Ecoturism

Tematica
8.1 Curs Metode de predare Observaţii
Ecoturism. Noţiuni generale Prelegere interactiva cu ajutorul 4
computerului

Piata ecoturistica Prelegere interactiva cu ajutorul 4

computerului, problematizare, conversatia
euristică

Managementul activităţilor ecoturistice Prelegere interactiva cu ajutorul 2

computerului, problematizare, conversaţie
euristica

Destinatii ecoturistice din Africa Prelegere interactiva cu ajutorul 2

computerului

Dezvoltarea ecoturismului în Asia Prelegere interactiva cu ajutorul 2

computerului

Ecoturismul in Australia si Oceania Prelegere interactiva cu ajutorul 2

computerului, conversatia euristică

Destinatii ecoturistice din America de nord- Conversatia euristică 2

Analiza asistată de calculator,dezbatere
SUA

Strategii ecoturistice europene Prelegere interactiva cu ajutorul 2

computerului

Evaluare Test multimedia 2

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Băltăreţu, A., M., (2007), Ecoturism şi dezvoltare durabilă, Editura Pro Universitaria, Bucuresti.
Cater, E. (1994), Ecotourism in the third world: Problems and prospects for sustainability.In E. Cater and
G. Lowman (eds) Ecotourism: A Sustainable Option?, pp. 69– 86 .Chichester: John Wiley & Sons.
Ceballos Lascurain, H., (1996), Tourism, ecotourism and protected areas, IUCN, Gland, Elvetia
Ceballos-Lascurain, H., (1996), Tourism, Ecotourism and Protected Areas: The state of nature-based
tourism around the world and guidelines for its development. IUCN, Gland, Switzerland and
Cambridge, UK.
Cifuentes Arias, M., (1992), Determinacion de Capacidad de Carga Turistica en Areas Protegidas.
CATIE, Turrialba, Costa Rica.
Dinu, M. (2005) Ecoturism. Coduri etice si norme de conduita, Editura CD Press, Bucuresti
Fenell, A., D., (2007), Ecotourism: An Introduction, Taylor & Francis
Honey, Martha, (2008) Ecotourism and Sustainable Development, Who Owns Paradise? Second
Edition, Island Press, pp. 19.
Matei Elena, (2015), Ecoturism, Editura Universitara, Bucuresti.
Matei, E., (2011), The Ecotourism’s Development In The Romanian Carpathians’ Proteced Areas: Facts,
Figures And Needs, Human Geographies, Vol.5, Issue 2.
Nedelea, Al., (2003), Piaţa ecoturistică, Editura Didactică si Pedagogică, Bucuresti
Neguş, S., Alexandru, D., Istrate, I., (1997), Geografia turismului, Editura Academiei, Bucuresti
Nistoreanu Puiu, Tigu,G, Popescu, D., Padurean, M., Talpeş, A., Tala, M., Condulescu, C., (2003).
Ecoturism şi turism rural, Editura ASE, Bucuresti
Simon, T., Bran, Fl., Nistoreanu, P., (2007), Ecoturism, Editura Economica, Bucuresti.
Smaranda, John Samad, (2008), Managementul turismului in ariile naturale protejate, Editura Risoprint,
 CONDITII (Verificare)
10.3 Pondere din nota
Tip activitate 10.1 Criterii de evaluare 10.2 Metode de evaluare
finală
Demonstrarea, prin răspunsurile Lucrare scrisă cu itemi 60%
oferite la evaluarea finală, a obiectivi, semirobiectivi,
însuşirii corecte, logice şi complexe subiectivi din diferite arii
a problematicii cursului de tematice ale cursului şi cel
10.4 Curs Ecoturism, precum şi a capacităţii putin o intrebare din cadrul
de particularizare şi explicare a lucrărilor practice
rezultatelor obţinute în urma
aplicării metodelor şi tehnicilor
utilizate la elaborarea proiectelor.
Elaborarea si sustinerea corectă și Evaluare prin teme practice. 40%
completă proiectelor tematice Evaluare frontală continua in
pervazute in programa cadrul sedintelor de l.p.
10.5 Seminar/laborator seminarului Evaluarea portofoliului de
lucrari practice.
Evaluarea prin proiect.

10.6 Standarde minime de performanţă

-însuşirea corectă a unor cunoştinţe minimale despre ecoturism
-folosirea corectă a principalelor noţiuni de ecoturism
-sa alcatuiasca proiectele si sa nu exprime erori grave.
-Redactarea si prezentarea temelor de seminar, respectand normele didactice si stiintifice.
Colocviu. Conditii: promovarea activitatii de la seminar. Prezenta conform contractului individual cu Facultatea de

Geografie . Colocviu: 22 aprilie- seria A orele 16-17, seria B orele17-18.

 ECOTURISM. NOŢIUNI GENERALE
1.1.Definiţii
• Ecoturismul s-a dezvoltat în ultimele decenii ale secolului al
XX-lea ca urmare a pericolului creat de supradezvoltarea
turismului.
• Noţiunea de ecoturism are înţelesuri diferite: turism în natură,
turism verde, turism ecologic etc.
• Ceballas Lascurain, Hector (1991) -”Ecoturismul este un
turism care implică acele călătorii în areale relativ
neperturbate, cu scopul de a admira, studia, bucura de
peisaje, faună, plante ca şi de unele resurse culturale”. (1985)

• Cater Erlet, (1994), “o călătorie în scopul delectării omului

pe baza diversităţii vieţii naturale şi a culturii umane fără a le
cauza distrugeri sau degradări”, (natură + unele resurse
antropice).
Valentine, P.S. (1991) introduce termenul de durabilitate,
definind ecoturismul ca “un turism bazat pe natură în mod
durabil şi ecologic şi pe areale ecologice, fiind un turism
nedegradabil, nepericulos, care contribuie la protejarea
mediului prin alegerea unui regim administrativ propriu şi
corect” .
• Figgis, P. J. (1993) afirma că „orice călătorie spre
areale naturale izolate cu scopul de a îmbogăţi
înţelegerea şi aprecierea patrimoniului ecologic şi
cultural, fără a produce deteriorarea acestora se
încadrează în termenul de ecoturism”.

• Steele, P. (1993, 1995) „un proces economic, unde

ecosisteme rare şi frumoase sunt negociate pentru a
atrage turiştii”,
• Societatea Internaţională a Ecoturismului (TIES)
• ”ecoturismul este o călătorie responsabilă în
arealele naturale, dar care conservă mediul şi
susţine nivelul de trai al populaţiilor locale”(1991) si
implica educarea si interpretarea (2015).
• Uniunea Mondială a Conservării Naturii
(IUCN/WCU) „ecoturismul este o călătorie ecologică
responsabilă în areale naturale neperturbate, cu
scopul de relaxare şi apreciere a naturii şi a oricărei
trăsături culturale, trecută sau prezentă din zonă,
care promovează conservarea, având un impact
negativ redus şi oferă beneficii pentru comunităţile
implicate” (1996).
•
Ecoturismul este o variantă a unei alternative
turistice, care are la bază promovarea
turismului durabil, ce constă în deplasarea
omului în special în areale naturale atractive
(ce promoveaza conservarea) pentru a se relaxa,
cunoaşte, informa însă fără a produce pierderi
sau distrugeri ale calităţii mediului
înconjurător, aducând beneficii tuturor
segmentelor implicate în actul turistic.
Turism
durabil

Turism
alternativPigram,1990

Turism
rural

Ecoturism Turism
durabil

Turism
alternativ

Turism in
natura

Ecoturism
Concluzii
•Ecoturismul reprezintă o cale de dezvoltare durabilă.
•Permite protejarea unor habitate vulnerabile exploatării turistice clasice.
•Introduce cunoaşterea, educarea, relaxarea turistului pe baza unor produse
turistice sensibile, fragile.
•Aduce venituri/beneficii pe termen lung atât turistului, comunităţilor locale cât şi
firmelor sau segmentelor implicate în exploatarea durabilă a acestor resurse
naturale.
•Planificarea, dezvoltarea infrastructurii turistice ca şi toate operaţiile/activităţile
de marketing trebuie să fie focalizate pe criterii de mediu, sociale, culturale şi
economice pe termen lung.
 1.2. Principiile ecoturismului

• Ecoturismul este o călătorie responsabilă în natură supusă procesului

de protejare şi conservare şi care aduce beneficii comunităţilor
locale şi omenirii în ansamblul său presupune:
o deplasarea turistului în areale naturale;
o reducerea impactelor;
o construirea unei atitudini de îngrijorare pentru mediu;
o furnizarea de beneficii directe pentru conservare,
o ridicarea nivelului de trai în comunităţile locale;
o susţinerea drepturilor omului şi a înţelegerilor
internaţionale în domeniul muncii;
o păstrarea culturii locale, fiind sensibil la politica de
mediu, si favorizeaza un climat social pozitiv.
• Principiile de bază: durabilitate, echitate,
parteneriate, cooperare.

• 1. Durabilitatea reprezintă procesul prin care

dezvoltarea are loc la un nivel care să satisfacă
cerinţele populaţiei actuale, fără a compromite
capacitatea de susţinere a mediului pentru generaţiile
viitoare.
Acest principu este cerut de:
o Schimbările sociale (îngrijorarea crescândă pentru
mediu, vulnerabilitatea destinaţiilor turistice,
insatisfacţia pentru unele produse turistice
existente);
o Politica turistică (ce trebuie să reflecte grija pentru
mediul înconjurător).
2. Echitatea intrageneraţii
şi inter-generaţii trebuie să
elimine interesele egoiste,
exclusiviste axate pe
acumulare de capital doar
pentru unele segmente ale
societăţii. Acest principiu
se sprijină pe studii
profunde, deoarece ce pare
a fi durabil pentru un
segment poate fi
neelocvent pentru altul.

Sursa: E. Matei
• Principiul cooperarii si parteneriatelor. Eliminarea opţiunii
dictatului din partea marilor puteri economice asupra ţărilor mai
puţin dezvoltate, deoarece se crează situaţii care pot conduce la
pierderi ale diversităţii ecologice şi sărăcirea comunităţilor din
arealele ţintă (Cater,1995). Această politică este înlocuită de
cooperare şi parteneriate interstatale, între firme, între guvern şi
firme sau între acestea şi comunităţile locale.

Sursa: E. Matei
• Conştientizarea părţilor implicate este imperios necesară ci nu
utilizarea ecoturismului pentru mărirea capitalului (firmele
transnaţionale) sau crearea unor imagini politice (clasa politică
din ţările în curs de dezvoltare sau în tranziţie) ori ca soluţie de
supravieţuire (populaţiile sărace din Africa, Asia de Sud-Est,
zona insulară a Pacificului de Sud etc) sau de redresare rapidă,
nedurabilă a economiei.

Sursa: E. Matei
 Principiile ecouturistice -TIES - 1991
• Reducerea impacturilor negative asupra mediului sau
culturii care pun în pericol destinaţiile;
• Educarea turiştilor privind importanţa conservării
resurselor;
• Accentuarea ideii de afacere responsabilă şi
armonizarea ei cu interesele locale, de mediu şi ale
autorităţilor;
• Realizarea de venituri directe din managementul,
conservarea arealelor protejate;
• Utilizarea studiilor de mediu şi sociale şi monitorizarea
destinaţiilor pentru reducerea impactelor;
• Asigurarea bunăstării maxime pentru toate segmentele
din regiune sau din arealul de influenţă;
• Zonarea turistică şi desemnarea unui management pentru fiecare
regiune;
• Asigurarea că dezvoltarea turistică nu depăşeşte capacitatea de
suport;
• Bazarea pe o infrastructură dezvoltată armonios cu mediul,
minimizând utilizarea combustibililor fosili, viaţa sălbatică sau
culturală.
• Puterea de control aparţine comunităţilor locale în destinaţiile
ecoturistice;
• Eficienţa şi corectitudinea conceptului de areal protejat pe termen
lung;
• Gestionarea riscului ca turiştii necontrolaţi să deterioreze capitalul
natural sau să pirateze tradiţiile din destinaţii;
• Echilibrarea necesităţilor pe termen mediu a oamenilor de afaceri
(cu investiţii mari) cu populaţiile locale (cu investiţii mici).
• Ecoturismul este „non-consumativ / non-extractiv”
• Ajuta la dezvoltarea constiintei ecologice
• Este centrat pe valori etice a relatiei OM-NATURA
(www/ ecotourism org)

• TIES (1993) „Ghidul ecoturistic al naturii pentru

operatorii de tur”,
• (2002) „Liniile directoare pentru ecologiile marine în
ecoturism” , „Ghidul international al ecocabanelor”.
• Sisteme de certificare
• Schimbarile climatice si turismul
• Pe plan regional
o „Recomandările de mediu ale Asociaţiei pentru
Turism Ecologic din Europa pentru tur operatori”
(1997) , Romania-Certificarea destinatiilor
ecoturistice, (2012).
 Necesitatea aparitiei ecoturismului
• Apariţia, dezvoltarea ecoturismului este o necesitate
din cauza
o impactului tot mai mare pe care îl are în mediu
industria turistica.
o diversităţii spaţiale geografice pe care se grefează
resursele ecoturistice,
o polarizării financiare,
o a dinamicii intereselor turiştilor, firmelor, politicii
de mediu, comunităţilor locale,
Sursa: E. Matei
 Necesitatea aparitiei ecoturismului
• 1. Terra cuprinde un spaţiu cu o varietate a mediilor
naturale geografice;
• Pe componente naturale:
• 1. acvatic (marin, lacustru, rivier);
• 2. fito-faunistic (de pădure tropicală, temperată, de
foioase, conifere; prerie, stepă, savană, de deşert, de
tundră),
• 3. litologic (relief vulcanic, structural, sculptural, glaciar
etc.).

Sursa: E. Matei
• 2.Polarizarea financiară şi economică mondială actuală
cuprinde bazine de resurse pentru ecoturism structurate astfel:
o ţări cu venituri mari (SUA, Canada, Franţa, Germania,
Marea Britanie) ce pot investi în dezvoltarea ecoturismului,
dar şi în generarea unui număr extrem de ridicat de
ecoturişti;
o ţări cu venituri medii (Cehia, Polonia, Ungaria), care
promovează un ecoturism moderat atât ca dotare cât şi ca
flux ;
o ţări subdezvoltate (ţările din Africa, Asia de Sud, Pacificul
de Sud), pentru care această alternativă turistică este de
multe ori o sursă de supravieţuire, dar care au un mare
potenţial ecoturistic.
• 3. Dinamică intereselor
 turiştilor,
 operatorilor turistici,
 comunităţilor locale, mediu.

• Turiştii îşi schimbă opţiunea pentru destinaţiile turistice cât

şi a tipului de turism în funcţie de interese, gusturi, elite. În
ţările dezvoltate, există grupuri de turişti, care se orientează
spre destinaţii neaccesate, creează un curent, o “modă”, iar
pentru a satisface noile orientări şi a câştiga financiar, firmele
investesc în aceste rute. Se creează fluxuri turistice în areale
izolate, cu repercursiuni asupra mediului prin marketing
nedurabil.
• Operatorii turistici –credibilitate pe piata şi beneficii.
• Pentru a da calitate actului turistic, unele firmele asociază turismul cu
protecţia mediului (limbajul verde). Ecoturismul oferă pe de o parte un
produs natural pentru consumatori, iar pe de altă parte beneficii pentru
comunităţile locale, dar şi pentru firme. De cele mai multe ori, în special în
ţările mediu dezvoltate, pentru satisfacerea cererilor de ecoturism s-au creat
proiecte de parteneriat între instituţiile neguvernamentale, guvernamentale,
comunităţile locale şi firmele turistice.

• Pentru comunităţile locale, „Agenda 21” prevede ridicarea standardului lor

de viaţă. Ecoturismul se înscrie pe liniile de la Rio, deoarece crează venituri
în mediul rural, utilizează şi se sprijină pe forţa de muncă, infrastructura ca
şi unele destinaţii ce aparţin populaţiilor locale. Implicarea comunităţilor
are însă condiţie de bază - integrarea intereselor economice, cu cele de
mediu. Unele proiectele derulate în Pacificul de Sud sau Europa de Est au
finanţat indirect ecoturismul (spitale, şcoli), însă altele au devenit etalon
prin reuşită (Alpii Bavariei-Germania, Nepal etc.).
• Mediul nu trebuie compromis pentru generaţiile următoare,
deoarece interesul de bază al acestui sector este păstrarea
echilibrului natural, nu numai satisfacţia financiară în general
de scurtă durată. Degradarea mediului va afecta perspectivele
imediate ale comunităţilor în primul rând şi pe termen lung pe
cele ale turismului şi al dezvoltării în Kenya, Nepal, Costa
Rica.
• În concluzie, toate segmentele sunt importante, însă trebuie să
se ţină cont de rolul comunităţilor locale în luarea deciziilor şi
în practica derulării turistice, armonizarea intereselor turiştilor,
firmelor, comunităţilor, statelor cu cele de mediu pe termen
lung.
• Necooperarea între cele patru segmente implicate poate
conduce la o nereuşită sau la deturnarea scopului iniţial în
favoarea unuia singur (crearea imaginii politice-unele guverne,
asimilarea de capital rapid-investitori etc.).
4. Impactul turismului conventional
asupra mediului
• Poluarea componentelor mediului
• Stimularea producerii gazelor cu efect de sera
• Stimularea desertificarii
• Conflicte
• Declinul destinatiilor turistice prin turismul de masa
• Consumul de resurse
 Bibliografie
• Cater, E., Lowman, G., (eds), 1994. Ecotourism: A Sustainable
Option? Chichester: John Wiley & Sons.
• Ceballos-Lascurain, H., (1991). Tourism, ecotourism, and protected
areas. In J.A. Kusler (compiler) Ecotourism and Resource
Conservation, A Collection of Papers ( Vol. 1) pp.24– 30. Madison:
Omnipress.
• Figgis, P.J. , (1993). Ecotourism: special interest or major direction?
Habitat Australia. February, pp. 8-11.
• Steele, P., (1993).The economics of ecotourism. In Focus, 9, pp. 4–
6.
• Valentine, P.S., (1991). Ecotourism and nature conservation: a
definition with some recent developments in Micronesia. In: Weiler,
B. (ed.) Ecotourism incorporated the global classroom, Canberra,
Bureau of tourism research, pp. 4-10.
• www.ecotourism.org, accesat intre anii 2004-2018
• http://www.iucn.org, accesat intre anii 2004-2018