8.5.

Transferul de căldură prin radiaţie

8.5.1. Legile radiaţiei
La temperatura ambiantă, radiaţia termică se situează în gama
infraroşu cu lungimi de undă mai mari de 5 microni
Legea Stefan-Boltzmann exprimă puterea totală de emisie,
(energia totală radiată) în unitatea de timp, de unitatea de
suprafață a unui corp negru dependentă de intebsitatea de
radiaţie a corpului negru absolut:
 
W
E0   I  d  2 
 0 m 
în care intensitatea de radiație a corpului negru absolut (corp care
emite maximum de radiaţii la orice temperatură, pentru toate
lungimile de undă) este invers proporţională cu lungimea de undă
la puterea a cincea conform legii lui Planck:
1
 C2 
C1  T W
I  5
e  1  3 
  m 
 
 8.5.1. Legile radiaţiei (2)
  4
• Se obţine: C1 1  T 
E0   5   d  T  C0  
4

 C2
 100 
 0 T
1
  
e
• în care :
Co  C1 15  C2 104  5,775 W m2K 4
• Deci emitanţa energetică (puterea totală de emisie) a
corpului negru este proporţională cu puterea a patra a
temperaturii absolute la care se găseşte corpul.
• Legea Stefan-Boltzmann, aplicabilă şi pentru corpurile
cenuşii (absorb, pe toate lungimile de undă, aceeaşi
fracţiune din radiaţiile care cad asupra lor) îmbracă în
final forma:
4
 T 
E  C  
 100 
 8.5.1. Factorul energetic de emisie (1)
• În care coeficientul de radiaţie C, diferit de la un corp la
altul, valoarea lui depinzând de natura, starea suprafeţei
şi temperatura corpului, având valori de la 0 la C0.
• Prin raportarea celor doi coeficienţi se obţine factorul
energetic de emisie al suprafeţei radiante:
C
 1
C0

• Majoritatea materialelor tehnice se pot considera cu

acoperitoare aproximaţie drept corpuri cenuşii.
 8.5.2. Factorul energetic de emisie (2)
• Spre deosebire de corpurile cenuşii în cazul corpurilor selective
(colorate) care absorb radiaţiile incidente pe anumite lungimi de
undă, factorul energetic de emisie depinde, în general de
temperatura şi natura corpului şi de starea suprafeţei lui, iar în
cazul metalelor depind şi de gradul de oxidare al suprafeţei.
• În natură există foarte puţine substanţe care se comportă în
acelaşi mod faţă de toate radiaţiile. Substanţele sunt selective
pentru un interval mai mare sau mai mic de lungimi de undă.
Unele lungimi de undă sunt complet absorbite, altele parţial,
pentru restul intensităţii radiaţiei respective substanţa
comportându-se transparent sau reflectant. În acest sens se
amintesc cercetările pentru obţinerea unor materiale
absorbante într-un spectru cât mai larg de lungimi de undă în
vederea folosirii lor la captarea radiaţiilor solare.
 8.5.2. Factorul energetic de emisie (3)
• Dintre corpurile solide, numai izolatorii şi semiizolatorii
electrici se încadrează în categoria corpurilor cenuşii.
Spre deosebire de aceştia, metalele şi oxizii metalici,
deşi se comportă selectiv, sunt consideraţi practic
radiatori cenuşii.
• În general, corpurile nemetalice prezintă factori de
emisie mai ridicaţi ale căror valori scad cu temperatura,
spre deosebire de metale, la care valorile mai coborâte
ale emisivităţilor cresc pe măsură ce temperatura se
majorează.
• Căldura se transmite prin radiaţie între corpurile solide,
dacă spaţiul dintre ele este umplut cu un mediu
neabsorbant.
 8.5.3. Relaţii practice de calcul
• Fluxul de căldură transferat între două suprafeţe plane paralele
este:
 T  4  T  4 
Q    C0   1    2    A W 
 100   100  
• Pentru uşurarea calculelor se poate utiliza o relaţie de forma
ecuaţiei lui Newton utilizată la transferul de căldură convectiv:

Q   r  T1  T2  A W
• Coeficientul echivalent se obţine din egalarea celor două relaţii.
Pentru diferenţe mici de temperatură, de exemplu în cazul
transferului de căldură din aparatura electronică sau în
aplicaţiile legate de asigurarea confortului se poate considera o
valoare constantă a acestui coeficient.
• În practică se întâlneşte un transfer de căldură combinat,
convectiv şi radiativ, al cărui coeficient se obţine prin însumarea
celor doi:


  c   r W m2 K 
 8.6. Transferul de căldură global între două
fluide despărţite printr-un perete solid
8.6.1. Principiul rezolvării problemei

• Transferul de căldură între două fluide despărţite

printr-un perete având temperaturi constante în timp
şi spaţiu are loc prin convecţie între fluidul cald şi
perete, prin conducţie între cele două feţe ale
peretelui şi prin convecţie între perete şi fluidul rece.
• Problema se rezolvă în maniera analogiei
termoelectrice prin însumarea rezistenţelor termice
atât convective cât şi conductive.
• În cazul general peretele solid este de tip neomogen,
compus din mai multe straturi având conductivităţi
termice diferite.
8.6.2. Pereţi plani neomogeni

• Fluxul termic unitar:


q  T f 1  T f 2 

1 W
Rc,1   Rt , j  Rc, 2  m 2 
j

• Coeficientul global de transfer de

căldură:

 W 
1
k
1 1  m2  K 
j
 
1 j j 2
8.6.2. Pereţi cilindrici neomogeni
• Fluxul termic liniar:
W

ql  Tf 1  Tf 2  
1
Rc,l1   Rt ,lj  Rc,l 2  m 
j

• Coeficientul global de transfer

de căldură:
1  W 
kl   m  K 
1 1 d j 1 1
 ln 
dee j 2 j dj di i
 8.7. Schimbătoare de căldură
8.7.1. Definiţie, clasificare
• Schimbătoarele de căldură fac parte din echipamentul
termic al majorităţii instalaţiilor industriale, agricole sau
menajere şi au rolul de a realiza transferul de căldură
între două fluide cu niveluri diferite de temperatură.

• Schimbătoare de căldură cu perete despărţitor: au

avantajul separării celor două fluide
• Schimbătoare de căldură fără perete despărţitor

• Schimbătoare de căldură recuperatoare: transferul de

căldură între cele două fluide este simultan.
• Schimbătoarele căldură regeneratoare: fluidele trec
alternativ peste suprafeţele de transfer de căldură astfel:
fluidul cald trece peste o parte a schimbătorului de
căldură, încălzind-o, iar cel rece trece peste altă parte a
schimbătorului de căldură care se răceşte; sunt realizate
dintr-un material care acumulează căldura.
• Exemple de schimbătoare de căldură de tip recuperativ:
• Exemple de schimbătoare de căldură elementare:
8.7. Schimbătoare de căldură
8.7.1. Parametrii, configuraţii
• Exemple de schimbătoare de căldură de tip recuperativ:
– recuperatoare de căldură din gaze de ardere,
– încălzitoare şi răcitoare de fluide alimentare şi tehnice,
– vaporizatoare,
– condensatoare,
– radiatoare de încălzire,
– radiatoare pentru autovehicule,
– răcitoare de ulei.
• Exemple de schimbătoare de căldură de tip regenerativ:
– preîncălzitoarele de aer de la unele cazane de abur
energetice
– recuperatoarele de căldură de la cuptoarele Siemens-
Martin.
 Exemple de schimbătoare de căldură
• Exemple de schimbătoare de căldură cu
perete despărţitor:
– toate cele de mai sus;
• Exemple de schimbătoare de căldură fără
perete despărţitor:
– Turnurile de răcire sunt folosite pentru răcirea apei;
apa picură de sus în jos, fiind în contact cu aerul
ambiant care circulă de jos în sus prin tiraj natural sau
forţat
– Scruberele au o umplutură dintr-un material spongios
pe care se prelinge pelicula de lichid în sens contrar
faţă de aer.
 8.7.2. Calculul termic al recuperatoarelor
de căldură(1)
• Bilanţul termic este de forma:
Q1  r  Q 2 [W]

Q1 • Fluxul de căldură cedat de fluidul cald (agentul

termic primar)

Q 2 • Fluxul de căldură primit de fluidul rece (agentul

termic secundar)

r • Coeficientul de reţinere a căldurii în aparat

• Exprimă perfecţiunea izolării termice a aparatului.
r  1 • Poate fi mai mic sau mai mare ca unitatea, după
cum agenţii termici au temperaturi mai mari sau
mai mici decât mediul ambiant
 8.7.2. Calculul termic al recuperatoarelor
de căldură(2)
• Dacă între fluide se transferă căldură fără a avea loc o
schimbare de fază, cele două fluxuri de căldură se
determină cu relaţiile:

Q1  m 1  c p1  t1i  t1e  [W] Q 2  m 2  c p 2  t2e  t2i  [W]

• Debitul masic al agenţilor termici
 1, m 2 [kg s]
m – 1 - agentul termic primar şi
– 2 – agentul termic secundar

c p1, c p 2 [J kg  K] • Căldurile specifice la presiune constantă

ale agenţilor termici

• Temperaturile agenţilor termici:

t1i , t1e , t2i , t2e – i - intrare în schimbătorul de căldură
– e – ieşire din schimbătorul de căldură
 8.7.2. Calculul termic al recuperatoarelor de
căldură(3)
• Într-un schimbător de căldură, pe măsură ce avansează
parcurgând suprafaţa de transfer de căldură, fiecare dintre
fluide îşi modifică temperatura: fluidul rece se încălzeşte, iar
fluidul cald se răceşte.
• Între ele nu mai există aceeaşi diferenţă de temperatură,
aşa cum s-au scris ecuaţiile transferului global de căldură.
• Se determină o diferenţă de temperatură medie între cele
două fluide de-a lungul întregului schimbător de căldură
• Diferenţa de temperatură medie logaritmică este:

T1  T2
Tmed   K
T1
ln
T2
 8.7.2. Calculul termic al recuperatoarelor
de căldură(4)
T1, T2 K
• Diferenţele de temperatură între fluidul
cald şi cel rece, la un capăt şi la celălalt
al schimbătorului de căldură
Tmed,ec 
t1i  t2i   t1e  t2e  K 
• Echicurent: t t
1i 2i
ln
t1e  t2e

• Contracurent: Tmed,cc 
t1i  t2e   t1e  t2i  K 
t t
1i 2e
ln
t1e  t2i

• Curenţi încrucişaţi: Tmed,ci    Tmed,cc

 • Coeficient de corecţie funcţie de schema de curgere

şi temperaturile agenţilor termici: