Sunteți pe pagina 1din 26

Universitatea de stat din Moldova

Facultatea: „Studii economice”

Specialitatea „Business şi administrare”

Teză de an
la disciplina: „ECONOMICS”

Tema: „Particularităţile proprietăţii intelectuale în


economia de tranziţie”

Elaborată: Studenta anului 1, învăţământ


cu frecvenţă la zi, grupa EB-0501,

Negară Anastasia

Conducător ştiinţific: Profesor universitar,

Teleucă Ilina

Chişinău 2007
CUPRINS

INTRODUCERE....................................................................................................................................... 3

CAPITOLUL I. PARTICULARITĂŢILE PROPRIETĂŢII INTELECTUALE SUB ASPECT


ECONOMIC.............................................................................................................................................. 4

1.1. ASPECTE ECONOMICE ŞI POLITICE ALE PROPRIETĂŢII INTELECTUALE............................................4


1.2. NOŢIUNEA DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ ŞI CARACTERIZAREA ACESTEIA ÎN CONTEXT
NAŢIONAL....................................................................................................................................................9

CAPITOLUL II. PROTECŢIA ŞI ASIGURAREA PROPRIETĂŢII INTELECTUALE ÎN


CONTEXTUAL ECONOMIEI DE TRANZIŢIE................................................................................. 13

2.1. FORMELE PROPRIETĂŢII INTELECTUALE.........................................................................................13


2.2. ANGAJAMENTELE REPUBLICII MOLDOVA CU PRIVIRE LA REGIMUL JURIDIC ŞI ECONOMIC VIZÎND
PROPRIETATEA INTELECTUALA...............................................................................................................17

CONCLUZII............................................................................................................................................ 24

BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................................... 26

2
INTRODUCERE
Actualitatea problemei proprietăţii intelectuale şi exercitării ei condiţionează
scopul prezentului studiu: analiza proprietăţii intelectuale şi clasificarea ei in
doctrină, analiza diferitelor procedee de constituire şi exercitare a proprietăţii
intelectuale, apariţiei şi caracterelor juridice şi ecnomice ale proprietăţii
intelectuale in Republica Moldova şi in alte ţări, analiza reglementărilor
economice, determinarea rolului şi importanţei, naturii juridice a proprietăţii
intelectuale, stabilirea drepturilor şi obligaţiilor proprietarilor, precum şi
responsabilităţile lor.
Analizind legislaţia şi realitatea economică, făcind comparaţie cu practica
unor alte state, am stabilit următoarele obiective ale prezentei lucrări:
- definirea proprietăţii intelectuale in genere;
- apariţia şi evoluţia dreptului proprietăţii intelectuale;
- definirea şi generalizarea caracterelor economice şi juridice, propunerea
variantei accesibile pentru Republica Moldova;
- clasificarea dreptului proprietăţii intelectuale (clasificare controversată in
literatura de specialitate);
- constituirea şi modul de dobândire a proprietăţii intelectuale;
- exercitarea proprietăţii intelectuale;
- caracteristica drepturilor proprietăţii intelectuale;
In procesul de sintetizare a lucrărilor ştiinţifice cu privire la proprietatea
intelectuală, de argumentare a concluziilor şi recomandărilor, de analiză
comparativă, cel mai efectiv procedeu de sintetizare a noţiunilor şi fenomenelor,
am utilizat şi metodele dialectice, de analiză şi sinteză logică structural-sistematică,
istorică, juridico-comparativă, alte metode de cunoaştere ştiinţifică.

3
CAPITOLUL I. PARTICULARITĂŢILE PROPRIETĂŢII INTELECTUALE SUB
ASPECT ECONOMIC.
1.1. Aspecte economice şi politice ale proprietăţii intelectuale
        Contrastul cel mai semnificativ între teoriile despre recursul la politică este
cel dintre teoriile centrate pe rolul statului (al guvernământului) şi cele centrate pe
rolul proprietăţii. Platon a fost citit cu predilecţie ca un autor etatist 1 John Locke
este poate autorul tipic pentru cealaltă direcţie: proprietatea precede statul; statul
există pentru a apăra proprietatea.2
        Nu de puţine ori, presupoziţia orientării centrate pe proprietate este că statul e
un rău; pentru unii este un rău necesar, pentru alţii este un rău pur şi simplu. Toată
problema este să fie limitată sau eliminată puterea întruchipată de stat.
        De aceea, chiar şi atunci când proprietatea este în centrul atenţiei, construcţiile
teoretice pot fi foarte diferite. Pentru James Buchanan regulile proprietăţii sunt
reguli constituţionale3. Ele nu au însă un conţinut absolut, ci depind de "punctul în
care ne aflăm"4.
Singurul lucru general este doar faptul că trebuie distins între "al meu şi al
tău"5. Este exact partea preluată şi de către noi în metaregula care cere să existe
reguli de proprietate şi să se decidă după ele conflictele. Atâta doar că aici, la
metanivel, nu există deloc reguli de proprietate.
O altă direcţie importantă este cea care vede bazele proprietăţii din
perspectivă etică6. Obiecţia cea mai relevantă la adresa fundării etice a proprietăţii
pare a fi lipsa testabilităţii empirice a teoriei despre proprietate.

1
Baza de plecare cea mai naturală este partea din Republica în care elita platonică este descrisă ca fiind lipsită de
proprietate individuală (Republica, 464b - 466d). Idealul care este contemplat e cel al unei comunităţi neposesive.
2
Scopul guvernământului este apărarea proprietăţii (cf. John Locke, Two Treatises of Government, ed.Laslett,
Cambridge University Press, 1963, al doilea tratat, par.127).
3
 Cf. James Buchanan, The Limits of Liberty, pp.28-31, 63.
4
Analiza lui Buchanan este, din acest punct de vedere, relativistă (cf.James Buchanan, The Limits of Liberty, p.87).
Pornim, cum s-ar spune, de unde ne aflăm. Nu există o structură ideală a drepturilor de proprietate.
5
James Buchanan, The Limits of Liberty, p.180.
6
Murray Rothbard, discutând despre drepturile de proprietate, examinează trei filosofii etice: emotivism, utilitarism
şi teoria drepturilor naturale. El se decide pentru ultima dintre ele, dar semnificativ este faptul că examinează aceste
filosofii doar ca etici (cf.Murray Rothbard, For a New Liberty, New York, Libertarian Review Foundation, 1985
(ed.orig.1973), p.26 ş.u.

4
Teoriile testabile empiric folosesc ideea că proprietatea înseamnă alocare de
resurse. Trebuie examinat atunci care este forma cea mai eficientă de alocare a
resurselor. Din punctul acesta de vedere, proprietatea privată are întâietate7.
Piatra de încercare pentru proprietate este în cazuri de genul celor generate
de poluare: trebuie închisă fabrica poluantă? sau trebuie schimbată destinaţia
terenurilor poluate? Decizia este departe de a fi una uşoară. Ne întâlnim din nou cu
probleme care au structura deja familiară din discuţia despre bunurile publice8.
David Friedman atrage atenţia asupra faptului că miezul acestor probleme
este dat de costurile tranzacţiilor. Negocierile au un cost şi, de orice parte te-ai
plasa, nu lipsesc situaţiile insolubile9. Pentru abordarea care fundează etic
proprietatea simpla idee de a aloca drepturi de proprietate în funcţie de eficienţă
este inacceptabilă. În pofida divergenţelor, ceva uneşte însă toate aceste orientări.
Proprietatea nu este un lucru, un obiect. Proprietatea priveşte raporturile dintre
indivizi. Din perspectiva aceasta, proprietatea nu este altceva decât forma regulilor
care guvernează raporturile dintre indivizi.
În concluzie, trebuie gândit în termenii proprietăţii şi în zone unde suntem
mai puţin obişnuiţi să o facem. Să spunem că un individ se plânge că a fost
calomniat. Argumentul său este că i-a fost afectată imaginea. Este el oare
proprietarul imaginii sale?10 Gramatica pronumelor posesive s-ar putea să fie aici
un rău sfetnic. Nu cumva imaginea este proprietatea celor care-şi formează o
părere despre respectivul individ?
Aşadar, prin “drepturi de proprietate intelectuală” trebuie de înţeles
ansamblul drepturilor patrimoniale şi personale nepatrimoniale asupra rezultatelor
exprimate materialmente ale activităţii intelectuale, precum şi asupra atributelor de
identificare şi de individualizare a participanţilor la circuitul civil. În acelaşi timp,
7
Cf. Svetozar Pejovich, The Economics of Property Rights: Towards a Theory of Comparative
Systems, Kluwer Academic Publishers, 1990 (am folosit trad.maghiară a cap.1,4-9, Budapesta,
1992).
8
Un sinopsis al acestei problematici oferă David Friedman, "How to Think About Pollution", Liberty, ianuarie
1992, pp.55-59. V., de asemenea, David Friedman, "Law and Economics", articol în enciclopedia The New
Palgrave.
9
David Friedman, "How to Think About Pollution", p.59.
10
După Murray Rothbard, imaginea cuiva nu este proprietatea sa, ci a celor care o făuresc. A poseda imaginea ta (în
ochii celorlalţi) ar fi tot una cu a le impune opinii. (Cf. Murray Rothbard, For a New Liberty, p.95-96).

5
prin “proprietate intelectuală” propunem a fi desemnată creaţia intelectuală şi
valorificarea exclusivă a rezultatelor activităţii intelectuale sau a atributelor de
identificare şi de individualizare a participanţilor la circuitul civil. În acest fel, între
conceptele “drepturi de proprietate intelectuală” şi “proprietate intelectuală” se
atestă un raport de natura celuia care a fost denotat între noţiunile “drept de
proprietate” şi “proprietate”.
Dar care este legătura dintre noţiunile “patrimoniu” şi “proprietate
intelectuală”? Referindu-se la locul drepturilor de proprietate intelectuală în
sistemul drepturilor patrimoniale, Ion P. Filipescu menţionează: “Dreptul de autor
şi dreptul de inventator (proprietatea incorporală sau intelectuală) prezintă unele
particularităţi, în sensul că ele conferă unele prerogative sau atribute patrimoniale
şi nepatrimoniale, personale. Primele fac parte din patrimoniu”11 .
Este cunoscut faptul că drepturile de proprietate intelectuală stau la baza
economiei globale.
Sistemul proprietăţii intelectuale este o necesitate economică care conferă
titularului de drepturi încredere în afacerea sa la nivel universal şi se impune în
competitivitatea internaţională bazată pe cunoştinţele tehnologice.
Profitul multor afaceri este datorat uneia din formele proprietăţii
intelectuale, îndeosebi în serviciile şi produsele bazate pe diverse tehnologii.
Proprietatea intelectuală incluzând brevetele de invenţie, mărcile de produse şi
servicii şi indicaţiile geografice, desenele şi modele industriale, dreptul de autor
joacă un rol foarte important în domeniul afacerilor.
Proprietatea intelectuală conferă proprietarului său dreptul de a controla
utilizarea unei tehnologii protejată printr-un brevet de invenţie, folosirea unei
mărci sub care se comercializează produsele sau se prestează serviciile, a formei
desenelor şi modelelor industriale precum şi a dreptului de autor asupra unei opere
literare, opere de artă, fonograme, programe de calculator, etc.

11
Filipescu Ion P. op. cit., p.22

6
Aceasta acţionează ca o barieră la pătrunderea pe piaţă a concurenţilor,
conferind proprietarului sau utilizatorului autorizat de proprietar un avantaj
competitiv cu potenţial de monopol.
Drepturile de proprietate intelectuală conferă titularului dreptul de a
interzice terţilor să efectueze fără autorizaţia sa fabricarea, comercializarea,
oferirea spre vânzare, folosirea, importul sau stocarea în vederea comercializării,
oferirii spre vânzare sau folosirii.
Aceste drepturi exclusive, sub diferite forme contribuie la stabilirea unei
anumite poziţii pe piaţă pe care competitorii trebuie să o respecte precum şi la
cucerirea unei anumite clientele.
Încălcarea oricărui drept conferit de proprietatea intelectuală constituie
contrafacere şi se pedepseşte conform prevederilor legale în vigoare.
Pentru a-şi păstra poziţia în piaţă şi clientela titularul drepturilor de
proprietate intelectuală trebuie să aibă o activitate dinamică de supraveghere a
pieţii în vederea apărării drepturilor sale.
Orice antreprenor ar trebui să considere proprietatea intelectuală ca parte
integrantă din strategia afacerii, să optimizeze folosirea proprietăţii intelectuale, să
dezvolte competenţa în managementul drepturilor de proprietate intelectuală şi să
adopte o atitudine activă în apărarea drepturilor pentru a beneficia de o afacere
sigură, ceea ce îi va permite consolidarea, dezvoltarea şi extinderea afacerii.
Proprietatea intelectuală este adesea privită ca un patrimoniu valoros pe
pieţele de afaceri şi financiare. Ea poate fi exploatată în mai multe feluri cum ar fi
- fabricarea în propriile spaţii de producţie şi vânzarea unui
produs care incorporează brevete de invenţie, poartă o anumită marcă şi are
forma unui model industrial;
- vânzarea integrală a proprietăţii intelectuale;
- licenţierea.
Pentru a stabili cea mai bună strategie de exploatare, care poate include atât
fabricaţia cât şi licenţierea, un deţinător de drepturi de proprietate intelectuală
trebuie să stabilească riscurile şi avantajele fiecărei alternative.

7
Globalizarea economiei mondiale a condus la creşterea interesului pentru
licenţiere. Presiunea concurenţei determină prezentarea pe piaţă a produselor mai
repede decât în anii din urmă. Aceleaşi presiuni reduc timpul disponibil pentru
exploatarea produsului, înaintea dezvoltării unor tehnologii alternative sau
superioare. Piaţa produselor electronicii de consum este un exemplu în acest sens.
În plus, globalizarea pieţelor creează cereri mai mari de resurse pentru distribuţia
eficientă a produsului.
De aceea, afacerile trebuie să stabilească cea mai bună strategie:
- să dezvolte o tehnologie proprie care necesită un timp
îndelungat sau
- să deţină o tehnologie prin licenţă de la alţii pentru a reduce
timpul total de dezvoltare?
Pentru a determina care din aceste variante trebuie aleasă antreprenorul va
trebui să aprecieze valoarea cuvenită şi potenţială a proprietăţii intelectuale în
fiecare scenariu. În acelaşi timp deţinătorul de drept de proprietate intelectuală va
trebui să aprecieze valoarea proprietăţii intelectuale a altei companii, incluzând
know-how-ul, pentru a decide licenţierea ei şi termenii licenţierii.
Prin cele prezentate am dorit doar să subliniez numai câteva aspecte ale
importanţei proprietăţii intelectuale pentru o afacere sigură.

8
1.2. Noţiunea de proprietate intelectuală şi caracterizarea acesteia în context
naţional
În conformitate cu alin.(2) art.33 al Constituţiei Republicii Moldova, dreptul
cetăţenilor la proprietatea intelectuală, interesele lor materiale şi morale ce apar în
legătură cu diverse genuri de creaţie intelectuală sunt apărate de lege.
În literatura de specialitate au fost exprimate diferite opinii cu privire la
natura şi întinderea noţiunii de proprietate intelectuală. Astfel, V.M. Feighelson
consideră că proprietatea intelectuală este rezultatul exprimat materialmente al
activităţii intelectuale, care acordă celui ce l-a creat dreptul exclusiv asupra lui şi
care este protejat fie prin intermediul unor documente corespunzătoare, eliberate
oficial – brevete sau certificate – în cazul proprietăţii industriale, fie de normele
dreptului de autor. După A.P. Sergheev, prin “proprietate intelectuală” se are în
vedere ansamblul de drepturi exclusive cu caracter atât personal, cât şi patrimonial,
asupra rezultatelor activităţii intelectuale (în primul rând – ale activităţii creative),
precum şi asupra unor altor obiecte asimilate lor, a căror listă concretă este stabilită
de legislaţia statului respectiv ţinându-se seama de obligaţiile internaţionale
asumate. La rândul său, S.Petrovski este de părerea că “dreptul exclusiv
(proprietatea intelectuală) constituie un complex de drepturi patrimoniale asupra
folosinţei rezultatelor de creaţie în orice formă şi prin orice metodă”12. În fine, dar
nu în ultimul rând, Petru Costinescu consideră că proprietatea intelectuală
reprezintă drepturile de proprietate asupra creaţiilor intelectuale, în particular
asupra invenţiilor tehnice şi operelor literare şi artistice. Abordând o viziune mai
largă, A.P. Sergheev are dreptate atunci când include, printre obiectele drepturilor
exclusive, nu numai rezultatele activităţii intelectuale (aşa cum o fac ceilalţi doi
autori), dar şi alte obiecte asimilate rezultatelor activităţii intelectuale. Or, potrivit
alin.(1) art.301 din Titlul I “Patrimoniul” al Cărţii a doua “Drepturile reale” a CC
RM, în cazul şi în modul stabilit de lege, se recunoaşte dreptul exclusiv al
persoanei fizice şi juridice asupra rezultatelor activităţii intelectuale şi asupra
atributelor de identificare a persoanelor juridice, de individualizare a producţiei,

12
Volcinschi V., Chiroşca D. Dreptul proprietăţii intelectuale. - Chişinău: Museum, 2001

9
lucrărilor executate sau a serviciilor prestate (denumirea de firmă, emblema
comercială, marca de deservire etc.).
Pentru a învedera care sunt rezultatele activităţii intelectuale şi ce legătură
există între acestea şi noţiunea de proprietate intelectuală, este oportun a apela la
textul unui act de vocaţie internaţională
Astfel, conform art.2 al Convenţiei pentru instituirea Organizaţiei Mondiale
a Proprietăţii Intelectuale, prin “proprietate intelectuală” se înţelege drepturile
referitoare la: operele literare, artistice şi ştiinţifice; interpretările artiştilor
interpreţi şi execuţiile artiştilor executanţi, fonogramele şi emisiunile de
radiodifuziune; invenţiile în toate domeniile activităţii umane; descoperirile
ştiinţifice; desenele şi modelele industriale; mărcile de fabrică, de comerţ şi de
serviciu, precum şi numele comerciale şi denumirile comerciale; protecţia
împotriva concurenţei neloiale – şi toate celelalte drepturi aferente activităţii
intelectuale în domeniile industrial, ştiinţific, literar şi artistic13.
Deci, putem observa că rezultatele activităţii intelectuale, ca şi atributele de
identificare şi de individualizare, reprezintă o parte a obiectului drepturilor de
proprietate intelectuală. Pe de altă parte, termenul “proprietate” a fost aplicat la
anumite drepturi de natură patrimonială şi personală nepatrimonială, pentru a
desemna facultatea exclusivă atribuită titularilor acestor drepturi de a uza şi a
dispune de ele.
De altfel, chiar în Dicţionarul explicativ al limbii române locuţiunea
subordonată sensului principal al termenului “proprietate” – “proprietate literară
(sau artistică)” – este definită ca un drept de care se bucură un autor de a dispune
după voie de operele sale literare sau artistice, putându-le edita, reproduce etc14.
Brevitatis causa, este posibil a desemna noţiunea “drepturi de proprietate
intelectuală” prin sintagma “proprietate intelectuală”. Totuşi, în sensul lor precis şi
tehnic, noţiunile “drepturi de proprietate intelectuală” şi “proprietate intelectuală”

13
. Convenţia pentru instituirea Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale, incheiată la Stockholm la
14.07.1967 şi modificată la 28.09.1979 // Tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte. Vol.6. -
Chişinău: Moldpres, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, p.187-202.
14
Dicţionarul explicativ al limbii romane / Sub red. lui I.Coteanu, L.Seche, M.Seche. - Bucure şti: Univers
enciclopedic, 1998, p.859

10
nu sunt sinonime: în primul caz se are în vedere accepţiunea juridică, iar în cel de-
al doilea – accepţiunea economică.
În această ordine de idei, este salutabilă diferenţierea pe care o face Valerică
Lazăr între noţiunile “proprietate intelectuală” şi “proprietate industrială”, pe de o
parte, şi noţiunea “drepturi intelectuale”, de pe alta parte. Referindu-se la drepturile
ce rezultă dintr-o creaţie umană, fie că se realizează în domeniul artei şi culturii, fie
că decurg dintr-o activitate industrială, acest autor optează pentru noţiunea
“drepturi intelectuale” (alias “drepturi de proprietate intelectuală”), şi nu pentru
noţiunile “proprietate intelectuală” sau “proprietate industrială”15. Pentru
comparaţie: Yolanda Eminescu prin denumirea comună de drepturi intelectuale
desemnează drepturile legate de creaţia intelectuală şi rezultatele ei, sub formele
cele mai variate.
După cum s-a menţionat, obiectele drepturilor de proprietate intelectuală le
constituie anumite bunuri intelectuale, şi anume: rezultatele activităţii intelectuale
şi atributele de identificare şi de individualizare a participanţilor la circuitul civil.
Aceste obiecte au o natură incorporală. Tocmai de aceea Ion P. Filipescu
supranumeşte proprietatea intelectuală “proprietate incorporală”16 .
În lumina celor evocate mai sus, putem oare privi noţiunea “dreptul de
proprietate intelectuală” ca parte a noţiunii mai largi “dreptul de proprietate”? Prin
extensiune, putem oare concepe noţiunea “proprietate intelectuală” ca parte a
categoriei economice “proprietate”? În Constituţia Republicii Moldova este dat un
răspuns afirmativ la această întrebare. Astfel, cum reiese din textul alin.(1) art.9
“Principiile fundamentale privind proprietatea” din Legea Fundamentală, dreptul
de proprietate are ca obiect bunurile materiale şi intelectuale.
Or, aşa cum am menţionat, prin bunuri intelectuale nu pot fi înţelese decât
rezultatele activităţii intelectuale şi atributele de identificare şi de individualizare a
participanţilor la circuitul civil. După cum e ştiut, Constituţia este actul normativ

15
Lazăr V. Infracţiuni contra drepturilor de proprietate intelectuală. - Bucureşti: Lumina Lex,
2002., p.5
16
Filipescu Ion P. op., cit., p.22

11
cu cea mai înaltă forţă juridică. În virtutea acestui fapt, restul legislaţiei trebuie să
se alinieze acestui act.
Referindu-se la subiectul din propoziţia logică “proprietatea intelectuală”,
Petru Costinescu explică: “Noţiunea de proprietate implică faptul că invenţiile
protejate şi operele protejate prin dreptul de autor nu pot fi folosite decât cu
consimţământul inventatorului, autorului sau oricărui alt proprietar al dreptului”. În
context, este util a reproduce şi opinia lui Augustin Ungureanu şi Aurel Ciopraga,
conform căreia noţiunea de proprietate include şi noţiunea de proprietate
intelectuală17.
Prin deducţie, se poate afirma că proprietatea intelectuală este un gen aparte
al proprietăţii. În opinia unora, ea constituie o “proprietate-creaţie”18. În replică,
este necesar să menţionăm că noţiunea “creaţie intelectuală” nu epuizează
alcătuirea noţiunii “proprietate intelectuală”. Aşa cum se desprinde din definiţia
noţiunii de proprietate intelectuală, propusă de noi supra, noţiunea dată presupune
existenţa a două variante alternative: 1) “creaţie” + “valorificare”, sau 2) numai
“valorificare”. A doua variantă operează în cazul în care bunul intelectual îl
constituie atributul de identificare sau de individualizare a participanţilor la
circuitul civil. Un alt argument împotriva ideii de desemnare a noţiunii de
proprietate intelectuală prin formula “proprietate-creaţie” este că prin săvârşirea
infracţiunilor contra proprietăţii intelectuale, aşa cum vom vedea în continuare,
influenţare nemijlocită infracţională pot suferi nu doar drepturile morale şi/sau
patrimoniale ale creatorului operei, invenţiei etc., ci şi drepturile respective ale
celor care nu au participat la crearea operei, invenţiei etc. (de exemplu, succesorii
în drepturi ai creatorului).

17
Ungureanu A., Ciopraga A. Dispoziţii penale din legi speciale romane. Vol.V. - Bucureşti:
Lumina Lex, 1996, p.252
18
Mateuţ Gh. Elemente de logică juridică. - Iaşi: Chemarea, 1994., p.27

12
CAPITOLUL II. PROTECŢIA ŞI ASIGURAREA PROPRIETĂŢII INTELECTUALE ÎN
CONTEXTUAL ECONOMIEI DE TRANZIŢIE.
2.1. Formele proprietăţii intelectuale
Noţiunea de proprietate intelectuală înglobează două segmente:
1) proprietatea artistică, ştiinţifică şi literară;
2) proprietatea industrială.
Respectiv, formele juridice pe care le îmbracă acestea sunt:
1) dreptul de autor şi drepturile conexe;
2) dreptul de proprietate industrială.
Cât priveşte dreptul de autor, în alin.(3) art.4 al Legii Republicii Moldova
privind dreptul de autor şi drepturile conexe, adoptate de Parlamentul Republicii
Moldova la 23.11.1994, se specifică: “Dreptul de autor se constituie din drepturi cu
caracter patrimonial (economic) şi nepatrimonial (personal, moral)” 19.
Cât priveşte elementele definiţiei noţiunii “drepturi conexe”, în Legea
Republicii Moldova privind dreptul de autor şi drepturile conexe se menţionează:
“Subiecţi ai drepturilor conexe sunt interpreţii, producătorii de fonograme şi
organizaţiile de difuziune” (alin.(1) art.26); “Producătorii de fonograme şi
organizaţiile de difuziune îşi realizează drepturile în conformitate cu prezenta lege
în temeiul unui contract încheiat cu autorii şi interpreţii (colectivele de interpreţi)
ai operei înregistrate pe fonogramă sau difuzate pe cale radioelectrică sau
distribuite prin cablu” (alin.(2) art.26).
De asemenea, din textul art.27-29 ale Legii Republicii Moldova privind
dreptul de autor şi drepturile conexe rezultă că subiecţilor drepturilor conexe le
aparţin anumite drepturi patrimoniale şi personale (morale), sau numai drepturi
patrimoniale asupra interpretării, fonogramei sau emisiunii.
După cum rezultă din dispoziţia art.6 al Legii Republicii Moldova privind
dreptul de autor şi drepturile conexe, obiect al dreptului de autor pot fi operele
originale sau derivate de creaţie intelectuală, în sfera literară, artistică sau
ştiinţifică, oricare ar fi forma de exprimare. Independent de destinaţia şi valoarea

19
Legea Republicii Moldova privind dreptul de autor şi drepturile conexe (adoptată de Parlamentul Republicii
Moldova la 23.11.1994) // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. - 1995. - Nr.13

13
lor, ele sunt următoarele: operele literare; operele dramatice şi muzical-dramatice;
operele muzicale; operele audiovizuale; operele de artă plastică etc.
Caracterul complex al dreptului de autor implică alcătuirea acestuia din
anumite drepturi patrimoniale (economice) şi anumite drepturi personale (morale)
cu caracter nepatrimonial.
În conformitate cu art.10 “Drepturile patrimoniale (economice) de autor” al
Legii Republicii Moldova privind dreptul de autor şi drepturile conexe, autorului
sau altui titular al dreptului de autor îi aparţine dreptul exclusiv la valorificarea
operei în orice formă şi prin orice procedeu.
În continuare, prin aceeaşi normă se stabileşte că dreptul exclusiv de
valorificare a operei înseamnă dreptul autorului sau al altui titular al dreptului de
autor de a efectua, de a permite sau de a interzice efectuarea următoarelor acţiuni:
reproducerea operei; difuzarea exemplarelor operei, inclusiv prin comercializare,
închiriere sau prin alte modalităţi; importarea exemplarelor operei pentru difuzare,
inclusiv a exemplarelor confecţionate cu permisiunea autorului sau a altui titular al
dreptului de autor; demonstrarea publică a operei etc.
Dar în afară de drepturile patrimoniale (economice), autorul operei
beneficiază de anumite drepturi personale (morale). Drepturile personale (morale)
ale autorului nu pot fi înstrăinate (spre deosebire de drepturile patrimoniale) şi sunt
imprescriptibile, adică rămân valabile pentru titular, în caz de cedare a drepturilor
patrimoniale.
Potrivit art.9 al Legii Republicii Moldova privind dreptul de autor şi
drepturile conexe, sunt prevăzute următoarele drepturi personale (morale):
a) la paternitate – dreptul de a se considera autor şi de a cere o atare
recunoaştere, inclusiv prin indicarea numelui său pe fiecare exemplar de operă
publicată sau la interpretarea în public a operei, dacă aşa ceva este posibil;
b) la nume – dreptul autorului de a decide cum va figura numele său în
timpul valorificării operei (numele adevărat, pseudonimul sau anonim);
c) la integritatea operei;

14
d) la stima reputaţiei – la apărarea operei împotriva oricărei denaturări,
schimonosiri sau altei modificări a operei, care poate prejudicia onoarea şi
demnitatea autorului;
e) de a da publicităţii opera sa sau de a permite (interzice) publicarea ei în
orice formă, inclusiv dreptul la retragerea ei.
În încheierea caracterizării trăsăturilor dreptului de autor, menţionăm că
acest drept se naşte din momentul creării operei. În acest context, în alin.(2) art.4
din Legea Republicii Moldova privind dreptul de autor şi drepturile conexe se
prevede: “Pentru apariţia şi exercitarea dreptului de autor nu se cere înregistrare,
alte proceduri speciale sau respectarea altor formalităţi”. Prin urmare, nici
procedura înregistrării operei, nici obţinerea certificatului de înregistrare a operei
(posibilităţi prevăzute de art.8 al Legii sus-amintite) nu au un caracter obligatoriu,
ci opţional. Aceste posibilităţi au drept obiectiv constituirea unui mijloc de probă a
vocaţiei la protecţie în favoarea autorului operei.
Drepturile patrimoniale ale interpretului asupra interpretării sale constau în:
dreptul de a valorifica interpretarea în orice formă, inclusiv dreptul la remuneraţie
pentru fiecare tip de valorificare a interpretării; dreptul exclusiv de a permite sau a
interzice efectuarea următoarelor acţiuni:
a) imprimarea interpretării încă neimprimate;
b) reproducerea directă sau indirectă, sub orice formă şi în orice mod, a
interpretărilor sale înregistrate pe fonograme etc.
Drepturile patrimoniale ale producătorului de fonograme se exprimă în
drepturi exclusive de valorificare a lor în orice mod, adică dreptul producătorului
de fonograme de a permite sau a interzice efectuarea următoarelor acţiuni:
reproducerea directă sau indirectă, sub orice formă şi în orice mod, a fonogramelor
sale; difuzarea exemplarelor de fonogramă etc.
În noţiunea “dreptul de proprietate industrială”20 au fost articulate mai multe
drepturi subiective care sunt reglementate distinct:
1) dreptul asupra invenţiei;

20
Eminescu Y. Tratat de proprietate industrială. Vol.III. - Bucureşti: Editura Academiei, 1984

15
2) dreptul asupra modelului de utilitate;
3) dreptul asupra noilor soiuri de plante;
4) dreptul asupra desenelor şi modelelor industriale;
5) dreptul asupra topografiilor circuitelor integrate;
6) dreptul asupra mărcilor şi denumirilor de origine a produselor (indicaţiilor
geografice);
7) dreptul asupra numelui sau a denumirii comerciale (firmei) şi emblemei
comerciale.
În final, amintim că în art.1 al Convenţiei de la Paris pentru protecţia
proprietăţii industriale21 modelul de utilitate este prezentat ca obiect aparte al
protecţiei proprietăţii industriale. Aceeaşi prezentare distinctă se face în contextul
definirii noţiunii “obiecte de proprietate intelectuală” în Anexa nr.1 a Hotărârii
Guvernului Republicii Moldova cu privire la evaluarea obiectelor de proprietate
intelectuală, nr.783 din 30.06.200322 şi în art.301 al Codului vamal al Republicii
Moldova, adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 20.07.200023. Aceasta ne
obligă să recunoaştem, pe plan intern, caracterul distinct al modelului de utilitate în
raport cu invenţia.

21
Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale, incheiată la Paris la 20.03.1883, revizuită la
Bruxelles la 14.12.1900, la Washington la 2.06.1911, la Haga la 6.11.1925, la Londra la 2.06.1934, la Lisabona la
31.10.1958, la Stockholm la 14.07.1967 şi modificată la 2.10.1979 // Tratate internaţionale la care Republica
Moldova este parte. Vol.6. - Chişinău: Moldpres, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, p.160-186.
22
Hotărarea Guvernului Republicii Moldova nr.783 din 30.06.2003 cu privire la evaluarea obiectelor de proprietate
intelectuală // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. - 2003. - Nr.138-140.
23
Codul vamal al Republicii Moldova, adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 20.07.2000 //Monitorul
Oficial al Republicii Moldova. - 2000. - Nr.160-162.

16
2.2. Angajamentele Republicii Moldova cu privire la regimul juridic şi
economic vizînd proprietatea intelectuala
Începând cu proclamarea independentei sale, Republica Moldova a urmat
politica de dezvoltare a relatiilor reciproc avantajoase cu toate tarile lumii. Politica
de tranzitie la economia de piata a determinat în mare masura modul de abordare a
proprietatii intelectuale si extinderea drepturilor titularilor proprietatii intelectuale.
Principalele directii ale acestei politici sunt: adoptarea legislatiei nationale în
domeniul drepturilor de proprietate intelectuala; înfiintarea autoritatilor publice
responsabile de drepturile de proprietate intelectuala; participarea la conventiile si
tratatele internationale privind drepturile de proprietate intelectuala legate de
comert. În 1993, în baza Regulamentului provizoriu nr. 456, Guvernul RM a lansat
politica vizând protectia drepturilor titularilor proprietatii industriale si a
drepturilor inventatorilor privind protectia proprietatii industriale în Republica
Moldova. În 1993, în Republica Moldova existau urmatoarele titluri de protectie:
brevete de inventie, brevete pentru soi de planta; certificate de înregistrare a
desenelor, marcilor comerciale si de servicii, denumirilor de origine a produselor si
a topografiilor circuitelor integrate.
Acordul TRIPS este o componenta fundamentala a obligatiilor luate de toti
Membrii OMC. Ca rezultat al reformelor sistemului judiciar, au fost create toate
conditiile pentru implementarea prevederilor Acordului TRIPS. Grupului de Lucru
i-au fost prezentate informati suplimentare referitor la Republica Moldova este
membru la urmatoarele conventii si tratate: " Conventia de la Paris pentru protectia
proprietatii industriale; " Conventia pentru instituirea Organizatiei Mondiale de
Proprietate Intelectuala (OMPI); " Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor
(PCT); " Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internationala a marcilor;
" Aranjamentul de la Haga privind depozitul international al desenelor si modelelor
industriale; " Tratatul de la Budapesta privind recunoasterea internationala a
depozitului microorganismelor în scopul protectiei lor prin brevete de inventie; "
Tratatul de la Nairobi privind protectia simbolului olimpic; " Conventia de la
Roma pentru ocrotirea drepturilor interpretilor, a producatorilor de fonograme si a

17
organizatiilor de difuziune; " Conventia de la Berna privind protectia operelor
literare si artistice; " Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid privind
înregistrarea internationala a marcilor; " Tratatul privind dreptul marcilor (TLT); "
Conventia privind Brevetul Euroasiatic; " Conventia Internationala privind
Protectia Realizarilor în Selectie (UPOV); " Acordul OMPI cu privire la
interpretari si fonograme; " Acordul OMPI privind dreptul de autor (Acest Acord
înca nu a intrat în vigoare); " Conventia privind protectia intereselor producatorilor
de fonograme împotriva reproducerii neautorizate a fonogramelor acestora.
În 1993 Republica Moldova a devenit membru al Comitetului Permanent
pentru Tehnologiile Informationale (SCIT) si a Comitetului pentru Dezvoltarea
Proprietatii Intelectuale. Pe viitor Republica Moldova intentioneaza sa devina
membru la urmatoarele Acorduri: " Aranjamentul de la Madrid privind sanctiunile
pentru indicatiile false sau înselatoare de provenienta a produselor; " Aranjamentul
de la Lisabona privind protectia indicatiilor locului de origine a produselor si
înregistrarea lor internationala; " Noul Act al Aranjamentului de la Haga privind
depozitul international al desenelor si modelelor industriale (Geneva, 1999); "
Tratatul privind dreptul brevetelor (PLT); Taxele pentru brevetele de inventie,
brevetele pentru soi de planta, certificatele de înregistrare a modelelor de utilitate,
desenele si modelele industriale, marci, denumirile de origine a produselor,
topografiile circuitelor integrate sunt percepute de catre AGEPI. Conditiile
generale si sumele respective sunt reglementate prin Hotarârea nr. 774 a
Guvernului Republicii Moldova din 13 august 1997. Prevederi aditionale sunt
cuprinse în ordinul nr. 80 a Directorului General al AGEPI din 28 August 1997.
În Republica Moldova dreptul de autor si drepturile conexe sunt
reglementate prin Legea privind dreptul de autor si drepturile conexe nr. 293 - XII
din 23 noiembrie 1994, intrata în vigoare la 1 martie 1995.
Titularul dreptului de autor are dreptul de a împiedica inchirierea copiei unei
lucrari specifice, chiar si dupa ce aceasta lucrare a fost vînduta si producatorul de
fonograme are aceleasi drepturi de a împedica închirierea copiilor fonogramelor,
chiar si dupa vînzarea acestora. Operele audiovizuale, programele de calculator,

18
bazele de date, fonogramele, operele muzicale si compilarile de informatie sunt
protejate de aceiasi lege (art. art. 6, 10). Legea ofera titularului dreptului de autor
dreptul exclusiv la valorificarea operei sale în orice forma si prin orice procedeu.
Dreptul de autor asupra operei audiovizuale se acorda: scenaristului,
regizorului/scenografului, compozitorului- autorul operei muzicale, operatorului si
pictorului scenograf. Autorul unei opere create anterior, prelucrate sau incluse în
forma neschimbata în opera audiovizuala, ca parte componenta a ei, este considerat
coautor al operei audiovizuale în cauza.
La data de 28 ianuarie 1998 Republica Moldova a ratificat Acordul OMPI
privind dreptul de autor si Acordul OMPI cu privire la interpretari si fonograme,
adoptate la data de 20 decembrie 1996 de catre Conferinta Diplomatica. Prin
Hotarârea Guvernului Republicii Moldova nr. 524 din 24 iulie 1995 a fost stabilita
o perioada de 4 ani de tranzitie (1995-1998) de la sistemul administrativ la sistemul
de gestionare colectiva a drepturilor patrimoniale ale autorilor si titularilor
drepturilor conexe. Conform acestei hotarâri a fost creat în cadrul Agentiei de Stat
pentru drepturile de autor a Republicii Moldova Consiliul autorilor si titularilor de
drepturi conexe, care stabileste tarifele de remunerare ale autorului, aproba mostre
pentru contracte si licente privind operele, interpretarile, fonogramele etc.,
stabileste nivelul remuneratiei al Comisiei pentru colectarea, distribuirea si
platirea integrala a serviciilor oferite de autor si controleaza activitatea Agentiei
pentru plata onorariilor autorului.
În conformitate cu Legea privind marcile si denumirile de origine a
produselor nr. 588-XIII din 22 septembrie 1995, marcile constituie semne care
servesc pentru a deosebi, respectiv, produsele si serviciile unor personae fizice sau
juridice de produsele si serviciile similare ale altor persoane fizice sau juridice.
Conform Legii mentionate marcile pot fi individuale si colective.
Marca individuala este marca ce apartine unei singure persoane fizice sau
juridice. Marcile pot fi:
a) verbale, constituite din cuvinte, inclusiv prenume si nume, precum si din
litere, cifre;

19
b) figurative - reprezentari grafice sau forme tridimensionale; si
c) combinate, alcatuite din elemente verbale si figurative. Marca poate fi
înregistrata în albnegru sau în culori.
Certificatul de înregistrare a marcii confirma prioritatea marcii, precum si
dreptul exclusiv al titularului asupra marcii pentru produsele si serviciile indicate
în certificat. Cererea de înregistrare a marcii se depune la AGEPI de catre solicitant
personal sau prin reprezentant în proprietate industriala. Folosirea marcii pâna la
data depozitului national reglementar nu poate servi drept cauza pentru respingerea
cererii de înregistrare a marcii pe numele persoanei care a folosit-o. În
conformitate cu Legea nr. 588/1995, definitia marcii comerciale include marcile de
produse, precum si marcile de servicii. În conformitate cu Legea nr. 588/1995,
toate documentele cererii se depun în limba de stat sau în alta limba cu conditia ca
în termen de doua luni din data depunerii ei se anexeaza traducerea acestor
documente în limba de stat. Înregistrarea marcii produce efecte pentru o perioada
de zece ani de la data depozitului national reglementar. Data depozitului national
reglementar este data la care cererea si dovada de plata a taxei stabilite au fost
depuse la AGEPI, în conformitate cu cerintele legii nominalizate. Orice persoana
este în drept, ca în termen de trei luni de la data publicarii datelor cu privire la
cerere, sa depuna o contestatie împotriva înregistrarii marcii sau denumirii de
origine a produsului. În baza prevederilor conventiilor si tratatelor internationale la
care Republica Moldova este parte persoanele fizice si juridice straine au aceleasi
drepturi ca si persoanele fizice si juridice rezidente ale Republicii Moldova.
Referindu-se la introducerea unor prevederi specifice pentru protectia
indicatiilor geografice pentru vinuri si bauturi spirtoase conform art. 23 al
Acordului TRIPS, în Republica Moldova a fost adoptata Legea privind marcile si
denumirile de origine aproduselor si Hotarârea Guvernului nr. 760 din 10
noiembrie 1995 corespund art. 23 al Acordului TRIPs. Conform careia este
interzisa utilizarea în desemnarea sau prezentarea unui produs a oricarui mijloc
care indica sau sugereaza ca produsul în cauza este originar dintr-o regiune
geografica alta, decât locul adevarat de origine într-un mod care sa induca publicul

20
în eroare cu privire la originea geografica a produsului, iar orice utilizare, în acest
sens, va constitui un act de concurenta neloiala în sensul articolului 10 bis al
Conventiei de la Paris.
Conform Legii privind brevetele de inventie nr. 461-XIII din 18 mai 1995, o
inventie din orice domeniu tehnologic poate fi brevetata cu conditia ca aceasta sa
fie noua, sa implice o activitate inventiva si sa fie susceptibila de aplicare
industriala. Inventia poate avea ca obiect un produs sau un procedeu, inclusive
microorganismele, precum si aplicarea unui produs sau procedeu. Se acorda
brevete si se asigura dreptul de brevete fara discriminare în ceea ce priveste locul
inventiei, domeniul tehnologic si faptul ca produsele sunt importate sau sunt
autohtone. Titularul brevetului are dreptul exclusive asupra inventiei protejate prin
brevet, inclusive dreptul la exploatarea inventiei, daca exploatarea nu lezeaza
drepturile altor titulari, dreptul de a dispune de brevet si dreptul de a interzice
tertilor exploatarea inventiei protejate prin brevet fara autorizatia sa (art. 22 (1) al
Legii privind brevetele de inventie). La examinarea cazurilor de încalcare a
drepturilor titularului când obiectul brevetului este un procedeu de obtinere a unui
produs, instantele judecatoresti sunt abilitate sa dispuna pârâtului sa demonstreze
ca procedeul utilizat pentru obtinerea produsului identic este diferit de procedeul
brevetat.
Legislatia Republicii Moldova contine prevederi corespunzatoare art . 34 al
Acordului TRIPS. Art. 23. (1)c) al Legii privind brevetele de inventie din Legea
privind modificarea si completarea unor acte legislative este armonizat cu
prevederile art. 34 al Acordului TRIPS, si anume: “La examinarea cazurilor de
încalcare a drepturilor titularului, daca obiectul brevetului este un procedeu de
obtinere a unui produs, instanta judecatoreasca va cere pârâtului sa demonstreze ca
procedeul utilizat pentru obtinerea produsului identic este diferit de procedeul
brevetat, pâna la prezentarea probei contrarii, orice produs identic fabricat fara
consimtamântul titularului brevetului este considerat ca fiind obtinut prin
procedeul brevetat, daca produsul obtinut prin procedeul brevetat este nou si/sau
daca probabilitatea este mare ca produsul a fost obtinut prin procedeul brevetat, iar

21
titularul brevetului, desi a depus eforturi rezonabile, nu a reusit sa stabileasca ca
procedeul brevetat a fost, de fapt, utilizat.”
Crearea pentru detinatorii drepturilor de proprietate intelectuala a unor
conditii, care ar permite protejarea efectiva a acestor drepturi, constituie una dintre
precuparile de baza ale Acordului TRIPS. În acest sens, Acordul pune în sarcina
statelor membre obligatia de a crea conditii care ar oferi unui titular al dreptului de
proprietate intelectuala o procedura civila transparenta, echitabila, oricînd însotita
de solutii legitime si obiective. În acest context, statele membre trebuie sa ofere
partilor implicate în litigii dreptul de a fi asistate de consilieri juridici (avocati),
precum si dreptul (pîrîtilor) de a fi informati în forma scrisa asupra pretentiilor
înaintate de reclamant.
Un alt aspect important al protectiei proprietatii intelectuale se refera la
procedurile vamale, în cadrul carora ar fi posibil de a limita comertul cu asemenea
produse. Statele membre vor trebuie sa dispuna de proceduri speciale eficiente,
care ar permite detinatorului unui drept, ce banuieste o violare a drepturilor sale, sa
prezinte autoritatilor administrative sau judiciare o cerere scrisa pentru suspendarea
punerii în circulatie a acestor marfuri de catre autoritatile vamale. De asemenea,
statele membre vor putea sa prevada si proceduri care ar contracara exportul din
teritoriul ei a marfurilor, ce încalca drepturile de proprietate intelectuala.
Solicitantul, care cere suspendarea punerii în circulatie a marfurilor suspectate ca
violeaza drepturile de proprietate intelectuala, va trebui sa furnizeze elemente de
proba convingatoare ca ar exista asemenea violari. Va fi necesar ca în cerere sa fie
facuta si o detaliere suficient de clara, pentru ca autoritatile sa poata recunoaste cu
usurinta aceste marfuri. Autoritatile competente, dupa cercetarea cererii, vor aduce
la cunostinta solicitantului, într-un termen rezonabil, despre masurile ce au fost
luate si asupra duratei acestora. Un alt jalon important, sub aspect practic, îl
constituie cautiunea. În cazurile civile practica noastra, deocamdata, nu cunoaste o
asemenea institutie, fapt ce va îngreuna incontestabil punerea ei în aplicare.
Cautiunea va fi pretinsa reclamantului si ea va fi, ca marime, suficienta pentru a
proteja pe pîrît si autoritatile competente si pentru a evita abuzurile. În acelasi

22
timp, cautiunea respective nu va trebui sa fie prea mare, pentru a nu împiedica
persoanele lezate sa recurga la aceste proceduri. Daca persoana, care depune
cautiune, nu valorifica dreptul sau de a se adresa în judecata, ei îi va fi restituita
cautiunea. Solicitantul cererii de suspendare va trebui, în termen de 10 zile de la
data luarii deciziei respective de suspendare a punerii în libera circulatie, sa
înainteze o actiune în judecata si sa informeze despre aceasta organele care au luat
decizia de suspendare. În cazul în care pretentiile reclamantului se dovedesc a fi
integral sau partial nejustificate, autoritatile competente vor fi în drept sa ordone
acestuia sa despagubeasca pe pîrît de orice daune suferite, ca urmare a retinerii
nejustificate a marfurilor.
Ar fi important de mentionat, în acest context, si obligatiile statelor membre
de a dispune de proceduri penale si de sanctiuni, cel putin, pentru actele deliberate
de contrafacere a marcilor de fabrica sau de comert, sau de piraterie, ce aduc
atingere unui drept de autor, daca aceste au fost comise la scara comerciala. Aceste
sanctiuni vor include masuri de pedeapsa, suficiente pentru a fi descurajatoare si
vor fi la nivelul celor aplicate pentru delicte grave similare (Sectiunea 5, Art. 61
TRIPS).

23
CONCLUZII
In prezenta lucrare, autorul a urmărit efectuarea unei analize a noţiunii
dreptului de proprietate, modului de constituire, exercitare şi stingere a acestui
drept in conformitate cu legislaţia ţărilor ce cunosc instituţia proprietăţii,
generalizarea normelor care reglementează dreptul de proprietate, a doctrinei. Prin
eforturile autorului s-a creat o imagine clară a naturii dreptului de proprietate,
introducerea căreia este o necesitate şi pentru Republica Moldova o dată cu
trecerea ei la economia de piaţă.
Protecţia adecvată şi efectivă a proprietăţii intelectuale, industriale şi este
esenţială pentru punerea în valoare a ideilor şi a creativităţii umane, puse în
serviciul inovaţiei. Proprietatea intelectuală permite realizarea unui echilibru
satisfăcător intre două obiective: acela de a se favoriza eforturile de creativitate
intelectuală şi acela de a face ca societatea să poată beneficia cât mai mult de
această creativitate. Ea se inscrie în viziunea unei economii de piaţă; ea este
necesară pentru construcţia unei societăţi moderne şi pentru apariţia de bunuri şi de
servicii inovatoare şi de inaltă calitate. Ea are ca obiectiv final incurajarea inovaţiei
şi a cercetării şi dezvoltării, favorizarea schimbului de idei şi protejarea eforturilor
creative. În ceea ce priveste drepturile de autor şi drepturile conexe, ele sunt strâns
legate de libertatea de expresie şi de libera circulaţie a ideilor, valori fundamentale
intr-o societate democratică şi pluralistă. 
În raport cu alte domenii, proprietatea intelectuală se caracterizează prin
aceea că o îndelungată şi importantă acţiune legislativă a fost îndeplinită cu succes
la nivel multilateral, în special în cadrul OMPI (Organizaţia Mondială a
Proprietăţii intelectuale). În momentul în care Comunitatea se angaja să creeze
Piaţa Internă, ea trebuia să ţină cont de această armonizare preexistentă. 
Recentul acord TRIPs (Trade-related aspects of intelectual Property Rights-
Aspecte ale proprietăţii intelectuale legate de comerţ), încheiat recent în cadrul
GATT, va avea un efect foarte important asupra nivelului de armonizare a
legislaţiilor Statelor Membre ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului, în măsura în
care acest acord impune norme minime pentru ansamblul drepturilor de proprietate

24
intelectuală: dreptul de autor şi drepturile conexe, mărcile de fabrică sau
comerciale, indicaţii geografice, desene şi modele industriale, brevete şi scheme
ale configuraţiei circuitelor integrate. În plus, se extind pentru prima dată asupra 
proprietăţii  intelectuale  două principii fundamentale ale dreptului internaţional:
principiul tratamentului naţional şi cel al naţiunii celei mai favorizate. 
Domeniul proprietăţii intelectuale prezintă particularitatea că acoperă
diferite drepturi care fac obiectul unei armonizări progresive al cărei obiectiv final
este asigurarea atât a unui înalt nivel de protecţie, cât şi un grad de armonizare care
să asigure libera circulaţie a mărfurilor şi a serviciilor. A nu reţine decât anumite
măsuri comunitare care ţin de proprietatea intelectuală ar însemna să se creeze
lipsuri în nivelul de protecţie sau să se neglijeze anumite sectoare importante. 

25
BIBLIOGRAFIE
Surse normative şi acte internaţionale
1. Legea Republicii Moldova privind dreptul de autor şi drepturile conexe
(adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 23.11.1994) // Monitorul
Oficial al Republicii Moldova. - 1995. - Nr.13.
2. Hotărarea Guvernului Republicii Moldova nr.783 din 30.06.2003 cu privire
la evaluarea obiectelor de proprietate intelectuală // Monitorul Oficial al
Republicii Moldova. - 2003. - Nr.138-140.
3. Convenţia pentru instituirea Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii
Intelectuale, incheiată la Stockholm la 14.07.1967 şi modificată la
28.09.1979 // Tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Vol.6. - Chişinău: Moldpres, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998,
p.187-202.

Monografii, manuale, articole


1. Costinescu P. Proprietatea intelectuală // Revista romană de proprietate
intelectuală. - 1996. - Nr.2. - P.15-18.
2. Dicţionarul explicativ al limbii romane / Sub red. lui I.Coteanu, L.Seche,
M.Seche. - Bucureşti: Univers enciclopedic, 1998. - 1192 p.
3. Eminescu Y. Tratat de proprietate industrială. Vol.III. - Bucureşti: Editura
Academiei, 1984.
4. Mattei U., Baieş S., Roşca N. Principiile fundamentale ale dreptului de
proprietate. - Chişinău: ARC, 2000. - 346 p.
5. Mămăligă S. Dreptul de autor şi drepturile conexe. - Chişinău: ARC, 2000. -
167 p.
6. Seserman M. Dreptul proprietăţii intelectuale. - Iaşi: Chemarea, 1993. - 359
p.
7. Volcinschi V., Chiroşca D. Dreptul proprietăţii intelectuale. - Chişinău:
Museum, 2001.

26