RAHITISMUL CARENȚIAL

Rahitismul carential este o boala metabolica generala, care apare in perioada de

crestere si dezvoltare a organismului si se caracterizeaza printr-o tulburare de
mineralizare a oaselor determinata de carenta de vitamina D.

Cauzele rahitismului

Principala cauza a rahitismului este deficienta de vitamina D, prin aportul

exogen si endogen insuficient. Vitamina D este obtinuta din alimentatie prin
transformarea provitaminei D din piele, sub actiunea razelor solare. Patologii
aparute la nivelul intestinal impiedica absorbtia vitaminei D. Alteori este vorba
despre necesarul crescut al organismului de vitamina D.
In patogeneza rahitismului mai poate interveni factorii predispozanti genetici,
factori de mediu sau un raport Ca/p insuficient.

Simptomele rahitismului

Manifestarile clinice ale rahitismului carential este reprezentat de manifestarile

osoase si extraosoase.
Semnele osoase sunt evidente mai ales in perioada de crestere rapida.
Modificarile cutiei craniene sunt: 

 craniotabes dupa varsta de 3 luni;

 bose parietale si frontale;
 frunte „olimpiada”;
 proiminenta occipitala; 
 plagiocefalie;
 macrocrania;
 fontanela anterioara larg deschisa dupa varsta de 8 luni sau persistenta
acesteia dupa varsta de 18 luni.

Toracele rahitic se caracterizeaza prin:

 matanii costale;
 sant submamar Harrison;
 toracele evazat la baza sau torace in forma de clopot;
  prezenta sternului infundat sau proeminent;
 aplatizarea laterala a toracelui in jumatatea superioara ;
 deformarea claviculelor si fracturi costale.

Membrele superioare prezinta bratari rahitice . Membrele inferioare prezinta

curburi la nivelul gambelorgenu vargus sau genu valgusX.
Modificarile coloanei vertebrale si a bazinului constau in:

 cifoza dorsala;
 lordoza;
 micsorarea diametrelor antero-posterior si lateral ale bazinului;
 coxa vara si coxa valga;
 modificarile dentitiei.

Semnele extraosoase sunt reprezentate de:

 modificari respiratorii (plamanul rahitic);

 semne muscolo-ligamentare (hipotonia musculara, hiperlaxitate
ligamentara);
 semne de hipocalcemie (hiperexcitabilitate neuromusculara);
 stridor laringian;
 convulsii.

Diagnosticarea rahitismului

Diagnosticul rahitismului se bazeaza pe datele anamnestice, examenul clinic

obiectiv al copilului, teste radiologice si biochimice.
Modificarile biochimice serice: 

 calcemia poate avea valori scazute;

 fosfatemia este scazuta datorita actiuni PTH la nivelul tubilor renali;
 concetratia serica de vitamina D prin dozarea 25(OH) - colecalciferorul
scade in rahitism sub 12mg/ml. Acesta este cel mai bun indicator al
deficientei de vitamina D.

Modificari radiologice osoase, evidente radiografic la nivelul oaselor lungi si a

pumnului,s e datoreaza tulburarii osificarii econdrale a cartilajelor de crestere
prin hipovitaminoza D.
 Modificari urinare sunt consecinta exclusiva a hiperparatiroidismului reactional
si constau in hiperfosfaturie, hiperaminoacidurie si absenta eliminarii calciului
prin urina.

Tratamentul rahitismului

Tratamentul curativ al rahitismului se administreaza doar dupa punerea

diagnosticului. Dupa confirmarea diagnosticului se administreaza preparate pe
baza de vitamina D

Tratamentul profilactic la copil trebuie sa inceapa inca din perioada prenatala

(ultimul trimestru de sarcina) si consta in suplimentarea gravidei cu vitamina D,
alimentatie bogata in surse naturale de vitamina D si calciu, expunerea
echilibrata la soare si evitarea situatiilor care pot cauza o nastere prematura.
 Schita referatului

Rahitismul carential este o boala metabolica generala, care apare in perioada de

crestere si dezvoltare a organismului si se caracterizeaza printr-o tulburare de
mineralizare a oaselor determinata de carenta de vitamina D.

Principala cauza a rahitismului este deficienta de vitamina D, prin aportul

exogen si endogen insuficient. Vitamina D este obtinuta din alimentatie prin
transformarea provitaminei D din piele, sub actiunea razelor solare. Patologii
aparute la nivelul intestinal impiedica absorbtia vitaminei D. Alteori este vorba
despre necesarul crescut al organismului de vitamina D.
Diagnosticul rahitismului se bazeaza pe datele anamnestice, examenul clinic
obiectiv al copilului, teste radiologice si biochimice.

Tratamentul curativ al rahitismului se administreaza doar dupa punerea

diagnosticului. Dupa confirmarea diagnosticului se administreaza preparate pe
baza de vitamina D