CUPRINS:

INTRODUCERE.............................................................................................................................3
CAPITOLUL I APRECIEREA ECONOMICĂ A CONDIțIILOR șI RESURSELOR
NATURALE ALE RAIONULUI UNGHENI..............................................................................6
1.1 Poziția geografică și istoricul...............................................................................................6
1.1.1. Istoricul originii numelui “Ungheni”.............................................................................6
1.1.2. Aspecte istorico-demografice........................................................................................9
1.1.3. Contribuția traseelor comerciale medievale la dezvoltarea regiunii............................11
1.1.4. Ascensiunea localității Ungheni la statutul de centru administrativ în regiune...........16
1.1.5. Poziția geografică........................................................................................................18
1.2 Aprecierea economică a resurselor și condițiilor naturale...............................................21
1.2.1. Resurse naturale...........................................................................................................21
1.2.2. Economia locală..........................................................................................................22
1.2.3. Potențialul turistic și cultural.......................................................................................25
1.2.4. Infrastructura sistemului de transport..........................................................................27
CAPITOLUL II CARACTERIZAREA POPULAțIEI............................................................30
2.1 Dinamica populației...........................................................................................................30
2.2 Structura populației............................................................................................................39
2.3 Așezările umane..................................................................................................................43
CAPITOLUL III. CARACTERIZAREA ECONOMIEI RAIONULUI UNGHENI............59
3.1 Agricultura..........................................................................................................................59
3.2 Industria..............................................................................................................................60
3.3 Sectorul serviciilor..............................................................................................................66
CONCLUZII................................................................................................................................75
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................77
ANEXE.........................................................................................................................................78

2
INTRODUCERE

Actualitatea temei. Ungheniul este supranumit, pe bună dreptate, capitala de vest a

Republicii Moldova. De mai bine de jumătate de mileniu orașul Ungheni și localitățile învecinate
ale acestuia îşi scrie istoria sa. Un orăşel realitv mare la scara Republicii Moldova şi destul de
mic în comparaţie cu localităţile urbane din lume, Ungheniul numără, la ora actuală, peste 35 mii
de locuitori, avînd o suprafaţă totală de 16,4 km p.
Ungheni devine centru raional în august 1940, suferind mai multe modificări de ordin
teritorial în decursul timpului. Între anii 1972 – 1994 Ungheni a primit statutul de oraș de
subordonare republicană. În baza reformei organizării teritorial-administrative din anul 1998,
oraşul Ungheni a devenit centru de judeţ. După revenirea la raioane, în anul 2001, Ungheni are
statut de oraş, centru administrative al raionului Ungheni.
Orașul Ungheni ca centru raional cunoaște o dezvoltare complexă în Republica Moldova.
Este un oraş al sculpturilor, aici fiind amplasate peste 30 de lucrări ale celor mai importanţi
sculptori din Republica Moldova, executate în piatră şi lemn. Este un oraş cu o dezvoltată reţea
de şosele şi căi ferate, accesibilă din orice direcţie. Este un oraş cu o economie bine pusă la
punct. La Ungheni funcţionează o zonă economică liberă cu peste 40 de rezidenţi. Este un oraş
verde, iar mîndria unghenenilor este aleea cu castani, cu o lungime de aproape cinci kilometri,
considerată printre cele mai lungi din Europa. Podul feroviar peste Prut, construit după schiţele
faimosului Alexandre Gustave Eiffel este emblema istorică a orașului, catedrala „Sf. Cnz.
Alexandru Nevski”, ridicată la începutul secolului trecut după un proiect al renumitului arhitect
Alexandru Bernardazzi este un real monument de cultură, Crucea martirilor neamului
descoperită în subsolul Bisericii „Sf. Nicolae”, ctitorită de prinţul Constantin Moruzzi este o altă
dovadă a continuității istorice și de civilizație în acest spațiu.
Provocările din ultimii ani la care oraşul Ungheni, administraţia publică locală, societatea
civilă, mediul de afaceri, locuitorii, trebuie să răspundă, respectiv trecerea de la un oraş și un
centru raional cu accentuată tentă provincială la unul modern atît ca şi formă urbană cît şi ca
fond civic, au făcut ca, prin management şi mobilizare de resurse umane, să reziste provocărilor
(riscurilor majore ale perioadei de tranziție a Republicii Moldova) şi să se pregătească pentru
noile tendinţe ale mileniului III.
Revitalizarea activităţii urbane, introducerea conceptului de educaţie modernă
comunitară, formularea viziunii de "oraş prosper" şi trecerea la planul de acţiune specific,
aplicarea programelor naționale și a celor finanțate de către UE și România, în conformitate cu
conceptele de dezvoltare durabilă lansate în contextul global de dezvoltare, pot fi considerate

3
dimensiuni urbane adecvate cu principiile managementului calităţii totale, aplicate într-un mod
inovativ.
Un alt factor important în dezvoltarea social/ economică a raionului Ungheni este evident
râul Prut, martor secular al bucuriilor, dar şi al tragediilor oamenilor de pe aceste meleaguri.
Orașul Ungheni este cel de al șaptelea oraș mare din Republica Moldova și este centrul
administrativ al raionului Ungheni. Acest oraș mai este cunoscut drept principalul punct vamal
către Uniunea Europeană. Cu un număr de peste 32,7 mii locuitori, situat la o distanţă de 107 km
de capitala Chișinău, dar și în imediata apropiere de capitala istorică a Moldovei, Iași (10 km),
orașul poate deveni un centru administrativ- economic moldovenesc important, și un model de
dezvoltare urbană post – sovietică reușită.
Originalitatea și inovația lucrării. Pe parcursul întregului studiu am încercat să
prezentăm realitatea actuală dar și evenimentele istorice care au avut loc, echilibrat și descătușate
de latura ideologică a istoriografiei sovietice, care cu vădită intenție, de a șterge istoricitatea
locurilor au neglijat factologia și documentele care atestă dezvoltarea regiunii, ce actualmente
face parte din raionul Ungheni.
Scopul lucrării şi obiectivele lucrării constau în identificarea genezei, particularităţilor şi
perspectivelor de evoluţie teritorială, a particularităţilor demografice şi a perspectivelor de
evoluţie a proceselor social-demografice în raionul Ungheni, precum şi elaborarea
recomandărilor practice privind optimizarea şi dezvoltarea durabilă a fenomenelor demografice
în raion.
Analiza demografică şi teritorială este centrată pe atingerea următoarelor obiecive:
- cercetarea aspectelor teoretico-metodologice de studiere a dinamicii demografice și
social-economice;
- studierea informaţiei bibliografice şi statistice, precum şi a materialelor arhivistic şi
cartografic privind extinderea teritorială şi consolidarea sistemului de populare;
- analiza premiselor istorice, a condiţiilor şi factorilor determinanţi în evoluţia
fenomenelor demografice şi sociale ale raionului Ungheni;
- analiza şi evaluarea dinamicii şi structurii populaţiei;
- elaborarea unor propuneri privind optimizarea organizării teritoriale.
Metodele de cercetare utilizare sunt următoarele:
- metoda cartografică;
- metoda statistică;
- lucrul cu arhiva;
- lucrul în teren
- metoda istorică

4
 - metoda descrierii
- metoda analizei
- metoda obsevaţiei
Structura lucrării. Lucrarea este structurată în 3 capitole. Introducerea cuprinde o
prezentare a obiectivelor si metodelor cu care se operează, după care urmează date ce alcătuiesc
imaginea generală despre raionul Ungheni, Concluzii și Anexe.
Primul capitol este alcatuit din 2 subcapitole în care se descrie influenţa condiţiilor
naturale si conditilor social-economice asupra modului de utilizare al terenului; particularităţile
litologice, de relief, climaterice, hidrografice, ale biodiversităţii şi solului si dezvoltarea
proeselor de imbunatatire funciara in folosirea terenurilor agricole din limitele raionului.
Capitolul II este format din 3 subcapitole în care se face o prezentare generală a așezării
geografice a a principalelor localități din raionul Ungheni și apoi o descriere a evoluției
demografiei la nivelul raionului, deasemenea se analizeaza consolidarea sistemului de populare.
Partea cea mai importantă o reprezintă capitolul 3 care este compus din 3 subcapitole.
Iniţial sînt analizate categoriile de terenuri în dinamică. Astfel, sunt descrise aparte terenurile
agricole,( arabile, plantaţiile multianuale, păşunile şi fâneţele); terenurile silvice; terenurile
acvatice; construcţiile şi curţile; drumurile, terenurile degradate. Se analizează schimbările care
au avut loc, cu consecinţele respective; prezintă amplasarea spaţială a elementelor fundamentale
ale teritoriului oraşului: perimetrul, intravilanul, extravilanul, zonarea funcţională; se descriu
amenajările funciare care au fost efectuate pe teritoriul localităţii, precum şi realitatea în
amplasarea, suprafaţa şi evoluţia zonelor funcţionale în raport cu standardele curente.
Concluziile expun principalele rezultate obţinute în analiza categoriilor de teren, precum
şi analiza schimbărilor spaţiale. De asemenea sunt date unele propuneri cu privire la
îmbunătăţirea structurii fondului funciar.

5
CAPITOLUL I APRECIEREA ECONOMICĂ A CONDIțIILOR șI
RESURSELOR NATURALE ALE RAIONULUI UNGHENI

1.1 Poziția geografică și istoricul

1.1.1. Istoricul originii numelui “Ungheni”

Ne vom opri în acest subcapitol asupra originii numelui “Ungheni” în lumina

documentelor scrise, din considerentul respectării adevărului istoric, și anume de a nu lăsa
originea și dezvoltarea localității doar pe seama aspectului geografic.
O legendă populară culeasă de folclorişti, spune despre începutul localităţii că pământul
pe care este situat astăzi oraşul Ungheni aparţinea cândva unui oarecare boier Vasile Lupu din
satul Unţeşti. Acesta, cică, ar fi avut o fiică frumoasă care într-o zi a fost furată de turci. Îndată s-
a organizat o goană şi pe locul unde a fost eliberată, boierul a pus să fie construit un han. În
timpul săpării fundaţiei, s-au descoperit copite de oaie, numite “unghii”, de unde şi denumirea –
“Hanul Unghiilor”. Cu timpul, locul a devenit sat, iar numele său s-a transformat în Ungheni1.
Numele iniţial al localităţii a fost Unghiul. Astfel s-a numit între anii 1462-15872.
Toponimicul respectiv îşi are originea în aspectul geografic al teritoriului pe care s-a constituit
iniţial aşezarea, râul Prut formînd aici, prin o cotire brusca, un unghi perfect 3. Spre deosebire de
alte localități Ungheniul n-a avut alte denumiri, fapt ce ne determină să constatăm continuitatea
istorică și demografico-istorică a localității.
Așa dar, numele originar cu care apare înregistrat satul este Unghiul. Geografic, sursa îl
situiază “mai jos de Fâlfoe pe Jijia..., cu două iezere care sunt între Prut şi între Jijia”. Din punct
de vedere a realităţii geografice şi istorice actuale, actul generează o uşoară confuzie, deoarece
localizarea aşezării se face pe partea dreaptă a Prutului care poartă aceeași denumire comuna
Ungheni (România), iar numele cu care aceasta apare menţionată, astăzi nu mai există, fapt din
care rezultă problema identităţii Unghiului de la 1462 cu Ungheniul actual (Anexa5).
Istoricul Gh. Ghibănescu, cel dintâi care a publicat documentul respectiv în anul 1907, a
localizat satul Unghiul în deplină cunoştinţă de cauză, cercetătorul informându-se, pe lângă
manuscrisul proriu-zis, şi din mărturia vie a deţinătorului acestuia la momentul editării: Mihai
Buznea, proprietarul Ungheniului la începutul secolului XX4 .

1
Gh. Copoţ, Ungheni, Chişinău, 1977, p.1; vezi şi E. Junghietu, A. Furtună, Folclor păstoresc, Chişinău, 1991, p.
323
2
Documenta Romaniae Historica", A. Moldova, vol.II, p.149-151, D.I.R., veacul XVI, A, Moldova. Vol.III (1571-
1590), p.343-344
3
"Cugetul", revista de istorie si ştiinţe umaniste, 1994, nr.1, p.18
4
Gh. Ghibănescu, Surete şi Izvoade, vol. II, Iaşi, 1907, p. 383

6
 De aceeaşi părere a fost şi istoricul Ioan Bogdan în 1913, când a publicat documentul lui
Ştefan cel Mare în monumentala sa colecţie de acte medievale moldoveneşti5.
Mihai Costăchescu, erudit paleograf şi neobosit editor de hrisoave vechi, pleda, în 1931,
pentru aceeaşi identitate geografică şi toponimică a Ungheniului cu Unghiul din anul 1462.
La rândul său, cercetătoarea Letiţia Lăzărescu, în unul dintre primele studii consacrate
populării judeţului Iaşi în epoca medievală (elaborat în anul 1948), identifică Unghiul din
documentul de la 1462 cu „Unghenii actuali de pe ambele maluri ale Prutului”.
În linii mari, cei mai mulţi dintre cercetătorii care s-au aplecat asupra problemei în cauză
au păreri similare. Cu toate acestea, de-a lungul timpului, au existat şi opinii diferite. Una dintre
ele este părerea filologului chişinăuian A. Eremia. Distinsul savant are dreptate afirmând că
toponimul Ungheni se trage din Unghiul la Prut şi că acesta este de sorginte geografică. Fiind
tributar însă realităţilor politice existente la vremea scrierii studiului său, A. Eremia a trecut cu
vederea uricul lui Ştefan cel Mare de la 1462, considerând că prima menţiune documentară a
Ungheniului basarabean se află într-un act din anul 1587.
Aceeaşi greşeală este comisă de cercetătorii D. Haidarlî şi Vl. Nicu. Ultimul în genere
susţine că numele Ungheniului actual nu are nimic comun cu Unghiul din anul 1462 şi că la
originea apariţiei acestuia s-a aflat vechea localitate Ţuţora, motiv pentru care dă cu totul greşit
anul primei menţiuni documentare a celei dintâi - 1454.
Prin urmare, majoritatea cercetătorilor care au studiat documentul de la 20 august 1462,
nu au nici un dubiu că “Unghiul mai jos de Fâlfoe pe Jijia” se află la originea actualelor aşezări
dublete pe Prut: Ungheni sat (România) şi Ungheni oraş (Republica Moldova).
Analizând structura toponimică a locurilor şi localităţilor atestate documentar în secolele
XIV-XV, istoricii au constatat că numele Unghiul nu a fost o prezenţă singulară în contextul
toponimic al acelei epoci.
Un sat cu numele Unghiu, bunăoară, era amintit în anul 1398 pe râul Somuz, jud. Neamţ.
Altul exista la 1404 în ţinutul Suceava. Un loc „Unghiul strâmt pe Prut” era atestat de un hrisov
datat cu anul 1429 şi se pare că era în satul Frăsineşti (Măcărești). Şi în apropierea satului
Bumbăta exista un „Unghi”, în 1446. Nişte sate ale mănăstirii Pobrata se învecinau, în 1500, cu
„Unghiul bălţii pe Prut”, iar în 1612 era atestat satul „Unghiu” prin părţile Huşilor.
Întrebarea privind neclaritatea din documentul care atestă localitatea Unghiu este
explicată în mare parte de istoricii ieşeni C. Istrati şi A. Macovei, care explică că evoluţia
respectivă a fost cauzată de oscilarea albiei Prutului. Aceştia susţin că: „Până a-şi stabili albia
actuală, Prutul şi-a schimbat cursul de mai multe ori, pendulând când spre vest, când spre est
(mărturii stau urmele unor meandre ale vechilor albii, înşirate pe tot cuprinsul şesului, numite în

5
I. Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare, vol. I, 1457-1492, Bucureşti, 1913, p. 53

7
popor Pruteţe, un astfel de lac - fostă albie a râului Prut, o găsim azi între satele Costuleni și
Măcărești)”. Aceştia mai presupun că: „În timpuri mai vechi, albia Prutului a curs, pe porţiuni
anumite, chiar prin râul Jijia, lucru care a coincis întocmai cu formarea moşiei satului. Ca dovadă
poate fi cercetarea atentă a hotarnicelor moşiei, din care se vede că hotarele vechii localităţi
începeau din râul Jijia, înaintând spre răsărit”. După o perioadă de anumită stabilitate însă, cursul
Prutului a deviat spre est, stabilindu-se pe actuala albie, astfel tăind moşia Ungheniului în două,
lucru care nu a afectat sub nici o formă unitatea şi existenţa satului până în anul 1812, când
Moldova a fost ruptă în două de Imperiul Rus.
Deşi interesantă şi, până într-un anumit punct logică, credibilitatea ipotezei în cauză este
diminuată de faptul că autorii săi nu argumentează în nici un fel desfăşurarea sa temporală. Apoi,
dacă lucrurile ar fi stat aşa, cu siguranţă ar fi necesară identificarea unei alte împrejurări
geografice decât cea actuală, care a dat numele localităţii, iar extinderea hotarului acesteia ar
trebui s-o punem doar pe seama unor cataclisme naturale. Tocmai de aceea, afirmaţiile celor doi
istorici ieşeni, după cum ei însuşi afirmă, nu rămân decât presupuneri.
Analizând atent documentele vechi şi coroborându-le cu geografia locului, suntem în
măsură să susţinem că procesul extinderii localităţii pe ambele maluri ale Prutului, aşa cum o
aflăm în epoca medievală târzie, a decurs din cauze sociale şi economice.
Fapt e că pe parcursul secolelor XV-XVI în Moldova a crescut simţitor numărul natural al
populaţiei. În consecinţă, pentru o serie de aşezări străvechi a devenit complicat să asigure
locuitorilor săi un trai decent în perimetrul hotarelor iniţiale. De aceea, a apărut necesitatea
firească de extindere a acestor limite. Ca urmare, o parte din locuitorii satului-mamă s-au aşezat
pe pământurile libere din vecinătate. Procesul în cauză, numit al „roirii”, a afectat şi satul
Unghiul, rezultatul fiind extinderea hotarului său pe partea stângă a Prutului, râul neconstituind
un obstacol natural întru menţinerea unităţii teritoriale şi toponimice a localităţii.
Cercetarea surselor redă în timp cu destulă exactitate această evoluţie teritorială: mijlocul
secolului XV, sfârşitul secolului XVI, încheierea acesteia fiind semnalată prin cea de a doua
menţiune documentară: un act din anul 1587, în care se vorbeşte deja despre „satul Unghiul cu
merii şi pomăt peste Prut” (documentul fiind scris la Iaşi).
Spre deosebire de evoluţia teritorială, cea a numelui a durat o perioadă mai îndelungată.
Sfârşitul acesteia s-a produs către mijlocul veacului al XVII-lea şi este semnalată într-un
document din 8 martie 1643, în care pentru prima oară localitatea apare menţionată cu numele
actual Ungheni. Două decenii mai târziu însă, în anul 1666, un act de judecată de la domnitorul
Vasile Lupul vine să limpezească lucrurile în privinţa identităţii şi evoluţiei toponimice a
aşezării, căci vorbind despre pădurea “satului Ungheni”, documentul o numeşte pădurea “din
Unghiu”, fapt ce relevă că umbra vechiului nume al aşezării mai dăinuia în graiul sătenilor pe la

8
mijlocul veacului al XVII–lea, acestfel numindu-se un teritoriu mai restrâns din perimetrul
localităţii.
Rezumând cele spuse mai sus, putem afirma cu destulă certitudine că, potrivit surselor
documentare medievale scrise, toponimul Ungheni face parte din pleiada numelor străvechi de
locuri şi aşezări umane româneşti, fiind unul răspândit - în forma sa primară „Unghiul” - la
începutul feudalităţii moldoveneşti. Acesta este de sorginte geografică şi provine de la aspectul
terenului pe care s-a format iniţial localitatea: „Unghiul la Prut”. De-a lungul timpului – secolele
XVI – XVII – toponimul a evoluat lingvistic, lucru care s-a datorat unor cauze sociale obiective:
creşterea numărului locuitorilor şi extinderea localităţii pe ambele maluri ale Prutului, dar şi
schimbările survenite în graiul localnicilor6.
Trebuie să remarcăm că pe teritoriul actual al României există alte localități cu același
nume, iar orașul Ungheni din Târgu Mureș, care este atestat documentar în 1264, are multe
aspecte comune cu or. Ungheni de pe actualul teritoriu al Republicii Moldova.

1.1.2. Aspecte istorico-demografice

Teritoriul actual al raionului Ungheni a fost populat din timpuri străvechi. Prezenţa din
abundenţă a apei, lunca Prutului cu păşuni întinse, câmpiile cu pământ fertil, vecinătatea
imediată a codrilor, prezenţa unor importante căi de circulaţie, au făcut ca viaţa umană să existe
aici cel puţin din epoca pietrei, mileniile VI-III î. Hr. Apoi, în epoca fierului, secolele XIV-XII î.
Hr., omul a trăit aici intens, după care a urmat antichitatea târzie, secolele III-IV d. Hr, semnalată
pe teritoriul Ungheniului prin valoroase descoperiri arheologice. Cu mici întreruperi, spaţiul
respectiv apare bine populat la începutul medievalităţii moldoveneşti, astfel încât documentele
vechi referitoare la habitatul regiunii relevă existenţa unui număr relativ numeros de sate.
Pe teritoriul oraşului nu s-au efectuat săpături arheologice. Cu toate acestea, o
retrospecţie de suprafaţă a teritoriului a scos la iveală vestigii ale unor aşezări din perioada
culturii Cucuteni, Cerneahov. Apoi, întîmplător, aici au fost descoperite osemintele unui mamut
din perioada terțiară.
Primele semne de locuire medievală în zonă apar odată cu atestarea documentară a
Târgului Iaşi în lista rusă a oraşelor, întocmită între anii 1387-1392. Puţin mai târziu, un
document datat cu 5 octombrie 1437, indică existenţa a cel puţin şase sate pentru vecinătatea de
răsărit a Ungheniului: Bumbăta, Rădenii Vechi, Bălăneşti, Mileşti etc. Satul Bereşti pe Prut,
astăzi parte componentă a oraşului Ungheni, apare menţionat în anul 1443.
Mai jos, pe Prut, în vecinătatea imediată a Ungheniului, era vadul domnesc Ţuţora,
menţionat documentar în 1448 şi care s-a dezvoltat ulterior într-o înfloritoare aşezare urbană
6
Scris de Vasile Iucal, director al Muzeului de Istorie şi Etnografie Ungheni

9
medievală. Pe aici trecea Marele Drum Comercial Moldovenesc, premisă bună pentru
consolidarea numerică a vieţii omului în regiune.
Un hrisov de la Ştefan cel Mare, din 14 octombrie 1490, consemnează pentru vecinătatea
de nord a Ungheniului un grup de şapte sate, dintre care, cel puţin trei, s-au aflat chiar pe
teritoriul oraşului actual: Deleşti, Găureni şi Cernăteşti, toate existente încă pe timpul domniei
lui Alexandru cel Bun, cu hotare vechi „pe unde au folosit de veac”, indiciu clar asupra originii
lor străvechi (Anexa 3).
Actualmente municipiul Ungheni are circa 43 mii de locuitori. Principalele naţionalităţi
sunt românii, ucrainenii, ruşii, iar principalele confesiuni sunt - ortodocşii, adventiştii,
protestanţii, iehoviştii.
Întemeietorii localităţii au fost din rîndul populaţiei autohtone. Demografia aşezării a
început să se schimbe începînd cu mijlocul veacului al XIX-lea, odată cu construirea căii ferate,
cînd, din necesitate de forţă de muncă, în Ungheni s-au aşezat cu traiul evrei, ruteni, ucraineni, și
un număr neînsemnat de ruși care făceau parte din administrația țaristă din acea perioadă.
Potrivit datelor recensămîntului din a.1897, aici locuiau 1136 evrei, 72 ucraineni, 58 ruşi,
17 polonezi şi numai 456 moldoveni.
Componenţa etnică a aşezării s-a schimbat începînd cu 1944, odată cu instaurarea
regimului sovietic. La recensămîntul populaţiei din a.1989 în Ungheni erau 40 mii locuitori.
Ungheniul nu are tradiţii populare definitorii, urbanizarea spunîndu-şi cuvîntul în acest
sens. Meseriile şi ocupaţiile prin care s-au făcut celebri oamenii din localitatea Ungheni faţă de
cei din localităţile vecine sunt, ţesutul covoarelor şi ceramica.
Despre familiile boierşti ce au stapînit moşia oraşului în diferite perioade istorice se pot
spune următoarele: la 1462 vedem stăpînind localitatea Pan Bratul, fiul Procelnicului. Acest
Procelnicul era Stoian, boier în sfatul domnesc a lui Alexandru cel Bun şi participant la bătălia de
la Gryunwald în 1422. Alte rude ale acestui războinic, stăpîneau aşezarea la 1490. Neamul
acestora s-a stins la Ungheni prin secolul XVII.
Începînd cu domnia lui Vasile Lupu, aici cumpără parţi de moşii vărul acestuia,
postelnicul Iorga, care murind a lăsat moştenire partea de sat surorilor sale Alexandra şi Creața.
Ultimele, la rîndul lor decedînd şi-au lăsat averea în stăpînirea nepoţilor lor. Viaţa acestora s-a
stins la Ungheni la sfîrşitul secolului al XVIII-lea.
Cea de pe urmă dinastie care a deţinut proprietăţi la Ungheni, a fost cea a boierilor
moldoveni Buznea. Ultimul descendent al acestei familii, Mihai, naţionalist, iubitor de istorie şi
cultură românească, se stingea ruinat de avere la 1914.
Cele mai de seamă familii boiereşti care au vieţuit, temporar, la Ungheni, a fost cea a lui
Paul Gore şi Petre Cazacu. Primul a lăsat pentru colectivitatea locală drept moştenire un frumos

10
parc din specii deosebite de arbori, dar care a fost distrus în perioada sovietică. Și este important
să menţionam aici pe prinţul Constantin Moruzi, vărul domnitorului moldovean Alexandru
Moruz. Constantin a ctitorit aici frumoasa biserică "Sfîntul Nicolae". Tot el este tatăl
romancierului Dumitru Moruzi. Alte familii boiereşti sunt puţin relevante.
Cît despre legende apare inesplicabilă la Ungheni persistenţa unei legende despre
întemeierea localităţii de către domnitorul Vasile Lupu. Deşi nu nu există vreun document care ar
atesta conexiunea distinsului domnitor cu locul respectiv. La Ungheni ca urmare a instălarii unei
atare tradiţii, gara feroviară, în anii interbelici, s-a numit Vasile Lupu. Frontispiciul unei bănci
populare din acea perioadă conţinea numele voievodului, iar în centrul localităţii se înălţa un
monument al acestuia, distrus de sovietici.

1.1.3. Contribuția traseelor comerciale medievale la dezvoltarea regiunii

Alexandru Vlahuţă spunea în scrierile sale că „Prutul e râul pe-ale cărui ţărmuri n-a
înflorit nici un oraş...”7, și în mod sigur s-a referit la celebra localitate oraș/trg medieval Țuțora,
care a dezvoltat în mare parte actuala regiune în care se regăsesc localitățile din raionul Ungheni.
Pe malul drept al Prutului, la est de fosta capitală a Ţării Moldovei, oraşul Iaşi, în
pitoreasca luncă a râului, se află străvechea localitate Ţuţora. Neîndoielnic, este vorba de o
rămăşiţă a vechii vame, sat, târg şi oraş, situat în epoca medievală pe ambele părţi ale bătrânului
fluviu (pe partea stângă a Prutului aşezarea se întindea de la marginea sudică a Ungheniului
actual până la Valea Mare).
Investigaţiile de teren, deocamdată destul de sărace, efectuate pe teritoriul fostei
localităţi, cât şi în împrejurimi, relevă o populare a locului încă din prima epocă a pietrei apoi şi
în celelalte etape ale epocii respective, ajungându-se ulterior ca locul să fie populat în perioada
nouă a pietrei, în precucuteni (prima jumătate a mil. IV), continuându-se cu eneoliticul, cultura
Cucuteni-Tripolie, după care a urmat epoca de tranziţie la bronz şi bronzul târziu, cultura Nouă .
Pe malul de vest al Prutului, la Chipireşti, la Holboca, în Lunca Ţuţorii, în perimetrul
localităţii însăşi, dar şi la est de râu, pe teritoriul satelor Buzduganii de Sus şi Valea Mare, s-au
găsit numeroase vestigii din epoca fierului, Hallstatul timpuriu şi La Tene, secolele XII-II î. Hr.
Pe parcursul anului 2008, Secţia Cultură Ungheni, în colaborare cu Muzeul Naţional de
Arheologie şi Istorie a Moldovei şi Muzeul de Istorie şi Etnografie din Ungheni, au efectuat
săpături arheologice în zona comunei Valea Mare 8. Scopul cercetărilor a fost identificarea vetrei
târgului medieval Ţuţora, una dintre localităţile amintite frecvent în izvoarele medievale scrise.
Analiza unor documente scrise, a hărţilor şi a notiţelor de călătorie permite de a constata că vama
7
Alexandru Vlahuţă, Scrieri alese, vol.II, Chişinău, 1992, p.479
8
Săpăturile au fost finanţate de către Secţia Raională Cultură, fiind alocaţi în acest sens 14.000 lei, planificaţi la
capitolul acţiuni culturale.

11
şi târgul Ţuţora se afla pe malul stâng al apei(Anexa 3). Materialele descoperite permit de a
constata că pe malul stâng al Prutului, în toată perioada medievală a existat o intensă locuire,
care poate fi legată de existenţa vămii, târgului sau oraşului medieval Ţuţora, atât de frecvent
amintit în sursele documentare.
Întemeierea Ţuţorii nu a fost întâmplătoare. Locul oferea mari oportunităţi pentru
practicarea agriculturii (fertila luncă a Prutului fiind bogată în pământ arabil şi păşune), cât şi
pentru comunicare, cea din urmă premisă fiind caracteristică regiunii încă din antichitate, şesul
Prutului constituind o importantă arteră de circulaţie ce lega porturile Mării Negre cu adâncul
teritoriului getic.
Apropierea imediată de târgul Iaşi, cât şi aşezarea la un vechi vad al Prutului, a făcut ca
respectiva arteră comercială să treacă pe la Ţuţora, probabil până la formarea Ţării Moldovei, iar
statutul de vamă să-i fie acordat încă de cei dintâi voievozi, fapt care a determinat, mai târziu,
evoluţia locului în unul din cele mai importante centre economice, strategice şi administrative
medievale aşezate pe râul Prut.
Constantin G. Giurescu presupune că numele Țuțora ar putea proveni de la o persoană .
De aceeaşi părere este şi cercetătorul D. Ciurea, spunând, cu referire la un document din 1471, că
ar fi vorba de un oarecare Ţoţor . Toponimul în cauză denotă o caracteristică a locului, ţuţuroi
însemnând în graiul popular şiroi de apă sau chiar nămol. Prima sa atestare documentară se
conţine într-un act din 5 aprilie 1448 . După cum era de aşteptat, statutul iniţial sub care apare
este cel de vad şi vamă domnească la trecerea Prutului, în calea amintitului drum comercial.
Menţiunea este prilejuită de scutirea de vamă « la vadul de la Ţuţora », acordată mănăstirii
Pobrata de către domnitorul Petru Aron, unchiul lui Ştefan cel Mare. Acelaşi domnitor, la 25
august 1454, facilita din nou trecerea vamei la « vadul Ţoţorii » călugărilor de la mănăstirea
Moldoviţa.
În fine, la 15 august 1471, marele voievod acorda o altă scutire de vamă mănăstirii
Pobrata. Pentru grâul şi mierea trimise la Chilia în schimbul peştelui adus de acolo, carele nu
trebuia să dea nici la nic un groş «la Ţuţora, la vad» .
Cu siguranţă, alături de vechiul târg al Iaşului, Ţuţora a jucat un rol important destul de
timpuriu în popularea regiunii, satele fiind atrase de oportunităţile economice oferite de ea, dar şi
de Marele Drum care trecea prin regiune. După cum reiese din câteva relatări – una din 23 iulie
1557, alta din 10 mai 1582 - însăşi a evoluat în aşezare rurală.
Adevărata sa evoluţie economică s-a produs însă odată cu stabilirea definitivă – la
mijlocul secolului al XVI-lea – a capitalei ţării la Iaşi. Acum domnitorii constată că Ţuţora este
importantă strategic pentru cetatea de scaun. De aici, de pe şleahurile Prutului, a Culii şi
Lăpuşnii, se abăteau de obicei năvălirile tătare, turceşti şi căzăceşti. De aceea, Ţuţora, cu marea

12
sa câmpie, capabilă să găzduiască însemnate contingente militare şi aşezată la poarta de dealuri
Cristeşti-Tomeşti, este transformată în branişte domnească (de la slavonul braniti, a împiedica, a
opri) , adică opritură, loc menit adunării celor trebuincioase întreţinerii curţii domneşti.
Datorită priveliştii pitoreşti, dar şi pentru poziţionarea sa strategică, curtea domnească a
decis să transforme Ţuţora în loc de refugiu pe timp de pace cât şi atunci când asupra capitalei
se abăteau diferite pericole: războaie sau epidemii, aşa cum s-a întâmplat, de exemplu, pe timpul
lui Gheorghe-vodă Ghica, în 1737, când domnitorul îşi muta curtea la Ţuţora «pentru a se feri de
ravagiul ciumei din Iaşi», iar în vara anului următor «ca să se mai răcorească de boală».
Prin urmare, un pas următor întreprins de domnie întru organizarea Ţuţorii a fost
instituirea aici a unei reşedinţe domneşti temporare. O primă relatare în acest sens face cronicarul
Grigore Ureche, care susţine că în septembrie 1552 boierii ţării l-au asasinat pe domnitorul
Ştefan-vodă, fiul lui Petru Rareş, aflat «la podul de la Ţuţora» . În sprijinul aceleiaşi afirmaţii
vine şi mulţimea de documente emise aici, începând cu a doua jumătate a secolului al XVI-lea,
în special pe timpul lui Petru Şchiopul.
Cu siguranţă, oraşul Ţuţora exista în anul 1606, când îl vedem figurând în Catastiful
oraşelor moldovene, alcătuit de Miron Costin, consemnare care ne face să credem că e apogeul
dezvoltării sale ca centru urban.
Într-o relatare din anul 1661 însă, emisarul turc Evlia Celebi, aflându-se în trecere prin
Moldova, vorbeşte de existenţa oraşului Ţuţora. Astfel, spune călătorul turc : « Negustorii şi
călătorii veniţi din oraşul Iaşi, cât şi cei ce se îndreaptă întracolo, poposesc în acest orăşel.
Deoarece acest oraş se află pe malul râului Prut,– după un obicei din vechime, aici se percep
toate plăţile vamale… În timpurile vechi, acest orăşel Ţuţora, a fost oraş portuar… Actualmente,
aceasta este o aşezare, asemănătoare unui orăşel. Aici sunt o sută de case, două biserici şi circa
50 de băcănii» .
Ocolul Ţuţorii este amintit pentru prima oară într-un act de danie de la Constantin-vodă
Movilă, datat cu 30 august 1611. Documentul surprinde momentul când domnitorul scotea „satul
Dănăşenii (Dănuţenii), ce a fost ascultător de ocolul târgului Ţuţora” din componenţa ocolului,
donându-l „pentru slujbă credincioasă” lui Toader stolnic . La fel proceda şi Vasile-vodă Lupul în
anul 1644, scoţând din „ocolul Ţuţorii” seliştea Ursăşti pe Prut, dăruind-o lui Andoca .
De regulă, numărul satelor unui ocol în epoca medievală a variat între 12 şi 17 . La
începutul secolului XVII însă ocolul Ţuţorii nu cuprindea mai mult de 3-4 localităţi, căci
aşezările pe care cei doi domnitori le scoteau din componenţa ocolului la 1611 şi 1644, Dănuţenii
şi Ursăştii (actualmente Valea Mare), nu numai că erau vecine imediate ale acestuia, dar
constituiau şi limitele de nord şi, respectiv, de sud ale ocolului în cauză. Mai sus de Dănuţeni, pe

13
Prut, începând cu Ciureştii şi Unghenii, urmau satele răzăşeşti . La sud, mai jos de Ursăşti, erau
Dăienii şi Morenii, ca şi Ţuţora, posesiuni domneşti ascultătoare de Morile din Iaşi.
La est, toate sate răzăşeşti, iar la vest exista marele ocol domnesc al oraşului Iaşi. Astfel,
Ursăştii, Dănuţenii şi Ţuţora însăşi au fost localităţile cuprinse iniţial în fostul ocol al acestui
târg.
În aceeaşi ordine de idei se înscriu şi câteva relatări din care desprindem că la Ţuţora a
existat şi un depozit domnesc la începutul veacului al XVIII-lea, era menţionat un Ali Aga,
păzitor al ”hambarului celui împărătescu de la Ţuţora“. Existenţa hambarului domnesc la Ţuţora
este atestată şi în 1738 . La rândul său, un călător turc prin Moldova anului 1740, susţinea că „Pe
drumul din Iaşi spre Hotin, pe malul Prutului, se află Ţuţora – hambarul de grâne a armatei
otomane. Acolo sunt adunate rezervele de făină cumpărate din Rumelia şi regiunea Dunării. La
Ţuţora sunt aduse pe apă...” .
În consecinţă, târgul Ţuţora, cu statutul său de reşedinţă temporară domnească, dar şi de
pavăză în faţa Iaşului din partea de răsărit, cu întinsa şi bogata sa câmpie, devenise, încă de pe la
jumătatea secolului al XVI-lea, locul unor numeroase şi importante evenimente din istoria
Moldovei medievale.
În 1633, pentru al mazili pe Moise-vodă Movilă, la Ţuţora se aşează oastea tătară .
Aceiaşi tătari, întorcându-se din expediţia lor asupra Poloniei în anul 1649 pe la Rezina şi
Brătuleni, pe drumul zis al lipcanilor, au jefuit crud satele din valea Prutului, aşezate în preajma
Ţuţorii . Domnitorul ţării, Vasile Lupul, a fost nevoit să întreprindă măsuri drastice întru ai izgoni
din Moldova. În anul urmâtor însă aceştia, hotărând să se răzbune pe demnitarul moldovean, au
revenit însoţiţi de cazaci, instalându-se la Ţuţora, de unde şi-au revărsat mânia asupra regiunii .
Acelaşi lucru s-a întâmplat în anul 1658, când liniştea ţării a fost tulburată de oştile lui Calga-
sultan, venit la Ţuţora pentru a-l scoate din scaun pe Ghica-vodă . O mare oaste turcească, în
frunte cu însuşi sultanul, aflată în trecere spre cetatea polonă Cameniţa, a popsit aici în anul
1672, astfel încât, de frică, satele se bejeniseră din şleahul oştirii . În 1675, turcii revin la Ţuţora
şi-l mazâlesc pe Dumitru-vodă Duca.
Relatări de acest gen sunt numeroase. Cert însă este că rozboiul acesta de la 1650, prin
care Hatmanul cazacilor Bogdan Hmelniţki dorea să capete mâna Ruxandei, fiica domnitorului
moldovean Vasile Lupul, pentru feciorul său Timuş, a dus la ruinarea târgului Ţuţora, situaţie din
care aşezarea nu a avut să-şi mai revină niciodată. Relatarea este făcută de acelaşi călător turc
Evlia Celebi, care, referindu-se la tabloul văzut în trecerea sa pe aici la 1661, susţinea că: "Până
în timpul de faţă aici se văd clar rămăşiţele palatelor dărâmate, mănăstirilor, pieţelor şi străzilor.
Odată însă, pe timpul cuceritorului Bagdadului, sultanului Murad al IV-lea, oştile cazacilor
răzvrătiţi şi ale Moldovei s-au luptat între ele. Spre dimineaţă, când domnitorul Moldovei,

14
Lupul-bei (Vasile Lupul) începea să biruie, asupra celor aflaţi în luptă s-au năpustit, iuţi ca
vântul, tătarii şi au făcut un aşa măcel, încât, până în timpul de faţă, oasele necredincioşilor stau
grămezi în jur… După aceasta, hoardele tătare, dând focului amintitul oraş Ţuţora, cu mare pradă
s-au întors în Crimeea".
În vara lui 1711, în timpul campaniei de la Prut, aici şi-a instalat tabăra Petru cel Mare,
ţarul rus, întâlnindu-se cu Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei .
În anul următor, prin poruncă turcilor, Prutul a fost curăţat de la vărsarea sa în Dunăre
până la Ţuţora, făcând aici hambare pentru depozitarea pâinii aduse de la porturile Mării Negre,
pentru aprovizionarea cetăţilor din nordul Moldovei .
Potrivit datelor recensământului populaţiei din anul 1774, ocolul braniştii de la Ţuţora
încadra 13 sate: Ţuţora Veche, Ţuţora Nouă, Oprişani, Moreni, Costuleni, Prisăcani, Dănuţeni,
Ungheni, Mânzăteştii Vechi, Bogdăneşti, Titieni, Frăsineşti şi Măcăreşti . Tot atâtea erau și în
1803 .
După 1812, autorităţile ruse au păstrat ocolul braniştii, lărgindu-l semnificativ pe partea
dreaptă a Prutului - până la 30 de sate . Din păcate, printre acestea nu figura Ţuţora însăşi, lipsă
care, credem, s-ar fi putut datora faptului că ambele sate: Ţuţora Veche şi Ţuţora Nouă,
constituiau proprietatea unuia dintre cei mai bogaţi boieri moldoveni la acea vreme, a
vistiernicului Iordache Balş.
Satul Ţuţora Nouă îşi continuă existenţa şi astăzi, acesta constituind comuna cu acelaşi
nume de pe partea dreaptă a Prutului.
Cât priveşte Ţuţora Veche, descendenta înfloritorului târg de altădată de pe malul stâng al
râului, a dispărut în prima jumătate a secolului al XIX-lea, printre ultimile sale amintiri
documentare fiind un tesament de la 1822. După anul de tristă pomină, 1812, Rusia a închis
vama şi trecerea de la Ţuţora, transferând-o la Sculeni, apoi Dănuţeni şi, în fine la Ungheni.
Unica speranţă de a evita ruinarea, Alecu Balş o vedea în trasarea pe aici a viitoarei căi ferate
Chişinău-Iaşi, căci cine alţii decât locuitorii Ţuţorii îmţelegeau mai bine avantajele găzduirii unei
mari căi de circulaţie?
Lupta pentru direcţionarea viitoarei căi de fier pe urmele marelui drum de altădată a fost
aprigă, iar metodele utilizate diverse: de la trafic de influenţă, relaţii personale de amiciţie la
vârf, până la bani. Nu doar marele latifundiar nădăjduia într-un deznodământ fericit al visului
său, dar şi toţi locuitorii Ţuţorii Vechi, ai Buzduganilor şi Dănuţenilor, toate proprietăţi ale
aceluiaşi boier, situate compact în jurul satului reşedinţă. Când alegerea, potrivit proiectului de
landşaft, a căzut pe Ungheni, pe acolo pe unde proprietarul acestuia, M.Buznea, nu depuse pic de
efort de a atrage importanta construcţie, dezamăgirea pentru cei de pe moşia Ţuţorii a fost
profundă, iar urmările dezolante.

15
 În consecinţă, Alecu Balş a decis să vândă moşia, iar locuitorii satelor sale au preferat să-l
urmeze pe prorietăţile sale de la Ciuciulea (Orhei) . Aşa se explică faptul că în vechiul sat de
români Buzdugani, de pe moşia Ţuţorii, după plecarea băştinaşilor, la finele veacului XIX s-au
aşezat ucraineni veniţi din regiunea Hotinului.

1.1.4. Ascensiunea localității Ungheni la statutul de centru administrativ în regiune

Vom începe acest subcapitol printr-o afirmație mai puțin modestă, și anume: este ridicol
să crezi că Moldova dintre Nistru și Prut va rămâne la doar două orașe dezvoltate: Chișinău și
Bălți, iată că ultmile statistici ne arată creșterea economico-socială a orașului Ungheni (Anexa
6). Fără îndoială că Ungheni este un oraş dinamic, în continuă extindere şi schimbare. Una din
caracteristicile comunităţii este aceea că este deschisă către schimbare şi prezintă abilitatea de a
urma noi iniţiative.
Centrul administrativ al raionului Ungheni este orașul cu același nume. Ungheniul a fost
sat, și niciodată nu s-a ridicat la statut de oraș/târg până la căderea definitivă a târgului și vamei
de la Țuțora. În anul 1940, cînd în luna august sovieticii i-au conferit statutul de oraş şi centru
raional.
E adevărat că încă în secolul I - III d. Hr., pe aici îşi aveau drumul lor de negoţ grecii
Pontului Euxin. Apoi, în evul mediu, vedem trecînd prin apropiere Drumul Sării, Drumul
Pescarilor şi Marele Drum Comercial Tătăresc, dar, care erau în mare parte legate de orașul/târg
Țuțora. Apropierea geografică de Țuțora a făcut ca și Ungheni să devină atractiv pentru derularea
afacerilor comerciale. Nu în zadar, pe parcursul veacurilor XVII - XVIII, Ungheniul aparţinea
unor negustori bogaţi, care serveau în calitate de creditori înşişi domnitorilor ţării.
Lucrurile în acest sens s-au amplificat după 1812, odată cu anexarea Moldovei dintre Prut
şi Nistru de către Imperiul Rus. Cum providenţa l-a aşezat la răscrucea marilor căi de
comunicaţie şi, mai important, între două mari centre economice: Iaşi şi Chişinău, soarta micului
sătuc era pecetluită: posibilităţile sale de dezvoltare, avantajele pe care le oferea erau evidente.
Nu a trebuit să treacă mult timp ca noul stăpîn să înţeleagă rostul. Împins încoace de interese
geopolitice, Ungheniul i se arată acestuia destul de propice ca avanspost spre Europa de sud-est.
Începutul se puse în anul 1870, în cadrul reformei teritorial-administrative, cînd localităţii
i se conferă statutul de centru de voloste cu 16 sate în subordine. Rolul hotărîtor, însă, în
ascensiunea sa spre calitatea de oraş l-a avut construcţia, în anii 1871-1875, a căii ferate
Chişinău-Ungheni-Iaşi.
Vama ordinară de la Dănuţeni este închisă şi tot atunci, în 1875, vama de la Sculeni de
categoria I a fost transferată la Ungheni. Acest fapt a transformat aşezarea în scurt timp în unul
din cele mai importante puncte vamale la hotarul de apus al imperiului rus. Cîţiva ani mai tîrziu,
16
pe aici va trece un alt drum de fier: Chişinău - Ungheni - Bălţi. Apoi, în 1899, a fost inaugurată şi
navigaţia pe Prut, Ungheniul devenind astfel un port fluvial. Aceste schimbări au declanşat o
bruscă creştere a numărului locuitorilor.
La recensămîntul din 1805, Ungheniul avea doar 215 locuitori. În 1897 însă numărul
acestora crescu la 1827, iar zece ani mai tîrziu, în 1907, populaţia aşezării era de 2300 locuitori,
astfel că Direcţia Generală a Afacerilor Gospodăreşti de pe lîngă Ministerul Afacerilor Interne al
Imperiului Rus cerea guvernatorului să instituie la Ungheni administraţie orăşenească.
Ascensiunea social-economică a Ungheniului a continuat şi în anii interbelici (1918-
1941). Ungheniul era centru administrativ de plasă. Către 1930 aici existau trei bănci populare de
credit, numeroase întreprinderi manufacturiere, de prelucrare, de comerţ. Localitatea a devenit
cel mai mare centru de desfacere a mărfurilor din judeţul Bălţi. În anul 1932, Ungheniul avea
deja 4250 locuitori.
Astfel, în 1940, cînd în rezultatul pactului Ribbentrop-Molotov, veniseră sovieticii, lor nu
le rămăseseră decît să proclame oficial un fapt împlinit, şi anume: să acorde localităţii, la 26
august, acelaşi an, statutul de oraş şi centru raional.
După război Moldova sovietică avea să cunoască un alt tip de urbanizare, și anume una
condusă ideologic de la Moscova, și care s-a desfăşurat în ritmuri rapide. S-a construit un număr
mare de întreprinderi industriale. S-a investit apoi în construcţia capitală. Odată cu aceasta în
componenţa localităţii au fost incluse cîteva sate vecine: Dănuţeni, în 1958, Bereşti şi Mînzăteşti,
în 1972. Populaţia, ca urmare, a crescut numeric, ajungînd la 20.000 în anul 1973.
În rezultatul acestor schimbări, la 29 iulie 1972, Ungheniului i se atribuie statutul de oraş
de subordine republicană, cu mari drepturi de autonomie locală.
Situaţia geografică specială, la răscruce de drumuri, a constituit cheia pentru ascensiunea
Ungheniului la statutul de urbe.
Ungheni s-a dezvoltat mai ales în perioada postbelică, în special in anii 70 când a primit
statut de oraş de categorie republicană. Sub aspect urbanistic, respectă o planimetrie simetrică
destul de reuşită pentru că are o structură stradală liniară, are străzi drepte ca săgeata, strada
Naţională, Romană, Decebal, Ştefan cel Mare, prospecte largi drepte.
Ungheni este primul oraş in Moldova care a beneficiat de un nou Plan Urbanistic
General (PUG). Unul elaborat ca urmare a acordului dintre guvernele Moldovei şi României,
adoptat în septembrie 1996. A fost un proiect pilot, în baza metodologiei noi, pentru că şi
România era la începuturile implementării strategiilor urbanistice noi, europene, şi acolo era o
noutate. Ineditul constă în faptul că, spre deosebire de planurile sovietice, care presupuneau o
planificare concretă, de exemplu unde şi cum să fie amplasate şcoala, grădiniţa, sau o eventuală
intreprindere, planul nou pune accent pe zonare, adică pe crearea unor zone locative, zone

17
industriale, zone de agrement, parcuri, etc. In plus, se cere obligatoriu respectarea prinicpiului
zonării (Anexa 1).
În baza Planului Urbanistic General s-au lansat numeroase proiecte. In primul rând
avem posibilitatea de a emite certificate de urbanism. Conform legii, nu se emite certificate de
urbanism dacă localitatea nu dispune de un plan general. PUG presupune nişte acţiuni
eminamente strategice. De exemplu, ca traficul ce ţine de transportul feroviar greu să fie
transferat la Bireşti ori în Unţeşti. Zona centru a orașului Ungheni e divizată în două de calea
ferată, şi lacul Delia, fiind o zonă aferentă trebuie dezvoltată. In regulament se prevede ca zona
de centru să fie una de turism şi financiar bancară. Se mai propune in planul general de a proiecta
o centură ocolitoare de transport, ceea ce necesită foarte mult un oraş cu o configuraţie
preponderent liniară, ieşirea la alte localităţi cum ar fi spre Nisporeni ori spre Bălţi direct, ca să
nu treacă prin centrul oraşului.
În anul 1994, localităţii i se retrage statutul cu pricina. Peste patru ani, în 1998, în cadrul
noii reforme teritorial-administrative, Ungheniului i s-a acordat statutul de municipiu şi reşedinţă
de judeţ.
După revenirea la raioane, în anul 2001, Ungheni are statut de oraş, centru administrative
al raionului Ungheni.

1.1.5. Poziția geografică

Raionul Ungheni este amplasat geografic în partea de centru-vest a Republicii Moldova şi

are ca vecini raioanele: Nisporeni, Călăraşi, Teleneşti, Sîngerei şi Făleşti. În partea de vest se
mărgineşte cu riul Prut care constituie frontiera de stat între România şi Republica Moldova, iar
în anul 2007 – şi hotarul cu Uniunea Europeană.
Suprafaţa totală a raionului este de 108,3 mii hectare, dintre care: 49,9 mii ha – suprafaţă
agricolă, 28,8 mii ha – păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră, 4,7 mii ha – resurse
acvatice.
Dispune de o reţea relativ densă de căi de comunicaţii. Teritoriul este traversat de
magistrale feroviare Chişinău – Ungheni cu prelungire internaţională în România şi Chişinău –
Ocniţa şi câteva autostrăzi, cea mai importantă fiind Chişinău – Ungheni, cu prelungire în
România.
O particularitate deosebit de avantajoasă a poziţiei geografice a raionului Ungheni este
vecinătatea cu un stat membru UE. Distanţa până la capitala ţării-oraşul Chişinău este de 107
km.

18
 Raionul Ungheni are 33 primării în: 12 sate, 19 comune şi două oraşe: Ungheni şi
Corneşti [anexa 5].
Raionul Ungheni are o poziţie economico-geografică favorabilă, prin faptul că este situat
în partea central-vstică a republicii, la intersecţia multor căi de comunicaţie de importanţă
naţională şi internaţională. Suprafaţa raionului este de 1083 km² cu un număr de populaţie de
110,6 mii locuitori la începutul anului 2008.
În raion sunt 74 aşezări omeneşti, inclusiv: urbane – 2, şi 72 sate unde 31 în comune,
localităţi din componenţa oraşelor – 1, localităţi din componenţa satelor ( comunelor ) – 40.
Oraşul Ungheni este şi centru raional.
Relieful raionului Ungheni este specific podişului Moldovei Centrale şi se caracterizează
prin zone de dealuri joase, văi largi, lunca Prutului mijlociu.
Ungheniul este aşezat în centrul Moldovei vechi. Acest spaţiu face parte din extrema
sudică a depresiunii (văii) Prutului mijlociu.
În depresiunea Prutului mijlociu, se află depresiunea de contract, adică o succesiune de
văi colinare, care sfîrşesc în aval şi sunt întretăiate de bătrînul fluviu, acesta fiind şi hotarul de
vest al oraşului.
Aşezarea localităţii Ungheni este amplasată într-o zonă periferică, în care din cele mai
vechi timpuri au existat condiţii favorabile schimbului dintre produsele dealurilor şi cîmpiilor.
De asemenea, prezenţa apei din abundenţă, precum şi deosebita fertilitate a solului, a condiţionat
întemeierea vechiului sat, urmînd ca ulterior, pe tot parcursul istoriei sale, acestuia să-i fie
asigurată o populare constantă.
Bineînţeles, nu putem omite aici şi faptul, destul de important, că Ungheniul s-a aflat
dintotdeauna aşezat în vecinătatea imediată a unor importante căi comerciale din trecut, cum au
fost "Marele Drum Comercial Moldovenesc" şi "Drumul Pescarilor", nemaivorbind de
numeroase drumuri războinice, astfel încît nu vom greşi dacă vom spune că aşezarea geografică
a urbei de astăzi a fost condiţia esentială întru apariţia şi evoluţia ei, după ruinarea și dispariția
Țuțorei.
Pe lînga faptul că oraşul este mărginit, dinspre apus, de râul Prut, prin localitate, ca
afluenţi ai celui dintîi, mai curg două râuri; primul, chiar prin centrul aşezării. Acesta este râul
Delia, numit în trecut, în documente medievale, Deala, probabil de la faptul că-şi începe cursul
din şiragul de dealuri ale Basarabiei centrale, numit şi masivul Corneştilor. În forma sa actuală,
însa Delia ar putea fi, precum arată literatura de specialitate, un nume de sorginte turanică9.
Cel de-al doilea râuleţ se numeşte Băileşti şi îşi trece cursul prin extrema sudică a
municipiului, vărsîndu-se în râul Prut. Numele său se explică prin cel al văii din care îşi trage

9
Spinei V. "Relaţii etnice şi politice în Moldova meridionala în sec.X-XIII" Iaşi, 1985 pag.152

19
obîrșia, Valea Băilesti, atestată documentar în veacul al XVII-lea. Alte ape, decât un iaz cu nume
ce poartă amprenta recentei ideologii comuniste (Lacul Comsomolist), localitatea nu mai are.
Cadrul natural al raionului este destul de variat şi se caracterizează printr-un relief
deluros şi cu un grad înalt de fragmentare, cu altitudini de 150 - 250 m, care este fragmentat de
văi şi hârtoape. Pe pantele mai abrupte se manifestă procesele de eroziune şi de alunecări de
teren.
Peisajul natural de pe teritoriul raionului Ungheni este foarte pitoresc şi prezintă o mare
valoare turistico-recreativă. Aici se află rezervaţia naturală “Plaiul Fagului”, care se găseşte în
satul Bahmut şi are ca scop de a păstra pădurile cele mai preţioase prin componenţa lor floristică.
Înălţimea neînsemnată şi relieful de podiş au favorizat formarea pe acest teritoriu a unei
clime specifice. Climatul pe teritoriul raionului Ungheni este temperat– continental de tranziţie
cu ierni reci şi veri călduroase. Radiaţia solară totală variază între 112-114 kcal / cm² pe an.
Temperaturile medii C° : anuale + 9.3, în ianuarie – 4, în iulie + 21. Cantitatea de precipitaţii
medie nu depăşeşte 500- 550 mm pe an.
Teritoriul raionului este traversat de râul Bîc, care aparţine bazinului râului Nistru şi se
varsă în Marea Neagră. Principalele surse de alimentare a râurilor sunt cele pluviale şi nivale;
apele subterane având un rol secundar în alimentarea râurilor. Regimul hidrologic al râurilor de
pe teritoriul raionului reflectă în linii generale particularităţile climatice ale raionului, de aceea el
are un caracter sezonier. Însă cu toate că legătura reciprocă dintre alimentarea râurilor şi
precipitaţiile atmosferice este mare debitul anual nu repetă repartizarea anuală a cantităţii de
precipitaţii. Vara în lunile iunie şi iulie în perioada când cad cele mai puţine ploi nivelul apei în
râurile mici e mai scăzut decât primăvara. Nivelurile cele mai ridicate şi debiturile mai mari de
apă se observă primăvara în vremea topirii zăpezii. Vara nivelul apei scade brusc, deoarece se
intensifică evaporarea şi o mare cantitate de apă se foloseşte pentru irigare.
Iarna, de obicei în a doua jumătate a lunii decembrie râurile îngheaţă doar pe o perioadă
scurtă de 1 - 2.5 luni. La sfârşitul lunii februarie începutul lunii martie râurile se dezgheaţă şi au
loc revărsările de primăvară care însă sunt neînsemnate şi de scurtă durată.
Condiţiile pedoclimatice şi formele de relief ale raionului favorizează dezvoltarea unei
agriculturi multiramurale. Un rol important în dezvoltarea acestei ramuri îi revine totodată
factorului economic, adică cerinţele mari ale pieţei în producţia agroalimentară, care se datorează
prezenţei oraşului Chişinău. Ramurile de bază ale agriculturii sunt: viticultura, pomicultura, un
rol mai mic îi revine culturii cerealelor, a plantelor tehnice şi legumicole.
Condiţiile de climă şi structura geologică determină formarea diferitelor tipuri de soluri.
Cele mai răspândite soluri de pe teritoriul raionului sunt cernoziomurile levigate, cernoziomurile
obişnuite, cenuşii de pădure, brune de pădure, cenuşii-închise de pădure. Aceste tipuri de soluri

20
sunt cele mai fertile şi s-au format pe terenurile cu un bogat covor de diverse ierburi, ceea ce a
contribuit la formarea unor cantităţi mai mari de humus. O răspândire mai limitată în cadrul
raionului o au solurile aluviale de fâneaţă şi stratificate slab salinizate.
Clima este temperat continentală, ca şi în întreaga republică. Iarna este blîndă şi scurtă,
vara este călduroasă şi lungă. Temperatura medie anuală a anului este pozitivă şi oscilează între 8
° C şi 9 ° C. Cantitatea medie anuală de pricipitaţii oscilează între 350 şi 380 mm.

1.2 Aprecierea economică a resurselor și condițiilor naturale

1.2.1. Resurse naturale

Principalele tipuri de sol sînt: ceornoziomul, soluri de tipuri cenuşii, de pădure şi calcaros.
Predomină solurile de ceornoziom – 75-80 %. Bonitatea medie a terenurilor agricole după
structura solului e de 61 puncte. Rezervele de humus în stratul de sol au o grosime de peste 1
metru.
Reţeaua Hidrologică constituie 2706 hectare şi este reprezentată, în primul rînd de râul
Prut, care străbate raionul pe o lungime de 80,3 km, de 9 afluenţi şi 132 de iazuri. Pentru
localităţile rurale apele subterane sunt principala sursă de apă potabilă de uz gospodăresc.
Acestea ies la suprafaţă prin 6170 de fîntîni (70 arteziene) şi 67 de izvoare. Majoritatea sînt
îngrijite şi amenajate.
Din vest oraşul este mărginit de râul Prut, totodată localitatea este traversată de afluenții
Prutului – Delia, care își are izvorul în masivul Corneştilor și Băileşti care izvorăște din Valea
Băileşti și ltrece prin partea de sud a oraşului. În afară de râuri fondul acvatic al orașului este
reprezentat de lacurile Delia – 104 ha, Ceachir – 5 ha, Berești – 16 ha.
La cîteva zeci de kilometri de orașul Ungheni se află două din cele cinci rezervaţii
naturale din Moldova aflate sub ocrotirea statului – rezervaţia naturală „Plaiul fagului” și
rezervaţia naturală „Codrii”. Zona este dominată de cele mai înalte dealuri din Moldova şi
brăzdată de cele mai adînci văi cu o floră și faună bogată. V. Dokuciaev (1846 -1903), naturalist
rus, autorul lucrării „Cu privire la solurile Basarabiei”, a numit această regiune „Elveţia
basarabeană”.

1.2.2. Economia locală

21
 Potenţialul economic al raionului Ungheni este complex, remarcîndu-se, în mod special,
agricultura - sector cu largi rezerve şi posibilităţi, determinate de calitatea solului, de factorii de
climă şi resursele umane.
Agricultura este o ramură cu tradiţii în raion şi activităţile sunt axate pe cultivarea
culturilor cerealiere, tehnice, legumicole, a fructelor, viţei de vie, pentru creşterea vitelor, a
porcinilor şi a păsărilor.
Industria de procesare a producţiei agricole este reprezentată de agenţii economici care
prelucrează materia primă în unităţile de morărit, de panificaţie şi combifuraje, în întreprinderile
de producere a mezelurilor, a conservelor din fructe şi legume, a băuturilor alcoolice şi
răcoritoare. O pondere de peste 80 % în industria raionului Ungheni o are pregătirea fibrelor,
filarea, fabricarea de covoare şi preşuri.
Tradiţională pentru raion este şi producerea obiectelor de ceramică. La Ungheni activează
de peste jumătate de secol fabrica de ceramică artistică.
Telecomunicaţiile şi utilizarea surselor informaţionale reprezintă un domeniu care, din an
în an înregistrează tot mai mari progrese. Diversitatea şi calitatea acestor servicii a crescut
considerabil. Sistemul bancar este reprezentat de 11 filiale ale băncilor din Republica Moldova.
Orașul Ungheni are o economie diversificată, sectorul industrial fiind reprezentat de
întreprindei din industria alimentară, ușoară, de confecții și a materialelor de construcție.
Întreprinderile din industria alimentară „Ungheni Vin” (producerea vinului), S.A.
„Ecovit” (conserve și sucuri), Fabrica de conserve, S.A. „Cereale-Prut”, S.R.L. „Danova-Prim”
activează cu succes. Industria ușoară este reprezentată de S.R.L. „Moldabela” (producerea
covoarelor), întreprinderea „Lear Corpration” (confecționarea huselor). În fabricarea materialelor
de construcție sînt antrenate întreprinderile „Javelin N.A.” și „BNV”, „Ceramica-Ungheni” S.A.
Orașul dispune de cale ferată și punct vamal.
Zona economică liberă „Ungheni-Business” a fost creată în anul 2002, pe un termen de
25 ani, şi include o suprafaţă de 42,34 ha. În prezent, în zonă sînt înregistraţi 44 rezidenţi, 17
dintre care sînt autohtoni, iar 27 sînt creaţi în comun cu investitorii din 6 ţări: Italia, Austria,
Rusia, România, Belgia şi Polonia. Volumul total al investiţiilor în Zona „Ungheni-Business”,
din momentul deschiderii acesteia în 2003, a constitut 34,2 mln. dolari SUA. Zonei „Ungheni-
Business” îi revin circa 30% din totalul investiţiilor în cele şase Zone Economice Libere.
Principalele direcţii de activitate ale rezidenţilor zonei economice libere sînt producerea
şi asamblarea mobilei, fabricarea PET-preform, îmbutelierea băuturilor nealcoolice şi apei
potabile, producerea covoarelor, modulelor electronice, ambalajelor pentru bijuterii, vopselelor şi
lacurilor industriale, scîndurii şi a lemnului tăiat, paletelor din lemn etc. În anul 2008, volumul
vînzărilor nete a producţiei industriale din ZEL „Ungheni-Business” a constituit 554,8 mln. lei,

22
dintre care 76,2% din producţie a fost exportată. ZEL „Ungheni-Business” produce peste 40%
din volumul total al producţiei industriale din toate Zonele Economice Libere.
Economia raionului Ungheni este reprezentată preponderant de industria prelucrătoare a
producţiei agricole, cea uşoară, sectorul de servicii şi sectorul agricol. Producţia
industrială/locuitor – 1,81 mii lei (33%) faţă de media naţională); Producţia agricolă/locuitor –
3,40 mii lei (148% faţă de media naţională); Servicii prestate populaţiei/ locuitor – 770 lei (40%
faţă de; media naţională); Investiţii în capital fix/ locuitor – 808 lei (72% faţă de media
naţională).
Uniunea Europeană a finanţat, timp de 10 ani, peste 30 de proiecte în oraşul Ungheni, în
diferite domenii. Sumele alocate au depăşit 40 mln de euro.
Agricultura este cea mai importantă ramură a economiei regiunii. Condiţiile climaterice
şi fertilitatea solului sunt favorabile pentru cultivarea culturilor cerealiere şi legumicole,
cultivarea tutunului şi cartofilor, precum şi a fructelor şi vitei de vie. Recolta la hectar obţinută
pentru cerealiere şi culturile legumicole, floareasoarelui şi sfeclă de zahăr tradiţional este mai
mare decât media pe ţară. Producătorii agricoli din Ungheni sunt specializaţi în creşterea viţei de
vie, fructelor, legumelor, tutunului, cerealelor şi culturilor tehnice sfecla de zahăr, floarea-
soarelui). Ungheni are toată infrastructura de prelucrare a materiei prime agricole pentru că este
un raion agrar, ca şi intreaga ţară. Mă refer la fabricile de conserve, de lapte, de vin, care
activează pe teritoriul oraşulu, la combinatul de carne din cadrul ZEL, care şi-a inceput o
activitate bună şi promiţătoare.
Industria. În industria alimentară principalele întreprinderi care funcţionează în raionul
Ungheni sunt: SA „Ungheni Vin” (colectarea, prelucrarea strugurilor, fabricarea vinului),; SA
„Natur Bravo” (producător de conserve şi sucuri; fabrica de conserve); SA “Fabrica de pâine-
Ungheni”, SA „Cereale Prut” (colectarea, prelucrarea cerealelor, seminţelor de floarea soarelui);
SRL „Agrosfera BM” (colectarea, prelucrarea cerealelor, seminţelor de floarea soarelui); SRL
„Plumb Com” (colectarea, prelucrarea fructelor, legumelor, producerea sucului concentrat); SRL
„Andra LH”.
În industria uşoară şi de confecţii activează: SA “Covoare Ungheni”, întreprindere
producătoare de covoare; SRL “Pro Style” care se ocupă cu confecţionarea îmbrăcămintei, având
200 de angajaţi, iar cifra de afaceri o constituie 4 000 000 lei.
În domeniul construcţiilor activează două întreprinderi ce confecţionează materiale de
construcţie: SRL “Javelin” şi SRL ”BNV”.
În domeniul ceramicii – SA “Ceramica-Ungheni”.
Gazoductul magistral Iași – Ungheni este unul din cele mai mari proiecte energetice în
Moldova și un element cheie în strategia autorităților moldovenești de a reduce dependența de

23
100% de importul de gaze naturale din Rusia. Conducta de interconectare a Sistemului Naţional
de Transport Gaze din România cu Sistemului Naţional de Transport Gaze din Republica
Moldova pe direcţia Iaşi – Ungheni, firul liniar de pe teritoriul României, are un diametru de 500
x 55 bar şi o lungime de 32,2 km, de la cuplarea în SNT, inclusiv Nodul Tehnologic Leţcani,
până la traversarea râului Prut. În contract sunt incluse grupul de robinete amonte/aval de la
subtraversarea râului Prut, protecţia catodică a conductei, alimentarea cu energie electrică a
staţiilor de protecţie catodică şi a Nodului Tehnologic Leţcani, respectiv reţeaua de fibră optică
de pe teritoriul României pentru asigurarea transmisiilor de date.
Construcția gazoductului este susținută de Comisia Europeană și finanțată parțial de UE
în cadrul Programului Operațional Comun „România-Ucraina-Republica Moldova”. Lungimea
totală a conductei de gaz Ungheni-Iași va constitui 43,2 km, dintre care 10,4 km vor fi pe
teritoriul Republicii Moldova.
Ungheniul oferă, la ora actuală, câteva argumente indubitabile în favoarea economiei de
piaţă.
Desigur că în fruntea topului de intreprinderi prospere se află Fabrica de Covoare din
Ungheni. Fabrica de covoare este una emblematică nu doar pentru Ungheni, ci pentru intreaga
industrie a republicii. Ea demonstrează cum un menagement şi un marketing modern
condiţionează evoluţia unei intreprinderi. Combinatul de Covoare şi-a dublat practice
capacitatea. La momentul privatizării în 1998 fabrica a coborât la 30 mii m.p. sau 3% din
capacitatea de proiect. Astăzi, în loc de 2 milioane 500 mii de metri pătraţi se produc circa 5
milioane de metri pătraţi de covoare. Cu dublarea capacităţii s-a micşorat numărul de angajaţi
deoarece s-au introdus tehnologii noi, s-au făcut investiţii de milioane de euro în aceşti ultimi
ani.
Oportunităţi de afaceri în raionul ungheni pot fi identificate astfel:
- Sistemul zonei Economice libere (ZEL) „Ungheni-Business”;
- Resurse naturalе;
- Materii prime ieftine;
- Poziţia geografică (la frontieră cu uniunea Europeană);
- Cadrul legislativ menit să creeze condiţii favorabile dezvoltării afacerilor;
- Achiziţionarea de drepturi de proprietate industrială şi intelectuală.
Necesitatea construirii unui pod peste pietonal peste Prut în preajma orașului Ungheni
este absolut necesară, deoarece la moment există doar strategia sovietică de comunicare cu
vecinătatea, doar pod feroviar. Din podul rutier, pietonal, construit pe timpul lui Carol al Doilea
s-au păstrat doar doi piloni din trei, el a fost distrus in 1944 în urma aceloraşi bombardamente
care au distrus şi podul de cale ferată şi nu s-a mai restabilit. Astăzi, mai mult ca niciodată,

24
Ungheniul, dar mai cu seamă locuitorii, au nevoie de pod pietonal. Dorinţa la nivel local de a
face comerţ cu Romania a fost şi a rămas foarte mare.

1.2.3. Potențialul turistic și cultural

Potenţialul turistic divers şi încă foarte puţin exploatat poate fi valorificat printr-o dotare
corespunzătoare, prin amenajarea de staţiuni turistice, care an de an se conturează din ce în ce
mai mult: lacul din cetrul orașului, plaja de pe malul râului Prut, care are o istorie îndelungată,
fiind zona de agrement balnear încă din perioada interbelică pentru o bună parte a populației
orașului Iași.
Oraşul Ungheni dispune de obiective de patrimoniu, unele dintre ele: monumente
istorice, monumente de arhitectură - au fost înscrise în patrimoniul naţional (Podul de peste Prut
proiectat de G. Eifel).
Podul de cale ferată peste Prut a fost proiectat de un oarecare Melnic, un constructor rus.
Probabil că s-a comis o eroare în proiectare sau construcţie, pentru că apele ce se revărsau
primăvara l-au mişcat de pe piloni. Atunci, autorităţile au apelat la ajutorul lui Gustave Eifell,
autorul renumitului turn din Paris, specialist remarcabil în construcţii metalice. In 1877 Gustave
Eifell soseşte la Ungheni şi realizează un studiu de fezabilitate, a cercetat problema, de ce nu ţine
podul de cale ferată peste Prut. Conform recomandărilor sale, podul s-a reconstruit şi a
funcţionat perfect pană in 1944, cand a fost distrus de bombardamente. Ulterior, podul fusese
restabilit.
Turism. Atractivitatea raionului Ungheni din punct de vedere turistic este dată atât de
obiective naturale, cât şi obiective turistice culturale şi monumentale.
Astfel, Rezervaţia naturală Plaiul Fagului, din satul Rădeni, reprezintă cea mai mare
suprafaţă din Europa acoperită cu specie de fag. Spaţiul constituie de asemenea un loc de
recreere şi odihnă.
Ca obiectiv cultural, Muzeul de
Istorie şi Etnografie concentrează istoria
regiunii şi a localităţii. Patrimoniul muzeal
însumează aproximativ 4.000 de exponate,
din epoci diferite de istorie.
Podul feroviar peste Prut, contrucţie a
binecunoscutului arhitect A.G.Eiffel din
1877 leagă cele două maluri ale râului,
legând România de Republica Moldova.

25
 Patrimoniul religios include Biserica „Alexandru Nevskii” monument ridicat în cinstea
Războiului Balcanic 1877 - 1878 şi a lui Alexandru III care a făcut o recenzie aici a trupelor care
urmau să participe la război, şi Biserica „Sf.Ierarh Nicolae”, ridicată în 1882, ctitorie a prinţului
Constantin Moruzi.
Activitatea culturală a oraşului Ungheni se desfăsoară într-un Centru de cultura care
reuneşte un Palat de cultură (aici vom remarca că Palatul de cultură din Ungheni a fost renovat
anul acesta în totalitate și a fost adus la standarde de calitate. Palatul a fost construit la indicația
lui Leonid Brejnev în 1971, care s-a arătat deranjat de priveliștea cimitirului cu cruci imediat la
intrarea din România în RSSM, și a umblat aşa o vorbă care ar fi spus-o Brejnev: mî viejaem
cuda? ), o şcoală de muzică, una de arte plastice, un muzeu de istorie şi etnografie, 5 biblioteci, 2
case de cultură şi un cinematograf cu 2 săli de cinema de 710 locuri.
Evenimente culturale importante: Festivalul Naţional al Obiceiurilor de Iarnă, desfăşurat
anual la sfârsitul lunii decembrie, la care participă colective din toată ţara; Tabăra de Sculptură
Ungheni, desfăşurat bienal în lunile august-septembrie, la care participă cei mai valorosi
sculptori din ţară şi de peste hotare; Târgul National de Ceramică, desfăşurat anual la 20 august
şi având la baza tradiţia olăritului din regiune la care participă ceramişti din toată ţara.
Grupurile artistice care activează în zonă sunt: Ansamblul de Cântece şi Dansuri
Populare „Strungaş”, activ din 1946; Ansamblul de Dans Popular „Muguraş”.
Ungheni este un oraş care timp de un deceniu şi-a schimbat faţa in aspect cultural, dat
fiind faptul că aici pentru prima dată in Moldova sau desfăşurat trei tabere de sculptură, sub
egida Uniunii Artiştilor Plastici. La ele au participat sculptori importanţi. Printre aceştea Dumitru
Verdianu, care astăzi locuieşte şi activează la Viena, Tudor Cataraga, Ion Zderciuc, toţi
ungheneni, de altfel. Lucrările create in cadrul taberelor, circa 30 la număr, au rămas la Ungheni
şi împodobesc astăzi oraşul conferindu-i un plus de eleganţă şi individualitate. Dacă să vorbim
de sculptori la metru patrat in Moldova, Ungheniul s-ar afla pe primul loc. O motivaţie să sunt
atat de mulţi ar fi şcoala bună de arte plastice care activează la Ungheni, cu profesori calificaţi.
Tudor Braga explică acest fapt prin apropierea Iaşului, care intotdeauna, chiar şi in anii sovietici
a avut o influenţă benefică şi o influenţă mare asupra acestui spaţiu de hotar. Avantajul de a
viziona TV Romană a creat spiritul acesta, mai aproape de cultura adevărată, mai aproape de
neam. De aici au ieşit mari poeţi, mari scriitori, Vasile Vasilache, Efim Tarlapan, şi iarăşi, numai
artişti plastici sunt la vreo 40 de personalităţi.
Obiceiurile. În scrierile străinilor despre moldoveni, precum şi în descrierile lor despre ei
(atunci când vor fi avut zabavă de a se întreba cine şi cum sunt şi plăcerea de a generaliza
raspunsul), s-a spus ca moldovenii sunt oameni veseli, primitori, paşnici, iubitori de petrecere, cu
un accentuat ataşament faţă de familie, tradiţie, credinţă şi binenţeles, faţă de ţară. Una din

26
calităţile moldovenilor care nu a scăpat din vederea nimănui şi despre care a pomenit chiar şi
Dimitrie Cantemir în „Descrierea Moldovei” este ospitalitatea. Moldoveanul este nespus de
ospitalier faţă de rude şi de prieteni, dar mai ales faţă de străini. Se zice că majoritatea străinilor
care vizitează localităţile de moldoveni rămân uluiţi de deschiderea şi dărnicia necondiţionat
oferită de către gazde, trăsătura care poate fi aplicată aproape universal locuitorilor acestei ţări.
Sistemul de educație. Ungheniul este un oraş cu o perspectivă bună nu doar sub aspect
geografic, economic, dar şi al potenţialului educaţional foarte puternic.
În oraşul Ungheni activează: 5 licee, o şcoală medie, 2 şcoli primare, un gimnaziu -
internat, 5 grădiniţe de copii, o şcoală polivalentă, un colegiu de medicină, un colegiu agro-
industrial, şcoli sportive, o şcoală de muzică şi o şcoală de arte plastice. În total în instituţiile de
învăţământ din oraş sunt antrenaţi circa 5.943 copii.
Sănătate. În oraş funcţionează Spitalul Raional cu o capacitate de 450 paturi, un Centru
de sănatate şi un centru al medicilor de familie.
Oraşe apropiate. Cele mai vechi relaţii de bună vecinătate oraşul Ungheni le are cu
municipiul Iaşi, România. Ambele părţi au conştientizat existenţa în regiunea transfrontalieră
Ungheni, Republica Moldova –Iaşi, România a unui amplu potenţial de cooperare reciproc
avantajos în domenile social, economic, cultural şi ecologic
Biroul Consular de la Ungheni este a cincea reprezentanţă a României, inaugurată pe
teritoriul Republicii Moldova după deschiderea consulatelor generale de la Cahul şi Bălţi.
Pentru început, acesta emite numai permise de mic trafic la frontieră. Actele pot fi depuse
de luni pînă vineri, între orele 8.00 şi 14.00. Pentru alte servicii consulare, doritorii se vor putea
adresa la Consulatul General al României din Bălţi.
Distanţe rutiere: Ungheni - Chişinău - 107 km, Ungheni - Bălţi - 85 km, Ungheni - Iasi -
14 km pe calea ferată și 45 km, automagistrala prin vama de frontieră Sculeni.

1.2.4. Infrastructura sistemului de transport

Infrastructura sistemului de transport ocupă un loc important dezvoltării economice a

ţării. În prezent, transporturile reprezintă în jur de 9% din PIB şi cota lor este în continuă creştere
(în special transportul rutier şi aerian). Aşezarea economico-geografică oferă regiunii Ungheni
un şir de avantaje competitive pentru dezvoltarea de perspectivă a sistemului de transport local şi
celui national. Folosirea eficientă a acestora poate reprezinta un factor în plus pentru relansarea
economiei locale, dar şi celei naţionale în ansamblu.
Ungheniul are o reţea de drumuri de importanţă naţională şi locală bine dezvoltată.
Lungimea totală a reţelei de drumuri publice din Ungheni constituie 373,3 km, inclusiv 104,9 km

27
de drumuri naţional cu îmbrăcăminte rutieră rigidă şi 268,7 km de drumuri locale, dintre care
241,8 km sunt cu îmbrăcăminte rigidă.
Căile ferate sunt de o importanţă deosebită pentru economia regiunii. Căile ferate ale
Republicii Moldova dispun de 2.214 km de reţele de cale ferată, dintre care în exploatare se află
1.163 km, inclusiv 13,9 km de reţele cu lăţimea de 1.435 mm (ecartament european). Asigurarea
Republicii Moldova cu reţeaua de căi ferate de folosinţă generală alcătuieşte 2,7 km la 10 mii
locuitori, densitatea medie fiind de circa 33 km la 1000 km2.
Oraşul Ungheni este un important nod feroviar între nordul, părţile centrale şi sudul
Moldovei. Prin promovarea de către Moldova a relaţiilor economice cu Uniunea Europeană,
Ungheni este o potenţială „poartă” spre Europa de Vest, în vederea creşterii traficului de mărfuri
şi pasageri. Prin importanţa sa strategică pentru Moldova, punctul de frontieră Ungheni (calea
ferată) este unica legătură directă cu vestul continentului.
Staţia de cale ferată Ungheni este inclusă în proiectul „Implementarea tehnologiei Suw
2000 de trecere automată de pe ecartamentul de 1.520 mm pe cel european de 1.435 mm la
frontieră moldo-română (staţia Ungheni)”. În perspective promovării relaţiilor cu CEFTA şi
dorinţa integrării Moldovei în UE, rolul acestui punt de frontieră va creşte considerabil în
următorii ani.
Portul fluvial Ungheni este unul din cele patru porturi fluviale existente în prezent în
Republica Moldova. În ultimii ani a continuat amenajarea râului Nistru şi Prut pentru navigaţie
în baza Acordului European privind principalele căi navale interne de importanţă internaţională.
Recent, în acest sens pentru întreţinerea sectorului tehnic Ungheni, au fost efectuate lucrări de
adâncime şi îndreptare a albiei râului Prut pe un sector cu lungimea de 385-405 km.
Oraşul Ungheni are un grad înalt de gazificare (gazoductul Călăraşi-Ungheni) şi de
aprovizionare a populaţiei cu apă potabilă. Reţeaua de apă, canalizare şi electricitate acoperă în
întregime teritoriul oraşului.
Comunicaţii. Reţelele de telefonie – telefonia fixă este asigurată de „Moldtelecom” -
Operatorul Naţional de telecomunicaţii, iar cea mobilă este asigurată de operatori Voxtel,
Moldcel, Unite şi parţial de Vodafone, Cosmote, Orange. Densitatea telefonică (nr. de telefoane/
100 locuitori) este de 17,5 inclusiv în localităţile rurale – 8,6. Televiziunea – Furnizorul de cablu
TV cel mai important din Republica Moldova este Sun TV. Sistemul include canale precum
CNN, Discovery, Eurosport, Carton Network, HBO, precum şi altele, disponibile în limba
română sau rusă.
Radio - Există posturi de radio atât autohtone, cât şi românești la nivel naţional care oferă
ştiri sau muzică. De asemenea exsită reţele FM private precum şi reţele de radio AM naţionale.

28
 Internet – toate sistemele de telefonie permit accesul la Internet SA. Cei mai importanţi
furnizori de servicii internet sunt Sun Communication, Transcor Agencz, Arax-Impex, Cartel-
System, GlobalNet, InterDnestrCom, MAXdsl, Meganet, MNC MoldData, MoldInfoNet,
Moldplac, NeoNet Group, Riscom, StarNet, Telcom Technologies.
Cooperarea transfrontalieră. Cooperarea în cadrul Euroregiunii “Prut-Siret-Nistru” din
care fac parte judeţele Iaşi, Vaslui, Neamţ din România şi 18 raioane care au aparţinut fostelor
judeţe Ungheni, Lapusna, Orhei, Soroca, Chişinău din Republica Moldova.
Puncte de trecere a frontierei. Pe teritoriul regiunii Ungheni există două puncte de
trecere a frontierei: punctul de trecere a frontierei auto - Sculeni şi feroviar - Ungheni. Vama de
la Sculeni este atestată pentru prima oară documentar la 24 iulie 1814, ziua oficializării acestei
instituţii.
Biroul vamal Ungheni este creat în anul 1875, după darea în exploatare în 1991 a vărsat
în bugetul statului peste 250 milioane lei. Anul trecut, a transferat peste jumătate de miliard de
lei. Au fost perfectate 3 447 de declaraţii vamale pentru import şi 578 de declaraţii vamale pentru
export. Pe parcursul anilor 2005-2010, prin Biroul Vamal Ungheni au trecut 1 432 092 călători,
102 740 vagoane marfă şi 54 130 vagoane călători. Anual, prin intermediul Biroului Vamal
Ungheni, circa 240 de agenţi economici din regiune efectuează operaţiuni comerciale externe.

29
CAPITOLUL II CARACTERIZAREA POPULAțIEI
2.1 Dinamica populației
Pînă la formarea statalităţii medievale moldoveneşti, regiunea în care se află Ungheniul –
valea Prutului mijlociu - apare populată intens. Încă în secolul I - III d. Hr., pe aici îşi aveau
drumul lor de negoţ grecii Pontului Euxin. Apoi, în evul mediu, vedem trecînd prin apropiere
Drumul Sării, Drumul Pescarilor şi Marele Drum Comercial Tătăresc. Acest lucru a făcut ca zona
să devină atractivă pentru derularea afacerilor comerciale. Documentele din secolul al XV-lea
relevă prezenţa în spaţiul respectiv a cîtorva aglomerări de sate străvechi care, aşa cum apar
conturate, denotă originea lor gentilică încă de pe cînd acestea făceau parte din vaste obşti
teritoriale.
Distribuţia populaţiei în profil teritorial relevă faptul că 21% din locuitorii ţării (fiecare al
cincilea) trăiesc în mun. Chişinău, 4,6% în U.T.A. Găgăuzia, 3,8% în mun. Bălţi. Raioanele cu o
populaţie de peste 100 mii locuitori sînt – Cahul, Hînceşti, Orhei, Ungheni. Cel mai mic număr
de locuitori îl au raioanele Basarabeasca (29 mii), Dubăsari (34 mii), Şoldăneşti (42 mii) şi
Taraclia (43 mii).
Republica Moldova se confruntă cu o criză demografică fără precedent. Chiar și în timpul
celui de-al doilea război mondial se nășteau mai mulți copii. După gradul de îmbătrânire a
populației, ocupăm locul 14 în lume. Potrivit prognozelor, către anul 2050, fiecare al treilea
cetățean al Moldovei va avea peste 60 de ani.
Rata natalităţii prezintă diferenţieri în profil teritorial. Cele mai mici rate ale natalităţii s-
au înregistrat în raioanele: Basarabeasca, Cimişlia, Ocniţa (cîte 9,4‰) şi Donduşeni (9,6‰), iar
cele mai înalte rate s-au înregistrat în UTA Găgăuzia (14,0‰), şi raioanele: Criuleni (13,8‰),
Ialoveni (13,7‰), Străşeni (13,3‰), Şoldăneşti şi Ungheni (cîte 13,0‰).
Din numărul copiilor născuţi-vii, circa 52% au fost băieţi, raportul de masculinitate fiind
de 107 băieţi la 100 fete. Cei mai mulți copii s-au născut în Chișinău, aproape 8000 de copii,
fiind urmat de raionul Ungheni, cu 1.538 de copii născuți în 2012. Topul este urmat de
municipiul Bălți, unde numărul nu depășește cu mult 1.500 de născuți. Cei mai puțini copii s-au
născut în raionul Basarabeasca, doar 266 de copii.
Pentru ameliorarea situației demografice din Republica Moldova a fost lansat proiectul
Strategiei naţionale în domeniul securităţii demografice (2011-2025), definitivat conform
obiectivelor Programului de guvernare pentru anii 2011-2014.

30
 Regiuni de dezvoltare/
Date absolute Rate la 1000 locuitori

municipii, raioane

Decedaţi sub 1 an

(la 1000 născuţi-vii)

Mortalitate infantilă
Divorţialitate
Nupţialitate
naturalSpor

ţuriDivor-
toriiCăsă-

Natalitate

Spor natural
Născuţi- vii

Mortalitate
Dece-daţi
Total pe
țară

39435

39560

24262

10637
-125

11,1

11,1
387

0,0

6,8

3,0

9,8
Ungheni

1538

1285

13,1

10,5
11,0
253

809

357

2,2

6,9

3,0
16
Privitor la Mişcarea naturală a populaţiei Republicii Moldova în raionul Ungheni pentru
anul 2012 avem următoarele date:
Tabelul 2.1. Mişcarea naturală a populaţiei Republicii Moldova în raionul Ungheni anul 2012

Graficul 2.1. Ratele mișcării naturale a populației în raionul Ungheni la 100 de locuitori 2003-
2012

În evoluţia şi caracteristicile fenomenelor umane o atenţie deosebită se acordă raporturilor

dintre parametri principali ai populaţiei raionului – dinamica şi repartiţia populaţiei, structura şi
mobilitatea ei, precum şi peisajele antropice ( transformate în rezultatul activităţii umane ).

31
 Numărul populaţiei acestui teritoriu a suferit schimbări considerabile pe parcursul secolului
trecut. Variaţia numărului populaţiei este o consecinţă a transformărilor sociale, economice şi
politice, care îşi lasă amprenta asupra evoluţiei numerice a populaţiei. Odată cu oscilaţia
numărului au loc şi ample modificări în structura populaţiei.
Ţinând cont de faptul că Centrul de Statistică din raion dispune de datele numărului de
locuitori, menţionăm că începând cu anul 1989 populaţia totală a raionului constituia 124,5 mii
persoane. Din cauza unor factori sociali, economici şi politici condiţionaţi de perioada de
tranziţie prin care trece Republica Moldova şi care au un impact negativ asupra dezvoltării
societăţii, se înregistrează valori mai scăzute a numărului populaţiei, ajungând în anul 2011 la
cifra de 110,7 mii persoane. Deci, numărul de locuitori ai raionului din anul 1989 până în anul
2011 a suferit unele schimbări însemnate. ( Tab.1.2 ).

Tabelul 1.2. Dinamica populaţiei raionului Ungheni ( total şi pe medii în mii locuitori ).
Anii 1997 1999 2001 2003 2005 2007 2009 2011
Populaţia
120,7 121,3 121,2 120,8 110,8 110,7 110,7 110,7
Totală
Populaţia
77,2 78,1 78,0 77,9 75,1 75 74,9 75,3
rurală
Populaţia
43,5 43,2 43,2 42,9 35,7 35,7 35,8 35,5
urbană
Populaţia
40,5 40,4 40,5 40,8 32,7 32,7 32,8 33
or.Ungheni

Anul 2003-2004 este marcat printr-o diminuare constantă a indicilor numărului populaţiei.
Perioada de instabilitate îşi spune cuvântul, populaţia totală a raionului modificându-se
descendent până la 110,7 mii de locuitori în anul 2007. În perioada anilor 1997 - 2000 numărul
populaţiei a crescut de la 120,7 mii locuitori până la 121,3 mii locuitori, apropiindu-se puţin de
cifra anului 1989. Anul 2001 reprezintă un început de criză demografică ( 121,2 mii locuitori ),
care durează şi până în prezent ( 110,7 mii locuitori la 01.01.2011 ) , numărul populaţiei fiind în
descreştere, din cauza reducerii substanţiale a sporului natural, precum şi ca urmare a soldului
negativ al migraţiei. Deasemenea, menţionăm că migraţia externă a populaţiei din raion a avut
loc în ultimele două decenii, cauzând un sold negativ şi astfel a contribuit la reducerea ritmurilor
de creştere numerică a populaţiei. Astfel, populaţia regiunii la 1 ianuarie 2011 era cu 110,7 mii
locuitori mai mică decât în anul 1997.
Această scădere a numărului populaţiei este o consecinţă a crizei economice prin care trece
întreaga economie a republicii şi, mai ales, cea a raionului, care la rândul ei provoacă scăderea
nivelului de trai a populaţiei, reducerea numărului de locuri de muncă, determină salarizarea
proastă, care declanşează migraţiile externe.

32
 Valorile maxime ale creşterii numerice a populaţiei rurale a raionului în perioada 1997 –
2011 au fost semnalate în anii 1999 - 2000 când s-a atins cifra de 76,8 mii locuitori, iar valorile
minime în aceeaşi perioadă sunt atribuite anului 2011 cu 75,2 mii locuitori care îşi lasă amprenta
pînă în prezent. În ceilalţi ani observăm o oscilaţie a dinamicii populaţiei între cele două
extreme. În ceea ce priveşte dinamica populaţiei în mediul urban constatăm că anul 1997 a atins
cota maximă de 43,5 mii locuitori, iar minima de 35,5 mii locuitori a fost înregistrată în anul
2011. Astfel, datele avute la dispoziţie ne permit să concluzionăm că există deosebiri esenţiale în
evoluţia numărului populaţiei în mediul urban şi cel rural.
Populaţia raionului cercetat se caracterizează printr-o mobilitate teritorială medie, cauzele
căreia sunt la momentul actual în primul rând de ordin economic. Deplasările au loc atât în
interiorul raionului şi republicii cât şi peste hotarele lor. În cadrul raionului şi republicii
migraţiile de obicei au loc dintr-o localitate în alta sau din mediul rural în cel urban şi invers.
Migraţia fiind unul dintre procesele sociale complexe este condiţionată de formarea economică a
teritoriului, redistribuirea forţei de muncă, reglarea în interiorul ramurilor a cadrelor de
muncitori, de ritmul urbanizării etc.
Natalitatea în raionul Ungheni a fost într-o ușoară creștere în ultimii cinci ani cu excepția
anului 2011 unde s-a înregistrat o scădere. În 2012 în raionul Ungheni numărul celor născuți vii
a fost de 1538 de copii față de 1481 de copii născuți în 2011.

Graficul 2.2. Rata natalității la 1000 locuitori, în Raionul Ungheni pentru perioada 2003-2012

33
 Privitor la mortalitatea în raionul Ungheni, datele BNS indică o descreștere ușoară pentru
ultimii trei ani. În total pe raion s-au înregistrat pentru anul 2012 circa 1285 decese în descreștere
față de 2011 cu 1328 decese înregistrate și în 2010 cu 1418 decese.
Însă situația se prezintă gravă pentru unele localități rurale din raionul Ungheni, unde
statisticile spun ca în unele localități rata mortalităţii o depăşeşte pe cea a natalităţii cu mult.
Doar în cinci localităţi din raion numărul naşterilor îl depăşeşte pe cel al deceselor. În celelalte
30 de sate însă situaţia este grava.
Astfel, doar în localităţile Ungheni, Zagarancea, Costuleni, Buşila şi Todireşti numărul
nou-născuţilor îl depăşeşte pe cel al persoanelor decedate în anul 2012. În oraşul Ungheni sunt
cele mai multe naşteri, peste 640 la număr, în raport cu decesele, care constituie aproape 300.
Cea mai gravă situaţie se înregistrează în satul Rădenii Vechi din raionul Ungheni, unde numărul
deceselor este de 9 ori mai mare decât cel al naşterilor. Pe parcursul anului trecut în aceasta
localitate au decedat 63 de persoane şi s-au născut doar 7 copii .
Graficul 2.3. Rata mortalității la 1000 locuitori, în Raionul Ungheni pentru perioada 2003-2012

Spor natural al populației din raionul Ungheni pentru anul 2012 a constituit doar 253 de
persoane, ceea ce reprezintă un indicator alarmant pentru regiune, însă în comparație cu alte
raioane din Republica Moldova indicatorul este totuși unul pozitiv. Anul 2003 și anul 2005 au
fost critici pentru raionul Unghenu, unde s-a înregistrat valoarea negativă a sporului natural. Din
2006 se evidențiază o ușoară creștere.

34
Graficul 2.4. Sporul natural la 1000 locuitori, în Raionul Ungheni pentru perioada 2003-2012

În continuare vom descrie evoluția demografică pentru centrul raional, care este orașul
Ungheni. La recensământul din 2004 orașul Ungheni avea o populație de 32.530 persoane. Față
de anul 1989, numărul populatiei orașului s-a redus cu 0,9%.
Graficul 2.5. Sporul natural la 1000 locuitori, în or. Ungheni pentru perioada 2003-2012

Prin urmare datorită contextului istoric favorabil, actualul oraș Ungheni, fost târguşor, în
județul Bălţi, centrul administrativ al volostei cu acelaşi nume de atunci, aşezat pe malul
Prutului, legat prin linia căii ferate atât cu Odesa (prin Chişinău şi Bender), cât şi cu Iaşi, vechea
capitală a Moldovei, s-a dezvoltat de la 580 case, cu o populaţie de 2898 suflete de români, evrei
şi ruşi, așa îl regăsim descris la Zamfir Arbore la circa 33000 locuitori astăzi.

35
 O altă situație demografică se prezintă în orășelul Corneşti din raionul Ungheni, al doilea
oraș din raionul Ungheni, care la rândul său a fost centru administrativ în regiune și care nu a
prezentat mari modificări demografice în ultimii o sută de ani.
Dezvoltarea satului Cornești a avut loc odată cu construcţia căii ferate Chișinău-Ungheni
din anul 1867, când alături de sat a apărut un orăşel de corturi şi barăci unde se adăposteau cei
1500 de oameni care munceau la construcția căii ferate. În 1872 pe sectorul de construcţie
Corneşti al căii ferate Chișinău-Ungheni a avut loc o grevă a muncitorilor care cereau majorarea
salariilor şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă. Guvernatorul a trimis în întîmpinarea lor un
detaşament de cazaci, care i-a silit să se întoarcă la Corneşti. Conducătorii grevei au fost arestaţi,
însă muncitorii au reluat lucrul numai după ce le-au fost satisfăcute revendicările. La 1 iunie
1875 a fost deschisă circulaţia regulată a trenurilor pe sectorul Chișinău - Ungheni. În anul 1884
noua aşezare de lîngă gară avea o populaţie de 76 de locuitori.
Zamfir Arbore prezintă în scrierile sale că localitatea Corneşti, era un sat mare, răzeşesc,
în județul Bălţi, centru administrativ al volostei cu acelaşi nume, aşezat la 6 verste de calea ferată
Ungheni-Bender, cu 333 case, cu o populaţiune de 1984 suflete. Un sat vechi răzeşesc, care şi-a
luat numele de la pădurile seculare ce împrejmuia altădată satul. în aceste păduri cresc în
abundenţă coarne, de aceea şi satul poartă numele de Corneşti. Din moștenirea arhivistică a
satului același autor scrie că răzeşii din Cornești posedau hrisoave vechi, între cari unul al lui
Alexandru Vodă din anul 7066, aprilie, 3, altul al lui Petru-Vodă din anul 7083, septembrie în 18,
și că La Corneşti mai ere o sucursală telegrafo-poştală.
Graficul 2.6. Sporul natural la 1000 locuitori, în or. Cornești pentru perioada 1904-2004

Un alt aspect interesant ar fi că între anii 1946 – 1956 Cornești a avut statut de centru
raional. În 1951 localitatea a căpătat statut de orăşel. Pînă în anii nouăzeci pe teritoriul orășelului

36
Cornești au activat peste 40 de întreprinderi și organizații. Multă vreme în localitate a activat cu
succes sovhozul - fabrică „Codrii”, specializat în viticultură şi vinificaţie. La Cornești au fost
înființate centre de colectare a fructelor şi tutunului, casă de cultură, spital, brutărie, cafenea,
librărie, atelier de deservire socială. La Corneşti a fost pusă în fucțiune prima bază de combatere
a grindinei din republică. Aceasta a fost dotată cu radiolocatoare, rachete şi specialişti de înaltă
calificaţie devenind un scut împotriva calamităţilor naturale10.
O altă localitate cu modificări demografice mari o regăsim în comuna Măcăreşti în a cărei
componență intră un sat vechi răzășesc actualmente practic unificat teritorial și administrativ cu
satul Măcărești care are a înregistrat o dinamică demografică considerabilă, conform
recensământului din 2004 numărul locuitorilor era de 4660 oameni. Localitatea are o structură
socială bine dezvoltată: spital, centru sanitar, trei grădinițe, două școli generale și un liceu.
Graficul 2.6. Sporul natural la 1000 locuitori, în satul Măcărești pentru perioada 1904-2004

O altă localitate din raionul Ungheni cu potențial dezvoltare, datorita punctului vamal
aflat in preajmă ar fi satul Sculeni.
Acest sat, care îl regăsim în descrierile lui Zamfir Arbore drept un sat din jud. Bălţi, era
centru administrativ al volostei cu acelaşi nume. În acea perioadă avea circa 420 case, cu o
populaţie de 3270 suflete, din cari 1300 evrei, 2700 români, restul ruşi, ruteni şi alte neamuri; o
biserică, cu hramul sf. Nicolai; o sucursală de poştă şi telegraf; spital; două scoli elementare
ruseşti şi două evreieşti. Punct vamal spre România. Evoluția numărului de locuitori în ultimii
100 ani a fost în descreștere, este de la 3270 oameni până la 2792, conform recensământul din
2004. Această situație se datorează în mare parte pogromului evreiesc din perioada sovietică,
care a fost tăinuit de autoritățile de atunci.

10
"Mituit cu osebita noastră milă" : Din istoria satului Corneşti, raionul Ungheni, Autor: Ţopa, Tudor

37
Graficul 2.6. Sporul natural la 1000 locuitori, în satul Sculeni pentru perioada 1904-2004

O altă localitate cu un număr relativ mare de locuitori este satul Pârlița din raionul
Ungheni cu 4474 locuitori. Din componenţa comunei fac parte localităţile Hristoforovca și
Pîrliţa. Localitatea se află la distanța de 16 km de orașul Ungheni și la 95 km de Chișinău. Satul
Pîrlița a fost menționat documentar în anul 1490.
Conform Dictionarului Geografic din anul 1904 de Zamfir Arbore satul Pârlița, sau
Raica, era un târguşor, în jud. Bălţi, aşezat în valea Delea, lângă linia căii ferate Ungheni-
Chişinău, și făcea parte din volostea Ungheni. Avea 203 case, cu o populaţie de 2637 suflete;
biserică; şcoală elementară, unde se învaţa ruseşte.
Graficul 2.6. Sporul natural la 1000 locuitori, în satul Pârlița pentru perioada 1904-2004

38
2.2 Structura populației
Structura economică a populaţiei este determinată de structura pe vârstă şi sex, de gradul
de dezvoltare al economiei şi nivelul de pregătire profesională al locuitorilor din raion.
(Anexa.7.) Convenţional se deosebesc două categorii ale populaţiei din punct de vedere al
structurii economice: populaţia ocupată (care îşi câştigă singuri existenţa ) şi populaţia
întreţinută. Din categoria populaţiei întreţinute fac parte populaţia sub vârsta capacităţii de
muncă, populaţia peste vârsta capacităţii de muncă şi persoanele cu handicap.
Ponderea mare a populaţiei ocupate în sectorul agrar se datorează faptului că acest sector al
economiei raionului deţine superioritatea asupra altor ramuri. În prezent se întreprind unele
măsuri de creare a locurilor de muncă în cadrul agriculturii, prin crearea diferitor tipuri de
gospodării ţărăneşti, asociaţii de fermieri, cooperative.
În prezent în cadrul raionului ca şi în întrega republică a apărut problema reducerii
ponderii sectorului primar în favoarea dezvoltării mai ample a sectorului secundar şi terţiar. O
altă problemă acută în cadrul raionului este lipsa infrastructurii la sate. Din această cauză scade
esenţial nivelul de trai al populaţiei rurale.
Pentru lichidarea deficienţelor economice ce au apărut este nevoie de a spori calificarea
forţei de muncă. Acest fapt va contribui în mare măsură la evoluţia calitativă a structurii
profesionale a populaţiei şi a nivelului de calificare a lucrătorilor din economia naţională. Mai
ales este nevoie de o creştere rapidă a numărului muncitorilor ce deţin profesii calificate. A sporit
cu mult rolul profesiilor legate de mecanizarea proceselor de muncă, deservirea utilajelor
automate şi repararea maşinilor unelte.
În perioada de tranziţie în care ne aflăm, când au loc transformări radicale în toate
sectoarele economiei ce se vor baza pe proprietatea privată şi odată cu descentralizarea sectorului
agrar, se vor crea premise pentru a extinde cu mult sfera de activitate economică a populaţiei în
ansamblu.
În totalul fluxului de migraţii aproape pe jumătate îi revine schimbului interstatal. În
perioada postbelică, în condiţiile regimului sovietic a avut loc o migraţiune forţată, masivă a
populaţiei băştinaşe spre Siberia sau spre Extremul Orient al Rusiei.
În ultimii ani devine tot mai frecventă migraţia sezonieră în căutarea locurilor de muncă
remunerate mai bine. În acest context migraţiile sunt orientate atât spre ţările Vest – Europene,
Germania, Grecia, Italia, Spania, cât şi spre ţările Comunităţii Statelor Independente ( CSI ), ca
Rusia şi Ucraina.
Necătând la fluxul mare de migraţii ale populaţiei peste hotarele republicii, totuşi de
importanţă primară rămân a fi migraţiile interne. Anume acest tip al deplasării teritoriale a

39
populaţiei are o influenţă deosebită asupra evoluţiei numerice a populaţiei, contribuind totodată
şi la dezvoltarea economică a raionului.
În ansamblu, în ceea ce priveşte soldul migraţiei sunt înregistrate valori negative deoarece
numărul persoanelor plecate din raion îl depăşeşte pe cel al persoanelor sosite. Valoarea negativă
a soldului migratoriu sporeşte şi în continuare datorită faptului că populaţia îşi părăseşte locul de
trai în deosebi în căutarea unor locuri de muncă mai bine remunerate. Acest fenomen se
datorează şi faptului că oferta de braţe de muncă depăşeşte într-o anumită măsură cererea lor în
cadrul economiei naţionale.
În continuare vom prezenta acești indicatori separat pentru a vedea ratele mișcărilor
demografice în ultimii zece ani în raionul Ungheni.
Structura etnică a populaţiei este un rezultat al multor evenumente istorice, care au avut
loc în acest spaţiu geografic pe parcursul a mai multor secole. Din cauza unor împrejurări
istorice şi al interesului mare al unor state faţă de acest teritoriu, în afară de populaţia băştinaşă,
aici mai locuiesc şi reprezentanţii altor popoare şi diferite grupuri etnice, care au migrat în aceste
locuri în diferite perioade istorice, mai ales în secolul XIX-XX.
Graficul 2.7. Structura etnică a populaţiei

În raionul Ungheni populaţia majoritară o constituie românii ( populaţia băştinaşă ), 91,6

mii persoane, ceea ce reprezintă 78.1 % din populaţia totală. Ponderea populaţiei autohtone în
comparaţie cu alte etnii poate fi justificată din punct de vedere istoric şi economic. Dealtfel
românii sunt amplasaţi pretutindeni pe teritoriul republicii, însă în raport procentual ponderea ei
este mai mare în regiunea centrală şi cea de nord. Raionul Ungheni, fiind parte componentă a
regiunii centrale a republicii este un exemplu elocvent al acestui fapt.
Populaţia de origine ucraineană (10.5 mii – 11.5 %) şi rusă (6.7 mii – 7.4 %), care este
concentrată mai cu seamă în aşezările urbane, se plasează pe locul doi şi respectiv trei.

40
(Anexa.8.) Cauza numărului mare al acestor etnii pe teritoriul raionului şi întregii republici se
explică prin faptul că atât în secolul XIX cât şi în perioada postbelică are loc migraţia intensă a
acestor popoare pe meleagurile noastre.
Ţiganii şi bulgarii alcătuiesc un număr mic de persoane ( 0.2 mii şi 0.1 mii locuitori ). La
procesul de etnogeneză al bulgarilor au influenţat triburile slave. Pe meleagurile noastre bulgarii
au emigrat în secolul XVIII – începutul secolului XIX din Bulgaria. Aceste populaţii pe
parcursul secolelor au reuşit să păstreze tradiţiile naţionale: limba vorbită, obiceiurile, folclorul,
deprinderile de muncă. În raionul Ungheni locuiesc de asemenea şi reprezentanţi ai altor etnii
mai puţin numeroase, care alcătuiesc 2.4 mii persoane, adică 2.7 %.
Salariul mediu lunar, comparativ cu indicatorii regionali, este mai mare, dar mai mic
decît indicatorii naţionali. Evoluţia salarizării este prezentată în tabelul de mai jos:
Graficul 2.8. Evoluţia salariului mediu lunar în profil local, regional şi naţional

La situaţia din septembrie 2011, cele mai mari salarii au fost înregistrate în următoarele
domenii de activitate: energie termică, gaze, apă (5141 lei), sănătate (medici: 4965 lei),
învăţămînt (profesori: 3858 lei). La 01 octombrie 2011, suma restanţelor agenţilor economici şi
sociali pentru remunerarea muncii a constituit 376,3 mii lei, micşorîndu.se faţă de 01 iulie 2011
cu 435,5 mii lei.

41
 Graficul 2.9. Şomeri înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă

Mărimea salariului mediu lunar este direct proporţională cu cererea internă. În anul 2010
volumul vînzărilor cu amănuntul per capital a constituit aproximativ 10 mii lei. În pofida unui
nivel de industrializare relativ înalt, la 1 ianuarie 2011 – în raionul Ungheni în căutarea unui loc
de muncă se aflau 2483 şomeri, rata şomajului fiind de 4,3 % (6,8 – la nivel regional şi 7,4 – la
nivel naţional, în 2010).
Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia oraşului Ungheni constituie
32530 locuitori, dintre care 48.18% - bărbaţi și 51.82% - femei. Structura etnică a populaţiei
oraşului este următoarea: 84.90% - moldoveni, 7.66% - ucraineni, 6.41% - ruşi, 0.12% - găgăuzi,
0.19% - bulgari, 0.03% - evrei, 0.04% - polonezi, 0.04% - ţigani, 0.58% - alte etnii.
În Ungheni au fost înregistrate 11045 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar
mărimea medie a unei gospodării era de 2.9 persoane.
Componenta pe nationalitati:

42
 În or. Cornești locuiesc circa 3.600 persoane, peste 90% sunt moldoveni, restul – ruși,
ucraineni și alte naționalități. Populația aptă de muncă constituie circa 2.000 persoane, dintre
care sunt ocupați în câmpul muncii 700 persoane, inclusiv 550 în sfera neproductivă, 116 în sfera
productivă și 110 în agricultură.

2.3 Așezările umane

Raionul Ungheni este situat la latitudinea 47.2135 longitudinea 27.7940 si altitudinea de
65 metri fata de nivelul marii. In componenta Raionului intra 74 localitati dintre care au statutul
de orașe: orașul Ungheni și orașul Cornești. Conform recensamintului din anul 2004 popuplatia
este de 110 545 locuitori.
Localități din componența raionului Ungheni:
Orasul Ungheni este o localitate in Raionul Ungheni situata la latitudinea 47.2060
longitudinea 27.7989 si altitudinea de 60 metri fata de nivelul marii. Aceasta localitate este in
administrarea Raionul Ungheni. Conform recensamintului din anul 2004 populatia este de 32
530 locuitori. Distanța directă pîna în or. Chişinău este de 120 km.
Orașul Cornești se află în centrul Moldovei, fiind aproape cel mai înalt punct geografic
din Moldova – la o altitudine medie de 314 m. față de nivelul mării.

43
 Deși titlul de oraș l-a obținut recent și nu are o suprafață prea mare,localitatea dispune de
minunate locuri peisagistice din toate unghiurile dealului pe care este amplasat. În orice anotimp
Corneștiul are un aspect frumos și îngrijit. În ultimii ani orașul este supus unor modificări de bun
augur și se perfecționează din ce în ce mai mult.
Cele mai vechi date atestă că orașul Cornești a
existat ca târg al satului Cornești încă de pe la mijlocul sec.
XVI, fiind întemeiat ceva mai târziu ca satul Cornești. Este
amplasat la poalele Codrilor, pe vremuri moșiile Bocurului
Vartie, care se întindeau de la Țățoare de la Prut până la
Orheiul Vechi. Ca localitate a apărut la începutul anilor
1550 pe baza a câteva căsuțe care erau construite în centrul
târgului, aflate la încrucișarea drumurilor ce duceau spre
Iași, Chișinău și Bălți. Aici veneau cetățeni din diferite
localități la vânzarea vitelor, păsărilor, produse agricole și
altele11.
Resurse naturale ale orașului Cornești. Suprafața totală a
terenurilor orașului Cornești este de 624,1 ha, dintre care
467,4 ha sînt terenurile cu destinație agricolă, iar 151 ha reprezintă terenurile intravilane. Pe
teritoriul orașului se află un lac cu suprafața de 1,7 ha. Din împrejurimile localităţii Cornești îşi
încep cursul patru rîuri: Bîc, Delia, Cula și Ichel. În localitate se află izvoare de ape minerale
curative.
Localitatea se află la nord de rezervația naturală „Plaiul Fagului” care a fost creată în
scopul conservarii și studierii uneia dintre cele mai pitorești și mai reprezentative ecosisteme
ecologice silvice din zona Codrilor. Orașul Cornești se află în zona Moldovei centrale cu soluri
brune și cenușii.
Cornești reprezintă o zonă de tranziție între regiunile pădurilor Moldovei centrale de
gorun, stejar comun și fag și stepa Bălțiului unde se întîlnesc mai mult păduri de fag și de gorun.
Economia locală a orașului Cornești. Potențiualul economic este reprezentat de agenții
economici cu statut de întreprinderi individuale și cei care lucreazã în bază de patentă. Cea mai
mare parte a agenților economici activează în domeniul comerțului. În orașul Cornești
funcţionează o piață, unități de alimentare publică, magazine, filiala unei bănci comerciale 12. În
prezent pe teritoriul orașului activează circa 60 de agenți economici, marea majoritate fiind
reprezentați de întreprinderile individuale și cei care lucrează în bază de patent. În ultimii ani a
crescut numărul agenților economici, în mod special datorită persoanelor fizice. Cea mai mare
11
Nume de localităţi. Studiu de toponimie moldovenească, Anatol Eremia, Anul Ediției: 1970
12
Andronic-Golea, Sergiu, Oraşul Corneşti şi problemele sale, Locul publicării: Ungheni, Anul Ediției: 2012

44
parte a agenților economici activează în domeniul comerțului. De asemenea în oraș este o
brutărie și 200 gospodării țărănești. În oraș funcționează o piață, 3 unități de alimentare publică,
8 magazine și filiala unei bănci comerciale. Datorită amplasării favorabile, în oraș își desfășoară
cu succes activitatea o bază angro.
Infrastructura locală și sfera socială. Suprafața totală a drumurilor din localitate este de
22 km, din care 6,5 km sunt drumuri de importanță națională.
Orașul Cornești dispune de 2 instituții preșcolare, un liceu și o școală medie. În școală
învață 510 elevi, în liceu 160 elevi, în instituțiile preșcolare sunt circa 100 copii.
Pe teritoriul orașului este amplasat un spital de sector cu o capacitate de 70 persoane, un
centru al medicilor de familie cu 5 medici. În oraș funcționează 3 farmacii private.
Din anul 1956 funcționează Centrul Ftiziopneumologic de Reabilitare pentru copii
„Cornești”. Centrul dispune de 100 paturi, este destinat pentru internarea copiilor în vârstă de la
3 la 11 ani din toată republica, bolnavi și contaminați de tuberculoză. Pe parcursul celor circa 50
ani în centru și-au întremat sănătatea peste 17.000 copii. Copiii bolnavi sunt deserviți de un
colectiv de 54 medici, asistente medicale, învățători și educatori, etc.
Pe teritoriul orașului mai funcționează un club sportiv de karate „Zanshin” care are peste
80 membri. În ultimul timp clubul a participat la diverse competiții naționale și internaționale,
membrii lui ocupând la Campionatul României, zona Moldova locul 3.
Pe teritoriul orașului și a satului din componența lui se află 2 cămine culturale și 3
biblioteci publice. Cultura orașului este promovată de formația artistică corală „Ilincuța” care
activează din 1996 și pe parcursul anilor a participat la mai multe evenimente culturale regionale
și naționale. În anul 1999 formația corală „Ilincuța” a fost înregistrată la radioul republican.
Din 1979 funcționează școala de Arte care în prezent poartă denumirea „Ion și Doina Aldea-
Teodorovici”13.
Pe teritoriul orașului este amplasat un spital de sector, un centru al medicilor de familie.
Din anul 1956 în localitae funcţionează Centrul Ftiziopneumologic de Reabilitare pentru copii
„Cornești”, destinat pentru copiii cu vîrstă între 3 și 11 ani bolnavi de tuberculoză. Copiii bolnavi
sînt îngrijiți de un colectiv de medici, asistente medicale, învățători și educatori.
Satul Costuleni. Costuleni este un sat din raionul Ungheni, situat la 18 km de orașul
Ungheni, pe șoseaua Ungheni-Nisporeni, și se întinde pe 2911 hectare (împreună cu terenul
agricol, păduri și imaș). Spațiile locative cuprind doar 121 ha, imașului îi revin 314 ha, terenului
agricol aproximativ 2000 ha, iar restul terenurilor silvice. Sunt înregistrate 1200 de case în care
locuiesc 3410 persoane (oficial, aproximativ 200 sunt plecate peste hotare), dintre care 1902 de

13
Cea mai săracă mănăstire : [mănăstirea de călugări „Sfântul Proroc Ilie" din or. Corneşti, raionul Ungheni],
Lozinschi, Raisa, 2005, Schitul Corneşti - Mănăstirea Veveriţa, Iurie Colesnic, Chişinău, Anul Ediției: 2001.

45
 sex feminin, respectiv 1508 de sex masculin. Câteva familii
locuiesc în căminul școlii14.
Conform istoriei satului, în 1654, lângă izvorul cel
mare de la marginea pădurii au fost construite primele case,
care au constituit temelia satului Mitoc. La început locuiau
vreo 30 de familii, printre ele apar nume ca: Prepeliţă,
Plugaru, Zdrobau, Ciocan şi altele. Acestea erau familii de
ţărani liberi, răzeşi15.
O bună parte din locuitorii actualului sat Costuleni
își au originile din nordul Bucovinei, stăpânită pe atunci de
Imperiul Austro-Ungar, care au venit pe moșia boierului Vrabie. În 1861, când a avut loc reforma
agrară a imperiului Rus, s-a contopit aşezarea Mitoc cu curtea boierului Vrabie, luând numele de
Costuleni, care avea peste o sută de familii 16. Denumirea satului vine de la așezarea geografică,
partea veche a satului e situată pe o costişă şi celor care locuiau aici li se zicea că sunt de pe
coastă şi de aici denumirea Costuleni.
După înfiinţarea satului a fost construită o biserica, transformată mai târziu în Casa de
Cultură. În 1882 a fost construită şcoala primară ministerială, pe locul curţii boierului Vrabie,
care a lăsat moşia Mitropoliei din Iaşi, plecând în Franţa.
În anul 1904-1905 din regiunea Hotinului au fost aduși de administrația țaristă un număr
neînsemnat de ucraineni în număr de aproximativ 30 de familii şi astfel s-a înfiinţat sătucul
Şîcoveţ, care până in 2003 a aparţinut adminisrativ de Costuleni. Tot de Costuleni au aparţinut şi
aşezările Brătuleanca - unde trăiau arendaşii moşierului Levitki şi şeful ocolului silvic “Prut”,
împreună cu alţi funcţionari, în total vreo 13 famili; aşezarea Căligăra, unde a trăit grecul
Gheorghe cu familia sa şi locuitorul Andrei Lupu17.
Tot de satul Costuleni este legată și familia controversatului prim-vicepreşedinte al PD,
Vladimir Plahotniuc, a cărui bunic, Andrei Plahotniuc a executat funcția de preşedinte al
sovietului sătesc în perioada stalinistă, și a condamnat la moarte sute de consăteni de ai lui,
trimiţându-i în Siberia18.
Este de menționat că satul Costuleni păstrează legături însemnate cu localitatea cu același
nume de peste Prut, Costuleni, judeţul Iaşi, din România, care până la ocupația sovietică au
constituit una și aceeași localitate de consăteni. Comuna Costuleni din judeţul Iaşi, România, cu

14
http://www.costuleni.com/
15
Codrean, Irina, Costuleni, raionul Ungheni, Timpul. 2007, 9 noiembr., P. 15.
16
Stavilă, Veaceslav, Costuleni : istorie, tradiţii, genealogii, Litera, Chişinău, 2001
17
Ţâcu, Nadejda, Copiii părinţilor deportaţi, Unghiul . 2013 - 12 iul. - P.10
18
http://www.jurnal.md/ro/news/bunicul-lui-plahotniuc-turnator-nkvd-1162109/

46
un număr de 3000 locuitori nu se deosebeşte cu nimic de satul geamăn din Republica Moldova.
Directorul Muzeului de Istorie şi Etnografie din Ungheni, Vasile Iucal, susţine că, din timpuri
străvechi, Costulenii de pe ambele maluri ale Prutului au fost o localitate unitară. Satul a fost
despărţit de tragicul eveniment din 1812, „Totuşi, costulenenii de aici şi cei de dincolo au păstrat
aceleaşi tradiţii şi obiceiuri19.
Pentru a restabili trecutul furat de sovietici, în anul 2010 localităţile gemene s-au reunit,
pentru o zi, graţie unui proiect finanţat de Biroul de Cooperare Tehnică al Germaniei, unde s-au
încheiat câteva acorduri de colaborare între şcolile şi agenţii economici din ambele localităţi. În
cadrul altui proiect din 16 octombrie 2010 viceprimarul de Costuleni din jud. Iași și primarul
satului Costuleni din raionul Ungheni Veaceslav Obor, Republica Moldova s-au reunit grație
unui subproiect al Proiectului “Suport regiunii de frontiera Ungheni, Republica Moldova –
Romania”, finantat de Biroul de Cooperare Tehnica al Germaniei, pentru a realiza acorduri de
colaborare între școli, intre agenții economici.
Infrastructura locală și sfera socială. Satul Costuleni se bucură de o grădiniţă, un liceu,
două case de nunţi, o biserică, o bibliotecă, o primărie, un centru medical, o casă de cultură,
biblioteca, două terenuri de sport, două centre de gospodărie agricole şi multe cafe-baruri.
Din sectorul cultural face parte şi un internet club care din decembrie 2005 oferă acces
cetăţenilor satului Costuleni la reţeaua globală.
Satul dispune de o rețea de drumuri asfaltate și drumuri acoperite cu pietriș, ceea ce o
deosebește de alte localități rurale unde rețeau de drumuri este deplorabilă sau nu există.
În câmpul muncii se află aproximativ 300 persoane, iar șomeri înregistrați sunt 15.
Costuleni are o tradiţie foarte vastă în sport, dând pe arena sportului Moldovenesc mulţi
sportivi de valoare, printre cei mai cunoscuţi este Octavian Ţîcu, care a reuşit să atingă şi
culmele Jocurilor Olimpice, însă cel mai important aspect este echipa de fotbal FC Costuleni,
mândria satului şi a unghenilor în general.
O echipă mică, care şi-a început drumul în ligile inferioare ale fotbalului moldav,
disputând ani la rând partide între amatorii sportului rege din Raionul Ungheni, încă din anul
1938, care mai apoi a dat saltul în Divizia B.
Astfel a început cursul istoric al grupării, evoluţii extraordinare în Grupa Nord a Diviziei
B a Campionatului Naţional de fotbal 2008-2009, unde FC Costuleni s-a proclamat campioană la
data de 31 mai 2009. Rezultat care a fost obţinut graţie muncii intense din partea antrenorului
Grigore Pădurari şi omului de afaceri Iurie Chirinciuc, care este și
Președintele FC Costuleni20

19
http://expresul.wordpress.com/2007/11/18/costulenenii-au-construit-un-pod-peste-prut-deocamdata-unul-virtual/
20
http://www.fccostuleni.md/index.php

47
La data de 17 august 2009, FC Costuleni a debutat pe scena Diviziei A a fotbalului moldovenesc,
unde a întâlnit chiar pe stadionul din localitate formaţia FC Teleneşti. După disputarea celor 30
de partide, FC Costuleni a devenit campioană fără drept de apel, sumând cifre incredibile: 24 de
victorii, dintre care 7-0 marii rivale RS Lilcora, 8-2 formaţiei a doua a Olimpiei Bălţi şi 8-1
formaţiei a doua a Academiei Chişinău, 2 remize şi doar 4 înfrângeri. Cifrele enorme se regăsesc
şi la capitolul golaveraj, unde „leii albaştri” au marcat de 90 de ori şi au primi doar 27 de goluri.
Astfel, cu un total de 74 de puncte, FC Costuleni a devenit campioana Diviziei A şi a primit
dreptul de a evolua în Divizia Naţională a Moldovei. Toate aceste victorii au sosit mulţumită
președintelui clubului FC Costuleni, şi antrenorilor Ilie Vieri şi Grigore Pădurari, dar şi de
întregul lot de jucători, manageri, contabili şi oameni iubitori ai acestei echipe toți fiind locuitori
ai acestui sat.
Evoluţia remarcabilă din ultimii ani au făcut ca formaţia FC Costuleni să devină un
stindard al fotbalului de pe meleagurile Raionului Ungheni, ca astăzi să se transforme într-un
club de top din Republica Moldova. La data de 25 iulie 2010 FC Costuleni s-a înscris în „Cartea
Istoriei” fotbalului moldovenesc. La ora actuală, FC „Costuleni” se află pe ultima poziţie a
clasamentului din Divizia Națională.

Sursa: http://ro.soccerway.com/teams/moldova/fc-costuleni/13550/statistics/
Rezultatele modeste din 2013 sunt atribuite sistemului corupt al fotbalului moldovenesc
legat în mod special de arbitraj şi faptului că unii jucători au vândut meciurile.21

21
http://www.expresul.com/2011/12/14/fc-„costuleni-fara-stadion-propriu-dar-cu-multe-planuri-de-viitor/

48
 Economia locală și agricultura. În satul Costuleni agricultura este pe primul loc,
deoarece satul are foarte multe pământuri, iar solul este bun pentru orice cultură. De asemenea
aproape toţi locuitorii satului lucrează în agricultură, cea ce duce la un număr mic de şomeri. La
momentul actual în sat activează două societăţi cu răspundere limitată: Via-Agro şi Fortina-
Labis. Activitatea de baza a întreprinderilor este producerea şi comercializarea produselor
agricole. SRL FortinaLabis este o întreprindere susţinută de către Agentia Statelor Unite pentru
Dezvoltare Internaţională (USAID) prin intermediul Programului de Dezvoltare a Businessului
Agricol (PDBA). Din anul 2004 şi-a început activitatea şi compania Agroinserv, acordând
gospodarilor utilaje şi transport agricol. În sat activează 27 agenți economici, traficul fiind
asigurat de 12 microbuze (cu destinație în Ungheni, Nisporeni și Chișinău). În sat mai
funcționează două oloinițe, o moară de grîu, BNV-materiale de construcție și produse de uz
casnic, trei baruri, o alimentară, 15 magazine mixte și o saună.
Proiecte de Dezvoltare. Din proiectele de dezvoltare a satului Costuleni putem menționa
următoarele: gazificarea localității, proiect finalizat în totalitate, „Construcţia sistemului de
aprovizionare cu apă şi canalizare”, realizat de primăria localității şi Asociaţia Obştească
“Izvorul Minunilor” (AO) din s. Costuleni, raionul Ungheni, proiect finanțat de Comisia
Europeană în cadrul Programului Securitate Alimentară, destinat Proiectului Fondul de Investiţii
Sociale din Moldova 2 (FISM 2), o parte a căruia a fost utilizată pentru acoperirea costului sub-
proiectului: „Construcţia sistemului de aprovizionare cu apă şi canalizare”.
Satul Măcăreşti. Satul Măcăreşti este o localitate in Raionul Ungheni situată la
latitudinea 47.0499 longitudinea 27.9747 și altitudinea de 81 metri față de nivelul marii. Aceasta
localitate este in administrarea or. Ungheni. Conform recensamintului din anul 2004 populatia
comunei este de 4 660 locuitori. (s. Măcăreşti - 3285, s. Frăsineşti - 1375)
Distanța directă pîna în or. Ungheni este de 25 km. Distanța directă pîna în or. Chişinău este de
99 km.
Satul are o suprafaţă de circa 2.58 kilometri pătraţi, cu un perimetru de 10.28 km. Din
componenţa comunei fac parte localităţile Frăsineşti și Măcăreşti. Localitatea se află la distanța
de 25 km de orașul Ungheni și la 98 km de Chișinău. Satul Măcărești a fost menționat
documentar pentru prima dată în anul 1497.
Conform descrierilor lui Zamfir Arbore, satul Măcărești din județul Chişinău, aşezat pe
malul Prutului, făcea parte din volostea Zbieroaia, avea 356 case, cu o populaţie de 2277 suflete,
parte răzeşi, parte ţărani români. În anul 1904, deşi satul era mare, nu nici o școală, abia în 1918
administrația română a construit primul spital și prima școală.

49
 După documente de arhivă, acest sat altă dată se numea Boroseşti, iar în secolul al XVIII-
lea purta numele de Golaşei. La începutul secolului al XlX-lea, precum se vede din hrisoavele şi
anaforele ce se aflau în mâinile răzeşilor, visternicul Grigorie Sturza a cumpărat satul Boroseşti
de la 10 familii de "golani" sau ţărani săraci şi, având pe
malul opus al Prutului altă moşie, numită Măcăreşti,
aşezată în faţa satului Boroseşti, a desfiinţat acest din
urmă nume, păstrând pentru ambele sate numele de
Măcăreşti. Numele vechi de Boroseşti, pe care-1 purta
satul, se datoreşte numelui vechiului proprietar al satului,
răzăşul Panait Boros.
Biserica din sat a fost construită de Grigore Sturza la
1808, ceea ce se adevereşte printr-o inscripţiune săpată în
piatră şi aşezată sus, la uşa de intrare a bisericii. Posedă
cărţi vechi româneşti; Octoih, din 1792, şi Triodul, din
178622.
Satul Frăsineşti actualmente practic unit cu satul
Măcărești atât din punct de vedere teritorial cât și demografic, afost un sat din jud. Chişinău,
aşezat pe malul Prutului, la gura văii Boldur. Făcea parte din volostea Zbieroaia. Avea 202 case,
și o populaţie de 1290 oameni către 1904; o biserică, cu hramul Sf. Nicolae, zidită la 1872, în
locul alteia mai vechi, care a fost de lemn şi s-a ruinat pe la 1793. Satul aparţinea altădată
familiei hatmanului Răducan, şi poartă numele soţiei hatmanului, Frăsina. Locuitorii erau răzeşi,
posedau o răzeşie de 256 desetine. În apropiere de sat exista cătunul Răducani de peste Prut, cu
care sătenii atât din Frăsinești cât și din Măcărești aveau legături foarte strânse, memoria
acestora păstrându-se vie și astăzi în descrierile sătenilor. Satul poseda o şcoală elementară
rusească, iar biserica avea cărţi vechi: o evanghelie din anul 1594, tipărită la Râmnic; Apostol
din anul 1584, tipărită la Iaşi; Minerul din anul 1591, tipărită la Bucureşti; Mineiul, tipărit la Blaj
(1804) şi Octoich din anul 1811. 23
Infrastructura locală și sfera socială. Comuna Măcărești dispune de Proiect de
gazificare, deși punctul de conexiune a fost lansat încă din 2010, actualmente rețeaua de
gazificare acoperă doar parțial structura localității (doar școlile și grădinițele).
Rețeaua de drumuri este parțial dezvoltată, și datorită specificului de amplasare a satului,
principala cale de acces în localitate este pe o distanță de circa 9 km, astfel ea concide și cu
lungimea totală a localităților din comună.

22
Chirtoagă, Ion, Măcăreşti - monografia satului, Editură: Pontos , Chişinău, 2009
23
Măcărești: monografia satului, Ion Chirtoagă, Editura Pontos, 2009

50
 Localitatea dispune de bibliotecă publică și trei biblioteci din cadrul școlii și a liceului,
casă de deservire socială, Casă de cultură, reațea de magazine, rețea de baruri șiu alte localuri cu
destinația de aliemntație publică. În localitate funcționează 3 școli generale 3 grădinițe și un
liceu.
Liceul „Elada" a fost inaugurat la 9 decembrie 2007. Instituţia a fost construită cu
suportul Patriarhiei de Constantinopol, dar şi al Agenţiei de Dezvoltare Internaţională a
Ministerului Afacerilor Externe al Greciei, „Hellenic Aid". Şcoala are o suprafaţă de 3.600 metri
pătraţi şi a costat aproape 1,5 milioane de euro. Conceptul liceului a fost elaborat de arhitecţi din
Grecia şi ajustat la standardele
naţionale de către inginerii locali.
Colectivul didactic numără 35 cadre,
din care 80% cu studii superioare.
Deţinători de gradul didactic I – 2
persoane, gradul didactic II – 25. În
liceu îşi fac studiile 563 elevi, din care
în blocul fostei şcoli medii învaţă 180
elevi în clasele I-IV , în blocul nou –
383 elevi, din care în clasele V-IX – 251, X-XII – 132 elevi.Este prima şcoala din mediul rural
din Republica Moldova care deţine o infrastructură completă, incluzînd reţelele de gaze naturale,
lumină, apă, canalizare, telefon. Celelalte blocuri ale şcolii, în cadrul proiectului, vor fi construite
în colaborare cu partenerii din Republica Elenă, care presupune construcția unui bloc adiacent
liceului și a unui cămin pentru elevii.
Liceul grecesc de la Măcăreşti, raionul Ungheni, poate concura cu cele mai moderne şcoli
din Republica Moldova.
Dacă în localitatea vecină FC Costuleni este o echipă de fotbal masculină, în cadrul
liceului Elada s-a pus bazele unei adevărate echipe de fotbal feminine FC “Victoria” Măcăreşti
antrenate de Ion Sacacol.
Este o premieră absolută pentru raionul Ungheni când o echipă la fotbal feminin devine
campioană a Republicii Moldova în anul 2011.
Conform celor relatate de antrenor echipa de fotbal a apărut din întâmplare, când în timpul unui
antrenament pentru băieţi, s-au apropiat un grup de fete care și-au dorit să participe la
antrenamente. Rugăminte antrenorului a fost să se adune măcar 20 de fete, iar a doua zi au venit
3524.

24
http://www.expresul.com/2011/07/19/„nu-vrem-sa-cedam-titlul-de-campioana”-interviu-cu-ion-sacacol-
antrenorul-campioanei-republicii-moldova-la-fotbal-feminin-„victoria”-macaresti/

51
 În perioada 26 august – 2 septembrie 2012 în satul Măcărești a avut loc Festivalul
fotbalului, proiect realizat de către echipa de fotbal feminin FC „Victoria”.

Sursa: http://www.fmf.md/ro/competitions/fotfem_junioare
Potențialul economic al localității este mare, deși este foarte slab dezvoltat. Actualmente
în s. Măcărești activează peste 60 agenți economici, o bună parte din având orientare către sfera
de deservire socială (magazine, buticuri și alte puncte de comerț). În localitate activează agenți
economici din domeniul industriei ușoare (textile), industria alimentară colectarea (fructelor și
legumelor).
Satul Sculeni. Sculeni este o localitate in Raionul Ungheni situata la latitudinea 47.3227
longitudinea 27.6313 si altitudinea de 53 metri fata de nivelul marii. Aceasta localitate este in
administrarea or. Ungheni. Conform recensamintului din anul 2004 populatia este de 2 792
locuitori. Distanța directă pîna în or. Ungheni este de 22 km. Distanța directă pîna în or. Chişinău
este de 140 km.
În cadrul Primăriei Comunei Sculeni sunt trei localități: s. Sculeni cu 2792 locuitori, s.
Gherman cu 1730 locuitori și s. Blindeşti cu 612 locuitori.
Blindeşti este un sat din componenţa comunei Sculeni din raionul Ungheni, Republica
Moldova. Satul Blindeşti e aşezat pe şoseaua Ungheni - Făleşti, la 2 km de staţia calea ferată
Buciumeni, la 18 km de oraşul Ungheni, la 136 km de Chişinău, şi situat la 2 km de vama
Sculeni. Se învecinează la nord-vest cu Sculenii, la sud-vest cu Medelenii. Atestarea
documentară a satului este anul 1546. Se presupune ca numele satului ar veni de la primul ei
proprietar cu numele de Blîndea.
Satul Sculeni a fost menționat pentru prima dată documentar în anul 1437 cu denumirea
Șendreni. Din 1812 Sculeni a căpătat statut de târg de frontieră, cu vamă și carantină. Potrivit
recensămîntului din 1817 la Sculeni se numărau 94 de gospodării țărănești. Proprietar al
pămîntului din sat era boierul Nicolae Rosetti. În 1790 în sat fusese ridicată o biserică de nuiele
cu hramul “Sf. Nicolae”. În 1822 în locul bisericii de lemn a fost construită o biserică de
cărămidă pe temelie de piatră, acoperită cu tablă, tot cu hramul “Sf. Nicolae”. Satul avea 2

52
heleșteie, 2 vii, 3 livezi și 2 mori de apă pe Prut. Către 1875 la Sculeni au fost înregistrate 552
case cu o populație de 2.420 locuitori. La începutul secolului XX la Sculeni locuiau 3.270 de
oameni, funcționa poșta și telegraful, un spital, 4 școli.
În 1930 satul Sculeni era împărțit în trei: Sculenii-Tîrg, Sculenii vechi de pe malul drept
și Sculenii vechi de pe malul stîng al Prutului, care au fost trecute separat în Recensămîntul din
1930.
Infrastructura locală și sfera socială. Satul Sculeni din raionul Ungheni este prima
localitate rurala din raion care are, oficial, denumiri pentru toate cele 43 de strazi ale sale, dupa
ce consiliul local a adoptat o decizie in acest sens. Inițiativa de a da denumiri străzilor a fost
lansată în cadrul unor discuții a cetățenilor din sat de pe un site de socializare. Printre denumirile
cele mai interesante se numără: Lălești (primul nume al satului Sculeni), Stan Posadnicul (primul
proprietar al moșiei Sculeni); Luca Arbore, Caracaș, Podul Alb – denumiri ce țin la fel de istoria
Sculeniului și care sunt indicate pe plăci.
Satul Chirileni. Chirileni este un sat și comuna din raionul Ungheni conform Legii nr.
764-XV/2001 privind organizarea administrativ-teritoriala a Republicii Moldova.
Satul Chirileni este o localitate in Raionul Ungheni situata la latitudinea 47.3801
longitudinea 27.7761 si altitudinea de 82 metri fata de nivelul marii. Aceasta localitate este in
administrarea or. Ungheni. Conform recensamintului din anul 2004 populatia este de 1 996
locuitori. Distanța directă pîna în or. Ungheni este de 17 km. Distanța directă pîna în or. Chişinău
este de 126 km, având o suprafață de aproximativ 1.87 kilometri pătrați, cu un perimetru de 8.42
km.
Prima atestare documentară a satului Chirileni este de la 7 iunie 1594. Așezări omenești
pe aceste meleaguri au existat din cele mai vechi timpuri. Tezaurul de monede romane, găsite la
Chirileni și studiate de savanți, mărturisește despre relațiile pe care le-a avut populația băștinașă
cu cea din Imperiul Roman.
În perioada medievală, însă, sătenii de aici, fiind răzeși, aveau loturi de pamant și pe
moșiile satelor Bumbăta, Făgădau, Petrești, Medeleni,
Stolniceni si Bușila. Pe moșia lui Chirilă, conform unor
surse, s-ar fi strămutat țăranii din satele Dănuțeni
(actualmente Ungheni), Mărăndeni, Buciumeni, Florești,
Slobozia și altele. Date despre evoluția localității le găsim
în "Dicționarul statistic al Basarabiei" din 1923: "Satul
este vechi și format în intregime din răzeși moldoveni 25.
Dupa documentele ce le au, satul exista din a doua

25
Gh.Ghibanescu. Surele si izvoade. Bucuresti, voi.XXII, 1934, pag. 109

53
jumatate a secolului XVIII. In 1864 s-a ridicat în piatra biserica Sfantul Neculae. Prima
proprietareasa a satului a fost Chira, in 1860, de unde satul și-a luat numele. Regiune de colina,
Dealuri; Britcaia, Șoltoaia, valea Șoltoaia, paraul Tulpan, înaltimea Chirileni.
Zamfir Arbore in "Dicționarul geografic al Basarabiei" (București, 1904)26 completează
informația despre așezarea satului: "Chirileni, sat de răzeși în jud. Bălți, așezat în valea Șoltoi".
Incepe la poalele muntelui Măgura, Lungimea 30 km până la Prut. Aici sunt așezate satele
Ciolaceuca, Chirileni, Petrești și colonia germană Șoltoi. Toate aceste sate se afla pe partea
dreapta. In fundul văii se afla 6 heleștee mari si 5 mici"27.
Un alt document din 17 iunie 1670 arată că Chirileni se află în apropierea Buciumenior și
Medelenilor și că vechea seliște a salului se numea Nemișei, denumirea care provine, fără
îndoială, de la termenul nemeși, cu care în unele documente din sec. XVI erau atestați
proprietarii proveniți din rândurile boierimii, rămași fără dregătorii, adică nu erau demnitari la
curtea domnească. (Din termenul maghiar nemes, "nobil".) Nemeșii aveau obligații militare și
constituiau o categorie fiscală deosebita. De obicei, proveneau din randurile vitejilor boieriți de
domn. Deci, cei care populau seliștea Nemișei, erau din numărul vitejilor, oșteni călare din
oastea cea mică, proveniți din rândurile curtenilor voievodali, boiernașilor și țăranilor liberi.
Aceasta informație are importanță, pentru populația mai multor sate din împrejurimile
Chirilenilor.
Alte informații care contribuie la descrierea propusă de noi în acest subcapitol din teză de
licență, de a prezenta obiectiv localitățile din raionul Ungheni din perspectiva evoluției lor, este
și consemnarea făcută în 1706, de Antioh Constantin voievod, care întărește uric lui Razmeriță
Brana, căpitan de darabani, pentru a stapâni satul Hărmănești, pe Prut. Se arată și hotarele
acestuia: Tifuneni, lunca Prutului (șleau), Șoltoaie, Valea Hameniții, Chirileni, hotarul Semenilor,
drumul Sorocii, hotarul golaieștilor (actualul sat Măcărești)28.
În octombrie 1809, din porunca Divanului Moldovei, se face hotărnicirea moşiei
Medelenilor. Pe locurile care au provocat conflicte între vecini s-au pus pietre de hotar.29
Conform harţii topografice din 1832, satul era alcătuit din doua mahalale: una a boierilor,
adică a răzeşilor, şi alta a ţăranilor dependenţi care trăiau în mahalaua Ţigăi. În 1833 a bântuit
holera, o parte din populaţie a părăsit satul, plecând pe alta moşie şi întemeind satul Chirileni din
raionul Sîngerei de astăzi30.

26
Zamfir Arbore in "Dicționarul geografic al Basarabiei" (București, 1904) (p.57)
27
Zamfir Arbore in "Dicționarul geografic al Basarabiei" (București, 1904), p.204
28
Catalogul documentelor moldovenesti din Directia arhivelor centrale. Bucurosii, 1975, vol.V, p.26,
documentul.95.
29
Boga L.T. Documente basarabene. Chişinău, 1938. voi.XXI, p.263
30
Ina Turtureanu. teza de dipiomă. pag.18

54
 Treptat creşte numărul populaţiei satului. In 1854 erau 46 gospodarii cu 149 bărbaţi şi
189 femei, în 1859 - 90 gospodarii cu 206 bărbaţi şi 215 femei 31. În 1867 comitetul de statistică
al regiunii Basarabia a publicat registrul proprietăţilor funciare la data de 1 ianuarie 1865. Satul
Chirileni este pomenit de trei ori: Chirilenii răzeşilor- 1406 desetine; Chirilenii, loc necultivat al
moşierului Buznea - 394 desetine; Chirilenii, teren necultivat al urmaşilor moşierului Vartic.
La 24 februarie 1861, răzeşii mai înstăriţi din Chirileni vând unor ţărani din satele vecine
Petreşti şi Floreşti 36 fălci de pământ.
Dicţionarul geografic al Basarabiei de Zamfir Arbore arată ca satul Chirileni era populat
de 1090 oameni, dispunea de 610 vile mari, avea vii şi grădini. În 1915 în sat erau 130
gospodarii, 2000 de oameni. Gospodarii aveau 198 cai, 545 vite mari, 1600 oi.
Unul din evenimentele cele mai importante a fost deschiderea şcolii parohiale, în 1885, în
care, sub îndrumarea preotului Ion Groapă, învăţau 12 copii. In 1889 se întemeiază şcoala de stat
sau ministerială, cum i se spunea în documentele timpului. Conform Anuarului învăţământului
primar pe anul 1933, la Chirileni erau 379 copii de vârstă şcolară, dar în cataloagele şcolii
primare erau înscrişi doar 203.
Spre sfârşitul anului 1949, la Chirileni se organizează colhozul . Colhozul din Chirileni se
numea "1 Mai" , ulterior s-a unit cu "Leninski komsomol" din Buşila. Datorită unei economii
puternice, colhozul a construit ferme, făţări mecanizate, uscătorii de tutun, şcoli şi grădiniţe în
ambele sate, o casă de cultură pentru 450 locuri la Chirileni, un club la Buşila, magazine pentru
toate tipurile de mărfuri, drumuri asfaltate, o moară, o tabără pentru odihna elevilor, bai, case
pentru specialişti, un ambulatoriu, alte obiective de producţie şi de menire social - culturală.
Infrastructura locală și sfera socială. În 1995 a fost instituită cooperativa „Fragoria”.
Colhoznicii au fost împroprietăriţi cu pămînt.
Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 1996 de
oameni, dintre care 49.65% - bărbaţi și 50.35% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul
satului: 99.50% - moldoveni, 0.15% - ucraineni, 0.15% - ruşi, 0.05% - găgăuzi, 0.05% - ţigani,
0.10% - alte etnii.
În satul Chirileni au fost înregistrate 664 de gospodării casnice la recensămîntul din anul
2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.0 persoane.
Satul Petreşti, este o localitate dn Raionul Ungheni situata la latitudinea 47.3088
longitudinea 27.7451 si altitudinea de 107 metri față de nivelul mării. Aceasta localitate este în
administrarea or. Ungheni. Conform recensamintului din anul 2004 populația era de 3 802
locuitori. Distanța directă pîna în or. Ungheni este de 12 km. Distanța directă pîna în or. Chişinău
este de 127 km.

31
Spiski naselionnîh mest Rossiiskoi imperii. Bessarabskaia oblasti. Sankt-Petersburg, 1861, p.110.

55
 Suprafața totală e de: 4501,01 ha, dintre care: pămînt arabil
– 3215 ha, pășuni – 486,59 ha,culturi multianuale- 36,26
ha, teren proprietate puboică – 118,001 ha, teren proprietate
de stat- 752,11 ha, teren proprietate privată – 677,32 ha,
suprafețe irigate – 640 ha.
Satul Petrești are o istorie multiseculară. Conform unei
legende, denumirea satului provine de la niște pietre sau
prundiș care se aflau în cantități mari în apropierea acestei
așezări. O altă versiune susține că numele satului provine
de la un oarecare Petru, care a fost unul din primii locuitori
ai satului.
Este inconsistentă legenda, potrivit căreia denumirea
satului Petrești provine de la țarul Rusiei Petru I, sosit în
Moldova în timpul campaniei de la Prut (1711), care s-a vehiculat în perioada sovietică.
În perioada romană, pe teritoriul unde în prezent se află satul Petrești, au existat vetrele a trei
sate, devastate de huni în anul 376. Aici, au fost identificate urme de case arse, obiecte casnice,
mai ales vase de argilă. Mai tîrziu, în jurul anului 1000, se presupune că ar fi existat un alt sat,
căci în acest loc au fost atestate 10 movile funerare ce conțineau fragmente de vase de lut din
epoca migrației popoarelor.
Prima atestare documentară a satului Petrești este făcută la 15 septembrie 1583. Domnul
Moldovei, Petru Șchiopu, prin hrisovul său a poruncit: „…am dat și am miluit sfîntă mănăstire
Galata, un sat anume Petreștii, în ținutul Cîrligului supt bucovină și cu poieni buni de fîneță și cu
locuri de prisăci în deal, la fîntînă. Care sat Petreștii au fost drept domnescu, asculătoriu de
ocolul Iașilor”.
Indicii economico –sociali. Sectorul economic al comunei Petreşti cuprinde: Gospodării
ţărăneşti - 34, Antreprenori pe patent – 23, SRL- 4 : SRL "Penpavex", SRL "Gârla Mare",SRL
"Aspidistra",SRL "Confort", S.A – 1, Magazine comerciale-19, Baruri – 1, Cafenele- 1.
Fondul locativ constitue 82.480 m patraţi. Numărul caselor 1457, fara stăpîn 12;
lungimea reţelei de apă- 3 km; 200 gospodarii dispun de apeduct, 1095 fîntîni, lungimea reţelelor
de canalizare 2 km, eficienţa construcţiilor de canalizare 50 m cubi în 24 de ore, lungimea
drumurilor asfaltate – 3 km.
În sat sunt 9 magazine cu o suprafaţă de 450 m patraţi, o cafenea cu 12 locuri în
alimentaţia publică, o casa de deservire socială, o frezărie cu o baie publică.Un oficiu poştal,un
spital cu 25 de paturi- loc şi o policlinică cu 50 viteze într-un schimb,o instituţie preşcolară şi o

56
şcoală cu 894 de elevi, o instituţie de cultură cu 220 de locuri,o instituţie cinematografică, 3
biblioteci cu o capacitate de 800 cititori şi 4 stadioane.
Infrastructura locală și sfera socială. În Petrești funcționează de mai bine de patru ani
Centrul Comunitar pentru Copii și Tineret “Alter ego”. Este este primul centru de acest tip
deschis în raionul Ungheni. Are implementate deja cinci proiecte, valoarea totală a cărora
depășește suma de 200 mii lei. Printre acestea se numără: “Prevenirea traficului de ființe
umane”, finanțat de Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului; “Tinerii
de azi viitorul de mîine” – fundația Monsanto în cadrul proiectului “Promovarea ideilor
tinerilor”; “Centrul de zi pentru copiii dezavantajați”, finanțat de Direcția Elvețiană pentru
Dezvoltare și Cooperare.
Sectorul asociativ a satului Petresti îl constituie ONG "Pro-Petreşti", anul fondării-2003,
10 membri, 5 proiecte implementate, finanţatorii principali - Direcţia Elveţiană pentru
Dezvoltare şi Cooperare, Fundaţia SOROS, Fundaţia MONSANTO. Domeniul de activitate -
copii, tineret.
Centrul de Sănătate Petreşti. Pînă în anul 1940 deservirea medicală a petreştenilor era
înfăptuită de către felcerul Gheorghe Nacu,ce avea un ambulatoriu propriu,utilizat pînă în anii 80
ai secolului XX.Ulterior a fost construită o clădire cu altă destinaţie, dar transformată în spital de
sector,azi - CS. Deservirea pacienţilor în prezent,conform poliţei de asigurare,o înfăptuiesc 14
specialişti, cu o vastă experienţă de muncă.
În satul Petrești activează Liceul Teoretic Român "Gaudeamus". În cadrul liceului
funcţionează 4 clase după programul "Pas cu Pas". La ora actuală baza tehnico-materială a
liceului e satisfăcătoare. Instituţia este compusă din Blocul "A" cu 15 săli de clasă (reabilitat prin
suportul F.I.S.M în 2003 ) şi blocul "B" cu 15 săli de clasă, 2 săli de sport, o clasă de
calculatoare, atelier şi menaj.
Resurse naturale. Sub raportul resurselor hidrice moșia satului Petrești se caracterizează
printr-o zonă centrală dificitară încadrată spre sud și est de sectoarele străbătute de rîul Prut și
Gîrla Mare, Șoltoaia și Vladnic. Din cantitatea totală a precipitațiilor atmosferice căzute într-un
an mediu, dar care este destul de redusă, doar 14-17% alimentează pîraiele, rîul Prut și lacurile,
cea mai mare parte se consumează prin infiltrație și evaporare. Aceasta situație justifică
preocuparea din cele mai vechi timpuri a locuitorilor din această zonă de a amenaja iazuri care să
suplimenteze rezervele de apă necesare agriculturii.
Aflîndu-se în zona Mării Negre, satul Petrești are și ape sărate presate răspîndite în
depunerile cainozoice, cu adincimea lor înclinată în direcția sud, unde se observă și sărarea
orizonturilor lor de jos a apelor subterane.Forța apelor presate în partea de nord constituie 200–
250 m, iar în partea de su rar atinge 100 m.

57
 Deasemenea pe moșia satului Petrești se pot întîlni ape hidrogeno-sulfurate, sărate, ioda-
bronate ș.a. Apele subterane din localitate a căror existență este strînsă legată de condițiile
geologice, fizico-geografice și situarea ei în zona Marii Negre, sunt reprezentate prin strate
acvifore de adincime(captive) cît și prin strate libere(acvifere).Straturile acvifore captive sunt
puțin exploatate, cercetate și folosite. În ce privește straturile libere (acvifere) sunt reprezentate
prin cele freatice situate la partea superioară a platourilor, la adîncime de 10–30 m. Ele sunt ușor
alcaline (PH=7-7,5), cu o temperatură în jur de 9⁰C. Anume ele asigură alimentația obișnuită cu
apă.
Satul Pîrliţa este un sat şi comună din raionul Ungheni. Satul are o suprafaţă de circa
2.48 kilometri pătraţi, cu un perimetru de 9.70 km. Din componenţa comunei fac parte
localităţile Hristoforovca și Pîrliţa. Localitatea se află la distanța de 16 km de orașul Ungheni și
la 95 km de Chișinău. Satul Pîrlița a fost menționat documentar în anul 1490.
La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 4474 de oameni, dintre care
48.84% - bărbaţi și 51.16% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului: 79.57% -
moldoveni, 16.56% - ucraineni, 2.70% - ruşi, 0.04% - găgăuzi, 0.04% - bulgari, 0.02% - evrei,
0.76% - ţigani, 0.29% - alte etnii.
Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia la nivelul comunei Pîrliţa
constituia 5044 de oameni, dintre care 49.05% - bărbaţi și 50.95% - femei. Compoziţia etnică a
populaţiei comunei: 81.32% - moldoveni, 15.09% - ucraineni, 2.54% - ruşi, 0.04% - găgăuzi,
0.04% - bulgari, 0.02% - evrei, 0.67% - ţigani, 0.28% - alte etnii.
În comuna Pîrliţa au fost înregistrate 1638 de gospodării
casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării
era de 3.1 persoane.
Satul Pîrlița a fost menționat documentar în anul 1490.
Pârlita, sau Raica, a fost un târguşor, în jud. Bălţi, aşezat în
valea Delea, lângă linia căii ferate Ungheni-Chişinău.
Făcea parte din volostea Ungheni. În 1904 avea 203 case,
cu o populaţie de 2637 suflete; biserică; şcoală elementară,
unde se învaţă ruseşte. Ţăranii posedau pământ de
împroprietărire 1587 desetine; proprietara, 977 desetine.
În satul Pîrlița funcționează un muzeu al tradiției populare
locale, numit și "Muzeul viu de la Pîrlița", deoarece
muzeografii demonstrează "pe viu" cum preparau hrana
strămoșii noștri, cum țeseau, etc. El este rodul entuziasmului muzeografilor și al sponsorizărilor
unui om de afaceri local.

58
CAPITOLUL III. CARACTERIZAREA ECONOMIEI
RAIONULUI UNGHENI.

3.1 Agricultura
Potenţialul economic al raionului Ungheni este complex, remarcîndu-se, în mod special,
agricultura - sector cu largi rezerve şi posibilităţi, determinate de calitatea solului, de factorii de
climă şi resursele umane. Agricultura este o ramură cu tradiţii în raion şi activităţile sunt axate pe
cultivarea culturilor cerealiere, tehnice, legumicole, a fructelor, viţei de vie, pentru creşterea
vitelor, a porcinilor şi a păsărilor.
Agricultura este una din ramurile principale ale economiei raionului. Este un sector cu un
mare potenţial economic şi cu largi rezerve şi posibilităţi determinate de calitatea solului,
factorii de climă şi resursele umane.
Activităţile de bază sînt axate pe cultivarea culturilor cerealiere, tehnice, legumicole,
fructelor, viţei de vie şi furagere, creşterea vitelor, porcinelor şi a păsărilor.
Sectorul agricol este reprezentat în mare parte de gospodării ţărăneşti (13559) de dimensiuni
mici, ponderea celor care deţin suprafeţe de peste 10 ha este de doar 0,8% (media regională –
1,0%).

59
 Raionul este avantajat de o bază tehnico-materială relativ bună, numărul de tractoare ce
revin la 1000 ha de terenuri agricole este de 12,4, puţin mai mare decît media regională -11,2
unităţi.
Dezvoltarea sectorului contribuie foarte mult la creşterea nivelului de trai al locuitorilor
din mediul rural.
Structura terenurilor agricole din raionul Ungheni
Ramura de bază a economiei raionului este agricultura. Din suprafaţa totală 40 %
reprezintă terenuri agricole. Ponderea cea mai mare în terenurile agricole o au terenurile arabile -
89% . În structura semănăturilor ponderea majoră a suprafeţelor o deţin culturile cerealiere –
57%, urmate de culturi tehnice - 28%, legume şi bostănoase – 2%.
Structura terenurilor arabile - 38746 ha
 Culturi cerealiere - 22023 ha - 57%
 Culturi tehnice - 11086 ha - 28%
 Legumicole şi bostănoase - 887 ha - 2%
Suprafaţa plantaţiilor multianuale constituie 3741 ha. Plantaţiile viticole constituie 69%
din suprafaţa plantaţiilor multianuale.
 plantaţii viticole - 1147 ha – 69 %
 livezi - 2594 ha – 31 %
Principalele întreprinderi cu profil agricol din raionul Ungheni sunt: Agrosol axa SRL,
Bujor Vitalie GT, Unvin-Agro SRL, Stefland SRL, Faunas Prim SRL, Cucu Timofte GT,
Patrascu Mihai GT, Liversina SRL, Uncermol CAP, Agroservice din Ungheni SA, Coleus SRL,
Cater Sergiu GT, Ciocan Ion II, Alpinia SRL, Via-Agro SRL, Fortina Labis SRL etc.
Industria de procesare a producţiei agricole este reprezentată de agenţii economici care
prelucrează materia primă în unităţile de morărit, de panificaţie şi combifuraje, în întreprinderile
de producere a mezelurilor, a conservelor din fructe şi legume, a băuturilor alcoolice şi
răcoritoare. O pondere de peste 80 % în industria raionului Ungheni o are pregătirea fibrelor,
filarea, fabricarea de covoare şi preşuri.

3.2 Industria
Ungheni este unul din cele mai active orașe din Republica Moldova, în ce privește
atragerea resurselor financiare din proiecte, alocarea granturilor și investițiilor pentru dezvoltarea
economiei și infrastructurii orașului. Au fost create zone libere privind activitatea de
antreprenoriat, întreprinderi mixte cu participarea investițiilor străine. Avantajul plasării
geografice constă în căile de tranzit și vamale de ieșire spre Europa Centrală, condiții pentru

60
dezvoltarea unei zone agricole ecologic pure. Problema care există în regiune este criza de cadre
calificate necesare la condițiile economiei de piață.
În orașul Ungheni sunt înregistrați circa 1250 agenți economici, cea mai mare parte
activează în domeniul comerțului – 179, de asemeni în alte ramuri ale economiei locale: industrie
– 38, agricultură – 29, construcții – 16, transport – 3. Vânzările nete în economia locală au
înregistrat creșteri semnificative în ultimii ani, în anul 2002 ajungând peste 505 mln. lei.
Repartizarea veniturilor pe ramuri ale economiei locale este relativ constantă: în industrie
veniturile au fost de peste 218 mln. lei sau 43%, în sfera prestări servicii – 290 mln. lei sau,
respectiv, 57%. Pe lângă acestea, un aport deosebit la asigurarea securității și ordinii publlice,
activează Întreprinderea de Stat „Servicii Paza M.A.I.” subdiviziunea Ungheni, în componența
căruia este inclusă atît garda de corp cît și paza fizică a blocurilor și clădirilor comericiale.
Orașul are o industrie diversificată, fiind reprezentat de întreprinderi din industria
alimentară, ușoară, de confecții și a materialelor de construcție. Resursele de muncă în industrie,
estimate la 1 ianuarie 2003, constituie 2.167 persoane. În sectorul industrial activează peste 38 de
întreprinderi.
În industria alimentară principalele întreprinderi sunt: „Ungheni Vin” care se ocupă cu
producerea vinului, S.A. „Ecovit” – producător al conservelor și sucurilor, Fabrica de conserve,
S.A. „Cereale-Prut”, S.R.L. "Danova-Prim". În industria ușoară și de confecție activează: S.R.L.
„Moldabela”, producător de covoare, ÎCS "Lear Corpration" S.R.L.care se ocupă cu
confecționarea huselor avînd circa 700 de angajați.
Indutria ușoare este una din subramurile cele mai reprezentative ale orașului.În 1980 e a
fost fondată întreprinderea „Covoare-Ungheni” este cea mai mare fabrică de covoare din
Moldova cunoscută de către cumpărătorii din țară și de peste hotare pentru calitate și
originalitatea lor. În 2001, fabrica „Covoare Ungheni” a fost divizată în două întreprinderi
separate: „Moldabela”, care produce covoare și „Covoare Ungheni”, care produce fibre textile –
materie primă pentru covoare. Cifra de afaceri a fabricii „Moldabela” pentru anul 2006 a
constituit 21 milioane de dolari. Produsele „Moldabela” sunt exportate în aproximativ 30 de state
din întreaga lume: Uniunea Europeană, CSI, America și Asia. S.R.L.„Pro Style” care se ocupã cu
confecționarea îmbrăcămintei,având 200 de angajați, iar cifra de afaceri oconstituie peste 4 mln.
lei.
În domeniul construcției activează 2 întreprinderi ce confecționează materiale de
construcție: „Javelin N.A.” S.R.L. și „BNV” S.R.L. În domeniul ceramicii: „Ceramica-Ungheni”
S.A., unica întreprindere de ceramică din republică. În domeniul transporturilor activează 3
întreprinderi, cele mai principale fiind: „Rincor Prim” S.R.L. – transportul comunal.

61
 Infrastructura de afaceri. Principalele organisme implicate în susţinerea mediului de
afaceri la nivelulul raionului Ungheni sunt:
1. Camera de Comerţ şi Industrie: Legea "Cu privire la Camera de Comerţ şi Industrie"
nr.393-XIV din 13.05.1999 confirmă statutul Camerei ca "o organizaţie nonguvernamentală,
autonomă şi independentă, "care reprezintă interesele în ansamblu ale întreprinzătorilor din
Republica Moldova. Camera este persoana juridică de drept public şi în aceasta calitate
beneficiază de susţinerea statului".
2. Centrul de suport al Businessului (CSBU): este o organizaţie non-guvernamentală cu o
echipă dinamică destinată celor care îşi încep o afacere, sustinând creşterea sectorului
întreprinderilor private, stimulând reforma economică, şi prestând servicii profesionale atât
businessului începator cât şi celui în dezvoltare.
3. Zona economică liberă Ungheni – Business: a fost creată la iniţiativa Autorităţilor
Publice Locale şi a agenţilor economici pe baza cărora s-a creat zona, fundamentată în Agenda
Locală 21 prin legea R. Moldova Nr.1295-XV din 25.07.2002 în zona industrială a oraşului
Ungheni cu durata de funcţionare de 25 ani şi suprafaţa de 41.55 ha. Prin activitatea sa, ZEL
"Ungheni-Business" urmează să stimuleze dezvoltarea economică a zonei, precum şi a republicii
în ansamblu.
Tradiţională pentru raion este şi producerea obiectelor de ceramică. La Ungheni activează
de peste jumătate de secol fabrica de ceramică artistică.
O importanţă deosebită în dezvoltarea economică a raionului o au cele peste 3650
întreprinderi mici şi mijlocii, care se regăsesc în toate ramurile de producţie şi prestări de
servicii.
Telecomunicaţiile şi utilizarea informaţionale reprezintă un domeniu care, din an în an ,
înregistrează tot mai mari progrese. Diversitatea şi calitatea acestor servicii a crescut
considerabil. Sistemul bancar este reprezentat de 11 filiale ale băncilor din Republica Moldova.
Piaţa asigurărilor este reprezentată de filialele majorităţii agenţilor de asigurări din
republică.
Oportunităţi de afaceri. Pentru a atrage investiţii de capital străin şi autohton, raionul
oferă multiple avantaje:
- Sistemul zonei Economice libere (ZEL) „Ungheni-Business”
- Resurse naturale
- Materii prime ieftine
- Poziţia geografică (la frontieră cu uniunea Europeană)
- Cadrul legislativ menit să creeze condiţii favorabile dezvoltării afacerilor
- Achiziţionarea de drepturi de proprietate industrială şi intelectuală.

62
 O oportunitate specială de afaceri pentru investitorii străini şi autohtoni o constituie Zona
economică liberă (ZEL) „Ungheni - Business”, care acordă un regim prefirenţial pentru
rezidenţii săi. În prezent, aici sunt înregistraţi 42 de rezidenţi cu diferite genuri de activitate,
numărul angajaţilor este de peste 1900 persoane. Volumul total de investiţii în ZEL a atins cifra
de 31,8 mln. USD: 25,7 milioane USD au fost investiţi în fonduri fixe, iar 6,1 mil. USD în
infrastructură.
Conform Ratingului Performanţei Investiţionale Regionale (RAPIR) elaborat de Expert-
Grup, raionul Ungheni este situat pe poziţia 15 din 38. Raionul este situat destul de favorabil în
sub-ratingurile Performanţei Investiţionale Curente (poziţia 6) şi a Dinamicei Performanţei
Investiţionale (poziţia 3). Totuşi, poziţia generală a fost negativ influenţată de sub-ratingul
Stabilităţii Investiţionale (poziţia 25) si a Diversificării Investiţionale (poziţia 32). Aceasta relevă
faptul că deşi rata medie de creştere a investiţiilor în raion pe parcursul anilor 2004-2008 a fost
relativ înaltă, iar în 2008 volumul investiţiilor a crescut puternic, această tendinţă nu a fost
stabilă, iar investiţiile nu au fost repartizate uniform pe toate sectoarele economiei locale.
Avantajele investiţionale ale raionului au determinat o activitate antreprenorială mai
intensă în raion, numărul de întreprinderi care revin la 1000 de locuitori cu vîrsta aptă de muncă
a constituit 3,8, în timp ce media regională, în 2008, a constituit 3,6. Totuşi, o diferenţă atît de
mică este explicată de raportul relativ mic caracteristic întreprinderilor agricole, precum şi de
activitatea întreprinderilor de dimensiuni mai mari. Nu este de mirare că raionul posedă o bază
impozabilă superioara mediei regionale, valoarea veniturilor locale cu excepţia transferurilor per
capita a constituit 395,9 lei faţă de 378,5 lei media pe regiune.
Principii de abordare a dezvoltării socio-economice a raionului Ungheni țin de adoptarea
Strategiei de dezvoltare (2011) definite în proiectul Strategiei “Moldova 2020” și în contextul
oferit de priorităţile regionale definite în Strategia de Dezvoltare Socială şi Economică a
Euroregiunii Siret – Prut – Nistru şi Strategia de Dezvoltare Regională, Regiunea de Dezvoltare
Centru.
În urma analizelor efectuate, au fost identificate problemele prezente în domeniile de
dezvoltare, oportunităţile şi ameninţările care ar putea influenţa situaţia din raion, priorităţile de
dezvoltare strategică a raionului pentru următorii 9 ani în cele 6 domenii prioritare pentru
dezvoltarea socio-economică a raionului, precum şi la identificarea măsurilor care sînt necesare
pentru atingerea viziunilor.
Zona Economică Liberă Ungheni - Business
şi Casa Antreprenoriatului Ungheni cu Incubatorul de
Afaceri reprezintă un fenomen nou pentru oraşul
Ungheni şi întreaga regiune, constituie o investiţie pe

63
termen lung pentru dezvoltarea afacerilor. ZEL este un teritoriu separat, ingrădit, cu o suprafaţă
de circa 40 hectare, care funcţionează după o lege specială adoptată de parlamentul Republicii
Moldova la 27.VII.2002. Sunt câteva oraşe care dispun de asemenea zone, cea din Ungheni, este
a doua după Chişinău după ritmul de dezvoltare.
Infrastructura Zonei Ungheni Business
I.Teritoriul de baza - 25,24 ha
II. Teritoriul subzonei "Scopos-Trimexpo" - 4,64 ha
III. Teritoriul subzonei "Simex-Ungheni" - 0,73 ha
IV. Teritoriul subzonei "Covoare-Ungheni" - 11,73 ha
TOTAL (teritoriu cu regim vamal) - 42,34 ha
ZEL "Ungheni-Business" este creată pe baza a unor mari întreprinderi industriale, dezvoltarea
activităţii cărora se datorează infrastructurii: Acces la calea ferată de tip european şi rusesc;
Acces la drumuri auto locale şi internationale; Apeduct; Canalizare; Sisteme de telecomunicaţii
şi termoficare; Gaze naturale; Energie electrică; Incăperi de producere, oficii, utilaje, depozite.
Avantaje Economice. Rezidenţii ZEL "Ungheni-Business" au următoarele priorităţi faţă
de alţi agenţi economici din Republica Moldova: facilităţi la plata impozitului pe venit - 7.5 %;
TVA la cota "zero"; posibilitatea de a închiria încăperi pe o perioada de până la 25 ani;
posibilitatea de a arenda terenuri libere; posibilitatea asamblării de produse finite, prin aducerea
subansamblelor necesare din diferite părţi ale globului; posibilitatea angajării de forţă de muncă
calificată; posibilitatea de a transfera capitalurile şi profiturile în străinatate; acces la calea ferată
de tip european şi rusesc; garanţii (Art. 13 punct 2).
Lansarea unei afaceri in ZEL "Ungheni-Business" necesită cheltuieli minimale,
deoarece poate pune în valoare potenţialul unui şir de întreprinderi din diverse ramuri, care deja
dispun de capacităţile necesare de producţie şi spaţii asigurate cu energie electrică, legatură
telefonică, apă, gaz, energie termică, depozite, frigidere, căi ferate de acces. Aceste subdiviziuni
au relaţii economice strânse cu majoritatea tărilor din CSI, şi în primul rand cu Ucraina, Rusia,
Belarus, precum şi cu România, Italia, Bulgaria, Ungaria, Albania, Bosnia şi Hertegovina,
Croaţia, Macedonia, Serbia şi Muntenegru etc. Oraşul Ungheni dispune de multiple cadre de
înaltă calificare.
La etapa actuală sunt înregistraţi 61 de rezidenţi în ZEL, cu diverse genuri de activitate:
Producerea producţiei industriale pentru export - 60 %; Sortare, ambalare, marcare şi alte
operaţiuni cu mărfuri tranzitate prin teritotiul R. Moldova - 15%; Alte genuri auxiliare: servicii
comunale, depozitare, construcţii, alimentaţie publică, servicii de arendă, etc. - 25%;
Originea rezidenţilor: Republica Moldova – 23; Belgia-1; Rusia-1; România-7; Italia-5;
Austria-1; Belorus-1; Israel-2; Germania-10; Ucraina-3; Turcia-2.

64
 Rezidenţi ai ZEL "Ungheni-Business" pot deveni orice persoană fizică sau juridică
înregistrată în calitate de subiect al activităţii de întreprinzător în Republica Moldova. Selectarea
rezidenţilor se efectuează pe baza de concurs, tinându-se cont de volumul şi caracterul
investiţiilor preconizate, participarea la dezvoltarea infrastructurii, volumul producerii, crearea
locurilor noi de muncă, alte criterii.
Volumul total al investiţiilor în zonele libere, pe parcursul întregii activităţi, la 1
ianuarie 2013 a constituit 169,4 mil. dolari SUA, dintre care în 2012 au fost investite 24,9 mil.
dolari SUA sau de 1,6 ori mai mult decît în anul 2011. Din volumul total al investiţiilor pentru
anul 2013, 51,9 mil. dolari SUA revin ZAL "Expo-Business-Chişinău", 49,4 mil. dolari SUA -
ZEL "Ungheni-Business"
Infrastructură şi mediu. Începînd cu anul 2002 în raion s-a început implementarea
programului de gazificare prin construcţia gazoductului de presiune înaltă Călăraşi – Ungheni
care a soluţionat parţial problema alimentării cu gaze naturale a oraşului Ungheni şi a raionului.
Pentru soluţionarea problemei în anul 2006 a început construcţia gazoductului de presiune înaltă
Şăndreni – Ungheni cu lungimea de 48 km şi 2 staţii de distribuţie cu capacitatea de 5 mii
m3/oră (Morenii Noi ) şi 10mii m3/oră (Mănoileşti). Construcţia gazoductelor nominalizate nu
au îndestulat necesităţile raionului Ungheni, ulterior SA „Moldova –Transgaz” a construit
gazoductul Bălţi-Sîngerei-Făleşti –Ungheni cu Staţia de Distribuţie a Gazului la s.Todireşti. În
acest fel teritoriul raionului are acces la aprovizionare cu gaze de pe întreg teritoriul R. Moldova.
Reţelele de distribuţie de presiune joasă constituie 174,4 km, 15 puncte de distribuţie şi 107
dulapuri de distribuţie.
Pentru aprovizionarea cu apă a raionului Ungheni în anul 2005 a fost efectuat studiul de
prefezabilitate care prevedea aprovizionarea din următoarele surse de apă:
1.SP-1 s. Blindeşti cu o reţea de aprovizionare de 133,8 km.
2. SP-2 s. Zagarancea cu o reţea de aprovizionare de 62,97 km.
3.PAS -3 s. Costuleni cu o reţea de aprovizionare de 28,94 km.
Lungimea totală a apeductelor este de 225,71 km.
În prezent, este construită reţeaua de 24,7 km de la priza de apă din s. Zagarancia care
ajunge pînă la or. Corneşti.
Sînt proiectate apeductul cu apă tehnică spre satul Todireşti cu lungimea de 5 km şi
apeductul cu apă potabilă spre satul Buşila, Chirileni şi Grăseni cu lungimea de 14 km. Se află în
stadiul de aprobare pentru finanţare din fondul de dezvoltare regională ADRC proiectul de
aprovizionare cu apă potabilă a 12 localităţi cu lungimea de 20 km .
Transport. Ungheniul are o rețea de drumuri de importanță națională și locală bine
dezvoltată, fiind un important nod feroviar și punct de frontieră vamal ce conectează rețeaua

65
internă cu exteriorul. Stația de cale ferată Ungheni este punct internațional de trecere; se
efectuează transport de mărfuri și de pasageri. Reprezintă cel mai mare nod de cale ferată din
centrul țării.
Se preconizează construcția autostrăzii Ungheni-Iași-Târgu Mureș, conectându-se cu
Autostrada Transilvania.
Orașul dispune și de un port fluvial pe Prut care se află în gestiunea Întreprinderii de Stat
”Portul Fluvial Ungheni”. Portul fluvial Ungheni este unul din cele patru porturi fluviale
existente în prezent în Republica Moldova. În ultimii ani a continuat amenjarea râului Prut.
Recent, în acest sens pentru întreținerea sectorului tehnic Ungheni, au fost efectuate lucrări de
adâncime și îndreptare a albiei râului Prut pe un sector cu lungimea de 385-405 km.În perioada
2006-2010, de către întreprinderile specializate de transport auto şi naval din raionul Ungheni au
fost transportate mărfuri în volum de 437.3 mii-tone sau cu 58,9% mai puţin faţă de perioada
anului 2006. Parcursul mărfurilor a totalizat 18316,3 mii tone –km, sau cu 6,7% mai mult. În
anul 2010 cu autobuzele şi microbuzele întreprinderilor de transport auto au fost transportati
2060,5 mii pasageri, cea ce constituie cu10,9% mai mult faţă de perioada raportată. Parcursul
pasagerilor a constituit 6059,3 mii pasageri – km şi s-a mărit cu 15,2 %.
Cooperarea regională şi transfrontalieră. În perioada 2007-2011 Consiliul raional
Ungheni a promovat şi susţinut consecvent procesul de Cooperare regională şi transfrontalieră.
Politica de Cooperare regională şi transfrontalieră reiese din statutul raionului Ungheni de
membru al Regiunii de Dezvoltare Centru, al Euroregiunii Siret-Prut-Nistru şi a Politicii
naţionale de integrare europeană, din Strategia Naţională de Dezvoltare pentru anii 2008-2011,
aprobată prin Legea nr. 295-XVI din 21.12.2007 privind Strategia Naţională de Dezvoltare şi
Legea nr. 438-XVI din 28.12.2006 privind Strategia Regională de Dezvoltare.
Astfel în această perioadă au fost elaborate şi implementate proiecte regionale şi
transfrontaliere în parteneriat cu APL de nivelul I din raionul Ungheni şi APL de nivelul I şi II
din regiunile limitrofe, instituţii şi organizaţii naţionale şi internaţionale.
În perioada menţionată au fost încheiate Acorduri de colaborare transfrontaliere şi
regionale între Consiliul Raional Ungheni şi: Consiliul Judeţean Iaşi, raionul Calinkovici, R
Belarusi, Consiliul Judeţean Arad .
Consiliul raional Ungheni şi Consiliul judeţean Iaşi au elaborat un plan de acţiune ce
prevede activităţi de colaborare în domeniul social, economic, administrativ, de mediu şi de
cooperare transfrontalieră.
Forumul Regional de Investiţii ediţia a III-a a fost organizat în parteneriat cu Agenţia de
Dezvoltare Centru şi Asociaţia Euroregiunea Siret-Prut-Nistru.

66
 Pe site-urile Consiliului raional Ungheni, Asociaţiei Euroregiunii Siret-Prut-Nistru sînt
promovate activităţile de cooperare culturală internaţională, au fost depuse proiecte comune în
cadrul Programului Operaţional România-Ucraina-Moldova a Bazinului Mării Negre, precum şi
în alte programe naţionale.

3.3 Sectorul serviciilor

Educaţie, învăţămînt, tineret şi sport. Sistemul de învăţămînt are un rol primordial în

crearea premiselor pentru dezvoltarea umană durabilă şi edificarea unei societăţi bazate pe
cunoaştere. Calitatea educaţiei determină în mare măsură calitatea vieţii şi creează oportunităţi
pentru realizarea unui volum deplin a capacităţilor fiecărui cetăţean.
Reţeaua şcolară. Analiza tendinţelor demografice pe diferite categorii de vîrstă indică
păstrarea numărului relativ redus al populaţiei şcolare în următorii ani, cu efecte imediate
asupra instituţiilor de învăţămînt, fiind afectate, în principal atît şcolile din învăţămîntul primar şi
gimnazial, cît şi liceele din localităţile rurale.
În anul de studii 2011-2012 numărul total al copiilor cuprinşi cu şcoala este mai mic faţă
de anul de studii 2006-2007 cu 19% şi respectiv, cu 8% pentru elevii din licee.
În termeni economici pentru domeniul educaţiei, micşorarea numărului populaţiei
şcolare echivalează ipotetic cu faptul că în sistem apar clase complete mai puţine ceea ce duce la
optimizarea reţelei şcolare şi reducerea posturilor didactice.
Situaţia demografică nefavorabilă are drept consecinţă scăderea numărului mediu de elevi
în fiecare clasă, fapt ce duce la utilizarea ineficientă a mijloacelor financiare alocate
învăţămîntului. Studiul arată că în raion sunt 145 clase cu număr de 10-5 elevi. Marea majoritate
de astfel de instituţii ar putea fi reorganizate prin arondarea lor la şcolile de circumscripţie, iar
economiile anuale ar putea fi folosite la îmbunătăţirea calităţii educaţiei.
Educaţia şi dezvoltarea timpurie. Asigurarea accesului copiilor de vîrstă respectivă la
educaţia şi dezvoltarea timpurie este un obiectiv major al autorităţilor publice locale.
Conform datelor statistice, în anul 2006, în raion funcţionau 39 grădiniţe cu un contingent
de 4129 copii,dar în anul 2012 funcţionau 46 grădiniţe cu un contingent de 4770 copii.
Corespunzător acestei perioade rata brută de cuprindere în învăţămîntul preşcolar a crescut de la
52% pînă la 58% .
Pornind de la doleanţele părinţilor, contingentul de copii şi posibilităţile materiale ale
comunităţilor, Guvernul a încurajat funcţionarea instituţiilor preşcolare cu program flexibil de
lucru (8, 9, 10 sau 12 ore de lucru).

67
 Complementar la serviciile educaţionale standard, au fost dezvoltate şi implementate
servicii de tip nou – psihologic, de dezvoltare fizică, psihosocială (dans, şah, computer, limbi
străine etc.).
APL au contribuit la oferirea localului, în localităţile rurale, pentru implementarea
proiectului „Îmbunătăţirea calităţii şi accesului la serviciile de educaţie timpurie în localităţile
rurale cu accent special pe grupurile vulnerabile”, „Educaţia Pentru Toţi – Iniţiativă de Acţiune
Rapidă”.
Asistenţă socială. Asistenţa socială este o componentă a sistemului protecţiei sociale şi
cuprinde un ansamblu de programe, măsuri şi servicii specializate de protejare a persoanelor,
familiilor, grupurilor aflate în dificultate, care nu au posibilitate de a-şi asigura prin eforturi
proprii accesul la o viaţă decentă din cauza unor circumstanţe de natură economică, socio-
culturală, biologică sau psihologică.
Obiectivul Direcţiei Asistenţă Socială şi Protecţie a Familiei este îmbunătăţirea calităţii
vieţii persoanelor aflate în dificultate prin asigurarea calitativă a serviciilor de asistenţă socială.
Politica de asistenţă socială în cadrul raionului este orientată în două direcţii prioritare:
-protecţia familiei şi copilului aflat în dificultate.
-protecţia persoanelor în etate şi cu disabilităţi
Sînt foarte solicitate de către beneficiari serviciile Centrulului de protecţie a familiei şi
copilului, serviciul social la domiciliu, serviciul persoanelor în etate şi cu disabilităţi, acordarea
de ajutor social şi material.
Conform datelor DASPF la situţia din 01.01.2011 sînt înregistraţi: 16550 pensionari pe
vîrstă, 727 invalizi gr.I; 3521 inv. gr.II; 446 copii invalizi, 106 familii cu 4 şi mai mulţi copii,
533 familii monoparentale cu 2433 copii, 175 copii sub tutelă; 430 mame solitare cu 543 copii,
860 de copii al migranţilor, 1238 fără ambii părinţi .
Pe perioada anilor 2008- 2012 în cadrul r.Ungheni au fost deschise două case de tip
familial cu sediul în comuna Petreşti. Numărul de 55 de persoane fără adăpost, a făcut necesară
crearea Centrului de plasament pentru persoanele fără adăpost, cu capacitatea de 45 persoane,
sediul în com. Sculeni. Ca urmare a lichidării şcolii auziliare Sculeni şi a gimnaziului-internat
din or. Ungheni, majoritatea copiilor au foast integraţi în familia biologică sau extinsă. Totodată
a apărut necesitatea creării Centrului de asistenţă socială şi protecţie a copilului, unde sunt plasaţi
23 copii.
Serviciul pentru îngrijire de tip familial a persoanelor adulte cît şi Serviciul de îngrijiri
personale la domiciliu a persoanelor ţintuite la pat fac parte din realizările serviciilor primare în
localităţi.

68
 În anul 2009 în activităţile pentru îngrijire de tip familial au fost implicaţi 10 asistenţi
familiali, iar în 2012- 14 asistenţi, care prestează servicii la 14 persoane adulte cu risc de
instituţionalizare.
Serviciul de îngrijiri personale la domiciliu a persoanelor ţintuite la pat, este serviciu
comunitar foarte solicitat, ţinînd cont că numărul ce necesită deservire este de 500 persoane.
În acest domeniu în anul 2008 au fost angajaţi 20 de asistenţi, iar în 2012- 28 asistenţi, care
asistă de 28 persoane.
Din anul 2005 pînă în prezent, de serviciile APP au beneficiat 72 copii, dintre care în
plasament sînt -29 copii, reintegraţi în familia biologică-16 copii, plasaţi în tutelă-10 copii, iar
adoptaţi -14 copii. În serviciul respectiv în 2005 activau 8 angajaţi, în 20011- 20angajaţi.
Prin intermediul Serviciului de sprijin familial şi reintegrare a fost acordat sprijin
financiar în anul 2009 la 70 familii cu 176 copii – 105,1 mii lei, 2010 la 83 familii cu 182 copii-
109.9 mii lei, 2011 – 93 familii cu 197copii,163.700 lei.
O susţinere continuă în ameliorarea sănătăţii copiilor din familiile vulnerabile este odihna
de vară. În anul 2012 au fost repartizate gratis 531 foi, 220 finanţate de Consiliul raional, 331
finanţate de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
Asigurarea accesului la servicii de asistenţă juridică, psiho-socială, reabilitare şi
resocializare a copiilor în situaţii de risc este un obiectiv ce necesită mult efort. În acest caz
rezultatele serviciilor ar fi modeste dacă în activitatea de zi cu zi nu ar fi sprijinul partenerilor,
care sunt deschişi spre colaborare.
În acest sens menţionăm că, pe parcurs la nivel raional s-a creat o reţea de parteneriate
sociale, cum ar fi : OO „EveryChild” filiala din Moldova, Fundaţia „Terre des hommes”,
Asociaţia „Salvaţi copiii” Iaşi, România, Casa „Aşchiuţa”, A.O. „Alternative sociale”, A.O.
„Poarta deschisă”, AO „Sprijin şi speranţă”, A.O. „Făclia”, AO „Viitorul începe azi”,etc.
Cultură. Domeniul cultural al raionului Ungheni reprezintă un sistem instituţionalizat
de biblioteci, case şi cămine culturale, şcoli de artă, muzee cît şi monumente de artă, arhitectură,
istore, situri arheologice şi arii naturale de o rară frumuseţe, unde se constată o îmbinare
armonioasă a elementului antropic cu cel natural, o îmbinare perfectă a mediului geografic cu
civilizaţia umană.
Sistemul instituţional este reprezentat prin 126 instituţii: 57 biblioteci, 62 case şi cămine
de cultură, 3 muzee, 4 şcoli de artă. Aceste instituţii activează în localităţile raionului.
Din punct de vedere administrativ, 120 instituţii se află la balanţa autorităţilor publice
locale de nivelul I, iar 6, activează ca subdiviziuni ale Secţiei Cultură Ungheni, autoritate
publică locală de nivelul II, care activează în conformitate cu art. 43, alineat (1), litera „q” al

69
Legii privind Administraţia publică locală nr.436-XVI din 28.12.06, altor acte legislative şi
normative în vigoare.
Din punct de vedere metodic, instituţiile de cultură din raion sînt subordonate Secţiei
Cultură – organul care realizează politica statului şi raionului în domeniul culturii în teritoriu în
conformitate cu actele normative emise de Ministerul Culturii al Republicii Moldova, organele
administraţiei publice naţionale şi locale.
În casele şi căminele culturale activează 144 formaţii artistice de amatori, 27 din care au
titlul onorific „Model”.
Pe teritoriul raionului Ungheni sînt 356 de monumente, dintre care de importanţă
naţională - 148 şi de importanţă locală - 208. Conform genului acestea se clasifică în felul
următor: de istorie – 3; memoriale – 45; de arhitectură – 36; de artă – 42; arheologice – 230.
Reţeaua de educaţie artistică cuprinde 4 institu ţii de învăţămînt artistic :
- Şcoala de muzică pentru copii or. Ungheni;
- Şcoala de arte plastice or. Ungheni;
- Şcoala de arte s. Sculeni ;
- Şcoala de arte or. Corneşti ( filiala în s. Pârliţa).
Reţeaua bibliotecilor publice din raionul Ungheni cuprinde 57 de instituţii: 49 biblioteci
săteşti şi 2 orăşeneşti.
Strategia de dezvoltare a culturii în raionul Ungheni este temelia şi cursul unor noi
abordări a acestui domeniu din perspectiva dezvoltării social – economice a raionului , este şi un
act de pioasă dăruire a celor ce îşi aduc priceperea, talentul şi energia creatoare întru zidirea şi
înveşnicirea valorilor incomensurabile ale acestui neam. Strategia argumentează continuitatea şi
originalitatea cultural-spirituală a localităţilor noastre, vine cu o viziune unitară şi culoare
specifică asupra trecutului dar mai ales a viitorului cultural al raionului: asupra locurilor
memorabile şi personalităţilor , monumentelor şi patrimoniului spiritual în genere, conjungînd
astfel înteresul turistic şi cel al contemplării, meditaţiei asupra unor valori moştenite creator şi
îmbogăţite sufleteşte de oamenii locului. În acest sens, strategia cuprinde toate domeniile de
dezvoltare culturală, instituţiile de cultură, genurile de artă.
Mass-media. La ungheni se editează dou ziare locale. Ziarul „Unghiul” a fost fondat în
1997 de patru jurnaliști. În anul 2001, „Unghiul” a fost singurul ziar din Republica Moldova
care, din veniturile proprii, și-a procurat un sediu și o mașină a redacției. Salariile angajaților
erau, dar și sunt mult mai mari decât la alte publicații locale, iar tirajul comun al edițiilor în
limbile română și rusă în 2001-2003 depășea 9.000 exemplare (la începutul anului 2011, tirajul
ziarului era de circa 11.000 de exemplare).

70
 În 1999, cotidianul „Flux” din Chișinău a fondat trei ediții județene, inclusiv „Flux de
Ungheni”, însă până la sfârșitul aceluiași ani își încetează existența.
Din 2007 apare apare un ziar nou „Expresul de Ungheni”, fondat de SRL „Miraza”.
La 11 noiembrie 2010 este lansată prima publicație online independentă de tip portal de
știri din orașul Ungheni - Ungheni.tv - o platformă new media de informare în timp real, cu cele
mai actuale știri.
Sănătate.
Activitatea în domeniul sănătăţii în anii 2010-2013 a fost direcţionată spre realizarea
angajamentelor fixate în cele mai importante documente de politici publice ale statului şi
reflectată în principalii indicatori de sănătate.
În acest context, acţiunile întreprinse de către IMSP Spitalul Raional Ungheni s-au axat
pe următoarele documente strategice naţionale şi regionale/locale: Programul Guvernului
“Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare” pentru anii 2009-2013, Politica
Naţională de Sănătate pentru a. 2007 - 2021; Strategia de Dezvoltare a Sistemului de Sănătate
în perioada a. 2008 - 2017, Programul de stabilizare şi relansare economică pentru anii 2009-
2011, Strategia Naţională de Dezvoltare pentru a. 2009 – 2011 şi Programele naţionale de
profilaxie şi control al bolilor transmisibile şi netransmisibile, Strategia de dezvoltare socio-
economică a raionului Ungheni pe anii 2012-2020.
IMSP Spitalului raional Ungheni. Scopul principal al activităţii IMSP Spitalului raional
Ungheni este asigurarea unui management eficient al instituţiei medicale, crearea unei baze
tehnico - materiale adecvate, ridicarea calităţii serviciilor medicale spitaliceşti şi specializate de
ambulatoriu, performanţa sistemului de sănătate.
În prezent, baza spitalicească a IMSP Spitalul Raional Ungheni numără 370 paturi, din
care: Spitalul Raional Ungheni -320 paturi , Filiala Sculeni -25 paturi , SC Corneşti -25 paturi.
În cadrul instituţiilor date se acordă asistenţă medicală specializată pe profilurile:
terapeutic, infecţios, pediatric, obstetrical, traumatologic, narcologic, neurologic.
De asemenea, sînt prestate următoarele servicii paraclinice: imagistică, (radiologie,
sonografie, endoscopie,) laborator clinic – biochimic, diagnostică funcţională.
Serviciul de asistenţă medicală specializată de ambulatoriu dispune de personal
specializat ca: radiologi, chirurgi, ginicologi, dermatologi, otorinolaringologi, oftalmologi,
traumatologi, oncologi, gastrologi, cardiologi, psihiatri, infecţionişti, ftiziatri, narcologi,
stomatologi.
Serviciul consultativ dispune de secţiile de : diagnostic funcţional, bloc chirurgical cu
săli de operaţii, majistică (radiologie, endoscopie, sonografie), laborator clinic-biochimic, secţie

71
 perinatologie, laborator citologic interraional, Centru Comunitar de asistenţă Mentală, Centrul
Comunitar de supraveghere a tuberculozei
În cadrul Spitalului Raional activeaza 641 de angajaţi: personal medical superior (101),
personal medical mediu (267), personal medical inferior (185), alt personal (88).
În ultimii trei ani, SR Ungheni a reuşit să atragă investiţii importante, inclusiv din fonduri
externe pentru infrastructură, echipamente medicale, servicii comunitare, având finanţare din mai
multe surse:

2010 2011 2012 Plan 2013

Alocaţii CNAM 33204,0 34409,4 36075,2 37016,0
Servicii contra plata 2609,7 2691,7 3240,8 3377,0
Alocaţii fondator 1100,0 800,0 720,0 326,4
Alte surse(proiecte,
1438,3 3228,9 5140,3 7000,0
ajutoare umanitare)

O condiţie importanta pentru îmbunătăţirea accesului populaţiei la asistenţa medicală de

calitate a fost dezvoltarea bazei tehnico-materiale a SR Ungheni. În acest scop s-au implementat 8
proiecte în valoare totală de 6577590,0 mii lei, dintre care surse proprii – 2 000 mii lei, CR-
1360,0 mii lei.
Centrul Medicilor de Familie. Activitatea instituţiei este axată pe realizarea scopului
principal privind sporirea accesibilităţii populaţiei la servicii medicale de calitate inaltă, prin
optimizarea infrastructurii existente şi utilizarea eficientă a resurselor.
Centrul medicilor de familie Ungheni asigură asistenţă medicală în 74 localităţi din raion,
avînd structura organizatorică , după cum urmează:
- Secţia medicilor de familie Ungheni - 1
- Centre de sănătate - 12
- inclusiv Centre de sănătate autonome -2
- Oficii ale medicilor de familie - 25
- Oficii de sănătate – 35
Personalul medical include 486 angajaţi ,dintre care:
- Medici – 53
- Asistente medicale – 246
- Alt personal - 194

Turism. Turismul este un sector important al economiei mondiale. Industria turismului

cuprinde o gamă variată de întreprinderi publice şi private, generatoare de beneficii economice şi

72
sociale, de noi locuri de muncă pentru diferite categorii de angajaţi, oferind oportunităţi de
angajare, mai cu seamă pentru femei.
Dezvoltarea turismului în raionul Ungheni, în special cel rural, reprezintă un sector cu un
deosebit impact economic reprezentînd o sursă de redresare a situaţiei economice în mediul
rural.
Cu atît mai mult, raionul Ungheni dispune de potenţial bogat precum: existenţa mediului
natural atractiv şi a unui şir de obiective turistice naturale, arheologice, religioase şi culturale,
posibilitatea creării zonelor de odihnă şi agrement.
Baza hotelierã (de cazare) a raionului este reprezentată de un motel, un hotel de 3 stele,
o pensiune turistică şi trei tabere de odihnă pentru copii, cu o capacitate aproximativă de cazare
de 730 locuri (din care cca 650 le revin taberelor pentru copii).
Baza serviciilor de agrement este reprezentată de un şir de restaurante, cafenele, baruri,
dar care nu sînt ajustate la condiţiile necesare şi nu sînt pregătite pentru primirea unui flux
continuu de turişti.
Infrastructura de cazare. În luna iunie 2011, în oraşul Ungheni şi-a început activitatea,
după o reconstrucţie capitală, hotelul „Vila Verde”, cunoscut în trecut ca Hotelul „Dacia”. Acesta
face parte din reţeaua hotelier-turistică naţională cu denumirea comercială „Vila Verde”.
Hotelul „Vila Verde-UN” oferă următoarele servicii: Cazare în 32 de camere hoteliere: 14 TWIN;
16 SGL; 2 DBL cu capacitatea de 48 locuri; 3 Săli de
conferinţă; Restaurant; Bar; Terasă de vară; Recepţia
24/24; Room-service; Galerie de tablouri; Curăţătorie;
Sisteme de securitate şi antiincendiu; Parcare pazită
gratuită; Spaţiu păstrare bagaje; Internet wireless,
gratuity; Carduri bancare: VISA
Camerele hoteliere sunt dotate cu mobilier nou, încălzire autonomă, aparate cu are
condiţionat, TV color, telefoane, internet Wi Fi, camere de baie cu cabine de duş etc.
Amplasat în centrul orasului, "Vila Verde-Ungheni" este singurul hotel de trei stele din
Ungheni, fiind un etalon al rafinamentului, al bunului-gust și al profesionalismului.
Hotelul "Vila Verde-Un" (cunoscut în trecut ca „Hotelul Dacia-Ungheni”) face parte din
reţeaua hotelier-turistică naţională cu denumirea comercială „Vila Verde”. Hotelul a fost
inaugurat in 1976, iar in 2011 si-a inceput activitatea dupa reconstructia capitala.
Alimentarea turiştilor şi oaspeţilor în restaurantul complexului cu capacitatea de 90 locuri
şi bar; Restaurantul hotelului propune oaspeţilor cele mai bune recete din bucătăria naţională și
europeană, o gamă variată de băuturi ce pot satisface cele mai rafinate gusturi. Arta bucătărilor,
muzica clasică și cele mai renumite vinuri și divinuri de colecţie moldoveneşti de la vinăriile

73
locale - asta е tradiţia și farmecul fiecărei seri. Restaurantul face față exigenţelor oricăror
evenimente, atât oficiale cât și de divertisment. Servicii incluse în prețul camerei: recepție 24
ore, apel de dimineată, transportul bagajelor, transmitere mesaje, ziare, informații culturale și
turistice, internet, rezervare de bilete, apelare taxi, parcare.
Sala de Conferinte a Hotelului VilaVerde
Pentru organizarea conferinţelor, seminariilor şi altor întruniri, spre alegerea Dvs. sunt oferite 3
săli de conferinţă utilate cu flip-chart, ecran si proiector:
Organizarea şi deservirea conferinţelor, congreselor,
simpozioanelor, întrunirilor în cele 3 săli de conferinţe:
sala “A” – 64 m2 – 68 locuri; sala “B” – 92 m2 – 120
locuri; sala “C” – 38 m2 – 35 locuri. Hotelul are în dotare
2 săli de protocol, prestează servicii turistice şi
organizează excursii la cele mai valoroase şi unicale
destinaţii turistice.
Ungheniul - lider la capitolul atragerea fondurilor europene în turism. Proiectul
"Abordarea Integrată a durabilităţii producţiei de turism" care a vizat provincia Veneţia din
Italia , or.Kutaisi din Georgia şi or.Ungheni din Moldova a ajuns la etapa finală. După 2 ani ,
timp cît a durat proiectul, oraşul Ungheni s-a ales cu un Plan de Acţiuni referitor la Strategia de
Dezvoltare a Turismului în localitate.
Uniunea Europeană a acordat sprijin financiar Primăriei oraşului Ungheni ca aceasta să
demareze un proiect de atragere a turiştilor în localitate. Peste 9,5 milioane de lei au fost cheltuiţi
pentru proiectul „Abordarea integrată a durabilităţii producţiei de turism”.
În cadrul acestui proiect a fost editat albumul „Oraşul Ungheni în imagini”. Autorul,
Lucia Bacalu a selectat peste 80 de imagini care prezintă localitatea. Albumul a fost editat în
limba română şi engleză, iar exemplare din acesta au fost distribuite în toate cafenele şi
restaurante.
Un alt element al proiectului a fost filmul „Ungheni – un oraş mic cu inimă mare”. De
asemenea a fost editată o hartă a localităţii, în două limbi. Pe lângă informaţiile generale despre
oraş, sunt prezentate locurile şi lucrurile cu care se mândresc cei din Ungheni. Podul Eiffel este
unul dintre aceste locuri. El a fost proiectat de către renumitul inginer francez, care a construit şi
turnul din Paris, Gustave Eiffel.
Comerţ cu amănuntul şi serviciile prestate. Un rol important în cadrul sistemelor de
distribuţie a mărfurilor revine comerţului cu amănuntul, care, alături de comeţul cu ridicata,
reprezintă o verigă intermediară în fluxul relaţiilor producător-consumator.

74
 La fel cu celelalte domenii care formeaza structura procesului de distribuţie a marfurilor,
şi comerţul cu amănuntul prezintă o problematică deosebit de complexă, atît sub aspectul
activităţilor economice desfaşurate, cît şi al sistemului de relaţii generale.
Prin intermediul unităţilor comerciale din raion, în anul 2010, au fost vîndute bunuri de consum
Sectorul serviciilor în raion este în proces de dezvoltare, reflectînd o viaţă economică mai activă
şi mai dinamică în comparaţie cu alte raioane din republică.
În anul 2010 volumul serviciilor cu plată per capita a constituit circa 1480 lei, media
regională fiind de 1470 lei.
Acest sector este reprezentat de întreprinderi din domeniul construcţiilor, serviciilor de
reparaţii auto şi electrocasnice, servicii audio-video, IT, servicii turism, poligrafice, asigurări,
cosmetologie, croitorie, avocatură şi juridice, notariale, cadastru, spălătorie/curăţătorie, internet,
fotografii, organizarea sărbătorilor/manifestărilor, frizerii,etc.
Un rol important în acest sector revine serviciilor bancare care înregistrează 12 filiale ale
băncilor comerciale.
Trebuie să menţionăm că activează şi cîteva organizaţii private şi neguvernamentale care
prestează o gamă largă de servicii de consultanţă şi instruire în diverse domenii.

CONCLUZII

Principalul obiectiv în dezvoltarea locală este acela de a păstra potenţialul economic

existent şi de a crea condiţii pentru diversificarea serviciilor oferite atît agenţilor economici cît
şi cetăţenilor.
Raionul Ungheni este situat în partea central-vestică a Republicii Moldova şi se
învecinează cu următoarele raioane administrative: la Nord cu raionul Făleşti şi Sângerei, la Vest
pe o distanţă mare cu judeţul Iaşi din România, la Est cu Teleneşti şi Călăraşi şi la Sud cu raionul
Nisporeni.
Dispune de o reţea relativ densă de căi de comunicaţii. Teritoriul este traversat de
magistrale feroviare Chişinău – Ungheni cu prelungire internaţională în România şi Chişinău –
Ocniţa şi câteva autostrăzi, cea mai importantă fiind Chişinău – Ungheni, cu prelungire în
România.
O particularitate deosebit de avantajoasă a poziţiei geografice a raionului Ungheni este
vecinătatea cu un stat care în viitorul apropriat care în viitorul apropiat va fi membru al Uniunii
Europene. Distanţa până la capitala ţării-oraşul Chişinău este de 107 km.

75
 Bineînţeles, nu putem omite aici şi faptul, destul de important, că Ungheniul s-a aflat
dintotdeauna aşezat în vecinătatea imediată a unor importante căi comerciale din trecut, cum au
fost "Marele Drum Comercial Moldovenesc" şi "Drumul Pescarilor", nemaivorbind de
numeroase drumuri războinice, astfel încît nu vom greşi dacă vom spune că aşezarea geografică
a urbei de astăzi a fost condiţia esentială întru apariţia şi evoluţia ei, după ruinarea și dispariția
Țuțorei.
Peisajul natural de pe teritoriul raionului Ungheni este foarte pitoresc şi prezintă o mare
valoare turistico-recreativă. Aici se află rezervaţia naturală “Plaiul Fagului”, care se găseşte în
satul Bahmut şi are ca scop de a păstra pădurile cele mai preţioase prin componenţa lor floristică.
Procesele demografice se află în strânsă legătură cu nivelul dezvoltării forţelor de
producţie ale societăţii. Din această cauză se consideră că datele mişcării naturale ale populaţiei
sunt indicatori importanţi ai modului de viaţă şi stării societăţii.
Numărul locuitorilor condiţionează atât producţia materială cât şi consumul acestuia, de
aceea cercetarea evoluţiei numerice a populaţiei unei unităţi administrativ teritoriale este
deosebit de necesară pentru prognozele sociale şi economice.
Economia raionului Ungheni este reprezentată preponderant de industria prelucrătoare a
producţiei agricole, cea uşoară, sectorul de servicii şi sectorul agricol. Producţia
industrială/locuitor – 1,81 mii lei (33%) faţă de media naţională); Producţia agricolă/locuitor –
3,40 mii lei (148% faţă de media naţională); Servicii prestate populaţiei/ locuitor – 770 lei (40%
faţă de; media naţională); Investiţii în capital fix/ locuitor – 808 lei (72% faţă de media
naţională).
Uniunea Europeană a finanţat, timp de 10 ani, peste 30 de proiecte în oraşul Ungheni, în
diferite domenii. Sumele alocate au depăşit 40 mln de euro.
Agricultura este cea mai importantă ramură a economiei regiunii. Condiţiile climaterice
şi fertilitatea solului sunt favorabile pentru cultivarea culturilor cerealiere şi legumicole,
cultivarea tutunului şi cartofilor, precum şi a fructelor şi vitei de vie. Recolta la hectar obţinută
pentru cerealiere şi culturile legumicole, floareasoarelui şi sfeclă de zahăr tradiţional este mai
mare decât media pe ţară. Producătorii agricoli din Ungheni sunt specializaţi în creşterea viţei de
vie, fructelor, legumelor, tutunului, cerealelor şi culturilor tehnice sfecla de zahăr, floarea-
soarelui). Ungheni are toată infrastructura de prelucrare a materiei prime agricole pentru că este
un raion agrar, ca şi intreaga ţară. Mă refer la fabricile de conserve, de lapte, de vin, care
activează pe teritoriul oraşulu, la combinatul de carne din cadrul ZEL, care şi-a inceput o
activitate bună şi promiţătoare.
Industria. În industria alimentară principalele întreprinderi care funcţionează în raionul
Ungheni sunt: SA „Ungheni Vin” (colectarea, prelucrarea strugurilor, fabricarea vinului),; SA

76
„Natur Bravo” (producător de conserve şi sucuri; fabrica de conserve); SA “Fabrica de pâine-
Ungheni”, SA „Cereale Prut” (colectarea, prelucrarea cerealelor, seminţelor de floarea soarelui);
SRL „Agrosfera BM” (colectarea, prelucrarea cerealelor, seminţelor de floarea soarelui); SRL
„Plumb Com” (colectarea, prelucrarea fructelor, legumelor, producerea sucului concentrat); SRL
„Andra LH”.
În industria uşoară şi de confecţii activează: SA “Covoare Ungheni”, întreprindere
producătoare de covoare; SRL “Pro Style” care se ocupă cu confecţionarea îmbrăcămintei, având
200 de angajaţi, iar cifra de afaceri o constituie 4 000 000 lei.
În domeniul construcţiilor activează două întreprinderi ce confecţionează materiale de
construcţie: SRL “Javelin” şi SRL ”BNV”.
În domeniul ceramicii – SA “Ceramica-Ungheni”.
Potenţialul turistic divers şi încă foarte puţin exploatat poate fi valorificat printr-o dotare
corespunzătoare, prin amenajarea de staţiuni turistice, care an de an se conturează din ce în ce
mai mult: lacul din cetrul orașului, plaja de pe malul râului Prut, care are o istorie îndelungată,
fiind zona de agrement balnear încă din perioada interbelică pentru o bună parte a populației
orașului Iași.
Oraşul Ungheni dispune de obiective de patrimoniu, unele dintre ele: monumente
istorice, monumente de arhitectură - au fost înscrise în patrimoniul naţional (Podul de peste Prut
proiectat de G. Eifel).

BIBLIOGRAFIE

1. Covalenco S., Repertoriul arheologic al raionului Ungheni, în Pyretus, buletinul

Muzeului de Istorie şi Etnografie Ungheni, 2006, nr. 2, p. 35;
2. Chirica V., M. Tanasachi, Repertoriul arheologic al judeţului Iaşi, 1985, vol. I, p. 92;
3. C.C. Giurescu, Târguri sau oraşe şi cetăţi moldovene din secolul al X-lea până la
mijlocul secolului al XVI-lea, Bucureşti, 1997, p. 58;
4. Ciurea D., Evoluţia aşezărilor şi a populaţiei rurale din Moldova în secolele XVII-XVIII,
în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A.D.Xenopol”, Iaşi, 1977, tom. XIV, p.
126;
5. Boldur Al., Istoria Basarabiei, Bucureşti, 1992, p. 112;
6. Caproşu, P. Zaharciuc, Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi, Iaşi, 1999, vol. I, p.
8;
7. Letopiseţul Ţării Moldovei, Chişinău, 1990, p. 385;
8. Costini Miron, Chronicon Terrae Moldavicae ab Aarone Principe, ed. Eug. Barwinski,
Bucureşti, 1912, p VII;

77
 9. Z. Arbore, Dicţionarul geografic al Basarabiei, Chişinău, 2001, p. 87;
10. Călători străini despre ţările române, Bucureşti, 1980, vol. VII, p. 302;
11. Cronici turceşti privind ţările române, Extrase, vol. III, Bucureşti 1980, p. 200;
12. История народного хозяйства МССР до 1812 г., Кишинев, 1976, p. 176;

RESURSE WEB
http://ungheni.md/#
http://www.expresul.com/ungheni-stiri/
http://cultura-ungheni.md/
http://www.crungheni.md/
http://localitati.casata.md/index.php?l=ro&action=viewraion&id=9200
http://www.freezone-ungheni.md/
http://ungheni.md/category/istorie/
http://unghiul.info/social/2126-vechimea-i-originea-numelui-ungheni-in-lumina-documentelor-
scrise
http://moldova.cc/ungheni_city/forum.html
http://www.istoria.md/articol/189/Târgul_medieval_Ţuţora,_un_oraş_dispărut

ANEXE

78