVIDENŢEI CONTABILE
A CHELTUIELILOR OPERAŢIONALE...........................................................................65
3.1. Analiza cheltuielilor operaţionale în baza datelor SA “CET- 2”..............................66
3.2. Analiza influienţei cheltuielilor operaţionale în baza datelor SA “CET- 2”.............69
3.3. Perfecţionarea gestiunii cheltuielilor la întreprindere...............................................76

CONCLUZII.........................................................................................................................80

BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................84

ANEXE
 2
INTRODUCERE
Actualitatea temei. Procesul de privatizare, de liberalizare a preţurilor şi
activităţilor economice, deşi sunt componente esenţiale ale economiei de piaţă, s-
au dovedit a fi insuficiente în vederea constituirii unei economii de piaţă eficace.
În decursul ultimului deceniu volumul producţiei industriale s-a redus cu
63%, capacităţile de producţie se utilizează doar la nivelul de 10-30%. Mai mult
de jumătate din numărul întreprinderilor industriale generează pierderi, unele
abia de-şi acoperă cheltuielile. Drept rezultat, creşte numărul întreprinderilor
falimentare, iar economia Republicii Moldova este ameninţată de pericolul
dezindustrializării. În acest context, tema prezentei lucrări se dovedeşte oportună,
deoarece pe o direcţie de studiu de un apreciabil interes teoretic şi, îndeosebi
pragmatic.
Scopul lucrării constă în studierea, cercetarea şi evidenţierea metodelor de
evaluare a cheltuielilor din activitatea operaţională şi estimării rezultatelor
financiare a întreprinderilor Republicii Moldova.
Scopul propus a impus rezolvarea următoarelor sarcini:
1) Examinarea, evaluarea şi contabilizarea cheltuielior intreprinderii;
2) examinarea riguroasă a sistemului de indicatori ce reflectă rezultatele
financiare;
3) calculul şi aprecierea influenţei factorilor respectivi asupra modificării
indicatorilor rezultativi;
În baza scopului lucrării autorul a elaborat următoarea structură a tezei,
care constă din: introducere, trei capitole, concluzii, bibliografie şi anexe
referitoare la informaţia utilizată din rapoartele financiare pe anii 2005-2005 de
la întreprinderea analizată.
În CAPITOLUL I: „Conţinutul economic şi clasificarea cheltuielilor din
activitatea operaţională” se studiază conceptele teoretice privind cheltuielile
operaţionale. Se studiază importanţa clasificării acestora, şi criteriile de
clasificare.

2
 3
În CAPITOLUL II: „Organizarea evidenţei contabile a cheltuielilor
operaţionale pe baza datelor de la intreprinderea S.A. „CET- 2”.
În CAPITOLUL III: „Perfecţionarea evidenţei contabile a cheltuielilor
operaţionale”.
Tema cercetării o constituie studierea cheltuielilor din activitatea
operaţională la intreprinderi în condiţiile tranziţiei la economia de piaţă, cît şi
modelul analitic ce reflectă etapele de bază ale aprecierii acestora.
Obiectul cercetării are un caracter multilateral şi cuprinde aspectele
teoretice, metodice şi aplicative.
Odată cu trecerea la economia de piaţă agenţii economici au devenit liberi
în organizarea şi derularea activitaţilor lor. Dar libertatea economică a adus cu ea
riscul şi incertitudinea.
Metodologia de analiză a acheltuielilor din activitatea operaţională
prezentată în cadrul lucrării este valorificată practic pe exemplul Societăţii pe
Acţiuni „CET- 2” .

3
 4
CAPITOLUL I
CONŢINUTUL ECONOMIC ŞI CLASIFICAREA CHELTUIELILOR DIN
ACTIVITATEA OPERAŢIONALĂ
Contabilitatea consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii constituie unul
dintre cele mai importante şi complexe compartimente ale sistemului naţional de
contabilitate, unde este necesară atît ţinerea evidenţei contabilităţii de gestiune cît
şi a contabilităţii financiare. Contabilitatea de gestiune urmăreşte evaluarea sumei
totale a consumurilor de producţie, a costului producţiei fabricate, rentabilitatea
producţiei, etc., iar contabilitatea financiară ţine evidenţa costurilor mărfurilor,
produselor vîndute, serviciilor prestate, mărimea cheltuielilor perioadei, etc. De
veridicitatea, exactitatea şi oportunitatea calculării acestor indicatori sunt
cointeresaţi atît utilizatorii interni, cît şi cei externi ai informaţiei contabile.
Este de menţionat faptul, că odată cu trecerea la noul sistem contabil
bazat pe standardele naţionale, se modifică conţinutul noţiunii de „consum” şi
noţiunii de „cheltuieli”, fiind absolut necesar de făcut unele precizări.
Consumurile reprezintă resursele utilizate pentru fabricarea produselor şi
prestarea serviciilor în scopul obţinerii veniturilor. Acestea sunt neapărat legate
de procesul de producţie, găsesc reflectarea materială în stocurile producţiei
finite şi producţiei în curs de execuţie, la finele perioadei de gestiune se reflectă
în bilanţul contabil ca active şi nu se iau în calcul la determinarea rezultatului
financiar al întreprinderii.
Cheltuielile reprezintă cheltuielile şi pierderile care apar în rezultatul
activităţii economico-financiare şi nu sunt legate nemijlocit de procesul de
producţie. Spre deosebire de consumuri, cheltuielile nu se includ în costul
produselor, se reflectă în raportul privind rezultatele financiare şi se scad din
venituri la determinarea profitului (pierderii) perioadei de gestiune.
1.1. Componenţa şi caracteristica cheltuielilor
Componenţa consumurilor şi cheltuielilor, modul de determinare şi
constatare a acestora sunt determinate de prevederile SNC 3 „Componenţa
Consumurilor şi Cheltuielilor Întreprinderii”.

4
 5
În acest standard componenţa consumurilor este prevăzută sub aspectul
întreprinderilor din trei sfere principale de activitate: producţie; comerţ; prestări
servicii, iar componenţa cheltuielilor pe feluri de activităţi ale unei întreprinderi
aparte: operaţională, de investiţii, financiară şi pe evenimente excepţionale.
Cheltuieli activităţii operaţionale cuprind cheltuielile ocazionate de
efectuarea activităţii de bază a întreprindeii. Acestea cuprind:costul
vînzărilor;cheltuielile comerciale;cheltuielie generale şi administrative;alte
cheltuieli operaţionale.
Costul vînzărilor reprezintă o parte din consumurile aferente produselor,
mărfurilor vîndute şi serviciilor prestate. Acestea cuprind:la întreprinderile de
producţie – consumurile materiale directe, consumurile directe privind
retribuirea muncii, inclusiv contribuţiile pentru asigurările sociale,
consumurile indirecte de producţie aferente pronduselor vînducte:la
întreprinderile comerciale – valoarea de bilanţ a mărfurişor vîndute (suma cea
mai mică dintre de intrare al mărfurilor procurate şi valoarea realizabilă netă),
la întrepinderirile de prestări servicii – consumurile pentru materiale şi
retribuirea muncii, precum şi consumurile indirecte de producţie aferente
serviciilor prestate.
Cheltuieli comerciale sînt cheltuieli aferente desfacerii produselor,
mărfurilor şi prestărişor de servicii, şi anume : cheltuieli privind operaţiunile de
marкeting,pentru ambalaje şi împachetarea produselor şi mărfurilor, cheltuieli de
transport aferente desfacerii, cheltuielile pentru reclamă, reparaţiile cu termen de
garanţie şi deservirea cu termen de garanţie a produselor şi mărfurilor vîndute;
cheltuielile aferente creării rezervei pentru datorii dubioase; cheltuielile privind
returnarea şi reducerea preţurilor la mărfurile vîndute; cheltuielile privind
retribuirea muncii salariaţilor de la întreprinderile de comerţ, care cuprind
salariile de bază şi suplimentare, diverse adaosuri, sporuri, prime plătite
vînzătorilor, casierilor, hamalilor, precum şi bucătarilor, ospătarilor la
întreprinderile de alimentaţie publică şi altui personal, care participă nemijlocit la
vînzarea mărfurilor, comisioanele (prelevările) plătite organizaţiilor de desfacere,

5
 6
de intermediere, de comerţ exterior cheltuielile privind procurarea licenţilor
pentru exportul produselor şi mărfurilor; cheltuielile privind întocmirea
declaraţiilor vamale pentru vînzarea produselor peste hotarele republicii etc.
Cheltuielile generale şi administrative cuprind cheltuielile privind
deservirea şi gestiunea întreprinderii în ansamblu. Acestea sînt cheltuielile
privind uzura, reparaţia şi întreţinerea mijloacelor fixe, amortizarea activelor
nemateriale cu destinaţia generală gospodărească; întreţinerea personalului
administrativ şi de conducere, impozitele, taxele şi plăţi virate în buget potrivit
legislaţie în vigoare ( cu excepţia impozitului pe venit ), precum şi taxa pe
valoarea adăugată nerecuperată, accizele, cu excepţia impozitului pe venit;
cheltuielile pentru scopuri de binefacere şi sponsorizare; pentru protecţia muncii;
cheltuielile de reprezentare; cheltuielile pentru deplasările de serviciu ale
personalului de conducere; cheltuielile pentru acţiunile de ocrotire a sănătăţii,
organizării timpului liber şi a odihnei salariaţilor întreprinderii, cheltuielile de
organizare aferente desfăşurării adunărilor acţionarilor, perfectării actelor,
cheltuielile pentru lucrările de cercetări ştiinţifice, inovaţii şi raţionalizări cu
caracter de producţie, cheltuielile pentru pregătirea şi reciclarea cadrelor,
achitarea diversilor servicii prestate întreprinderii, în conformitate cu contractele
încheiate, cheltuielile aferente angajării forţei de muncă; cheltuielile pentru
întreţinerea unităţilor de producţie şi economice de deservire etc.
Alte cheltuieli operaţionale cuprind sumele cheltuielilor privind vînzarea
altor active curente, pentru arenda curentă, cheltuieli sub forma de amenzi,
penalităţi, despăgubiri; cheltuieli din modificarea metodelor din evaluarea a
activelor curente; aferente dobînzilor pentru credite şi împromuturi; consumurile
indirecte de producţie nerepartizate; lipsurile şi pierderile din deteriorarea
valorilor; cheltuielile aferente produselor rebutate, precum şi sumele cheltuielilor
aferente anulăriicomenzilor de producţie,încetări activităţii unităţii de producţie
care nu a fabricat produse, cît şi cheltuielilor anticipate, care s-au dovedit a fi
inutile.

6
 7
În contiinuare vom prezenta schematic Structura cheltuielilor
intreprinderii.
Schema nr. 1

Schema Nr.1

7
 Structura Cheltuielilor
Întreprinderii
8

Cheltuieli ale activităţii Cheltuielele activităţii Cheltuielel privind

operaţionale neoperaţionale impozitul pe venit

Costul
Cheltuieli ale activităţii
vînzărilor
financiare

Cheltuieli
Cheltuieli ale activităţii
comerciale
de investiţii

Pierderi
Cheltuieli generale excepţionale
şi adminiastrative

Alte cheltuieli
operaţionale

8
 Cheltuielile activităţii operaţionale cuprind cheltuielile ocazionate de efectuarea
activităţii de bază a întreprinderii. Acestea cuprind:
a) costul vînzărilor;
b) cheltuielile comerciale;
c) cheltuieli generale şi administrative;
d) alte cheltuieli operaţionale.
Costul vînzărilor cuprinde:
- la întreprinderile de producţie – consumurile directe de materiale,
consumurile indirecte de producţie, aferente produselor vîndute;
- la întreprinderile comerciale – valoarea de bilanţ a mărfurilor vîndute;
- la întreprinderile de prestări servicii – consumuri de materiale şi
consumuri privind retribuirea muncii, precum şi consumurile indirecte
de producţie.
Cheltuielile comerciale sunt cheltuielile aferente desfacerii produselor,
mărfurilor şi prestărilor de servicii şi cuprind:
- cheltuielile de ambalare, inclusiv valoarea ambalajului şi materialelor
de ambalat, salariul muncitorilor ocupaţi cu ambalarea produselor, mărfurilor;
- la întreprinderile de comerţ – cheltuielile de depozitare şi pregătire a
mărfurilor pentru vînzare, aspectul exterior al vitrinelor de reclamă şi alte acţiuni
care contribuie la vînzarea mărfurilor;
- cheltuieli de transport-expediere a produselor fabricate şi a mărfurilor,
taxele vamale, etc;
- remunerarea lucrătorilor de marcare, cercetare a produselor şi a
mărfurilor, întocmirea declaraţiilor vamale privind comercializarea produselor
peste hotarele republicii;
- serviciile de marketing aferente încheierii sau rezilierii contractelor;
- cheltuieli ce ţin de reclamă, participarea la expoziţii, tîrguri;
- cheltuieli de studierea pieţei de desfacere interne şi externe, de
salarizare a lucrătorilor ocupaţi cu colectarea şi prelucrarea datelor privind pieţele
de desfacere a mărfurilor respective, informaţia asupra producătorilor concurenţi,
costul literaturii economice, pentru efectuarea investigaţiei de marketing, alte
cheltuieli ale secţiilor, serviciilor sau ale lucrătorilor din domeniul marketing-ului;
- cheltuieli pentru reparaţia cu termen de garanţie şi deservirea cu termen
de garanţie a produselor şi mărfurilor vîndute;
- cheltuieli privind datoriile dubioase;
- cheltuieli privind returnarea şi reducerea preţurilor la mărfurile vîndute.
Nomenclatorul articolelor cheltuielilor comerciale este elaborat de către
întreprindere, pornind de la particularităţile şi specificul activităţii acesteia.
Cheltuielile generale şi administrative cuprind cheltuielile privind
deservirea şi gestiunea întreprinderii în ansamblu. Cheltuielile generale şi
administrative cuprind:
- cheltuieli privind retribuirea muncii salariaţilor, atribuite personalului
de conducere şi gospodăresc, premiile de orice tip conform sistemelor existente la
întreprindere, adaos de orice tip;
- contribuţiile pentru asigurările sociale şi cele medicale, fondul de
pensii, fondul de stat de plasarea în cîmpul muncii din suma cheltuielilor privind
retribuirea muncii;
- plăţile suplimentare, îndemnizaţiile, sporurile, compensaţiile acordate
salariaţilor întreprinderii;
- ajutorul material acordat salariaţilor;
- întreţinerea, uzura şi reparaţia mijloacelor fixe cu destinaţie
administrativă, gospodărească şi de protecţie a naturii;
- amortizarea activelor nemateriale cu destinaţia generală a întreprinderii;
- plata pentru chiria curentă a mijloacelor fixe, activelor nemateriale şi a
obiectelor de mică valoare şi scurtă durată;
- cheltuieli afernte întreţinerii şi deservirii mijloacelor tehnice de
comandă, centrelor de telecomunicaţii, mijloacelor de semnalizare, centrelor de
calcul, şi altor mijloace tehnice de comandă, care nu se referă la producţie;
- cheltuieli poştale şi telegrafice, cheltuielile de întreţinere şi exploatare a
staţiilor de telefoane, faxurilor, instalaţiilor de dispetcerat, de radiou şi de alte
tipuri de telecomunicaţii, utilizate pentru administrare şi care se includ în bilanţul
întreprinderii;
- cheltuieli privind paza obiectelor administrativ-gospodăreşti, asigurarea
securităţii antiincendiare a acestora;
- cheltuieli de întreţinere a transportului auto de serviciu;
- cheltuieli privind deplasarile personalului de conducere;
- cheltuielile de reprezentare;
- cheltuieli pentru măsurile de protecţie civilă;
- cheltuieli în scopuri de caritate şi sponsorizare;
- cheltuieli aferente angajării forţei de muncă;
- plata pentru diversele servicii prestate întreprinderii în conformite cu
contractele încheiate;
- cheltuieli pentru pregătirea şi reciclarea personalului;
- cheltuieli pentru cercetări ştiinţifice;
- impozitele şi taxele conform legislaţiei în vigoare, precum şi impozitul
pe valoare adăugată, accizele nerecuperabile cu excepţia impozitului pe venit;
- cheltuieli de judecată, de arbitraj şi taxele de stat;
- cheltuieli pentru procurarea literaturii speciale, actele normative şi
instructive, precum şi abonarea la ediţii speciale, necesare în activitatea de
producţie;
- cheltuieli pentru acţiunile de ocrotire a sănătăţii, organizarea timpului
liber şi odihnă a salariaţilor de la întreprindere;
- cheltuielide organizare aferente desfăşurării adunării acţionarilor,
perfectării documentelor;
- alte cheltuieli.
Cheltuielile care nu pot fi raportate nici la cheltuielile comerciale, nici la
cele generale şi administrative sunt incluse în alte cheltuieli operaţionale, şi anume
cheltuielile privind:
- plata dobînzilor filialelor, întreprinderilor filiale şi asociaţii;
 - plata dobînzilor aferente creditelor bancare şi împrumuturilor primite pe
termen scurt şi pe termen lung;
- plata dobînzilor privind alte operaţii;
- plata dobînzilor privind împrumuturile expirate şi sancţiunilor creditare;
- vînzarea activelor curente cu excepţia produselor finite, mărfurilor şi
serviciilor prestate;
- amenzile, penalităţile, despăgubirile;
- emisiunea şi difuzarea titlurilor de valoare pe termen scurt, obligaţiuni,
cambii, şi alte titluri de valoare, plata comisioanelor pentru difuzarea acestora, etc.;
- consumurile indirecte de producţie consumate nerepartizabile;
- sumele diferenţelor dintre costul stocurilor de mărfuri şi materiale şi
valoarea realizabilă netă;
- lipsuri şi pierderi de la deteriorarea valorilor;
- producţia rebutată;
- alte cheltuieli operaţionale.
Cheltuielile activităţii operaţionale se scad din veniturile aferente acestei activităţi
în scopul determinării rezultatului din activitatea operaţională.

1.2. Clasificarea cheltuielilor operaţionale

 Se poate compara sub influienţa contabilităţii sistemului francez:
Activităţile desfăşurate de o unitate patrimonială în vederea realizării
obiectivelor contabilităţii de gestiune pot fi structurate în trei funcţii principale ale
acesteia şi anume:
1. funcţia de determinare a costurilor pe produse, lucrări, servicii şi pe
sectoare de activitate;
2. funcţia de determinare a rentabilităţii pe produse, lucrări, servicii şi
activitate;
3. funcţia de producere şi furnizare a informaţiilor necesare elaborării,
normării urmăririi şi controlului bugetelor de venituri şi cheltuieli, precum şi
actualizării indicatorilor care formează “tabloul de bord” al managerilor unităţii
patrimoniale.
Realizarea acestor funcţii impune adaptarea de criterii esenţiale de
clasificare a cheltuielilor, costurilor, veniturilor şi aplicarea unor sisteme e calcul a
costurilor în unităţile economice. Potrivit definiţiilor de dicţionar 1, cheltuielile
“reprezintă consumurile de mijloace economice... care se efectuează la exploatarea,
întreţinerea şi administrarea de la o zi la alta în vederea menţinerii activelor
angajate în organizarea unei activităţi economice”, iar costurile “reprezintă
ansamblul cheltuielilor efectuate pentru obţinerea unui bun, executarea unei
lucrări, prestarea unui serviciu”.Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit şi
pierdere pe baza asocierii directe între criteriile implicate în obţinerea elementelor
specifice de venit, process cunoscut sub numele de conectarea costurilor la
venituri. Deci, pentru a putea fi agregate în costurile produselor, lucrărilor şi
serviciilor, cheltuielile înregistrate în contabilitatea financiară după natura lor
trebuie regrupate în contabilitatea de gestiune în funcţie de alte criterii esenţiale şi
logice care să satisfacă necesităţile de evidenţă şi calcul al costurilor.
În contabilitatea de gestiune adaptată managementului modern operează trei
clasificări general valabile, atât pentru cheltuieli, cât şi pentru costuri şi venituri.

1
Buşe G., coordonator – Dicţionarul complet al economiei de piaţă, Editor Societatea Informaţia,
Bucureşti, 1994, pag. 72
 1. Clasificarea funcţională, potrivit căreia cheltuielile, veniturile şi
costurileunei unităţi patrimoniale sunt determinate pentru o funcţie generală a
întreprinderii cum ar fi: aprovizionare, producţie, desfacere, administraţie etc.;
2. Clasificarea structurală, potrivit căreia cheltuielile, veniturile şi costurile
unei unităţi patrimoniale sunt determinate pe fiecare subdiviziune
tehnicoproductivă, comercială sau funcţională a întreprinderii, cum ar fi: secţii,
ateliere, agenţie, magazine de desfacere, servicii şi birouri funcţionale;
3. Clasificarea operaţională, potrivit căreia cheltuielile, veniturile şi
costurile unei unităţi patrimoniale sunt determinate fie pentru o operaţie sau fază
tehnologică determinată (preparare, fermentare, coacere, decontare, debitare,
strunjire, montaj, finisaj etc.) fie pentru un produs finit fabricat, lucrare executată
sau serviciu prestat.
Rezultă că, cele trei clasificări (funcţională, structurală şi operaţională) se
subordonează arborescent, întrucât orice funcţie generală a unei unităţi
patrimoniale se realizează cu ajutorul uneia sau mai multor compartimente
organizatorice, în cadrul cărora se produc unul sau mai multe produse, lucrări sau
servicii. Separat de aceste clasificări generale ale cheltuielilor, în contabilitatea de
gestiune operează, în funcţie de specificul activităţii şi necesităţile de informare a
decidenţilor şi criterii specifice de clasificare fie a cheltuielilor, fie a costurilor.
Pentru comparaţie vom da clasificarea cheltuielilor după variaţia lor în
funcţie de gradul de utilizare a capacităţilor şi mijloacelor de producţie, din
contabilitatea franceză, care a fost una de inspiraţie pentru o mare parte din
sistemele de contabilitate ale ţărilor europene, inclusive pentru R. Moldova.. În
raport de acest criteriu, se disting:
Cheltuieli operaţionale, denumite adesea şi variabile, în cadrul cărora
Ordinul Experţilor Contabili din Franţa propune să se includă:
Cheltuieli tehnice, definite ca fiind cheltuieli care variază proporţional cu
numărul de unităţi de producţie fizică fabricate şi/sau vândute. Este, deci vorba de
cheltuieli puternic legate de fabricarea şi/sau comercializarea unui produs, cum ar
fi de exemplu, costul de achiziţie a materiilor prime şi furniturilor incorporate în
produsul finit fabricat, al mărfurilor cumpărate în scopul revânzării etc.
Cheltuieli de activitate, definite ca fiind acele cheltuieli necesare a fi
efectuate pentru realizarea producţiei, dar pentru care nu este posibil ca, în
momentul efectuării lor, să se determine cu exactitate cota-parte ce urmează a fi
absorbită în costul fiecărui produs obţinut. S-ar încadra în această categorie
cheltuielile materiale cu: energia, apa, materialele consumabile pentru lucrări de
întreţinere şi reparaţii, comisioane acordate intermediarilor, cheltuielile de
expediţie şi transport etc.
Cheltuielile fixe, denumite adesea şi constante sunt acele cheltuieli a căror
evoluţie în timp este independentă de volumul de activitate. Ordinul Experţilor
Contabili din Franţa propune să se includă în această categorie de cheltuieli
următoarele:
Cheltuielile de structură legate de structura de producţie şi funcţională
existentă, deci, de existenţa capacităţilor şi mijloacelor de producţie folosite. Ar
intra în această categorie cheltuielile de personal indirect productiv, chiriile,
amortismentele etc., denumite în practică cheltuieli de posedare a mijloacelor de
producţie folosite.
Cheltuieli modulabile sau discreţionare: este vorba de cheltuieli de
înfiinţare, cheltuieli de cercetare-dezvoltare, cheltuieli de publicitate, care, deşi
sunt înregistrate în contabilitatea financiară după natura lor economică, constituie
cheltuieli de investiţie în sensul economic şi financiar al acestui termen.

Schema nr. 2 Clasificarea conturilor de cheltuieli

operaţionale
 71 “Cheltuieli ale
anexa
activităţii operaţionale”

714 “Alte cheltuieli

operaţionale”
713 “Cheltuieli
generale şi
administrative”
712 7141 “Cheltuieli
“Cheltuieli privind realizarea
comerciale” 7131 “Cheltuieli privind altor active curente”
711 uzura, repararea şi între- 7142 “Cheltuieli
“Costul ţinerea mijloacelor fixe cu privind arenda
vânzărilor” destinaţia generală” curentă”
7121 “Cheltuieli 7132 “Cheltuieli privind 7143 “Cheltuieli
privind operaţiile de amortizarea activelor privind amenzile,
7111 “Costul marketing” nemateriale” pena-lităţile,
produselor finite 7122 “Cheltuieli 7133 “Cheltuieli de despăgubirile”
vândute” privind ambalajele şi întreţinere a persona-lului 7144 “Cheltuieli din
7112 “Costul ambalarea produselor administrativ şi de modificarea metode-
mărfurilor şi mărfurilor” conducere” lor de evaluarea a
vândute” 7123 “Cheltuieli de 7134 “Impozite, taxe şi plăţi, activelor curente”
7113 “Costul transport privind cu excepţia impozitului pe 7145 “Cheltuieli pri-
serviciilor desfacerea” venit” vind dobânzile pentru
prestate” 7124 “Cheltuieli 7135 “Cheltuieli în scopul de credite şi
privind reclama” binefacere şi sponsorizate” împrumuturi”
7125 “Cheltuieli 7136 “Cheltuieli privind 7146 “Cheltuieli de
privind reparaţiile protecţia muncii” producţie indirecte
garantate şi deservirile 7137 “Cheltuieli de nerepartizate”
cu garanţie” reprezentare” 7147 “Lipsuri şi
7126 “Cheltuieli 7138 “Cheltuieli de pierderi din
privind datoriile deplasare” deteriorarea valorilor”
dubioase” 7139 “Alte cheltuieli 7148 “Cheltuieli
7127 “Cheltuieli generale şi administrative” aferente producţiei
privind returnarea şi rebutate”
reducerea preţurilor la 7149 “Alte cheltuieli
mărfurile vândute” operaţionale”
7128 “Alte cheltuieli
comerciale”

1.3. Constatarea cheltuielilor operaţionale

În conformitate cu cerinţele S.N.C., consumurile şi cheltuielile se evaluează
la valoarea de bilanţ a activelor pe termen lung şi curente ieşite, a sumelor
calculate la retribuirea muncii şi ale contribuţiilor pentru asigurările sociale, uzurii
mijloacelor fixe şi obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, amortizării activelor
nemateriale, rezervelor create, cheltuielilor şi plăţilor preliminate, corecţiilor la
datoriile dubioase etc.
Cheltuielile se constată şi se reflectă în contabilitate în baza respectării
următoarelor principii:
 specializării exerciţiilor
 prudenţei
 concordanţei
 necompensării
Principiul specializării exerciţiilor prevede că cheltuielile se constată şi se
reflectă în contabilitate în perioada de gestiune în care au avut loc, indiferent de
momentul plăţii efective a mijloacelor băneşti sau altei forme de compensare. De
exemplu, energia electrică consumată, furnizată de către terţi se trece la consumuri
sau cheltuieli în perioada de gestiune în care a fost consumată, dar nu în momentul
achitării acesteia; chiria plătită în avans se trece la consumuri sau cheltuieli în
perioadele în care obiectul arendat a fost utilizat etc.
Principiul prudenţei prevede că cheltuielile se constată şi se reflectă în
contabilitate în momentul efectuării acestora. De exemplu, lipsurile constatate cu
ocazia inventarierii valorilor în mărfuri şi materiale, precum şi pierderile din
deteriorarea acestora, valoarea produselor rebutate definitiv, cheltuielile privind
remedierea rebuturilor etc. se înregistrează în contabilitate ca cheltuieli la data
depistării acestora, indiferent de motive şi vinovaţi. Suma de recuperare a acestora
(venitul) se constată numai în cazul când întreprinderea are o certitudine
întemeiată, adică o confirmare documentară (consimţământul în scris al salariatului
privind recuperarea daunei materiale, decizia judecătorească etc.).
Principiul prudenţei oferă întreprinderilor, în caz de necesitate, dreptul să
creeze rezervele corespunzătoare pe seama cheltuielilor perioadei privind
recuperarea pierderilor probabile aferente datoriilor dubioase, returnării şi reducerii
preţurilor la mărfurile vândute, reparaţiei cu termen de garanţie şi deservirii
produselor şi mărfurilor vândute etc. Totodată, principiul prudenţei nu justifică
crearea rezervelor latente, ceea ce poate să genereze supraevaluarea neîntemeiată a
cheltuielilor şi diminuarea rezultatului financiar.
Principiul concordanţei prevede reflectarea simultană în contabilitate şi
rapoartele financiare a cheltuielilor şi veniturilor ocazionate de unele şi aceleaşi
operaţiuni economice. De exemplu, costul vânzărilor (valoarea de bilanţ a
produselor, mărfurilor vândute, serviciilor prestate) se constată şi se reflectă în
conturile contabile şi rapoartele financiare concomitent cu venitul din vânzări,
adică într-o singură perioadă de gestiune.
Principiul necompensării nu permite modificarea sumelor veniturilor şi
cheltuielilor constatate şi reflectate anterior în rapoartele financiare şi nu permite
casarea reciprocă a acestora în cursul perioadei de gestiune. În acest caz, dacă apar
îndoieli referitor la primirea sumei cuvenite incluse anterior în venit, o asemenea
sumă se trece la majorarea cheltuielilor, dar nu la diminuarea sumei venitului,
constatată iniţial. Aceasta prevedere se referă în special la veniturile şi cheltuielile
reflectate în raportul anual privind rezultatele financiare.

CAPITOLUL II
ORGANIZAREA EVIDENŢEI CHELTUIELILOR OPERAŢIONALE PE
BAZA DATELOR DE LA ÎNTREPRINDEREA SA „CET- 2”

Pentru prezentarea acestui capitol am luat ca exemplu societatea S.A.

“CET- 2”. În baza acestei intreprinderi vom anliza în continuare modul de ţinere a
evidenţei contabile la intreprinderile mari din R. Moldova2. Prin evidenţa unei

2
Anexa 1 Raportul Financiar SA “CET 2”
afaceri se înţelege consemnarea într- o anumită ordine a informaţiilor despre
operaţiile şi fenomenele economice care au loc la intreprindere, într- o perioadă de
gestiune analizată (lună, tremestru sau an)3.

2.1. Analiza economico- financiară a întreprinderii SA „CET- 2”

Este cunoscut faptul că economia oricărui stat este determinată în mare
măsură de rezultatele obţinute de principalele sale ramuri ale economiei, care
influienţează esenţial starea economică a statutului . o astfel de ramură a econimoei
este şi sisitemul energetic care asigură securitatea energetică a Republicii
Moldova.
O parte inseparabilă a sistemului eenergetic a Republicii Moldova este
Centrala Electrică cu Termoficare Nr. 2 (în continuare CET- 2), înregistrată în R.
Moldova, or. Chişinău M. Manole 3. este înfiinţată prin reorganizarea
subdiviziunii „CET- 2” a Companiei de Stat „Moldenergo”.
Conform sttautului societatea desfăşoară următoarele tipuri de activitate:
- producerea de energie termică şi electrică de calitate stabilă;
- analiza şi diagnoza stării tehnice a utilajului; întreţinerea tehnică
şi asigurarea unei funcţionări eficace a acestuia.
Capitalul statutatr al companiei SA „CET- 2” constituie 318049,6 mii lei. În
legătură cu prelevarea capitalului în 1998 şi transmiterea lui la SA „”Rapdet în
mărime de 100348,7 mii lei şi luînd în considerare mărirea acestuia în 2004 la
balanţa societăţii pe acţiunii a conductei cu abur, capitalul statutar al societăţii
constituie la data de 01.012005 cca 21893,3 mii lei.
Aceasta intreprindere ocupă un loc finit în sfera de producţie. Principalele
relaţii de coooperare intreprinderea dată le are cu:
- furnizorii de materie primă. Organizaţiile comerciale, reţele
termice şi electrice ale R. Moldova;
- Organizaţiile economice privind prestarea energiei electrice,
energiei termice şi a apei calde şi a celei distilate.

3
Revista “BIZPRO”, “Finaţele şi evidenţa contabilă a afcerii”. , 2003, p.32
 Activitatea de bazădin cadrul acestei intreprinderi este activitatea de prducţie.
Din punct de vedere tehnic este satisfăcător autonomizată, dispune de mijloace
tehnologice şi intelectuale, utilaje moderne, reţea de calculatoare.
Finanţarea activităţii se efectuează din contul mijloacelor proprii şi a celor
împrumutate, inclusiv emiterea de acţiuni.
Sursa principală de finanţare este profitul net care se distribuie conform
deciziei adunării generale a acţionarilor la propunerea Consiliului Societăţii.
În cadrul acestei intreprinderi se prevede o creştere economică pe viitor pe
baza folosirii depline a tututror factorilor de prioducţie.
În general această creştere economică se bazează pe utilizarea la maxim a
tuturor blocurilor energetice ce duce la scăderea pierderilor intreprinderii şi ca
rezultat, la scădera tarifelor pentru energia termică şi cea electrică.
În anul curent a fost elaborat un proiect cu privire la modrnizarea procesului
de caculatoare şi a tehnologiilor de automatizare a blocurilor electrice ale
intreprinderii.
În vederea asigurării echilibrului între producerea şi consumul de energie pe
republică şi în unele regiuni aparte ale ei se preconizează să fie construite încă
câteva blocuri energetice. Astfel, „Cet2” va fi adusă la capacitatea maximă de
producere. În aceste condiţii Centrala termoelectrică Nr. 2 va asigura acoperirea
sarcinilor termice pentru or. Chişinău, otimizând coeficientul de termoficare,
reducând defiicitul de electriictate ale regiunii şi va acoperi necesarul de energie
termică şi apă caldă.

Structura de gestiune, funcţiile subdiviziunilor. Caracteristica generală

de producţie.
Societatea pe acţiuni „Cet2” este o intreprindere acţiunile căreia în mărime de
100 % sunt deţinute de către stat. Controlul activităţii economico- financiare a
intreprinderii se efectuează conform legislaţiei în vigoare.
Este condusă de către directorul general, care îşi desfăşoară activitatea în
conformitatea cu statutl intreprinderii.
 Politica de contabilitate este elaborată în baza următoarelor convenţii şi
principii: continuitatea activităţii; permanenţa metodelor; specializarea
exerciţiilor; prudenţa; prioritatea conţinutului asupra formei; esenţialitatea.
Contabilitatea este o unitatestructurală independentă, care se subordonează
Directorului general. În desfăşurarea lucrului său departamentul de contabilitate al
intreprinderii se bazează pe legislaţia în vigoare, hotărârilor Guvernului R.
Moldova, regulamentelor şi indicaţiilor metodice şi alte acte instructive aprobate
de Ministrerul Finanţelor şi Băncii Naţionale, a SNC- urilor şi ordinelor
Directorului General.
Obligaţiunile fiecărui contabil sunt bine stipulate în instrucţiunile privind
contabilitatea la SA „CET- 2”, care de asemenea eglementează relaţiile de
colaborae cu celelalte subdiviziuni ale intreprinderii.
Responsabilitate pentru organizare şi ţinerea contabilităţii o poartă
conducătorul SA „CET- 2 şi contabilul şef.”, care se obligă să asigure condiţii
pentru organizarea corectă a evidenţei contabile.
Contabilul şef asigură controlul şi reflectarea în conturile contabile a tuturor
operaţiunilor economice efectuate, prezentarea informaţiei operative şi întocmirea
rapoartelor financiare în termenele stabilite, poartă răspundere pentru respectarea
principiilor metodologice de organizare a contabilităţii.
Desfăşurarea procesului tehnologic la Sa „CET- 2” este asigurat de către 10
secţii principale:
1. secţia cazane- asigură exploatarea cazanelor cu apă fierbinte şi
sistemului de termoficare a staţiei;
2. Secţia cazane, turbine- are destinaţia de exploatare a aechipamentului
cu componenţă:
- cazane energetice;
- turbine;
- conducte de apă fierbinte şi aburi;
- echpamentul auxiliar.
 3. Secţia electrică- exploatarea instalaţiilor electrice:
- turbogeneratoare
- transformatoare
- motoare elctrice
- instalaţii de distribuire a energiei electrice
4. Secţia termoautomatică şi măsurări – exploatarea sistemelor de
comandă a proceselor tehnologice şi controlul parametrilor de lucru a
utilajului termotehnic;
5. Secţia chimică- are destinaţia de purificare a apei industriale pentru
cazanele energetice şi reţelele termice. Exercită controlul chimic a
proceselor termice de producere a hidrogenului şi a instalaţiilor care
folosesc gaze naturale (metan);
6. Secţia de pregpătire a procesului tehnologic şi lucrărilor de reparaţie
prin procurare materialului şi a utilajului necesar;
7. Panoul cetral de control- dirijarea complexă aprocesului tehnologic al
staţiei
8. Secţia combustibil şi transport- destinaţia, primirea depozitarea
păstrarea şi pregătirea pentru arderea în cazane a păcurii;
9. Serviciul tehnica securităţii- execută controlul la menţinerea normelor
şi regulamentelor de exploatre a echipamentului tehnic, respectarea
cerinţelor de protecţie a muncii;
10. Turul de producţie mecanică- confecţionează diferite piese mecanice
pentru lucrările de reparaţie a utilajului energetic
Caracteristica generală de producţie
„CET- 2” este o parte componentă indispensabilă a sistemului energetic din R.
Moldova. Ea este legată de sistemul energetic al republicii prin 11 linii de transport
de energie electrică cu tensiunea de 110 KW, dintre care 9 lucrează în regim de
tranzitare şi 2 în regim radial.
„CET- 2” ete compusă din două obiecte energetice: CET- 2 propriu zisă şi
cazangeria de încălzit apă pentru sectorul estic al municipiului Chişinău.
 Actualmente CET- 2 reprezintă o centrală cu termoficare modernă la care
sunt instalate trei blocuri energetice şi cinci cazane de încălzire a apei. Puterea
totală a termocentralei este de 244 MW, iar cea termică 1200 Gcal.
Cazanele energetice au o capacitate de producere nominală a aburilor de 450
atmosfere şi temperatura de 160 grade. Destinaţia aburului este de apune în
funcţiune turbinele (3 turbine la fiecare cazan)
Aburul din cazanul energetic la intrare au energie potenţială, care se
transformă în energie cinetică. Trecând prin turbine şi prin schema de regenerare se
transformă în apă condensată, după ce se întoarce înapoi în cazan, o parte din aburi
sunt condensaţi la trecerea prin încălzitoare (boilere) a apei tur- retur, din reţeaua
electrică a oraşului.
Turbinele paralel pot emite aburi industriali pentru folosirea la intreprinderi cu
parametri medii.
Puterea termică a centralei a crescut considerabil odată cu darea în exploatre a
unei noi surse de căldură primă tranşă a cazangeriei de încălzit apă datorită căreia ,
practic a fost soluţionată problema asigurării cu căldură a intreprinderilor şi
populaţiei din cartierul Botanica- unul dintre cele mai mari cartiere ale oraşului.
Pe viitor se preconizează ca „CET- 2” să fie adusă la capacitatea maximă
prin construirea a încă trei blocuri cu putere totală de 585 MW.
Analiza economico - financiară
Societatea pe acţiuni S.A. CET-2 este infiinţata prin reorganizarea
subdiviziunii "CET nr.2" din Chişinău a Companiei de stat "Moldenergo".
Societatea este persoana juridică, are denumire, bilanţ independent, conturi in
bănci, sigiliu, marcă comerciala.
Denumirea compieta a societaţii — societatea pe acţiuni "Centrală eiectrica
cu termqficare nr.2 " din Chişinau cu adresa sediului executiv 2036, Republica
Moldova , or. Chişinău, str. Meşterul Manole nr.3.
Conform statutului societatea desfaşoară următoarele genuri de activitate:
• Producerea de energie termică şi electrică de calitatea stabilită;
 •Analiza şi diagnosticarea stării tehnice a utilajului, intreţinerea tehnica şi
asigurarea unei funcţionări eficace a acestuia;
Capitalul statutar al S.A. "CET-2" constituie 318049,6 mii lei. in legatura cu
preluarea capitalului in 2005 si transmiterii lui S.A. "Rapdet" in mărime de
100348,7 mii lei si luand in considerare primirea in anul 2000 la balanţa societăţii
pe acţiuni a conductei de abur, capitalul statutar al societăţii pe acţiuni constituie la
data de 01.01.2001-218938,3 miilei.
Capitalul social iniţial al societăţii constituie 318049598 lei şi este impărtit
m 31804960 bucăţi de acţiuni nominative simple de aceeaşi clasă cu valoarea
nominală de 10 lei. Ministerul privatizării şi Administrării proprietăţii de Stat este
deţinătorul acţiunilor ce aparţin statului se efectuează gestionarea operativă a
societăţii prin intermediul Agenţiei Naţionale de Reglementare m Energetică
(ANRE).
Această intreprindere ocupa un loc finit in sfera de producţie. Principalele
relaţii de cooperare intreprinderea dată le are cu:
• Fumizorii de materie primă: Organizaţiile comerciale, Reţelele termice şi
electrice ale Moldovei;
• Organizaţiile economice privind prestarea energiei termice, energiei electrice
şi a apei calde şi distilate.
Activitatea de bază din cadrul acestei intreprinderi este activitatea de
producţie. Din punct de vedere tehnic este satisfacător automatizată dispunand de
mijloace tehnologice şi intelectuale, utilaje modeme, reţea de calculatoare.
Capitalul de rezerva al Societăţii va constitui 15% din capitalul sau social
şi se formează prin defalcări anuale din profitul net pina la atingerea mărimii
indicate. Marimea defalcarilor anuale in capitalul de rezervă se stabilesc m marime
de 5% din profitul net al Societăţii. Capitalul de rezervă se plasează in active cu
lichiditate inaltă, care asigură folosirea lui in orice moment şi se foloseşte numai in
cazul insuficienţei de profit şi a mijloacelor ale fondurilor speciale. Finanţarea
activitaţii se efectuează din contul mijloacelor proprii şi celor impmmutate,
inclusiv din emiterea de acţiuni . Sursa principala de finanţare este profitul net,
care se distribuie conform deciziei adunării generale a acţionarilor la propunerea
Consiliului Societăţii. Activitatea de baza din cadrul acestei intreprinderi este
activitatea de producţie. Din punct de vedere tehnic este satisfacător automatizată
dispunand de mijloace tehnologice şi intelectuale, utilaje modeme, reţea de
calculatoare.
Tabel 1. Analiza indicatorilor economici, in dinamica.
Indicatorii economici Anul precedent Anul curent
l.VPF(miilei) 2004
285779 2005
231597
2. Cifra de afaceri (mii lei) 289883 233841
3. Numărul mediu scriptic de salariaţi. 586 591
4. Numărul mediu scriptic muncitori. 410 417
6. Consumul la o unitate de producţie 0,19 28
fabricată (e/e) lei kW/h.
7. Consumul la o unitate de producţie 96 120
fabricată (e/t) lei Gkal.

Metodologia analizei situaţiei financiare a întreprinderii «CET- 2» S.A.

constă în analiza pe etape a rapoartelor financiare şi anume:
analiza generală a bilanţului,
analiza creanţelor debitoare şi creditoare în cadrul
analizei generale a bilanţului,
analiza raportului privind rezultatele financiare,
analiza raportului privind fluxul capitalului propriu,
analiza raportului privind fluxul mijloacelor băneşti.
Analiza situaţiei financiare
Un element important al analizei bilanţului întreprinderii «CET- 2» S.A. îl
constituie verificarea echilibrului dintre articolele de bilanţ, în acest scop este
necesară analiza structurii activelor şi pasivelor întreprinderii «CET- 2» S.A.. Se
disting echilibrul orizontal şi vertical al bilanţului.
 Echilibrul orizontal al bilanţului presupune corespunderea formării articolelor
de activ din bilanţ pe seama articolelor de pasiv, totodată această corespundere
trebuie să satisfacă criteriile: "esenţialităţii" şi "parametrii de timp". Astfel, de
exemplu, activele pe termen lung ale întreprinderii «CET- 2» S.A. trebuie să se
formeze din contul resurselor pe termen lung: în primul rând din contul capitalului
propriu, precum şi din contul unei părţi a datoriilor pe termen lung, pe când ca
sursă de formare a activelor curente ale întreprinderii «CET- 2» S.A. servesc
partea rămasă a datoriilor pe termen lung şi datoriile pe termen scurt ale
întreprinderii «CET- 2» S.A..
Echilibrul vertical al bilanţului presupune corespunderea echilibrului
articoleleor din activul şi din pasivul bilanţului. Această definiţie poate fi
prezentată schematic în felul următor:
Active pe termen lung (ATL) 45-50% Capital propriu (CP) 40-50%
Active curente (AC) 55-50% Datorii pe termen lung (DTL) 10-20%
Datorii pe termen scurt (DTS) 50-30%
Schema prezentată constituie un model clasic de structură a activelor şi
pasivelor întreprinderii «CET- 2» S.A., prin urmare structura bilanţului oricărei
întreprinderi, în virtutea unor sau altor cauze, poate corespunde sau nu acestui
model. Totodată deosebirea nu este întotdeauna o mărturie a existenţei unor
probleme la această întreprindere, acest fapt certifică doar gradul de risc al
diferitelor grupuri care influenţează în vreun fel activitatea întreprinderii «CET-
2» S.A.: proprietarii (acţionarii), conducerea, furnizorii şi cumpărătorii, investitorii
şi creditorii. Astfel, de exemplu, dacă propriul capital constituie cca 60% şi mai
mult din suma valutei de bilanţ, aceasta vorbeşte despre capacitatea redusă a
întreprinderii «CET- 2» S.A. de a atrage mijloace din surse externe, precum şi
despre profitabilitatea redusă a capitalului propriu (adică, cu cât este mai mare
ponderea capitalului propriu în componenţa bilanţului întreprinderii «CET- 2»
S.A., cu atât mai puţin profit revine la o unitate de capital propriu), în acelaşi timp
din punctul de vedere al investitorului sau creditorului, o asemenea situaţie va fi
interpretată că reduce riscurile de la investirea sau creditarea întreprinderii «CET-
2» S.A., deoarece cea mai mare parte a mijloacelor atrase va fi asigurată cu
mijloacele proprii ale întreprinderii «CET- 2» S.A..
Procedând la analiza situaţiei financiare a întreprinderii «CET- 2» S.A., este
foarte important să se înţeleagă: activitatea oricărei întreprinderi se examinează la
două niveluri:
pe termen lung (investiţional), peste un an;
pe termen scurt (curent), până la un an.
Cea mai importantă este analiza activităţii întreprinderii «CET- 2» S.A. la
nivel curent (pe termen scurt), ceea ce este dictat de o serie de cauze:
În primul rând, valoarea informaţiei despre activitatea curentă a întreprinderii
«CET- 2» S.A. este mai înaltă, în virtutea faptului că această informaţie reflectă
cele mai recente fluctuaţii, şi anume analiza ei va stabili exact situaţia actuală a
întreprinderii «CET- 2» S.A.;
În cel de-al doilea rând, activitatea curentă a întreprinderii «CET- 2» S.A.
determină activitatea ei în viitor (pe termen lung);
În cel de-al treilea rând, din punctul de vedere al creditorilor potenţiali,
previziunea activităţii întreprinderii «CET- 2» S.A. pe termen scurt reprezintă un
interes mai mare, totodată, ca bază pentru întocmirea acestei previziuni serveşte
informaţia despre situaţia efectivă a întreprinderii «CET- 2» S.A. pe termen scurt.
Pentru o evaluare mai largă a întreprinderii «CET- 2» S.A. pe termen scurt
este necesar de a evidenţia grupa "Datorii financiare pe termen scurt" şi în
componenţa activelor curente - grupa "Mijloace băneşti".
Având în vedere faptul, că la analiza situaţiei curente a întreprinderii «CET-
2» S.A., datoriile ei pe termen lung după natura lor economică se aseamănă cu
capitalul propriu, este raţional de a uni capitalul propriu al întreprinderii «CET-
2» S.A. şi datoriile pe termen lung într-o categorie unică "resurse pe termen lung"
pentru 2005:
Active pe termen lung Nivelul I Resurse pe termen lung (RTL)
(ATL) RTL = CP + DTL
(250490829) RTL=31463673 +70171727
 Active curente (AC) Nivelul II Datorii pe termen scurt (DTS)
(27406847) (763102495)

Mijloace băneşti (MB) Nivelul Datorii financiare pe termen scurt

(2296930) III (DFTS)
(0)

Schema de mai sus caracterizează poziţia proprietarilor întreprinderii «CET-

2» S.A., a conducerii ei, a furnizorilor şi cumpărătorilor pe termen lung şi la nivel
curent:
Nivelul I - pe termen lung, caracterizează poziţia proprietarilor
(acţionarilor) întreprinderii «CET- 2» S.A. şi creditorilor săi pe termen lung;
Nivelul II - pe termen scurt (nivel comercial) caracterizează situaţia
furnizorilor şi cumpărătorilor întreprinderii «CET- 2» S.A.;
Nivelul III - pe termen scurt (nivel financiar), este cel mai important pentru
bancă.

La analiza generală a bilanţului întreprinderii «CET- 2» S.A. se calculează

trei grupe de indicatori:
indicatorii de lichiditate
indicatorii vitezei de rotaţie
indicatorii de solvabilitate
Înainte de calcularea indicatorilor de lichiditate ai întreprinderii
«CET- 2» S.A. e necesar să se se determine dacă este lichid sau nu
bilanţul în ansamblu.
Lichiditatea întreprinderii «CET- 2» S.A. se calculează prin două modalităţi:
 Active curente (AC) – Datorii pe termen scurt (DTS)
 Capital propriu (CP) + Datorii petermen lung (DTL) – Active pe termen lung (ATL)
În ambele variante ale calculelor rezultatul pozitiv vorbeşte despre lichiditatea
bilanţului întreprinderii «CET- 2» S.A., rezultatul negativ arată că bilanţul nu este
lichid.
 În cazul în care întreprinderea are un bilanţ nelichid, este raţională abţinerea
de la acordarea creditului, deoarece mijloacele vor fi utilizate pentru stingerea
datoriilor, şi nu la completarea capitalului circulant necesar pentru continuarea
activităţii întreprinderii «CET- 2» S.A..
Indicatorii de lichiditate
Indicatorii lichidităţii caracterizează capacitatea întreprinderii «CET-
2» S.A. de a-şi acoperi datoriile pe termen scurt în termenele stabilite.
Coeficientul de acoperire permite să se evalueze în ce măsură
datoriile pe termen scurt sunt acoperite cu active lichide, adică, câte
mijloace lichide revin unei unităţi monetare de datorii pe termen scurt. Acest
coeficient se calculează prin împărţirea activelor curente la datoriile curente:
Active curente
C* de acoperire =
Datorii pe termen scurt
2004: 1,49
2005: 1,45
Teoretic, valoarea suficientă a acestui indicator se consideră cea în limitele
de la l până la 2. Dacă raportul este mai mic de l, atunci, întreprinderea a pierdut
capacitatea de a-şi onora datoriile pe termen scurt din activele curente, se
confruntă cu dificultăţi financiare, începe să-şi achite mai încet datoriile, să
acumuleze împrumuturi. Prin urmare SA „CET- 2” se încadrează în limitele
valorii suficiente.
Când raportul este egal cu 3 şi mai mult, aceasta, indică o structură
neraţională a capitalului, finanţarea activelor întreprinderii se efectuează practic
în totalitate din contul mijloacelor proprii, ceea ce, în ultimă instanţă, poate
conduce la reducerea nivelului de profitabilitate pe unitatea de capital propriu
investit.
Astfel, atât lichiditatea redusă, cât şi cea foarte înaltă, indică nereguli în
activitatea de gestionare a finanţelor întreprinderii.
 Gradul de lichiditate a anumitor articole ale activelor curente nu este acelaşi
datorită vitezei diferite de transformare a lor în numerar, ceea ce permite de a
evidenţia trei clase de mijloace lichide:
Coeficientul indică câte unităţi monetare ale activelor uşor comercializabile
revin unei unităţi monetare din datoriile pe termen scurt.
Mijloace băneşti + Investiţii pe termen scurt + Creanţe pe termen scurt
C lichiditaţii curente =
Datorii curente
2004 :  =0,72
2005 : =0,93
Este de dorit ca acest coeficient să inregistreze o valoare mai mare ca 1.
După cum observăm, la întreprinderea noastră acest coeficient este mai mic decât
norma.
Pentru interpretarea economică corectă a coeficienţilor obţinuţi, se calculează,
de asemenea, coeficientul de lichiditate absolută (lichidităţii de clasa I) şi
lichidităţii de clasa II. De exemplu: din două companii la care C de acoperire şi/sau
C de lichiditate curentă sunt egali, mai lichidă se va dovedi a fi întreprinderea, la
care C de lichiditate absolută şi C lichidităţii de clasa II, vor fi mai mari decât la
cealaltă.
Mijloace băneşti + Investiţii pe termen scurt AL.I
C lichidităţii = =
absolute Datorii curente Datorii curente

2004 :  =0,16
2005 : =0,11

Coeficientul lichidităţii absolute permite să se evalueze acea parte a

datoriilor curente, pe care întreprinderea o poate plăti doar cu ajutorul mijloacelor
băneşti şi investiţiilor financiare pe termen scurt. Valoarea optimă a acestui
coeficient constituie 0.2 - 0.25. Aceasta înseamnă că la fiecare unitate monetara
trebuie să revină 0.2 - 0.25 unităţi monetare în numerar.
 Creanţe pe termen scurt
C lichidităţii =
de clasa II Datorii curente

2004 :  =0,72
2005 : =0,62

Valoarea optimă a coeficientului de lichiditate de clasa II este 0.5 - 0.8.

Aprecierea performanţelor, obţinute de întreprindere, se efectuiază în baza
profitului. Profitul este rezultatul final al activităţii întreprinderii şi caracterizează
eficienţa lucrului acesteia. În condiţiile economiei de piaţă profitul obţinut asigură
baza financiară în vederea extinderii activităţii întreprinderii. Capacitatea
întreprinderii dea a asigura un profit necesar determină existenţa ei şi depinde mult
deactivitatea de conducere a managerilor.
În condiţiile economiei de piaţă înterprinderile necesită un nou stil de
conducere, bazat pe flexibilitate, dinamism şi previziune. În atare condiţii
activitatea de conducere este de neconceput fără o informaţie complexă, oportună
şi calitativă.
Sub acest aspect informaţia cuprinsă în Rapoartele financiare nu este
suficientă. Este necesar deasemenea o cunoaştere a întregului complex de cauze şi
factori care determină mărimea profitului. Aceasta se poate realiza numai prin
intermediul analizei financiare.
Profitul brut (pierderea globală) caracterizează nivelul de depăşire a
venitului din vnzări asupra costului acestor vînzări. El reprezintă diferenţa dintre
mărimea vînzărilor nete (rînd.010, f.2) şi costul vînzărilor ( rînd. 020, f.2), modelul
matematic fiind:
Pb = V - C
Unde Pb - profitul brut
V - vînzări nete
 C - costul vînzărilor
Masa profitului total obţinut de întreprindere înaintea impozitării nu este
omogenă, în componenţa sa intrînd rezultate din activităţi şi operaţii diferite. În
profitul total al întreprinderii se include:
1) Profitul din activitatea operaţională care se determină ca diferenţa dintre
veniturile obţinute din vînzarea produselor, lucrărilor, serviciilor, mărfurilor şi
cheltuielile aferente acestor venituri.
rd. 080 = rd.030+rd.040-rd.050-rd.060-rd.070
406280816 + 3966648 - 878125 - 9612750 -43878038 = (9774184)
Deci, pentru perioada de gestiune a anului 2005 „CET- 2”S.A. a obţinut
pierderi din activitatea operaţională în valoare de (9774184) lei.
2) Profitul din activitatea neoperaţională cuprinde rezultatele sau profitul
din activitatea de investiţii, profitul din activitatea financiară, rezultatele
excepţionale.
Analiza structurii profitului se efectuează în dinamică în baza datelor
„Raportului privind rezultatele financiare”.

Analiza structurii profitului întreprinderii în dinamică.

Tabelul nr.2
N Denumirea Perioada (2004) Perioada Abaterea
r. indicatorilor curentă (2005) precedentă (+/-)
Suma (lei) Suma (lei) Suma (lei)
1 Rezultat din (9774184) (49562015) - 39787831
activitatea
2 operaţională 1544867 646546 898321
Rezultat din
3 activitatea de 460298 251530 208768
investiţii
4 Rezultat din 8689615 8689615 3643606
activitatea financiară
5 Rezultat din - - -
 6 activitatea 8689615 8689615 3643606
economico-financiară
Rezultat excepţional
7 Profitul perioadei de 3129940 3129940 0
gestiune pînă la
8 impozitare 11819555 8689615 3129940
Cheltuieli privind
impozitul pe venit
Profitul brut

Profitul din activitatea de investiţii se determină ca diferenţa dintre

veniturile şi cheltuielile din operaţiile legate de existenţa şi mişcarea activelor pe
termen lung. Pentru „CET- 2” SA în perioada de gestiune venitul din activitatea de
investiţii constituie 1544867 lei.
Profitul din activitatea financiară se determină ca diferenţa dintre
veniturile şi cheltuile aferente operaţiilor legate de modificările în mărimea şi
structura capitalului propriu şi capitalului împrumutat. Profitul activităţii financiare
constituie 460298 lei.
Rezultatul excepţional se obţine ca diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile
apărute ca rezultat al evenimentelor şi operaţiilor excepţionale neprevăzute. „CET-
2” SA nu înregistrează profituri excepţionale.
Efectuînd analiza structurii profitului putem aprecia rezervele concrete de
sporire a profitului în cadrul activităţii desfăşurate de întreprindere.
În baza datelor din tabelul nr. 2 putem concretiza în urma cărei activităţi
întreprinderea obţine cel mai mare profit, adică, care activitate este cea mai
avantajoasă şi mai eficientă.
La „CET- 2” SA, pierderea perioadei de gestiune pînă la impozitare este
format din rezultatul din activitatea operaţională în mărime de (49562015) lei,
rezultatul din activitatea de investiţii care are o influenţă negativă în valoare de
646546 lei şi rezultatul din activitatea financiară în valoare de 251530 lei.
 Dat fiind că „CET- 2” SA este o întreprindere producătoare, desigur că
atenţia cea mai mare se acordă rezultatului din activitatea operaţională, care în
perioada curentă are o pondere de -14,3 %, adică cu 11,6 % mai mult decît în anul
precedent. Însă, se observă creşterea acestui rezultat faţă de perioada precedentă cu
39787831 lei din cauza scăderii preţurilor la producţia fabricată, ceea ce
îmbunătăţeşte situaţia economico-financiară a întreprinderii. Referindu-ne la
rezultatul din activitatea de investiţii, observăm că întreprinderea a obţinut
rezultate pozitive care sunt legate de comercializarea utilajului neutilizat la un preţ
favorabil. Întreprinderea a obţinut un profit din activitatea de investiţii în sumă de
646546 lei.
În perioada raportată, majoritatea relaţiilor cu agenţii economici au fost
efectuate în valută străină, şi, din cauza instabilităţii valutei naţionale, în urma
recalculării sumelor aferente creanţelor s-a obţinut un rezultat din activitatea
financiară în mărime de 251530 lei, adică cu 35056 lei mai puţin decît în perioada
precedentă.

Din datele prezentate în atbel rezultă că profitul pînp la impozitare obţinut

în sumă de3 8689615 lei a fost format pe seama rezultatelor financiare din
activitatea operaţională.
Tabelul 2a
nr 2004 2005 Abateri

d/o Indicatori suma ponderea suma ponderea suma

1 Profitul pоnă la 51174015 100 1181955 100 -39364460

5

impozitare
2 Cheltuieli privind 713924 14.14 3129940 26,48 2416016

impozitul pe venit
3 Proitul net 5046009 85,86 8689615 73,52 3643606

Din datele prezentate în tabel rezultă că din suma totală a profitului obţinut
de întreprindere în anul 2005 73,46 % sau 303,8 mii lei au fost calculate spre
transfer la buget şi datorii amînate privind impozitul pe venit. Suma profitului
impozabil (169824 lei, Declaraţia - rînd. 090) deviază de la rezultatul financiar
contabil (8689615 lei) din cauza unui şir de diferenţe permanente şi temporare:
devierea metodelor de calcul a uzurii mijloacelor fixe în evidenţa financiară şi
fiscală, suma pierderilor fiscale raportate din perioadele fiscale precedente permise
spre deducere în perioada fiscală curentă, etc.Din suma profitului perioadei de
gestiune pînă la impozitare în mărime de 8689615 lei s-au calculat spre transfer la
buget 47552 lei. După stabilirea diferenţelor permanente şi temporare şi după
scoaterea cheltuielilor privind impozitul pe venit, profitul net al perioadei de
gestiune constituie 8689615 lei. Deci, în concluzie, putem menţiona că în anul de
gestiune întreprinderea nu aacordat o atenţie activităţii de bază, adică activităţii
operaţionale, de unde şi înregistrează cele mai mari profituri.
2.2. Documentarea cheltuielilor operaţionale

Documentele sunt acte scrise intocmite in momentul efectuarii operatiilor

economice si financiare prin care se dovedeste efectuarea acestor operatii.
Operatiile consemnate in documente genereaza relatii de drepturi si de obligatii
intre parametrii de afaceri.
Pentru ca un act sa fie considerat document de evidenta trebuie sa
indeplineasca urmatoarele conditii:
sa cuprinda o operatie care a determinat in realitate
modificari sau transformari la un element patrimonial.
sa fie intocmit cu respectarea dispozitiilor legale deosebita
pentru contabilitate deoarece
justifica operatiile economice si stau la baza inregistrarii lor
in contabilitate;
 furnizeaza date necesare organelor de conducere ; organelor
de prognoza economica si organelor de control
(fiscale,bancare);
constituire proba in justitie.
Pe baza documentelor se stabileste :
realitatea operatiei economico-financiare (daca operatia
economica inscrisa in document a avut loc in realitate;nu este
financiara);
legalitatea(daca documentul este intocmit in conformitate cu
normele legale);
oportunitatea si rentabilitatea agentului economic;
raspunderea materiala si penala a persoanelor care se fac
vinovate de ilegalitatea intocmirii unor documente.
Agenţii economici sunt obligaţi să ţină contabilitatea în conformitatea cu
prevederile Legii Contabilităţii, cu standartele Naţionale de contabilitate şi cu
politica de contabilitate acceptată. Cumularea, sistematizarea şi prelucrarea
informaţiei din documentele primare se efectuează în registrele contabile. În
dependenţă de cerinţele legale, numărul şi formele registrelor contabile depinde de
forma de evidenţă contabilă acceptată.
Organizarea contabilităţii la intreprinderile mari este reglementat prin Legea
Contabilităţii şi SNC 4 “Particularităţi ale contabilităţii la intreprinderile micului
business”, şi SNC 62 “Contabilitatea în partidă simplă”. Sistemul simplificat al
partied duble- system contabil care prevede utilizarea variantelor simplificate ale
Planului de Conturi contabile , formularelor de registre contabile şi raporte
financiare
Organizarea contabilităţii oricărei intreprinderi necesită, printre altele,
folosirea mai multor categorii de documente contabile care asigură atât reflectarea
operaţiilor economico-financiare ce afectează patrimoniul, cât şi crearea premiselor
necesare pentru prelucrarea, stocarea şi raportarea ulterioară a datelor şi respectiv
informaţiilor obţinute.
 Întrucât documentele contabile sunt numeroase şi totodată au caracter
complex se justifică clasificarea sau delimitarea lor în funcţie de rolul pe care îl
îndeplinesc în cadrul sistemului de contabilitate şi anume:
a. documente justificative;
b. documente de evidenţă contabilă;
c. documente de sinteză şi raportare.
a. Documentele justificative constituie baza sau suportul material pentru
înregistrarea în contabilitate a operaţiilor patrimoniale, fiind înscrisuri în care se
consemnează orice operaţie care afectează patrimoniul unităţii, acolo şi atunci
când a avut loc. Ele fac dovada înfăptuirii operaţiilor economice şi financiare pe
care le consemnează, atât în cazul exercitării diferitelor verificări sau controale cât
şi în situaţia unor litigii şi totodată constituie izvorul informaţiilor contabile.
Întocmirea propriu-zisă a documentelor justificative sau definitivarea acestei
operaţiuni, după caz, se efectuează la locul şi atunci când se înfăptuieşte operaţia
care se consemnează, folosindu-se cerneală, pastă, creion chimic sau mijloace
tehnice de calcul. În acest sens se are în vedere structura documentelor justificative
care poate permite completarea lor atât manual, cât şi cu mijloace tehnice de calcul
sau numai manual (chitanţe, facturi şi altele). Pentru intreprinderea analizată S.A.
“CET- 2”, vom da ca exemplu factura de procurare a calculatorului pentru
intreprindere4. Acesta fiind procurat din necesitatea de a se reduce cheltuielile, de
personal şi de a computeriza şi a centraliza datele de la depozite (stocuri de
materiale şi mărfuri, cât şi pentru a eficietiza munca contabililor).
În ceea ce priveşte operaţiunea de completare se reţine că pentru
documentele privind operaţiunile băneşti în numerar şi prin bancă nu sunt admise
corectări; atunci când intervin greşeli se anulează documentul în cauză,
întocmindu-se altul corect. Pentru documentele justificative referitoare la celelalte
operaţii economice şi financiare este admis să se corecteze greşelile de completare,
însă acestea trebuie să fie barate cu o linie şi să existe semnătura celui care a făcut
corectarea.

4
Anexa 4
 Prelucrarea documentelor justificative constituie o activitate importantă şi
constă în efectuarea mai multor operaţii necesare pregătirii lor pentru înregistrarea
în contabilitate. Astfel, se efectuează: gruparea sau sortarea documentelor pe
categorii sau grupe de operaţii omogene (de capitaluri, de active imobilizate
necorporale, de active imobilizate corporale, de stocuri etc.); se face evaluarea,
dacă este cazul, şi se determină valoarea totală a documentului; se întocmesc
centralizatoare pentru documentele care conţin operaţii de aceeaşi natură; se
consemnează pe fiecare document justificativ, atunci când se înregistrează în mod
individual, şi pe fiecare document centralizator simbolurile conturilor sintetice şi
analitice debitoare şi creditoare sau altfel spus se întocmesc formulele contabile.
b. Documentele de evidenţă contabilă, denumite în activitatea practică
registre de contabilitate, au în general caracter obligatoriu pentru toate
intreprinderile şi asigură înregistrarea cronologică şi sistematică a operaţiilor
consemnate în documente justificative. Ele se prezintă sub forma unor registre sau
foi volante şi listări informatice legate sub formă de registru, cu conţinut şi formă
adecvate scopului pentru care sunt elaborate. Consemnările în registre constituie
fişierul de date pentru evidenţa contabilă curentă, iar fiecare registru furnizează
informaţiile necesare pentru unul sau mai multe elemente patrimoniale.
Registrele contabile, în funcţie de destinaţia sau scopul în care se folosesc,
se pot delimita în registre pentru evidenţa cronologică, registre pentru evidenţa
sistematică şi registre combinate.
Registrele pentru evidenţa cronologică, cum sunt: registrul-jurnal,
registrul de încasări şi plăţi, nota de contabilitate şi altele, asigură înregistrarea
operaţiilor economice şi financiare în ordinea datei când au avut loc.
Registrele sistematice asigură gruparea şi înregistrarea operaţiilor
economico-financiare în funcţie de natura lor şi totodată în raport cu data când au
fost efectuate, registre dintre care se amintesc: registrul cartea mare, registrul-
inventar, fişa de cont pentru operaţii diverse, fişa de cont "maestru-şah", jurnalul
pentru creditul contului ş.a.
 Registrele combinate servesc atât pentru înregistrarea cronologică, cât şi
pentru cea sistematică, precum şi pentru evidenţa analitică, registre unde se
încadrează actualele jurnale folosite în cadrul formei de contabilitate pe jurnale.
Registrele principale reţinute în Legea contabilităţii şi în regulamentul
contabil sunt în număr de trei şi anume: registrul-jurnal, registrul inventar şi cartea
mare, care au caracter obligatoriu şi totodată de noutate.
c. Documentele de sinteză şi raportare
În procesul de luare a deciziei este deosebit de important să se asigure
informaţiile necesare tuturor celor interesaţi. Pentru realizarea acestui deziderat şi
totodată a obiectului ce-i revine contabilităţii financiare se impune să se
înfăptuiască centralizarea şi sintetizarea periodică a datelor pe care acestea le
furnizează, ceea ce se realizează prin intermediul documentelor de sinteză.
Datele contabile se pot prelucra integral sau parţial cu mijloace tehnice de
calcul, obţinându-se toate formularele contabile necesare sau numai o parte dintre
ele, prelucrarea realizându-se în cadrul aceleiaşi unităţi sau de către terţi.
Unitatea sau compartimentul de informatică ce asigură prelucrarea datelor
poartă răspunderea pentru exactitatea informaţiilor pe care le furnizează prin
intermediul listingurilor obţinute, iar beneficiarul răspunde, la rândul său, pentru
exactitatea şi realitatea datelor pe care le transmite pentru prelucrare, precum şi de
respectarea normelor contabile, inclusiv stocarea şi păstrarea sub forma
suporturilor tehnice pentru datele înregistrate în contabilitate.
Sistemele utilizate pentru prelucrarea automată a datelor, aşa cum prevede
regulamentul contabil, trebuie să asigure înregistrarea în contabilitate numai a
operaţiilor economice şi financiare consemnate în documente justificative, să
permită controlul operaţiilor efectuate, precum şi accesul la documentaţia de
analiză, programare şi a procedeelor de prelucrare a datelor5.
Documentele se intocmesc in conformitate cu prevederile legale care
reglementeaza circuitul acestora. Normele legale privind intocmirea documentelor
prevad ca documentele se intocmesc intr-un anumit numar de exemplare cu

5
International Accounting Standards Committee
cerneala ,pasta ,pix ,cu masina de scris sau la calculator ,in mod clar ,citet ,fara
stersaturi ,completandu-se toate cerintele formularului.
Spatiile necompletate se bareaza. In documentele justificative si in cele
contabile nu sunt admise stersaturi si alte asemenea procedee ,si nici lasarea de
spatii libere intre operatiile inscrise in document.
Verificarea documentelor.
Are ca scop constatarea respectarii regulilor privind intocmirea documentelor si
cuprinde :
verificarea formei documentelor prin care se constata daca s-
a folosit formularul corespunzator operatiei economice
consemnata in document si daca au fost respectate
dispozitiile lor privind intocmirea.
verificarea calculelor prin care se pot depista eventualele
erori privind calculul.
verificarea de fond considerate cea mai cuprinzatoare prin
care se verifica realitatea operatiilor ,legalitatea si
oportunitatea .
Dupa momentul in care are loc verificarea ,fata de momentul inregistrarii
documentelor in contabilitate ,controlul poate fi :
control operativ current – se realizeaza concomitent cu
inregistrarea operatiei economice.
controlul preventiv – se realizeaza dupa ce documentul a fost
inregistrat in contabilitate la anumite intervale de timp .
Corectarea documentelor
In documentele justificative si in cele contabile nu sunt admise stersaturile sau
alte asemenea procedee. Erorile se corecteaza prin taierea cu o linie a testului si a
liniei graficului ,astfel incat aceasta sa poata fi citita ,apoi se inscrie intr-un spatiu
alaturat covantul sau suma corecta. Corectarea se confirma prin semnatura
persoanei care a intocmit documentul mentionandu-se si data efectuarii operatiei.
 In cazul documentelor cu regim special nu se admit nici un fel de corecturi.
Un astfel de document intocmit gresit se anuleaza si ramane in carnetul respectiv,
apoi se intocmeste documentul corespunzator.
Pastrarea documentelor
Unitatile patrimoniale au obligatia de a pastra documentele primare si cele
contabile timp de 10 ani de la data incheierii exercitiului in cursul carora au fost
intocmite cu exceptia statelor si a bilantului contabil care se pastreaza timp de 50
de ani. In cursul perioadei de gestiune documentele se pastreaza la compartimentul
fincional in arhiva curenta. La sfarsitul anului se predau la arhiva generala. De
organizarea arhivei raspunde administratorul sau seful compartimentului contabil.
Arhivarea documentelor justificative si contabile se face in conformitate cu
prevederile locale si a urmatoarelor reguli generale:
documentele se grupeaza in dosare numerotate ,snuruite
pafarate.
gruparea documentelor in dosare se face cronologic si
sistematic, in cadrul fiecarui exercitiu financiar la care se
refera acesta.
Evidenta documentelor la arhiva se tine cu ajutorul registrului evidentei curente
in care sunt tinute evidentele dosarelor si documentelor contabile intrate in
arhiva ,precum si miscarea acestora in decursul timpului.
Eliminarea din arhiva a ducomentelor se face de o comisie sub conducerea
administratorului (pentru cele la care timpul a expirat). Cu acest prilej se
intocmeste un proces verbal ,pe baza lui operandu-se documentele eliberate in
registrul de evidenta curenta al arhivei.
In caz de pierdere ,sau distrugere a unor documente din arhiva ,exista obligatia
reconstituirii documentului respectiv. Persoanele vinovate se sanctioneaza.
Documentele reconstituite vor purta obligatoriu in mod vizibil mentiunea
RECONSTITUIT ,cu slecificarea numarului si a datei dispozitiei pe baza caruia s-a
facut reconstituirea.
 FACTURA FISCALA6
Este un formular cu regim special ,distribuit de unitatea fiscala teritoriala. Se
intocmeste in 3 exemplare si serveste ca :
document pe baza caruia se intocmeste instrumentul de
decontare a produselor si marfurilor livrate ,lucrarilor
executate sau a serviciilor prestate;
document de insotire a marfirulor pe timpul transportului;
document de incarcare in gestiunea patrimoniului;
document justificativ de inregistrare in contabilitatea
furnizorului si cumparatorului.
Se intocmeste de compartimentul desfacere sau de alt compartiment pe baza
dispozitiei de livrare ,avizului de insotire a marfii sau a altor documente care atesta
executarea lucrarii sau prestarea serviciului.
In cazul in care factura nu se poate intocmi in momentul livrarii marfurilor
respective ,acestea sunt insotite de avizul de insotire a marfii ,al carui numar se
trece ulterior pe factura.

FISA DE CONT PENTRU OPERATII DIVERSE

Se intocmeste intr-un singur exemplar ,pentru acele conturi sintetice care
exprima elementele patrimoniale numai valoric; ex: contul furnizori ,clienti,
creditori; Cu ajutorul lor se cunoaste in orice moment pe fiecare furnizor obligatiile
de plata ,pentru fiecare client dreptul de a incasa s.a.m.d., provine de la forma
unilaterala a contului, serveste la tinerea(evidentei) contabilitatii sintetice a
operatiilor economice si financiare in unitatile care utilizeaza furma de inregistrare
contabila “maestrul-sah” simplificat., nu circula ,fiind un document de inregistrare
contabila, se arhiveaza la compartimentul financiar-contabil.

BONUL DE CONSUM7
Serveste ca:

6
Anexa 6
7
Anexa 7
 document de eliberare din magazie pentru consum a unuia
sau mai multor materiale;
document justificativ de scarede din gestiune ;
document justificativ de inregistrare in evidenta magaziei
si in contabilitate.
se intocmeste in 2 exemplare ,pe masura lansarii si
eliberarii materialelor din magazie pentru consum ,de
compartimentul care efectueaza lansarea ,pe baza
programelor de productie si a consumurilor normate ,sau
de alte compartimente ale unitatii ,care solicita materiale
spre a fi consumate.
se poate intocmi intr-un singur exemplar in conditiile
utilizarii tehnicii de calcul.

FISA DE MAGAZIE8
Serveste ca :
document de evidenta la locul de depozitare a intrarilor
,iesirilor si stocurilor de valori materiale ,cu una sau cu doua
unitati de masura ,dupa caz;
document de contabilitate analitica in cadrul metodei
operativ-contabile(pe solduri).
sursa de informatii pentru controlul operativ current si
contabil al stocurilor de valori materiale.
Se intocmeste intr-un singur exemplar ,separate pentru fiecare fel de material si
se completeaza de catre :

8
Anexa 8
 compartimentul financiar-contabil la deschiderea fisei(datele
cu antet) si la verificarea inregistrarilor (data si semnatura de
control). In coloana “Data si semnatura de control” semneaza
si organul de control financiar cu ocazia verificarii gestiunii.
gestionar sau persoana desemnata ,care completeaza
coloanele privitoare la intrari,iesiri si stoc.
Fisele de magazie se tin la fiecare loc de depozitare a valorilor materiale, pe
feluri de materiale ordonate pe conturi,grupe ,eventual sub grupe sau in ordine
alfabetica.
Pentru valori materiale primite spre prelucrare de la terti sau in custodie se
intocmesc fise distince ,care se tin separat de cele ale valorilor materiale proprii.
nu circula ,fiind un document de inregistrare
se arhiveaza la compartimentul financiar-contabil.
BON PREDARE-TRANSFER-RESTITUIRE9
Serveste ca :
document justificativ pentru incarcare in gestiune
document justificativ de inregistrare in evidenta magaziei
sin in contabilitate
sursa de date pentru urmarirea realizarii productiei
sursa de date pentru calculul si plata salariilor in cazul
utilizarii ca bon de predare la magazie.
In cazul utilizarii ca bon de transfer a materialelor refolosibile la magazie
serveste ca: si a produselor finite;(transferul dintre doua gestiun aflate in incinta
unitatii):
dispozitie de transfer de la o gestiune la alta
document justificativ pentru scaderea din gestiune la predator
si incarcarea in gestiune la primitor
In cazul utilizarii ca bon de restituire :
dispozitie de restituire la magazie

9
Anexa 10
 document justificativ de incarcare in gestiunea primitorului
document justificativ de inregistrare in evidenta magaziei in
contabilitate.
Formele de inregistrare contabila si registrele contabile.
Contabiltatea inregistreaza documentele de evidenta in mod cronologic si
sistematic ,utilizand procedee specifice cu respectarea dispozitiilor legale.
Documentele de evidenta care consemneaza operatiile economice de aceeasi natura
si din aceeasi perioada se centralizeaza intr-un document cumulative de unde
rezulta suma globala de operat in registru.
Unele inregistrari se fac pe baza notelor contabile in general pentru acele
operatii care nu se consemneaza in acte cum ar fi :calculul uzurii lunare a
mijlocului fix ,repartizarea cheltuielilor de interes general.
Inregistrarea in contabilitate se face numai pe baza documentelor de evidenta,
documente care inainte de a fi operate sunt verificate pentru a stabili daca
indeplinesc conditiile de forma ,de exactitate a calculelor si de fond.
Forma de inregistrare contabila utilizata in cadrul agentului economic
influenteaza modul de operare a documentelor in registru. La SA « CET- 2« se
operează îndeosebi cu programe informatizate de evidenţă contabilă « 1C« .

2.3. Contabilitatea cheltuielilor activităţii operaţionale

Evidenţa analitică a costului vînzărilor se ţine pe feluri de produse şi

mărfuri vîndute, servicii prestate şi alţi indicatori stabiliţi de întreprindere.
Pentru contabilizarea cheltuielilor sunt destinate conturile sintetice din clasa
7 “Cheltuieli”:
 711 “Costul vânzărilor”
 712 “Cheltuieli comerciale”
 713 “Cheltuieli generale şi administrative”
 714 “Alte cheltuieli operaţionale”
 721 “Cheltuieli ale activităţii de investiţii”
 722 “Cheltuieli ale activităţii financiare”
 723 “Pierderi excepţionale”
 731 “Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit”.
carea conturilor din clasa 7 “Cheltuieli” este prezentată în schema 2.
Conturile de cheltuieli sunt conturi de activ. În debitul lor, în cursul perioadei de
gestiune se reflectă, cu total cumulativ de la începutul anului, sumele cheltuielilor,
iar în credit - trecerea cheltuielilor acumulate la finele anului de gestiune la
rezultatul financiar.
Contul 711 “Costul vânzărilor” este destinat generalizării informaţiei
privind costul efectiv al produselor, mărfurilor vândute şi al serviciilor prestate. În
cursul perioadei de gestiune la costul efectiv al mărfurilor, produselor vândute,
serviciilor prestate se întocmeşte formula contabilă:
Dt 711 “Costul vânzărilor”
Ct 216 “Produse”
Ct 217 “Mărfuri”
Ct 811 “Producţia de bază”
Ct 812 “Activităţi auxiliare”.
La finele fiecărui trimestru rulajul debitor al contului 711 “Costul
vânzărilor” se reflectă în rândul 020 al raportului privind rezultatele financiare şi
se scade din veniturile obţinute din vânzări la determinarea profitului brut al
întreprinderii.
La intreprinderea analizată „CET- 2”, conform Jurnalului – Order al
contului 71110, în perioada de gestiune niembrie 2004 au fost efectuate următoarele
operaţiuni contabile:
1. S-a produs energie termică:
Dt 711 “Costul vânzărilor” 17184431.61 lei
Ct 216 “Produse” 17184431.61 lei

2. S-a produs energie electrică

10
Anexa 11
Dt 711 “Costul vânzărilor” 23978584.03 lei
Ct 216 “Produse” 23978584.03 lei

3. S-a efectuat cheltuieli cu Ospătăria intreprinderii

Dt 711 “Costul vânzărilor” 63.678.25 lei
Ct 211 “Materiale” 351.80 lei
Ct 216 “Produse” 25783.12 lei

Contul 712 “Cheltuieli comerciale” se utilizează pentru evidenţa

cheltuielilor aferente vânzării produselor, mărfurilor şi prestării serviciilor.
În cursul perioadei de gestiune în debitul acestui cont se acumulează, cu total
cumulativ de la începutul anului, cheltuielile comerciale ale întreprinderii. În acest
caz, se întocmesc următoarele formule contabile:
1. Reflectarea cheltuielilor privind, salariul cu contribuţiile pentru asigurările
sociale ale muncitorilor care muncesc exclusiv la producerea energiei termice,
precum şi serviciile activităţilor auxiliare sau ale organizaţiilor terţe:
Dt 712 “Cheltuieli comerciale”
Ct 211 “Materiale”
Ct 531 “Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”
Ct 533 “Datorii privind asigurările”
Ct 812 “Activităţi auxiliare”
Ct 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”.

La SA „CET- 2”11, s-au efectuat următoarele operaţiuni contabile:

Dt 712 “Cheltuieli comerciale” 78.17 lei
Ct 211 “Materiale” 3.17 lei
Ct 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”. 75.00

2. Reflectarea cheltuielilor pentru autorizaţia sanitară:

11
Anexa 12
Dt 712 “Cheltuieli comerciale”
Ct 812 “Activităţi auxiliare”
Ct 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”.

3. Reflectarea cheltuielilor privind retribuirea muncii salariaţilor:

Dt 712 “Cheltuieli comerciale”
Ct 531 “Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”
Ct 533 “Datorii privind asigurările”.

4. Reflectarea cheltuielilor de reclamă în presă, la radio şi televiziune, editarea

pliantelor şi prospectelor, participarea la expoziţii, târguri etc.:
Dt 712 “Cheltuieli comerciale”
Ct 241 “Casa”
Ct 242 “Cont de decontare”
Ct 243 “Cont valutar”
Ct 244 “Conturi speciale la bănci”
Ct 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”
Ct 227 “Creanţe pe termen scurt ale personalului”
Ct 532 “Datorii faţă de personal privind alte operaţii”.

5. Trecerea la cheltuieli a valorii de bilanţ a mostrelor de produse finite şi mărfuri

predate cu titlu gratuit, conform contractelor la expoziţii, târguri etc.:
Dt 712 “ Cheltuieli comerciale”
Ct 216 “Produse”
Ct 217 “Mărfuri”.

6. Crearea rezervelor:
a) pentru recuperarea pierderilor previzibile privind datoriile dubioase:
Dt 712 “Cheltuieli comerciale”
Ct 222 “Corecţii la datorii dubioase”;
 b) pentru reparaţia garajului, păstrarea materialelor :
Dt 712 “Cheltuieli comerciale”
Ct 538 “Rezerve pentru cheltuieli şi plăţi preliminate”.
8. Trecerea la cheltuieli a valorii de bilanţ a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată
în valoare de până la 1/20 (50 lei) din plafonul stabilit pentru o unitate:
Dt 712 “Cheltuieli comerciale” 241.84 lei
Ct 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”. 241.84 lei

9. Calcularea uzurii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată cu valoarea unitară

peste 50 lei, utilizate la ambalarea, încărcarea şi descărcarea produselor şi
mărfurilor vândute:
Dt 712 “Cheltuieli comerciale”
Ct 214 “Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”.
Deasemenea la SA „CET- 2” s+au efectuat şi alte tipuri de cheltuieli,
conform Jurnalului Order pe noiembrie 2004:
- cheltuieli legate de deservirea aparatelor de casă:
Dt 712 “Cheltuieli comerciale” 100.00 lei
Ct 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”. 100.00 lei

- cheltuieli legate de deservirea utilajului tehnic de comerţ:

Dt 712 “Cheltuieli comerciale” 76.56 lei
Ct 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”. 76.50 lei

- evidenţa plăţii populaţiei

Dt 712 “Cheltuieli comerciale” 8434.12 lei
Ct 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”. 8434.12 lei

- servicii de laborator
Dt 712 “Cheltuieli comerciale” 31.62 lei
Ct 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”. 31.62 lei
 - cheltuieli legate de serviciile bancare
Dt 712 “Cheltuieli comerciale” 6631.58 lei
Ct 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”. 6631.58 lei
La finele fiecărei perioade de gestiune rulajul contului 712 “Cheltuieli
comerciale” se reflectă cu total cumulativ de la începutul anului în raportul privind
rezultatele financiare în rândul 050.
Contul 713 “Cheltuieli generale şi administrative” se utilizează pentru
contabilitatea cheltuielilor aferente deservirii şi gestiunii întreprinderii în
ansamblu.
În cursul perioadei de gestiune cheltuielile generale şi administrative se
colectează cu total cumulativ de la începutul anului în debitul contului 713 şi se
reflectă prin următoarele formule contabile:
1. Calcularea remuneraţiilor, diverselor premii, indemnizaţiilor acordate
lucrătorilor administraţiei, personalului de deservire, muncitorilor pentru
întreruperi în producţie, onorariilor autorilor pentru propuneri de raţionalizare şi
inovaţii şi contribuţiile pentru asigurările sociale:
Dt 713 “Cheltuieli generale şi administrative” 6.59 lei
Ct 533 “Datorii privind asigurările”. 6.59 lei

2. Calcularea amortizării activelor nemateriale şi uzurii mijloacelor fixe utilizate

în scopuri generale ale întreprinderii:
Dt 713 “Cheltuieli generale şi administrative” 24704.98 lei
Ct 113 “Amortizarea activelor nemateriale” 1539.07 lei
Ct 124 “Uzura mijloacelor fixe”. 22165.91 lei

3. Reflectarea cheltuielilor privind întreţinerea şi reparaţia mijloacelor fixe cu

destinaţie general gospodărească:
Dt 713 “Cheltuieli generale şi administrative” 233172965 lei
Ct 211 “Materiale” 13401.80 lei
Ct 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” 6051.60 lei
Ct 531 “Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”
205267.59 lei
Ct 533 “Datorii privind asigurările” 63399.36 lei

4. Reflectarea valorii de bilanţ a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată în

valoare de până la 1/20 (50 lei) din plafonul stabilit pentru o unitate:
Dt 713 “Cheltuieli generale şi administrative” 5872.64 lei
Ct 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”. 5872.64 lei

5. Calcularea uzurii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată cu valoarea unitară

peste 50 lei utilizate pentru nevoile generale gospodăreşti ale întreprinderii:
Dt 713 “Cheltuieli generale şi administrative” 550.59 lei
Ct 214 “Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”. 550.59
lei
6. Acceptarea spre plată a facturilor pazei extradepartamentale pentru asigurarea
pazei obiectelor cu destinaţie generală gospodărească:
Dt 713 “Cheltuieli generale şi administrative” 2 498.00 lei
Ct 539 “Alte datorii pe termen scurt”. 2498.00 lei

7. Reflectarea cheltuielilor pentru delegaţii şi alte scopuri efectuate de titularii de

avans la acordarea avansurilor sau fără acordarea anticipată a avansurilor spre
decontare:
Dt 713 “Cheltuieli generale şi administrative” 10271.23 lei
Ct 227 “Creanţe pe termen scurt ale personalului” 10271.23 lei

8. Înregistrarea cheltuielilor de reprezentare sau acceptarea spre achitare a

facturilor diverselor organizaţii, deconturilor de avans pentru serviciile prestate
imputabile cheltuielilor de reprezentare:
Dt 713 “Cheltuieli generale şi administrative” 296572,32 lei
Ct 242 “Cont de decontare” 3132.71 lei
Ct 2443“Conturi curente în valută străină la bănci” 4057.03 lei
Ct 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” 187.00 lei
Ct 539 “Alte datorii pe termen scurt”. 1075.23 lei
9. Achitarea sau calcularea plăţii pentru serviciile bancare, juridice, de audit,
poştale, telefonice, telegrafice etc.
Dt 713 “Cheltuieli generale şi administrative”
Ct 241 “Casa”
Ct 242 “Cont de decontare”
Ct 244 “Conturi speciale la bănci”
Ct 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”
Ct 539 “Alte datorii pe termen scurt”.
10.Calcularea plăţilor pentru asigurarea bunurilor cu destinaţie administrativă şi
generală a întreprinderii:
Dt 713 “Cheltuieli generale şi administrative” 63399.36 lei
Ct 533 “Datorii privind asigurările”. 63399.36 lei

11.Calcularea plăţilor suplimentare, indemnizaţiilor, sporurilor, compensaţiilor

salariaţilor întreprinderii şi altor plăţi prevăzute de p.3, paragraful 20 al S.N.C.
3:
Dt 713 “Cheltuieli generale şi administrative” 205267.59 lei
Ct 531 “Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” 205267.59 lei

12. Reflectarea cheltuielilor pentru întreţinerea transportului de serviciu:

Dt 713 “Cheltuieli generale şi administrative”
Ct 211 “Materiale”
Ct 124 “Uzura mijloacelor fixe”
Ct 531 “Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”
Ct 533 “Datorii privind asigurările”
Ct 539 “Alte datorii pe termen scurt”.
 La sfârşitul fiecărui trimestru cheltuielile generale şi administrative
acumulate în debitul contului 713 se reflectă în raportul privind rezultatele
financiare în rândul 060 şi se scad din venituri la determinarea rezultatului
financiar contabil.
Contul 714 “Alte cheltuieli operaţionale” este destinat generalizării
informaţiei privind cheltuielile aferente vânzării activelor curente (cu excepţia
produselor finite, mărfurilor şi serviciilor), arendei curente, plăţii dobânzilor
pentru credite şi împrumuturi, amenzile, penalităţile, despăgubirile, consumurile
indirecte de producţie nerepartizate, lipsurile şi pierderile valorilor materiale.
În cursul perioadei de gestiune alte cheltuieli operaţionale se acumulează în
debitul contului 714 cu total cumulativ de la începutul anului şi se reflectă prin
următoarele înregistrări contabile:
1. Reflectarea valorii de bilanţ a materialelor, obiectelor de mică valoare şi scurtă
durată, titlurilor de valoare pe termen scurt, documentelor băneşti vândute:
Dt 714 “Alte cheltuieli operaţionale” 6602.41 lei
Ct 211 “Materiale” 2026.23 lei
Ct 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” 4576.18 lei

2. Reflectarea cheltuielilor aferente vânzării materialelor şi a altor active curente:

Dt 714 “Alte cheltuieli operaţionale” 54896.87 lei
Ct 211 “Materiale” 54896.87 lei

3. Achitarea sau calcularea cheltuielilor privind creditele şi împrumuturile primite,

cu excepţia cazurilor de capitalizare a acestora, conform prevederilor S.N.C.
23 “Cheltuielile privind împrumuturile”. În perioada analizată la SA „CET-
2” nu s-au inregistrat astfel de operaţiuni, în schimb intreprinderea efectueaya
asemenea operaţiuni în alte perioade de gestiune:
Dt 714 “Alte cheltuieli operaţionale”
Ct 411 “Credite bancare pe termen lung”
Ct 412 “Credite bancare pe termen lung pentru salariaţi”
Ct 413 “Împrumuturi pe termen lung”
Ct 511 “Credite bancare pe termen scurt”
Ct 512 “Credite bancare pe termen scurt pentru salariaţi”
Ct 513 “Împrumuturi pe termen scurt”.

4. Reflectarea cheltuielilor anticipate aferente perioadei de gestiune curente:

Dt 714 “Alte cheltuieli operaţionale”
Ct 251 “Cheltuieli anticipate curente”.

5. Trecerea la cheltuieli a avansurilor pe termen scurt acordate anterior şi

nereclamate, la care a expirat termenul de prescripţie:
Dt 714 “Alte cheltuieli operaţionale”
Ct 224 “Avansuri pe termen scurt acordate”.

6. Trecerea la cheltuieli a creanţelor dubioase, cu termenul de prescripţie expirat

în cazul când n-au fost create rezerve pentru aceste scopuri:
Dt 714 “Alte cheltuieli operaţionale”
Ct 134 “Creanţe pe termen lung”
Ct 228 “Creanţe pe termen scurt privind veniturile calculate”
Ct 229 “Alte creanţe pe termen scurt”
7. Trecerea la cheltuieli a valorii de bilanţ a investiţiilor pe termen scurt care nu
pot fi achitate (restituite):
Dt 714 “Alte cheltuieli operaţionale”
Ct 231 “Investiţii pe termen scurt în părţi nelegate”
Ct 232 “Investiţii pe termen scurt în părţi legate”.
8. eflectarea lipsurilor şi pierderilor valorilor materiale, mijloacelor şi
documentelor băneşti, stabilite cu ocazia inventarierii:
Dt 714 “Alte cheltuieli operaţionale” 6.84 lei
Ct 217 “Mărfuri” 6.84 lei
9. Reflectarea costului rebutului definitiv şi cheltuielilor privind remedierea
rebutului:
Dt 714 “Alte cheltuieli operaţionale” 4516.15 lei
Ct 811 “Producţia de bază” 4516.16 lei
10. Reflectarea cheltuielilor aferente emisiunii şi plasării titlurilor de valoare:
Dt 714 “Alte cheltuieli operaţionale”
Ct 242 “Cont de decontare”
Ct 243 “Cont valutar”
Ct 539 “Alte datorii pe termen scurt”.
11. Trecerea la cheltuieli a consumurilor de producţie indirecte constante
nerepartizate:
Dt 714 “Alte cheltuieli operaţionale” 288.92 lei
Ct 813 “Consumuri indirecte de producţie”. 288.92 lei
12. Trecerea la cheltuieli a sumelor diferenţelor dintre costul (valoarea de intrare) a
stocurilor de materiale şi mărfuri şi valoarea realizabilă netă a acestora:
Dt 714 “Alte cheltuieli operaţionale”
Ct 211 “Materiale”
Ct 212 “Animale la creştere şi îngrăşat”
Ct 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”
Ct 215 “Producţia în curs de execuţie”
Ct 216 “Produse”
Ct 217 “Mărfuri”.
13. Calcularea plăţii pentru activele nemateriale, terenurile, mijloacele fixe cu
destinaţie generală gospodărească luate în arendă curentă:
Dt 714 “Alte cheltuieli operaţionale”
Ct 539 “Alte datorii pe termen scurt”.
14. Achitarea sau calcularea amenzilor, penalităţilor, despăgubirilor:
Dt 714 “Alte cheltuieli operaţionale”
Ct 242 “Cont de decontare”
Ct 243 “Cont de decontare”
Ct 539 “Alte datorii pe termen scurt”.
15. Reflectarea diminuării valorii de intrare sau a celei reevaluate a investiţiilor pe
termen scurt:
Dt 714 “Alte cheltuieli operaţionale”
Ct 233 “Diminuarea valorii investiţiilor pe termen scurt”.
La finele fiecărei perioade de gestiune rulajul din debitul contului sintetic
714 “Alte cheltuieli operaţionale” se reflectă în raportul privind rezultatele
financiare în rândul cu aceeaşi denumire 070 şi se ia în calcul la determinarea
rezultatului financiar contabil.

2.4. Interconexiunea cheltuielilor şi a indicatorilor din raportul privind

rezultatele finaciare ale intreprinderii S.A. “CET- 2”;
In conformitate cu art.43 al Legii despre contabilitate nr.426-XIII din
04.04.1995 si a Hotararii Guvernului Republicii Moldova nr. 1187 din 24.12.1997
“Despre reforma contabilitatii” persoanele juridice (cu exceptia celor bugetare si
financiare si gospodariilor taranesti (de fermieri)) sunt obligate de a intocmi
rapoarte financiare anuale care sa contina:
 Bilantul contabil (forma nr.1);
 Raportul privind rezultatele financiare (forma nr.2);
 Raportul privind fluxul capitalului propriu (forma nr3);
 Raportul privind fluxul mijloacelor banesti (forma nr.4);
 Anexe;
 Nota explicativa.
Rapoartele financiare reprezinta un sistem de indici interdependenti, care
caracterizeaza activitatea economica a intreprinderilor, desfasurata in cursul
perioadei de gestiune. Indicii din rapoarte reprezinta un ansamblu de date
comparabile si veridice privind situatia patrimoniala si financiara a intreprinderii,
veniturile, cheltuielile si rezultatele activitatii acesteia, structura si modificarile in
capitalul propriu, fluxul mijloacelor banesti. Aceasta informatie este necesara unui
cerc larg de utilizatori atat interni, cat si externi in vederea promovarii mai multor
activitati, cum ar fi: luarea deciziilor de gestiune; evaluarea rezultatelor activitatii
desfasurate in perioada de gestiune precedenta si curenta; analiza situatiei
financiare a intreprinderii.
Rapoartele financiare si anexele la ele se intocmesc dupa formulare-tip unice,
aprobate de Ministerul Finantelor, se prezinta pe parcursul perioadei de 25 ianuarie
pana la 15 martie anul urmator, dupa cel de raportare:
 Organelor teritoriale de statistica raionale, orasenesti (in conformitate cu
locul inregistrarii);
 Proprietarilor si potentialilor proprietari – in conformitate cu documentele de
fondare;
 Conducerii intreprinderii;
 Partenerilor comerciali;
 Consultantilor si analiticilor financiari.
Rapoartele financiare pot fi prezentate si altor organe publice de
autofinantare, bancilor ce acorda credite si altor agenti economici. In conformitate
cu legislatia Republicii Moldova, toate intreprinderile, indiferent de formele
organizatorico-juridice, prezinta rapoartele financiare in termenii strict stabiliti de
catre proprietari si organele teritoriale ale statisticii de stat la locul de inregistrare,
conform actelor de constituire.
Pentru toate intreprinderile, anul de gestiune cuprinde perioada de la 1
ianuarie pana la 31 decembrie inclusiv. Prima perioada de gestiune pentru
intreprinderea nou creata se considera perioada de la data dobandirii a drepturilor
de persoana juridica (ziua de inregistrare la Camera inregistrarii de Stat) pana la 31
decembrie inclusiv. Intreprinderile lichidate (reorganizate) prezinta rapoarte
financiare in cursul perioadei de la inceputul anului pana la momentul lichidarii
(reorganizarii). Intreprinderile, care transmit ori primesc (achizitioneaza) noi
subdiviziuni pe parcursul anului de gestiune, explica acest fapt in nota explicativa.
Intreprinderea intocmeste rapoartele financiare ce reflecta structura
patrimoniului si sursele de finantare a acestuia, inclusive patrimoniul unitatilor de
productie si economice, filialelor, reprezentantilor, sucursalelor si altor
subdiviziuni separate evidentiate intr-un bilant autonom.
Rapoartele financiare trebuie sa contina indicii corespunzatori pentru
perioada gestionara si precedenta. Pentru aceste perioade, indicii trebuie sa fie
calculati conform unei metodologii unice, cu exceptia cazurilor de efectuare a
anumitor modificari in politica de evidenta.
Rapoartele financiare anuale ale intreprinderilor urmeaza sa fie examinate si
aprobate la Consiliul fondatorilor (comitetul de conducere, adunarea actionarilor)
ori la sedinta altor organe care sunt prevazute in statut si sunt imputernicite de a
examina si aproba rapoartele financiare.
Raportul privind rezultatele financiare se considera drept unul dintre cele
mai importante si esentiale parti ale rapoartelor financiare, care prezinta un interes
primordial atat pentru conducerea intreprinderii, cat si pentru alti utilizatori de
informatii.
Daca bilantul contabil reflecta situatia financiara a intreprinderii la un
anumit moment de timp, atunci raportul privind rezultatele financiare
generalizeaza operatiunile economic efectuate intr-un interval de timp concret,
numit perioada de gestiune.
In prezent, raportul privind rezultatele financiare se intocmeste trimestrial cu
total cumulativ de la inceputul anului de gestiune. Totalitatea indicilor specificati
in raportul privind rezultatele financiare pot fi subdivizati in trei grupe: venituri;
cheltuieli; rezultatele financiare (profit sau pierderi) care reprezinta diferenta dintre
venituri si cheltuieli;
Raportul privind rezultatele financiare este bazat pe o serie de calcule
intermediare ale profitului (pierderilor) sub aspectul unor feluri distincte de
activitati ale intreprinderii (operationala, de investitii, financiara) si ca urmare a
evenimentelor exceptionale. Actualmente aceasta forma de intocmire a rapoartelor
privind rezultatele financiare este adoptata in tara noastra.
Modul de intocmire si prezentarea a raportului privind rezultatele
financiare;
In conformitate cu S.N.C 5 “ Prezentarea rapoartelor financiare” raportul
privind rezultatele financiare cuprinde 15 indici care reflecta veniturile, cheltuielile
si profitul (pierderile), realizate in cursul perioadei de gestiune si perioadei
corespunzatoare a anului precedent. Primii opt indici componenti ai raportului
nominalizat caracterizeaza rezultatele din activitatea operationala a intreprinderii,
determinata de statutul acesteia, care reprezinta in fond o activitate curenta, se
reinnoieste continuu.
De asemenea, in raport sunt indicate rezultatele financiare aferente activitatii
intreprinderii, care nu constituie pentru ea o activitate de baza. In special, se
reflecta rezultatul din operatiunile efectuate in domeniile suplimentare ale
activitatii de afaceri a intreprinderii, cum sunt activitatea de investitii si cea
financiara. In afara de aceasta, separat se inregistreaza rezultatul aparut ca urmare a
evenimentelor si operatiilor exceptionale.
Tehnica de întocmire a „Raportului privind rezultatele financiare” constă
în completarea fiecărui rînd în baza rulajelor aferente conturilor de venituri şi
cheltuieli din clasele 6 şi 7 ale planului de conturi contabile, preluate din Cartea
mare a întreprinderii. În procesul completării raportului nominalizat, rezultatele
financiare pozitive se înregistrează cu cifre obişnuite, fără paranteze, iar cele
negative – cu paranteze.
În postura „Vînzări nete” (rîndul 010) se reflectă veniturile din vînzări,
adică valoarea produselor, mărfurilor livrate, lucrărilor executate, serviciilor
prestate la preţuri de livrare, fără TVA şi accize. Din punct de vedere al metodicii
de întocmire a raportului, „Vînzările nete” reprezintă suma rulajului creditor al
contului 611 „Venituri din vînzări”, înregistrat cu total cumulativ de la începutul
anului în Cartea mare a întreprinderii şi pentru perioada anului 2005 fiind în
valoare de 435562245 lei.
 În postura „Costul vînzărilor” (rîndul 020) se arată costul produselor,
mărfurilor realizate, lucrărilor executate, serviciilor prestate reflectat în debitul
contului 711 „Costul vînzărilor” înregistrat cu total cumulativ de la începutul
anului în Cartea mare a întreprinderii şi pentru perioada anului 2005 fiind în
valoare de 394934164 lei.
În postura „Profitul brut (pierderea globală)” (rîndul 030) se reprezintă
diferenţa dintre mărimea vînzărilor nete şi costul vînzărilor, pentru perioada de
gestiune curentă fiind în valoare de 40628081 lei.
În postura „Alte venituri operaţionale” (rîndul 040) se înregistrează
veniturile constatate, reflectate în creditul contului 612 „Alte venituri operaţionale”
înregistrat cu total cumulativ de la începutul anului în Cartea mare a întreprinderii
şi pentru perioada anului 2005 fiind în valoare de 3966648 lei.
În postura „Cheltuieli comerciale” (rîndul 050) se reflectă cheltuielile
aferente vînzării produselor finite, mărfurilor şi serviciilor, contabilizate în debitul
contului 712 „Cheltuieli comerciale” înregistrat cu total cumulativ de la începutul
anului în Cartea mare a întreprinderii şi pentru perioada anului 2005 fiind în
valoare de 878125 lei.
În postura „Cheltuieli generale şi administartive” (rîndul 060) se
înregistrează cheltuielile aferente dirijării întreprinderii, acumulate în debitul
contului 713 „Cheltuieli generale şi administrative” şi pentru perioada de gestiune
curentă fiind în valoare de 9212750 lei.
În postura „Alte cheltuieli operaţionale” (rîndul 070) se reflectă cheltuielile
înregistrate în debitul contului 714 „Alte cheltuieli operaţionale” fiind în valoare
de 43878038 lei.
În postura „Rezultatul din activitatea operaţională: profit (pierdere)”
(rîndul 080) se reflectă rezultatul financiar determinat astfel: la profitul brut, arătat
în rîndul 030 (40628081 lei) se însumează alte venituri operaţionale prezentate în
rîndul 040 (3966648 lei), iar din suma obţinută se scad cheltuielile comerciale,
adică rîndul 050 (878125 lei), cheltuielile generale şi administrative din rîndul 060
(9212750 lei) şi alte cheltuieli operaţionale din rîndul 070 (43878038 lei).
 Rezultatul din activitatea operaţională obţinut în perioada de gestiune
curentă, este pierdere în valoare de (9774184) lei.
Următoarele posturi ale „Raportului privind rezultatele financiare” sunt
legate de activităţile suplimentare ale întreprinderii, cum sunt activitatea de
investiţii şi financiară.
În postura „Rezultatul din activittatea de investiţii: profit (pierdere)”
(rîndul 090) se reflectă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile din operaţiunile
legate de existenţa şi mişcarea activelor pe termen lung. Veniturile se acumulează
cu total cumulativ de la începutul anului în creditul contului 621 „Venituri din
activitatea de investiţii”, iar cheltuielile – în debitul contului 721 „Cheltuieli ale
activităţii de investiţii”, şi pentru perioada de gestiune a anului 2005,
întreprinderea nu a înregistrat pierderi din această activitate.
În postura „Rezultat din activitatea financiară: profit (pierdere)” (rîndul
100) se reflectă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile aferente operaţiunilor
legate de modificările în mărimea şi structura capitalului propriu şi mijloacelor
împrumutate. La determinarea rezultatului financiar din activitatea financiară,
veniturile sunt contabilizate în creditul contului 622 „Venituri din activitatea
financiară”, iar cheltuielile sunt acumulate pe parcursul anului de gestiune în
debitul contului 722 „Cheltuieli ale activităţii financiare”, iar rezultatul obţinut de
întreprindere din activitatea financiară este în mărime de 460298 lei.
În postura „Rezulatul din activitatea economico-financiară: profit
(pierdere)” (rîndul 110) se înregistrează profitul sau pierderea obţinută de
întreprindere în cursul perioadei de gestiune din toate felurile de activităţi. Acest
rezultat se determină prin însumarea datelor din rîndurile: 080 „Rezultatul din
activitatea operaţională: profit (pierdere)” în valoare de (9774184) lei,
090„Rezultatul din activitatea de investiţii profit (pierdere)” în valoare de
1544867lei, 100 „Rezultat din activitatea financiară: profit (pierdere)” în valoare
de 460298 lei şi „Rezultatul din activitatea economico-financiară” fiind de
8689615 lei.
 În postura „Rezultatul excepţional: profit (pierdere)” (rîndul 120) se
reflectă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile apărute ca rezultat al
evenimentelor şi operaţiunilor excepţionale neprevăzute. La „CET- 2” S.A. pe
perioada de gestiune, nu s-au înregistrat astfel de rezultate.
În postura „Profitul (pierdere) perioadei de gestiune pînă la impozitare”
(rîndul 130) se reflectă rezultatul financiar obţinut de întreprindere în cursul
perioadei de gestiune din toate felurile de activităţi şi rezultatul excepţional. Acest
indicator, numit „Profit contabil” se determină prin însumarea datelor din rîndul:
110 şi rîndul 120, rezultatul acestei sume fiind de 8689615 lei.
Profitul pînă la impozitare nu trebuie să fie confundat cu venitul impozabil
care se determină în baza profitului contabil, corectat cu mărimea diferenţelor
permanente şi temporare.
Postura „Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit” (rîndul 140)
reflectă suma impozitului pe venit care urmează să fie plătit la buget în rate în
cursul anului de gestiune în conformitate cu prevederile art. 84 al Codului Fiscal,
reflectat în debitul contului 731 „Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit”,
mărimea acestei posturi în perioada de gestiune fiind în valoare de 3129940 lei.
Postura „Profitul net (pierdere netă)” (rîndul 150) reprezintă diferenţa
dintre „Profitul (pierderea) perioadei de gestiune pînă la impozitare”, în mărime de
8689615 lei şi „Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit”, în mărime de
3129940 lei. Datele din acest rînd trebuie să corespundă cu profitul net al perioadei
de gestiune reflectat în Bilanţul Contabil, fiind egal cu 11819555 lei.
Pentru contabilizarea rezultatului financiar anual obţinut este destinat
contul 351 „Rezultatul financiar total”.
Contul 351 „Rezultatul financiar total” este destinat generalizării
informaţiei privind veniturile şi cheltuielile pentru determinarea rezultatelor
financiare, obţinut din activitatea operaţională, de investiţii şi financiară a
întreprinderii şi din evenimentele excepţionale.
Contul 351 „Rezultatul financiar total” este un cont de comparare. În
creditul acestui cont se reflectă pe feluri de activităţi veniturile generalizate
realizate în perioada curentă, precum şi sumele anuale ale pierderilor nete, iar în
debit – cheltuielile pe aceleaşi feluri de activităţi, cheltuielile curente aferente
impozitului pe venit şi sumele profitului net rămas la dispoziţia întreprinderii după
impozitare.
Operaţiile la contul 351 „Rezultatul financiar total” se reflectă la sumele
anului de gestiune şi contul se închide prin transmiterea rezultatului net la profitul
sau pierderea netă a perioadei de gestiune.

CAPITOLUL III

PERFECŢIONAREA EVIDENŢEI CONTABILE A CHELTUIELILOR

OPERAŢIONALE

Aprecierea performanţelor, obţinute de întreprindere, se efectuiază în baza

profitului. Profitul este rezultatul final al activităţii întreprinderii şi caracterizează
eficienţa lucrului acesteia. În condiţiile economiei de piaţă profitul obţinut asigură
baza financiară în vederea extinderii activităţii întreprinderii de a asigura un profit
necesar determină existenţa ei şi depinde mult de activitatea de conducere a
managerilor. Obţinerea profitului este raţiunea de a fi a întreprinderii, scopul
principal pe care îl are antreprenorul înainte de a iniţia o afacere. E cunoscut faptul,
că valoarea relativă a profitului este reflectată în formă de rentabilitate. Deci, dacă
masa profitului în unităţi valorice ne demonstrează suma profitului obţinut, apoi
rentabilitatea în formă procentuală reprezintă eficacitatea activităţilor desfăşurate:
operaţională, de investiţii şi operaţională. Formula generală a rentabilităţii, din
punct de vedere a conţinutului economic, reflectă raportul dintre efect şi efort. Însă,
în condiţiile economiei de piaţă se utilizează un sistem larg de indicatori ce aderă
la rentabilitate ţinând cont de necesităţile analizei, şi anume: rentabilitatea
produselor vândute; rentabilitatea comercială; profitabilitatea vânzărilor;

În acest context, sarcinile principale ale analizei sunt: aprecierea generală a

tendinţei modificării indicatorului examinat de rentabilitate în dinamică; calculul şi
aprecierea influenţei factorilor respectivi asupra modificării acestui indicator;
evidenţierea rezervelor interne ce ţin de sporirea rentabilităţii pe viitor şi elaborarea
măsurilor concrete pentru mobilizarea lor.
Sursele de informaţii sunt următoarele: Datele raportului financiar, inclusiv
bilanţul contabil şi raportul privind rezultatele financiare pentru analiza
rentabilităţii activelor, capitalului propriu şi capitalului permanent; Alte surse de
informaţie necesare pentru examinarea aprofundată a indicatorilor de rentabilitate
evidenţiate din evidenţa operativă, statistică şi contabilă.

3.1. Analiza cheltuielilor operaţionale în baza datelor SA “CET- 2”

Rezultatul din activitatea operaţională oferă utilizatorilor rapoartelor
financiare o imagine fidelă privind mărimea profitului obţinut de întreprindere în
perioada de gestiune din tipurile de activităţi determinate de statutul acesteia, care
în fond ordinare şi se reînnoiesc în continuu.
Rezultatul din activitatea operaţională este o parte componentă a profitului
perioadei de gestiune pînă la impozitare, şi în mod direct influenţează mărimea
acestuia. Analiza separată a profitului din activitatea operaţională ne permite
depistarea evoluţiei nesatisfăcătoare a lui sub influenţa diverşilor factori, precum şi
posibilitatea înlăturării momentelor negative pentru a favoriza evoluţia lui pe
viitor.
Deci, pentru a analiza mai detaliat influenţa asupra rezultatului din
activitatea operaţională, se utilizează metoda balanţieră, luînd ca bază următoarea
formulă:
RAO = PB + AVO – ChCOM – ChG.şiAdm. – AChOP.
unde RAO reprezintă rezultatul din activitatea operaţională:
PB - profitul brut;
AVO - alte venituri operaţionale;
ChCOM - cheltuieli comerciale;
ChG.şiAdm. - cheltuieli generale şi administrative;
AChOP. - alte cheltuieli operaţionale.
Este evident că fiecare parte componentă din formulă influenţează asupra
rezultatului financiar din activitatea operaţională a întreprinderii. Primii doi
indicatori au o acţiune directă, iar restul – o acţiune indirectă.
La nivel general, analiza factorială a profitului din activitatea operaţională se
efectuează utilizînd următorul tabel analitic (Tab. 2 ), în baza datelor din Raportul
privind rezultatele financiare (anexa 2 la raportul financiar anual).

Calculul influenţei factorilor asupra modificării profitului

din activitatea operaţională în dinamică
Tabelul 3.1., mii lei
Rezultatu
Anul Anul de l
Nr. Abaterea
Indicatori precedent gestiune influenţei
crt. (+;-)
(2004) (2005) factorilor
(+;-)
A 1 2 3=2-1 4
Profitul brut (rd.030,
1. 12135,9 13861,9 1726 1726
f.nr.2)
Alte venituri operaţionale
2. 1270,3 1016,7 -253,6 -253,6
(rd.040, f.nr.2)
Cheltuieli comerciale
3. 1746,5 2012,9 -(+266,4) -266,4
(rd.050, f.nr.2)
4. Cheltuieli generale şi 5909,6 6757,6 -(+848) -848
 administrative (rd.060,
f.nr.2)
Alte cheltuieli
5. operaţionale (rd.030, 5747,8 5134,6 -(-613,2) +613,2
f.nr.2)
Rezultatul din activitatea
6. operaţională: profit 2,3 973,4 +971,1 x
(pierdere)

Din tabel rezultă că la „CET 2” SA sporirea profitului din activitatea

operaţională faţă de anul precedent în mărime de 971,1 mii lei a fost asigurată pe
baza modificărilor pozitive a unuia din factorii indirecţi, şi anume a altor cheltuieli
operaţionale, care a contribuit la majorarea indicatorului rezultativ cu 613,2 mii lei.
Această modificare pozitivă a fost influenţată de reducerea considerabilă a altor
cheltuieli operaţionale privind arenda curentă, amenzi, penalităţi, despăgubiri
achitate sub formă de sancţiuni, de reducerea plăţii dobânzilor pentru credite şi
împrumuturi şi a cheltuielilor indirecte nerepartizate de producţie, a altor cheltuieli
operaţionale.
Concomitent, sub influenţa negativă a majorării cheltuielilor generale şi
administrative cu 848 mii lei şi majorării cheltuielilor comerciale cu 266,4 mii lei,
şi a micşorării altor venituri operaţionale cu 252,6 mii lei au contribuit la reducerea
indicatorului rezultativ cu 3367 mii lei.
Dacă analizăm factorii de influenţă negativă, atunci:
1.modificarea altor venituri operaţionale – au fost influenţate negativ de
reducerea vânzărilor a altor active curente, veniturilor din arenda curentă, şi a altor
venituri operaţionale;
2.modificarea cheltuielilor comerciale – au acţionat negativ prin majorarea
operaţiilor de marketing, cheltuielilor de transport privind desfacerea, privind
reclama, datoriilor dubioase, şi a altor cheltuieli comerciale;
3.modificarea cheltuielilor generale şi administrative – au contribuit la
reducerea rezultatului din activitatea operaţională prin majorarea cheltuielilor
privind uzura mijloacelor fixe, privind reparaţia mijloacelor fixe şi întreţinerea
acestora, plata impozitelor, taxelor şi a altor plăţi cu excepţia impozitului pe venit,
prin majorarea donaţiilor şi a cheltuielilor în scopuri de binefacere şi sponsorizare,
şi alte cheltuieli generale şi administrative;

3.2. Analiza influienţei cheltuielilor operaţionale în baza datelor SA “CET- 2”

De regulă, profitul brut al perioadei de gestiune poate să difere de cel obţinut
în perioada precedentă ca urmare a influenţei unui sistem de factori. De aceea pe
parcursul analizei este necesar să se examineze nu numai modificarea acestui
indicator în dinamică, ci să se studieze minuţios acest sistem de factori, care
include:
1 Modificarea volumului venitului din vînzări;
2 Modificarea structurii şi sortimentului producţiei vândute, lucrările
executate şi serviciile prestate;
3 Modificarea costului vînzărilor;
4 Modificarea preţurilor la producţia vândută, lucrările executate şi
serviciile prestate.
Pentru a determina în mod justificat rezultatele obţinute în urma calculului
influenţei acestor factori asupra modificării profitului brut, în condiţiile actualului
sistem contabil apare necesitatea unei prelucrări suplimentare a informaţiei
utilizate în procesul analizei.
 Astfel, este necesară recalcularea volumului venitului din vînzări şi costului
vînzărilor obţinute în perioada de gestiune, luînd în consideraţie condiţiile de
activitate în perioada precedentă şi/sau nivelul programat.
Această recalculare poate fi efectuată prin mai multe metode de calcul, cum
ar fi:
1Metoda analitică;
1Metoda sintetică;
1Metoda combinată (în care persistă atît calculul analitic, cît şi cel sintetic).
De regulă, cea mai corectă este recalcularea efectuată prin metoda analitică,
care presupune înmulţirea cantităţii produselor vîndute efectiv în perioada de
gestiune cu costul şi preţul unitar din perioada de comparaţie.
Recalcularea efectuată prin metoda sintetică presupune corectarea
volumului venitului şi costului din vînzări reflectate în rd.010 şi 020 din Raportul
privind rezultatele financiare în baza unor coeficienţi de recalculare, care preventiv
se determină prin mai multe variante specifice de calcul. Rezultatele obţinute prin
această metodă sînt mai puţin corecte, deşi pot fi utilizate cu succes în condiţiile
cînd nu dispunem de informaţie detaliată în acest compartiment de analiză.
În condiţiile cînd întreprinderea analizată dispune de un sortiment larg de
produse fabricate şi, prin urmare, recalcularea analitică este foarte voluminoasă, se
recomandă să se utilizeze metoda de recalculare combinată. Ea prevede că 55-
60% din volumul venitului din vînzări şi costul vînzărilor se recalculează prin
metoda analitică, iar restul – prin metoda sintetică.
Rezultatele obţinute pe fiecare capitol în parte se însumează şi astfel se
determină valoarea totală a costului vînzărilor şi venitului din vînzări calculate.
Pentru aceasta se utilizează următorul tabel analitic ( tab. 3).
Concomitent este de menţionat că la capitolul „Alte produse, lucrări şi
servicii” datele din coloniţele 7, 9, 10 şi 12 se determină ca diferenţa dintre total şi
suma rezultatelor obţinute pentru fiecare produs în parte.
Cоt priveşte datele din col. 8 şi 11 acestea se determină prin metoda sintetică
astfel:
 La costul vînzărilor:
1. se calculează ritmul de creştere în dinamică la capitolul „Alte produse,
lucrări şi servicii”:
(31296.5 / 28096,8 ) x 100 = 111,38 %
2. se calculează ritmul de creştere în dinamică a costului total al vînzărilor:
(49545,8 / 45864,2 ) x 100 = 108,02%
3. se calculează coeficientul de recalculare la capitolul „Alte produse,
lucrări şi servicii”:
111,38 / 108,02 = 1,0312
4. se determină valoarea recalculată la capitolul „Alte produse, lucrări şi
servicii”:
28096,9 x 1,0312 = 28973,4 mii lei.
5. se introduce rezultatul obţinut la capitolul „Alte produse, lucrări şi
servicii” col. 8 din tabelul 2.3.1.

6. se adună toate rezultatele obţinute în col. 8 pe fiecare capitol în parte şi

se află costul total al vînzărilor. La întreprinderea „CET 2” SA el constituie
46733,7 mii lei.
Aceleaşi calcule se efectuează şi la volumul venitului din vînzări în capitolul
„Alte produse, lucrări şi servicii” (col. 11).
Astfel, la întreprindere , pentru a determina volumul venitului din vînzări recalculat
se respectă următoarele proceduri analitice:
1 Se calculează ritmul de creştere a volumului venitului din vînzări la
capitolul „Alte produse, lucrări şi servicii”:
(35229,6 / 30564,1) x 100 = 115,26 %
2 Se calculează ritmul de creştere a volumului total al venitului din
vînzări:
(63407,8 / 58000) x 100 = 109,32 %
3 Se calculează coeficientul de recalculare pentru volumul venitului din
vînzări la capitolul „Alte produse, lucrări şi servicii”:
115,26 / 109,32 = 1,0543
În continuare, pentru a trece la analiza factorială a profitului brut se
recomandă ca informaţia selectată din tabelul 3 să fie transferată în alt tabel analitic
(tabelul 4).

Date iniţiale privind analiza factorială a

profitului brut n dinamică
Tabelul 3, mii lei
Anul de gestiune (2004)
Recalculat în
condiţiile
Efectiv
anului
precedent
A 1 2 3 4
1. Volumul venitului din
VV 58000 64567,7 63407,8
vînzări
2. Costul vînzărilor CV 45864,2 46733,7 49545,8

3. Profitul brut (rd.1 – rd.2) PB 12135,8 17834 13862

Dispunând de informaţia necesară reflectată în tabelul 4, analiza factorială se

efectuează în următoarea ordine:
1. se calculează abaterea absolută a profitului brut (ca diferenţă între
profitul obţinut în anul de gestiune şi mărimea anului precedent):
12135,8- 13862 = -1726,2 mii lei
2. se calculează ritmul de creştere a volumului venitului din vînzări în baza
costului acestor vînzări (ca raportul dintre costul recalculat şi costul
vînzărilor din anul precedent înmulţit cu 100%):
(46733,7 / 45864,2) x 100 = 101,89 %
Δ% = 101,89 - 100 = +1,89 %
3. se calculează influenţa fiecărui factor în parte asupra modificării
profitului brut:
3.1. modificarea volumului venitului din vînzări (pentru aceasta Δ% se
înmulţeşte cu mărimea profitului din anul precedent şi se оmparte la 100):
ΔPb (f l) = ((+1,89) x 12135,8) / 100 = +229,36 mii lei
3.2. modificarea structurii şi sortimentului producţiei vîndute (pentru
aceasta, din mărimea profitului brut recalculat se scade mărimea profitului
brut din anul precedent, apoi din rezultatul obţinut se scade influenţa
primului factor):
ΔPb (f 2) = (17834 – 12135,8) – 229,36 = 5468,84 mii lei.
3.3. modificarea nivelului de consum şi cheltuieli la producţia vîndută
(pentru aceasta din valoarea efectivă a costului vînzărilor din anul de
gestiune se scade valoarea recalculată a costului vînzărilor):
ΔPb (f 3) = -(49545,8 – 46733,7) = -(+2812,1) mii lei.
3.4. modificarea preţurilor la producţia vîndută (lucrările efectuate şi
serviciile prestate) (pentru aceasta din volumul venitului din vînzări din
anul de gestiune se scade volumul venitului din vînzări recalculate):
ΔPb (f 4) = 63407,8 – 64567,7 = -1159,9 mii lei.
BIF: +229,36 + (5468,84) + (-2812,1) + (-1159,9) =
= 1726,2 mii lei.
Pentru a ilustra mai amplu calculele efectuate, se recomandă ca ele să fie
prezentate sub formă de tabel analitic ( tabelul 5).
Calculul şi aprecierea influenţei factorilor asupra modificării profitului
brut din activitatea operaţională în dinamică
Tabelul 4
Rezultatul
Nr. Denumirea Calculul influenţei
influenţei (+,-),
crt. factorilor factorilor
mii lei
Modificarea volumului
1. +229,36
venitului din vînzări (+1,89) x 12135,8 / 100
Modificarea structurii si
(17834 – 12135,8) –
2. sortimen-tului producţiei +5468,84
(+229,36)
vîndute
Modificarea nivelului consumu-
3. rilor şi cheltuielilor la producţia - (49545,8 – 46733,7) -2812,1
vîndută
Modificarea preţurilor la
4. producţia vîndută (lucrările 63407,8 – 64567,7 - 1159,9
efectuate şi ser-viciile prestate)
5. TOTAL x 1726,2
Verificare: 13862 – 12135,8 = 1726,2 mii lei.
 In baza rezultatelor obţinute se poate constata că la întreprinderea „CET 2”
SA profitul brut din activitatea operaţională s-a majorat comparativ cu anul
precedent cu1726,2 mii lei. Aceasta abatere a fost determinată de influenţa
negativă a factorilor 3 şi 4 ( tabelul 5), care au contribuit la reducerea indicatorului
rezultativ respectiv cu 2812,1 şi 1159,9 mii lei.
Concomitent, sub influenţa pozitivă a factorilor 1 şi 2 indicatorul rezultativ
s-a majorat respectiv cu 229,36 şi 5468,84 mii lei. Şi totuşi, pentru o apreciere mai
obiectivă a rezultatelor obţinute este necesar de introdus unele rectificări in
concluzia prezentată, ţinând cont de conţinutul fiecărui factor in parte.
Astfel, majorarea profitului brut sub influenţa factorului 2 (modificarea
structurii şi sortimentului producţiei vândute) nu poate fi neglijată, deoarece
aceasta foarte mult depinde de întreprinderea analizată
In acest context profitul brut la „CET 2” SA sub aspectul estimării efortului
propriu al colectivului de s-a majorat nu cu 1726,2 mii lei.
Rezerva internă de majorare a profitului brut pe viitor in urma utilizării
depline a factorului 3 (modificarea nivelului consumurilor şi cheltuielilor la
producţia vîndută) va constitui 2812,1mii lei.
3.3. Perfecţionarea gestiunii cheltuielilor la întreprindere

Prin mecanismul său de dezvoltare economia de piaţă se bazează pe

concurenţă şi competitivitate.
Reuşesc întotdeauna acei manageri care au o deosebită capacitate de
conducere şi organizare şi care se adaptează rapid la cerinţele pieţei.
În condiţiile actuale suntem martori ai unui proces în care unele întreprinderi
îşi demonstrează viabilitatea şi posibilităţile de dezvoltare pe viitor, în timp ce alte
întreprinderi bat pasul pe loc sau sunt într-o stare de falimentare. Aceasta se
întâmplă, din cauza lipsei unor obiective generale şi specifice, clar formulate,
precum şi a unor strategii aferente realizării acestora. Conducerea întreprinderii,
ale cărei performanţe realizate sunt la un nivel scăzut, se concentrează la
rezolvarea problemelor curente, îşi bazează activitatea pe realizarea unor obiective
pe termen scurt, fără a avea o perspectivă clară asupra dezvoltării în concordanţă
cu cerinţele şi exigenţele economiei de piaţă.
Rezultatele unor cercetări cu privire la utilizarea instrumentelor de
planificare în întreprinderi au condus la următoarele concluzii:
 În condiţiile unei concurenţe intense şansă de reuşită au doar
întreprinderile planificabile;
 Întreprinderile care practică planificarea activităţii lor s-au dovedit a fi
superioare celor care nu desfăşoară activitatea de planificare.
 Pe baza parametrilor obţinuţi putem conchide, că la momentul estimării
unitatea economică în cauză avea posibilităţi reduse pentru o activitate sigură de
producţie. Cauza principală a fost lipsa mijloacelor necesare pentru activitatea de
producţie. Acest şi alţi factori au contribuit la faptul că şi nivelul programat nu a
fost atât de pronunţat, deşi s-a observat o tendinţă de majorare la toţi indicatori
nominalizaţi.
De aici reiese necesitatea abordării şi realizării unor măsuri concrete care ar
permite obţinerea parametrilor necesari. Realizarea lor trebuie prevăzută pentru
următorii doi ani de activitate. De exemplu creşterea gradată a profitabilităţii
vânzărilor depinde direct de potenţialul activităţii de producţie la nivel de
întreprindere şi /sau particularităţile ramurii respective din economia naţională. Din
practica elaborării programului previzional de dezvoltare a unităţilor de producţie
se recomandă susţinerea ritmului de creştere al acestui indice la un nivel de 2,0-
5,0% anual. Dacă nu este posibilă menţinerea acestui ritm în baza activităţii
operaţionale, apoi o anumită creştere a profitului întreprinderii poate fi prevăzută
prin diversificarea acestei activităţi (asimilarea altor surse şi obţinerea profitului
respectiv). În ce priveşte rentabilitatea activelor, aici apare necesitatea stingherentă
de a revizui conţinutul şi structura patrimoniului întreprinderii pe baza unei
inventarieri riguroase a tuturor bunurilor de care dispune unitatea economică la
momentul aprecierii. Aceasta ne va oferi posibilitatea, în primul rând, să
evidenţiem bunurile, care pe parcursul ultimilor 3-5 ani nu participă la procesul de
producţie şi respectiv nu aduc venit, sau nu sunt necesare întreprinderii date.
Surplusurile de bunuri trebuie vândute şi /sau achitate în contul datoriilor curente
altor agenţi economici sau partenerilor de activitate.
Deoarece situaţia financiară la S.A “CET-2 este favorabilă la etapa actuală,
ca şi orişicare agent economic se doreşte o transformare a lor în agenţi esenţiali ai
economiei de piaţă, astfel autorul propune un set de măsuri de ordin metodologic şi
practic care să conducă la creşterea profitabilităţii .
Printre căile şi modalităţile ce ar putea fi avute în vederea în sporirea
eficientizării activităţii S.A. “CET – 2” se enumără:
 1. Perfecţionarea managementului financiar. Modul în care o
întreprindere creşte şi se dezvoltă, capacitatea sa de a rămâne competitivă şi de
a supravieţui depinde de capacitatea managerilor de a promova noi idei pentru
noi produse, asigurând astfel lărgirea sortimentului de produse comercializate şi
pe această bază fiind posibilă creşterea profitabilităţii întreprinderii;
2.Creşterea volumului vânzărilor. Pentru оmbunătăţirea situaţiei în
perspectivă în ceea ce priveşte indicatorul “cifra vânzărilor” se propun unele
categorii de măsuri:
lărgirea pieţei de desfacere prin cercetări de marketing. În
condiţiile actuale, când întreprinderea dispune de stocuri
greu vandabile activitatea specialiştilor din domeniului
marketingului trebuie să fie îndreptată spre:
determinarea potenţialului pieţei, care presupune studierea
cerinţelor şi problemelor clienţilor, a capacităţii
concurenţiale;
acomodarea la maximum a procesului de producţie la
cerinţele pieţei, la studierea şi caracterul cereri;
asigurarea creşterii vânzărilor prin intermediul reclamei şi
publicităţii profesionale, încheierii contractelor directe cu
consumatorii etc.;
modificarea sortimentului producţiei conform cerinţelor
pieţei;
organizarea expoziţiilor cu vânzare în oraşele republicii şi
peste hotare.
Astfel întreprinderea va putea produce nu doar pentru acoperirea
capacităţilor de producţie şi creşterea stocurilor de produse, ci pentru piaţă şi
necesităţile sale.
3. Reducerea costului vânzărilor.
 Aici putem menţiona că agravarea situaţiei financiare a unei întreprinderi
industriale, creşterea costurilor de producţie constituie un fenomen marcant al
ultimei perioade.
Principalele cauze care au determinat creşterea costurilor de producţie sunt:
creşterea costurilor fixe ca urmare a reducerii considerabile a capacităţilor de
producţie, creşterea preţurilor la materia primă, la energie, sporirea cheltuielilor
legate de creşterea ratei dobânzii pentru creditele primite ş.a., toate acestea
conducând la diminuarea profitului
Pornind de la influenţa cheltuielilor totale asupra profitului şi , implicit,
asupra rentabilităţii, trebuie avute în vedere unele măsuri pentru reducerea
costurilor:
realizarea produselor pe baza criteriilor de eficienţă
economică, care presupune practicarea unor preţuri de
vânzare care să permită acoperirea costului de producţie şi
obţinerea unui profit
dezvoltarea şi modernizarea potenţialului tehnic al
întreprinderii, care să antreneze cheltuielile financiare cît mai
reduse şi vinderea activelor neutilizate.
perfecţionarea personalului angajat la întreprinderi;
diversificarea furnizorilor de materie primă şi materiale,
energie şi combustibil. Este necesară existenţa la
întreprindere a unui sistem de informare privind furnizorii,
caracteristicile şi preţurile materiilor prime.
În concluzie putem afirma, că acţiunile şi direcţiile propuse dau o orientare
generală managerilor în alegerea unei decizii optime de sporire a rezultatelor
financiare, dar realizarea în practică, depinde încă de o mulţime de factori interni şi
externi care trebuie depistaţi şi înlăturaţi, aceasta fiind posibil doar în rezultatul
analizei financiare a activităţii de producţie a întreprinderii cît şi a concurenţei.
 Deci în cadrul procesului de prognozare a dezvoltării întreprinderii
industriale S.A “CET –2”, sunt incluşi cei mai semnificativi indicatori de
apreciere a situaţiei financiare printre care: volumul vânzărilor, profitul, etc.

CONCLUZII

Aş dori să menţionez faptul că această temă este destul de impunătoare şi

actuală în procesul de tranziţie de la o economie planificată la cea de piaţă, din
motiv că diagnosticul constituie controlul medical al firmei şi ca rezultat este
prescrisă cura pe care întreprinderea este obligată să o urmeze, de altfel ea va fi
sortită falimentului.

Astfel încât sfera de bază a unei economii naţionale reprezintă sfera de

producţie, raţiunea producătorului constă în faptul, că el nici odată nu-şi va permite
să producă marfa, care nu este solicitată pe piaţa de desfacere, sau care nu poate să-
i asigure profitul scontat. Scopul fiecărui agent economic este de a obţine un profit
cît mai mare în raport cu efortul depus.
În lucrarea dată am examinat căile principale de obţinere a profitului
caracteristice pentru unităţile de producţie, cît şi metodele principale de diagnostic
şi estimare a acestor rezultate: începînd cu profitul brut şi terminănd cu cel pînă la
impozitare.
În cadrul cercetării am apelat şi la un sistem de indicatori relativi ai
profitului, cum ar fi: rentabilitatea activelor, rentabilitatea financiară şi economică
etc., care ne ddau posibilitatea unei aprecieri mai riguroase, sub diferite astpecte, a
rezultatelor financiare obţinute.
În procesul cercetării am divizat sistemul de factori care influenţează
modificarea profitului şi rentabilităţii sub aspectul concordanţei factorilor interni –
care depind de activitatea întreprinderii şi a celor externi – care în cea mai mare
măsură nu depinde de activitatea acesteia.
Deci, în baza temei studiate în teza respectivă aş putea conchide următoarele
lucruri:
1. Un rol important în acest proces оl are profitul, care prin conţinutul
său economic în condiţiile atuale este sursa principală de autofinanţare a unităţilor
de producţie şi abunăstării vieţii sociale în ăntregime. În viziune a noilor cerinţe ale
economiei de piaţă, orice producător, în perioada derulării unei activităţi, trebuie
să-şi determine foarte clar potenţialul său de dezvoltare în ramura respectivă şi
efortul propriu în obţinerea unor rezultate financiare mai avantajoase.
1. Pornind de la analiza situaţiei reale a „CET 2” SA, starea actuală a
întreprinderii poate fi caracterizată prin:
Lipsa capitalului pe termen lung pentru înnoirea şi
diversificarea producţiei, deoarece capitalul pe termen lung
pe care îl are la moment în bilanţ sunt doar datorii faţă de
buget, privind impozitul pe venit istorice;
Degradarea fizică şi morală a utilajului, fapt ce atrage după
sine creşterea cheltuielilor de întreţinere şi reparare;
Micşorarea randamentului mijloacelor fixe;
Costuri mari de producţie care duc, de obicei, la obstacole în
pătrunderea acesteia pe piaţa externă şi la concentrarea pe
piaţa internă care are o capacitate de absorbţie prea mică;
Lipsa unei strategii de dezvoltare de lungă durată şi lipsa
echipelor de manageri capabili să realizeze astfel de strategii,
nefolosirea şi necunoaşterea stilurilor noi de management, ce
ar genera posibilităţi sinergetice de dezvoltare;
 Inexistenţa unui proces continuu de instruire economică şi a
unei reacţionări prompte la schimbările de mediu.
1. Pentru depăşirea situaţiei în care se află la moment întreprinderea
„CET 2” SA şi pentru crearea unor premise de transformare a acestei companii
într-un agent esenţial ai economiei de piaţă aş propune un set de măsuri de ordin
metodologic şi practic, după cum urmează:
a) Perfecţionarea managementului financiar. Modul în care o întreprindere
creşte şi se dezvoltă, capacitatea sa de a rămâne competitivă şi de a
supravieţui depinde de capacitatea managerilor de marketing de a promova
noi idei pentru produse noi, a managerilor financiari de a utiliza maximum
eficient resursele financiare, pe baza căreia este posibilă creşterea
profitabilităţii întreprinderii;
c) Creşterea volumului venitului din vânzări. Pentru îmbunătăţirea acestui
indicator aş propune următoarele acţiuni:
Lărgirea pieţei de desfacere prin cercetări de marketing;
Urgentarea realizării activelor neutilizate.
În condiţiile în care întreprinderea dispune de echipamente neutilizate,
acestea trebuie realizate sau date în folosinţă marilor întreprinzători, asigurând, pe
de o parte, evitarea pierderilor provocate de uzura fizică şi morală şi creşterea
fluxului financiar de intrare, pe de altă parte, creşterea cifrei vînzărilor şi,
corespunzător, sporirea profitului;
c) Reducerea costului vânzărilor. Conform datelor din tabelul 2.3.3.,
întreprinderea industrială „CET 2” SA a înregistrat reducerea a profitului
brut pe seama creşterii costului vânzărilor în valoare de -5180,8 mii lei.
Adică, aceasta s-a răsfrînt implicit asupra rentabilităţii. Deci pentru
reducerea costului întreprinderea trebuie să:
Dezvolte şi modernizeze tehnologiile de fabricaţie;
Reducă personalul angajat la întreprindere;
Diversifice furnizorii de materie primă şi materiale, energie şi
combustibil.
 c) Accelerarea vitezei de rotaţie a capitalului. În acest context, o poziţie
prioritară revine operaţiunilor privind sporirea ritmului de încasare a
producţiei livrate prin ţinerea unei evidenţe clare, permanente a
documentelor de decontare, prin convorbiri telefonice mai dese cu clienţii,
adresarea de scrisori, telegrame, iar în caz de necesitate apelarea la arbitraj.
În scopul evitării unor situaţii nefavorabile, este necesară elaborarea unei
politici privind relaţiile cu clienţii, eficientizarea gestionării lor prin
utilizarea metodelor moderne.
c) Pentru o activitate durabilă în condiţiile economiei de tranziţie este
nevoie de asigurarea unui suport legal din partea statului, de stabilizarea
situaţiei economice prin reducerea inflaţiei şi promovarea investiţiilor în
Republica Moldova.
4. În perspectiva de lungă durată, compania „CET 2” SA ar trebui să
dezvolte o strategie de dezvoltare a întreprinderii în condiţiile actuale de piaţă,
prin:
4. În final, aş putea menţiona faptul ponderea rezultatului din activitatea
operaţională este mult mai mică decât cea din activitatea de investiţii şi din cea
financiară, ceea ce nu este normal pentru o întreprindere de producere. Deci toate
aceste concluzii şi propuneri ţin de orientarea managerilor spre alegerea unor
decizii optime de sporire a competitivităţii, dar realizarea în practică mai depinde
încă de mulţi factori interni şi externi, care trebuie depistaţi şi înlăturaţi, aceasta
fiind posibilă doar în urma analizei financiare a activităţii propriei întreprinderi,
dar şi acelor concurente.
BIBLIOGRAFIE
Legi, Hotărîri a Republicii Moldova:
1. Codul fiscal. Serviciul fiscal de Stat al Republicii Moldova. - Chişinău, 2001.
- 98 p.
2. Comentarii cu privire la aplicarea Standardelor Naţionale de Contabilitate,
aprobate prin ordinul ministrului finanţelor al R Moldova nr.16 din 29
ianuarie 1999. // Monitorul Oficial nr. 35-38 din 15.04.99.
3. Legea privind societăţile pe acţiuni nr.H34-Xin din 2 aprilie 1997. //
Monitorul Oficial nr. 38-39, iunie 1996.
4. Ordinul Ministerului Finanţelor nr.16 din 29 ianuarie 1999 „Modificarea şi
completarea nr.1 la S.N.C. 5 „Prezentarea rapoartelor financiare".
5. Privind volumul, modul de întocmire şi prezentare a dării de seamă financiare
anuale de către agenţii economici pentru anul 1998. Scrisoarea
Departamentului Analize Statistice şi Sociologice nr.08-05-81 din 29
decembrie 1998 şi a Minislciului Finanţelor nr.03/2-7478 din 31 decembrie
1998.
6. Standardele Naţionale de Contabilitate, aprobate prin ordinul
ministrului finanţelor al R Moldova nr 16 din 29 ianuarie 1999 // Monitorul
Oficial nr. 35-38 din 15.04.99.
Literatura de specialitate:
7. Ana, Gheorghe I. Profitul: concept, norme, politici. - Bucureşti: Ed.
Economică, 1998.-184 p.
8. Analiza activităţii economice a întreprinderilor. - Bucureşti: Ed. Didactică şi
Pedagigică, 1982.-397 p.
9. Bălănuţă, V. Diagnosticul financiaral activităţii firmei. Chişinău, 2001, 56p.
10. Botnari, N. Analiza financiară - instrument de apreciere şi fundamentare a
strategiei financiare a întreprinderilor industriale: spec.08.00.10 - Finanţe,
monedă şi credit: autoref. tez. de dr. în şt.econom. - Chişinău: A.S.E.M.,
2000.
11. Bran, P. Decizia financiară în unitatea economică. - Bucureşti, 1980. - 248 p.
12. Buhociu, R., Negoescu, Gh. Analiză economică. - Brăila: Evrica, 1999. -
224p.
13. Dalotă, M., Donam, L. Managementul firmei prin planul de afaceri.
-Timişoara: Ed. Sedona, 1997. - 248 p.
14. Dobrotă, Niţă. Economie politică. -Bucureşti: Ed. Economică, 1997. - 591 p.
15. Epuran, M., Cotlet, D., Ineovan, F., Pereş, I. Contabilitatea financiară în noul
sistem contabil. Volumul II. - Timişoara: Editura de Vest, 1995. - 307 p.
16. Gheorghescu, N. Analiza bilanţului contabil. - Bucureşti: Ed. Economică,
1999.-304 p.
17. Gheorghiu, Al. (coord.) Analiza activităţii economice a întreprinderilor.
-Bucureşti: Ed. Didactica şi Pedagogica, 1982. - p.
18. Işfânescu, A. Ghid practic de analiză economico-fînanciară. - Bucureşti:
Tribuna economică, 1999. - 447 p.
19. Işfanescu, A., Robu, V., Angliei, L, Tutu, A. Evaluarea întreprinderii.
-Bucureşti: Ed. Tribuna Economică, Ediţia a Il-a, 1999. – p.
20. Luca, G., Olariu, N. Elemente de management financiar: Profitabilitate şi
competitivitate. Profit, preţ şi calitate. Risc şi certitudine. - Iaşi: Dosoftei,
1994.-248 p.
21. Marx, Karl. Capitalul. Vol.II. - Chişinău: Cartea moldovenească, 1968. 610p.
22. Mărgulescu, D (coord ) Analiza economico-fînanciară a întreprinderii:
metode şi tehnici Bucureşti, Ed Tribuna Economică, 1994. - 388 p.
23. Mărgulescu, D., Niculescu, M., Robu, V. Diagnostic economico-fînanciar.
-Bucureşti: Ed.Romcart, 1994 -p.
24. Nederiţă, A., Bucur, V., Cărăuş, M. Noul sistem contabil al agenţilor
economici din Republica Moldova. - Chişinău: MARP, 1998. V.l. - 432 P.
25. Niculescu, M. Diagnosticul global strategic. - Bucureşti: Ed. Economică,
1997.-455 p.
26. Oatu, C. Analiză economică. Iaşi: Ed. Fundaţiei Chemarea, 1995. - 340 p.
27. Paraschivescu, M., Păvăloaie, W. Modele de contabilitate şi analiză
financiară. - Bucureşti: Ed. Neuron, 1994 - 564 p.
Articole şi reviste din ziare:
28. Bălănuţă, V. Diagnosticul şi aprecierea eficienţei utilizării factorilor de
producţie în contextul restructurării întreprinderilor. // Contabilitate şi audit,
1996.nr.lO,p.l9-22.
29. Bălănuţă, V. Diagnosticul şi estimarea activităţilor în sfera businessului mic şi
microbussinesului. // Economie şi finanţe, 2001, nr.5, p. 67-69.
30. Bălănuţă, V. Diagnosticul şi aprecierea stabilităţii financiare a întreprinderii
(firmei) în contextul elaborării planurilor de afaceri. // Contabilitate şi audit,
1997.nr.9, p.41-49.
31. Bălănuţă, V. Diagnosticul şi estimarea gradului de credibilitate al
întreprinderii (firmei) în contextul elaborării planurilor de afaceri. //
Contabilitate şi audit, 1998.nr.5,p.85-88.
32. Bălănuţă, V. Diagnosticul şi estimarea patrimoniului întreprinderii şi
eficienţei utilizării activelor în contextul restructurării activităţii de
producţie. // Contabilitatea şi audit, 1999, nr.65 p.46-50.
33. Bălănuţă, V. Diagnosticul şi estimarea potenţialului economico-financiare al
întreprinderii în contextul analizei expres. // Contabilitate şi audit, 1999, nr.3 5
p.38-44.
34. Bălănuţă, V. Diagnosticul şi estimarea potenţialului rezultativ al întreprinderii
(firmei) în contextul elaborării planurilor de afaceri. // Contabilitate şi audit,
1997,nr.ll,p.25-29.
35. Bălănuţă, V. Diagnosticul şi estimarea surselor de constituire a patrimoniului
întreprinderii şi eficienţei utilizării pasivelor. // Contabilitate şi audit, 1999,
36. . Bălănuţă, V. Diagnosticul şi strategia de dezvoltare a agenţilor economici în
contextul elaborării planurilor de afaceri. // Contabilitate şi audit, 1996, nr.12,
p. 9-13.
37. Bălănuţă, V., Sandul, T., Fratea, N. Diagnosticul şi estimarea rentabilităţii
economice şi financiare în contextul restructurării activităţii de producţie.
Contabilitate şi audit, 1998, nr.7, p.66-71.