CAPITOLUL 4

VERIFICAREA CÂRMEI LA CAVITAŢIE

4.1 METODĂ DE CALCUL ŞI REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

Verificarea posibilităţii apariţiei fenomenului de cavitaţie pe pana cârmei (pe o
zonă cu înălţimea h0 cuprinsă între limitele 0,7 D  h0  D , unde D este diametrul
elicei) poate fi realizată în faza de proiectare preliminară a navei prin metoda propusă
de Brix [1]. Algoritmul de verificare se bazează pe etapele de calcul prezentate mai
jos.
- Se calculează vitezei de avans a fluidului la intrarea în discul elicei, utilizând re-
laţia
v A  U  1  w  (4.1)
în care, U este viteza navei, iar w este coeficientul de siaj.
- Se determină presiunea de stagnare
1
q  ρ  v 2A (4.2)
2
50 Manevrabilitatea navei. Îndrumar de laborator numeric

- Se calculează aria discului elicei

D2
A0    (4.3)
4
- Se calculează coeficientul încărcării elicei
Tp
C Th  (4.4)
A0  q
unde, Tp este împingerea elicei.
- Se determină distanţa relativă elice-cârmă x/D, unde x este distanţa dintre planul
discului elicei şi bordul de atac al cârmei (fig. 4.5).
- Utilizând fig. 4.1, se estimează:
 viteza axială corectată relativă a jetului de fluid vcorr/vA=f(x/D, CTh);
 raza relativă a jetului la distanţa x de elice (r+r )/r0=f( x/D, CTh ).
S-a notat cu r0 raza discului elicei.

Fig. 4.1 Viteza axială corectată relativă a jetului de fluid v corr / v A şi raza relativă a acestuia la
distanţa x de elice r  r  / r0 , în funcţie de x/D şi de coeficientul încărcării elicei CTh
Capitolul 4. Verificarea cârmei la cavitaţie 51

- Se determină raza jetului de fluid la distanţa x de elice r  r  şi viteza axială

corectată a acestuia la ieşirea din discul elicei vcorr .
- Se calculează corecţiile pentru influenţa corpului navei
2
v x  (v corr  t  U 2 )/v corr
(4.5)
rx  (r  Δr)  v corr /v x
unde, t este coeficientul de sucţiune.
- Se determină viteza maximă a curentului axial pe pana cârmei
v max  v x  0,12  (v corr  v A ) (4.6)
- Se calculează cuplul rezistent la rotaţia elicei
PD
Q (4.7)
2  n
unde, PD [kW] este puterea disponibilă la elice, iar n este turaţia elicei, măsurată în
[rot/s].
- Se calculează coeficientul cuplului rezistent la rotaţia elicei
Q (4.8)
kQ 
  n2  D 5
- Se calculează avansul relativ al elicei J
vA
J (4.9)
nD
- Se estimează unghiul de atac al curentului de fluid faţă de cârmă , utilizând di-
agrama 4.2 sau formula echivalentă
 k 1 w v 
  arctg  4,3 Q2   A 
 (4.10)
 J 1  wlocal vmax 
în care wlocal reprezintă numărul de siaj pe poziţia respectivă de calcul. Aplicând for-
mula (4.9) se obţine unghiul de atac în grade. Calculul cu relaţia 4.10 se efectuează
1 w
pentru trei valori ale parametrului de siaj şi anume 0.5, 1.5 şi 2.5, alese în
1  w local
conformitate cu valorile numerice ale acestuia, prezentate în fig. 4.2 [2].
- Se determină coeficientul local maxim de portanţă C L1 max (fig. 4.3) în funcţie de
raportul h1 / rx , unde h1 reprezintă distanţa de la axul elicei la muchia superioară a
cârmei. Pentru unghiul de bandare a cârmei se adoptă valoarea uzuală
  3  0,052 radiani . Mărimea     se introduce în radiani, iar coarda locală a
profilului c, măsurată pe poziţia de calcul, se consideră în metri [2].
52 Manevrabilitatea navei. Îndrumar de laborator numeric

- Utilizând diagrama din fig. 4.4 se determină depresiunea dinamică extremă rela-
p dyn
tivă pe faţa de sucţiune a cârmei , în funcţie de coeficientul maxim de por-
v 2max / 2
tanţă C L1 max şi de profilul adoptat al cârmei [2]. Viteza maximă v max se consideră în
[m/s], densitatea apei  în [t/m3], iar depresiunea dinamică extremă se obţine în [kPa].
Apoi, se calculează depresiunea dinamică extremă pe faţa de sucţiune a cârmei pdyn .
- Se calculează presiunea statică pstatic corespunzătoare poziţiei de calcul, utilizând
relaţia [2]
pstatic  p0    g  H (4.11)
unde p0 = 103 kPa este presiunea atmosferică, iar H este distanţa de la punctul de cal-
cul la suprafaţa apei (imersiunea punctului de calcul). Punctul de calcul este situat la
distanţa 0.8 rx deasupra axului elicei (fig. 4.5), iar mărimea H se poate determina cu
relaţia
H  h2  0.8  rx (4.12)
unde, h2 este imersiunea axului elicei.
 
- Se calculează presiunea rezultantă p static  p dyn pe faţa de sucţiune a cârmei.
Dacă presiunea rezultantă este negativă atunci este posibilă apariţia fenomenului de
cavitaţie pe zona plată a cârmei [2].

Fig. 4.2 Unghiul de atac al curentului de fluid faţă de cârmă

Capitolul 4. Verificarea cârmei la cavitaţie 53

Fig. 4.3 Coeficientul local maxim de portanţă C L1 max în funcţie de raportul h1 / rx

Fig. 4.4 Depresiunea dinamică extremă relativă pdyn pe faţa de sucţiune a cârmei, în funcţie de
coeficientul de portanţă şi de profilul cârmei
54 Manevrabilitatea navei. Îndrumar de laborator numeric

Fig. 4.5 Poziţia punctului de calcul pentru verificarea cârmei la cavitaţie

Calculul pentru verificarea cârmei la cavitaţie se poate efectua cu ajutorul pro-

gramul “PHP Cavitaţia cârmei” [3], prezentat în paragraful 4.2, realizat în cadrul
Centrului de Cercetare de la Facultatea de Arhitectură Navală.

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

[1] Brix, J., Manoeuvring Technical Manual, Seehafen Verlag, Hamburg, 1993.
[2] Obreja, D., Crudu, L., Păcuraru, S., Manevrabilitatea navei, Galati University
Press, Galaţi, 2008.
[3] Obreja, D., Jagîte, G., Programul de calcul “PHP Cavitaţia cârmei”, Centrul de
Cercetare al Facultăţii de Arhitectură Navală, Universitatea “Dunărea de Jos” din
Galaţi, 2012.