Cap. 5.

DINAMICA FLUIDELOR

Dinamica fluidelor studiază mişcarea fluidelor şi interacţiunea dintre

fluidele în mişcare şi suprafeţele solide cu care se află în contact, luându-se în
considerare şi forţele care o determină, precum şi transformările energetice care
au loc pe durata desfăşurării mişcării.
Dinamica fluidelor ideale studiază mişcarea modelului de fluid ideal.
Fluidele ideale sunt cele la care se neglijează proprietatea de vâscozitate, adică
în studiul fenomenelor de mişcare a acestor fluide nu se iau în considerare
forţele de vâscozitate, acestea fiind, ca ordin de mărime, neglijabile în
comparaţie cu celelalte forţe (de inerţie şi de presiune). Rezultatele obţinute în
urma studiului dinamicii fluidelor ideale se pot utiliza cu suficientă aproximaţie,
sau cu unele corecţii, în multe aplicaţii practice unde, se aplică pentru studiul
fluidelor reale.

5.1 Ecuaţiile mişcării fluidelor ideale (ecuaţiile lui Euler pentru

dinamica fluidelor ideale)

Mişcarea unui corp fluid (ideal) este cunoscută dacă se ştiu poziţiile (care
definesc traiectoriile), vitezele şi acceleraţiile tuturor particulelor componente în
fiecare moment din intervalul de timp pe care se studiază mişcarea. De
asemenea trebuie cunoscute valorile presiunii în fiecare punct din domeniul
ocupat de curentul de fluid şi în fiecare moment din acelaşi interval de timp.
La baza studiului dinamicii fluidelor stă conceptul de mediu fluid
continuu (ipoteză prin care, corpul fluid în mişcare este constituit dintr-un număr
foarte mare de particule de fluid, care ocupă complet şi compact întregul
domeniu în care se află se află curentul de fluid).

60
 Ecuaţiile dinamicii fluidelor ideale deduc din legea a doua a dinamicii
(Legea lui Newton) aplicată la mişcarea fluidelor. Pentru aceasta, se consideră o
masă de fluid ideal (lipsit de vâscozitate) în mişcarea cea mai generală (spaţială
şi nepermanentă). Din masa de fluid se detaşează o particulă de fluid oarecare de
formă paralelipipedică, având muchiile paralele cu direcţiile sistemului de axe
(triortogonal) Oxyz şi dimensiunile elementare dx dy dz. Se studiază dinamica
acestei particule de fluid. Pe baza ipotezelor omogenităţii şi izotropiei,
rezultatele care se vor obţine sunt valabil a fi aplicate pentru oricare altă
particulă de fluid, deci pot fi aplicate la dinamica întregii mase de fluid studiat.

Fig. 5.1. Forţe de presiune asupra unei particule de fluid

Asupra acestei particule de fluid se aplică legea doua a dinamicii:


 dF ext i  a  dm (5.1)
Ecuaţia vectorială se va proiecta pe cele trei direcţii ale sistemului de

referinţă Oxyz. În această formulă, componentele ax, ay, az, ale acceleraţiei, a
sunt date de sistemul de ecuaţii ce descriu acceleraţia prin Metoda Euler de
studiu în cinematica fluidelor. Masa particulei elementare este: dm = ρּdxdydz
61
(densitatea ρ fiind constantă în particula de fluid, datorită dimensiunilor sale
elementare).
Forţele exterioare (luate în considerare în cazul modelului de fluid ideal)
care acţionează asupra particulei de fluid, sunt forţe masice şi forţe de suprafaţă
normale de compresiune (forţe de presiune statică). Forţele tangenţiale de
vâscozitate nu se iau în considerare, deoarece studiem modelul de fluid ideal
(lipsit de vâscozitate).
Asupra fluidului acţionează forţe masice proporţionale cu masa şi

caracterizate printr-o forţă de masă unitară FM , rezultantă, care are
componentele FMx, FMy, FMz. Componentele forţelor masice elementare rezultante
pe direcţiile axelor de coordonate sunt:
 dF M x  f  dm  f    dxdydz
  dxdydz
x x

 dF M y  f  dm  f 
  dxdydz
y y
 dF  f  dm  f 
 Mz z z

(5.2)
Legea a doua a dinamicii, proiectată pe axele sistemului Oxyz se scrie:
Ox :

Oy :

Oz :

 p dx p dx
( p   ) dydz  ( p   ) dydz  f x  ρdxdydz
 x 2 x 2
 p dy p dy
( p   ) dxdz  ( p   ) dxdz  f y  ρdxd yd 
 y 2 y 2
 p dz p dz
( p   ) dxdy  ( p   ) dxd y  f z  ρdxdyd 
 z 2 z 2

(5.3)
După efectuarea calculelor se obţin ecuaţiile lui Euler pentru dinamica
fluidelor ideale sub forma:
 1 p
   f x  a x
 ρ x
 1 p
   f y  a y
 ρ y
 1 p
   f z  a z
 ρ z

(5.4)
Ecuaţia dinamicii fluidelor (forma vectorială)
1  
 grad p  f  a (5.5)
ρ

62
 5.2 Ecuaţia lui Bernoulli pentru curenţi unidirecţionali de secţiune
finită (tuburi de curent)

Ecuaţia lui Bernoulli pentru o linie de curent are expresia

Vm 2 p
Ecuaţia pentru un tub de curent este: α   gz  ct , α – coeficientul
2 ρ

lui Coriolis; exprimă influenţa variaţiei vitezei în secţiune asupra energiei

cinematice specifice, atunci când aceasta se calculează cu valoarea vitezei medii
în secţiune. În general, α = 1,03...1,15 - pentru curgeri în conducte circulare.
Ecuaţia lui Bernoulli exprimă legea conservării energiei în mecanica
fluidelor.
V2 p
  gz  h  ct (5.7)
2 ρ

h – energia fluidului totală pe unitatea de masă

h11-2 - pierderea liniară de sarcină între poziţia 1-2
2 2
V1 p V p
 1  gz1  2  2  gz 2  h l1- 2 (5.8)
2 ρ 2 ρ

5.2.1. Formula lui Torricelli

Formula lui Torricelli se utilizează pentru determinarea vitezei de
curgere a unui jet de fluid sub o sarcină H. Diametrul orificiului se consideră a fi
mult mai mic în comparaţie cu cel al rezervorului. Ieşirea fluidului (punctul B)
se consideră a fi la presiune atmosferică.

63
 VA 2 p A VB 2 pB
  gz A    gzB
2 ρ 2 ρ
VA  0 ; p A  p0
V(5.9)
B V ; p B  p0
V  2 g ( z A z B )
V  2 gH

Fig. 5.2. Determinarea vitezei unui jet de fluid

5.2.2. Presiunea în punctul de impact. Sonda Pitot – Prandtl

Se consideră un curent de fluid ce întâlneşte în curgerea sa un corp solid.

Punctul de impact este punctul B de pe linia de curent unde viteza devine zero.
Celelalte linii de curent se deformează şi ocolesc corpul.

Fig. 5.3. Determinarea vitezei unui curent de fluid

64
 Determinarea presiunii în punctul de impact permite apoi
determinarea uşoară a vitezei curentului de fluid. Pentru aceasta se utilizează un
aparat numit Sonda Pitot – Prandtl.
Partea orizontală este compusă din două tuburi concentrice. Tubul interior
are o deschidere pe directia de curgere, iar tubul exterior are câteva orificii cu
axe perpendiculare pe direcţia de curgere. Cele două tuburi se continuă cu tuburi
piezometrice dispuse vertical, ce permit măsurarea presiunilor corespunzătoare,
presiunea totală – din tubul interior şi presiunea statică – din tubul exterior.
Diferenţa între presiunea totală şi presiunea statică se datorează curgerii
fluidului şi se numeşte presiune dinamică. Se scrie ecuaţia lui Bernoulli între
punctele A şi B:
2 2
VA p V p
 A  gz A  B  B  gz B ; z A  z B (5.10)
2 ρ 2 ρ
2
V
pB  p A  A ρ (5.11)
2
pB  p A
V2 2
ρ
p B  p A  γ(h tot  h s.tot )  γh din  ρgh din (5.12)

V  2 ghdin

5.3. Teorema impulsului şi teorema momentului cinetic

în mecanica fluidelor

Teorema impulsului şi teorema momentului cinetic se utilizează în

mecanica fluidelor în principal pentru determinarea forţelor de interacţiune
dintre corpurile fluide aflate în mişcare şi suprafeţe solide cu care vin în contact,
numite şi forţe hidrodinamice.
În cele ce urmează se tratează numai cazul curenţilor unidirecţionali de
fluid în mişcare permanentă. De asemenea, rămân valabile ipotezele referitoare
la particula de fluid şi mediul fluid continuu, omogen şi izotrop.
65
Definiţie :
Pentru un punct material de masa m: Pentru particula de fluid de masa dm:

-impulsul p  m  v dH  v  dm  v  ρ  dV
-momentul cinetic fata de un pol M C  r  mv dM c  r  v  dm  r  v  ρ  dV

Pentru un sistem de puncte materiale: Pentru o masa de fluid:

- impuls total H   m i vi
i H   vdm
-momentul cinetic total K   ri  m i vi K   r  v  dm
i

5.3.1. Teorema impulsului pentru un sistem de puncte materiale:

Într-un sistem de puncte materiale, derivata impulsului total în raport cu
timpul este egală cu rezultanta forţelor exterioare ce acţionează asupra
sistemului .

dH d
  mi  vi   Fexti
dt dt i i
(5.13)
dH d d
  vi dm   vρdV   Fexti
dt dt i dt i

5.3.2. Teorema momentului cinetic.

Într-un sistem de puncte materiale, derivata momentului cinetic în raport
cu timpul este egală cu momentul rezultant al forţelor exterioare ce acţionează
asupra sistemului .
dK d
  ri  mi  vi   M exti
dt dt i i
(5.14)
dK d d
  r  vdm   r  v  ρ dV   M exti
dt dt dt i

Derivatele în raport cu timpul sunt derivatele totale pentru că impulsul şi

momentul cinetic care conţin în expresia lor viteza, variază în funcţie de timp
atât direct, cât şi prin intermediul coordonatelor spaţiului, care la rândul lor sunt

66
funcţii de timp. Forţele exterioare care acţionează asupra curentului de fluid sunt
forţe masice şi de suprafaţă (de presiune, de vâscozitate ).
dH  vdm H   vdm   vρdV

dK  r  vdm K   r  vdm   r  vρdV

dH d
ρvdV   Fext
(5.15)
dt dt 


dK d
r  vρdV   M ext
dt dt 


5.3.3. Teorema impulsului şi cea a momentului cinetic aplicate

curenţilor de fluid unidirecţionali de secţiune finită în mişcare permanentă
(tuburi de curent)
Se consideră un curent de fluid incompresibil, în mişcare permanentă (ρ =
ct.; Q = ct.)

Fig. 5.4. Forţe ce acţionează asupra volumului determinat de două secţiuni

transversale ale unui tub de curent

Pentru stabilirea relaţiilor corespunzătoare acestui curent de fluid se va

folosi definiţia impulsului respectiv a celei momentului cinetic .
dH H dK K
 lim ;  lim (5.16)
dt t  0 t dt t  0 t

67
 Se delimitează din curentul de fluid cu ajutorul a două secţiuni de arii A 1şi
A2 un volum de control ABCD:
H 
ABCD
vρdV ;

H  H  
AB C D 
vρdV ;

 H  
ABC D
vρdV  
ABCD
vρdV (5.17)
H  
ABCD
vρdV  
DCC D
vρdV  
ABB A
vρdV  
AB CD
vρdV

H  
DCC D
vρdV  
ABBA
vρdV

Variaţia impulsului fluidului din volumul de control este egală cu

diferenţa dintre impulsul cantităţii de fluid care părăseşte volumul de control şi
impulsul cantităţii de fluid care intră în volumul de control.
 
H    t  v1n  v1ρdA   t  v 2n  v2ρdA  t   v1n  v1ρdA   v2 n  v 2ρdA 
A1 A2  A1 A2 
dH
   v1n  v1ρdA   v2 n  v2ρdA   Fext (1) (5.18)
dt A1 A2

dK
   r  v1n  v1ρdA   r  v 2 n  v2ρdA   M ext (2)
dt A1 A2

Integralele din expresiile (1) şi (2) se pot rezolva dacă se cunosc legile de
variaţie ale vitezelor în secţiunile corespunzătoare ale curentului.
Pentru calcule practice se pot stabili formule de calcul pentru impuls
folosind viteza medie în secţiunea curentă.
v n  βv m ; β  coeficientul impulsului şi exprimă influenţa variaţiei vitezei

în secţiune asupra impulsului total în cazul în care acest impuls se calculează cu

expresia vitezei medii în secţiunea curentă.

F ext .  v 2m 2 β v2 ρ  dA   v1mβ1 v1ρ  dA

A2 A1
(5.19)
 Fext.  β 2 v2ρQ-β1v1ρQ

68
 - pentru conducte de secţiune circulară, în cazul curgerii laminare
4
β , în cazul curgerii turbulente β  1.
3

- dacă de-a lungul conductei forma de variaţie a vitezei şi forma

secţiunii sunt aceleaşi rezultă β  1.

β1  β 2  β  1
(5.20)
F ext .  v2ρQ-v1ρQ

5.4. Aplicaţii ale teoremei impulsului şi ale

teoremei momentului cinetic

Aplicaţii ale teoremei impulsului şi ale teoremei momentului cinetic sunt

foarte numeroase. În cazul mişcării permanente a unui fluid incompresibil,
variaţia impulsului (respectiv variaţia momentului cinetic) se reduce în final, la
variaţia vectorului viteză între suprafaţa de intrare în volumul de control şi
suprafaţa de ieşire din volumul de control. Practic acest vector v îşi poate
modifica:
a) modulul (valoarea), păstrându-şi direcţia (orientarea) şi sensul
constante
b) direcţia (orientarea), păstrându-şi modulul (valoarea) constant
c) atât modulul (valoarea) cât şi direcţia (orientarea).
Acestea pot constitui principalele probleme-aplicaţii ale teoremei impulsului şi
teoremei momentului cinetic.
La sistemul cu ramificaţii care are m intrări şi n ieşiri, ecuaţiile
corespunzătoare teoremei impulsului şi teoremei momentului cinetic (pentru
cazul unui fluid incompresibil în mişcare permanentă) au forme adecvate.

69
 Fig. 5.5. Ramificaţie

Un aspect aparte, pentru ramificaţii, îl are şi ecuaţia continuităţii şi

anume: suma debitelor de fluid care intră într-un nod este egală cu suma
debitelor care părăsesc nodul (la curgerea permanentă a unui fluid
incompresibil).
Qi  Qe1  Qe 2
n m
(5.21)
 Q ik   Q e p
k 1 p 1

În continuare sunt prezentate (teoretic) moduri de rezolvare a câtorva

probleme practice.
5.4.1. Acţiunea hidrodinamică a unui lichid asupra unei îngustări
bruşte a secţiunii unei conducte.
Pe o conductă (orizontală) se află o reducere (îngustare) bruscă a secţiunii
de la aria A1 la A2. Prin conductă curge un lichid (p=const.) în mişcare
permanentă (Q=const.). Asupra suprafeţei solide inelare de trecere se manifestă
acţiunea hidrodinamică a lichidului, echivalentă cu o forţă de suprafaţă
70
  
rezultantă R . Ea este egală şi de sens contrar cu forţa de suprafaţă rezultantă Fl
 
( Fl =- R ), reprezentând acţiunea suprafeţei inelare asupra lichidului.
Se delimitează volumul de control, care cuprinde îngustarea de secţiune,
şi se aplică teorema impulsului, proiectată pe axa conductei şi având în vedere
cele reprezentate în figură. Din care se obţine forţa hidrodinamică a lichidului:
Din ecuaţia continuităţii şi se exprimă forţele de presiune în funcţie de
valorile presiunilor p1 şi p2 (constante) şi mărimea ariilor secţiunilor A1 şi A2 :

Fp1 = p1 A 1 şi Fp 2 = p2 A 2 . Toate acestea, permit să se afle forţa


hidrodinamică R .

Fig. 5.6. Reducere bruscă a secţiunii

Fp1  Fp 2  R  v2  ρ  Q-v1  ρ  Q
Fp1  p1 A1  1 1 
 R  p1 A1  p2 A2  Q 2ρ   
Fp 2  p2 A2  A1 A2 
(5.22)
Q  v  A  ct.
Q Q
v2  v1 
A2 A1

71
 5.4.2. Acţiunea hidrodinamică a unui lichid într-un cot al unei conducte
Pe o conductă se află un cot cu unghiul de deviere α. Prin conductă curge
un lichid (p=const.) în mişcare permanentă (Q=const.). În cot se manifestă
acţiunea hidrodinamică a lichidului echivalentă cu o forţă de suprafaţă rezultantă

R . Aceasta este egală şi de sens contrar cu acţiunea suprafeţei laterale asupra
  
lichidului din cot Fl ( R =- Fl ). Se delimitează volumul de control care include
schimbarea direcţiei de curgere. Se aplică asupra curentului de lichid cuprins în
volumul de control, teorema impulsului raportată la sistemul de axe de
coordonate x0y. Se obţin componentele R x şi R y :

Sa neglijat greutatea fluidului ( G  0 ). Se explicitează componentele forţei
hidrodinamice R x şi R y :

Forţele de presiune se calculează similar ca în cazul precedent şi de

asemenea, se ţine cont de ecuaţia continuităţii:
La cazul considerat, secţiunea conductei este constantă A 1 = A 2 =A ceea
ce conduce la simplificarea expresiilor. În final se află modulul (mărimea) şi

orientarea forţei hidrodinamice R .
 Modificarea direcţiei vectorului viteză

Fig. 5.7. Cot orizontal

72
 Ox : Rx   Q  V1  V2 cos    Fp1  Fp2 cos  

Oy : Ry   QV2 sin   Fp1 sin  
R  R2 x  R2 y (5.23)
Rx
tg 
Ry

 Modificarea modulului şi direcţiei vectorului viteză

În cazul în care ariile A1 şi A2 sunt diferite se modifică atât direcţia cât
şi modulul vectorului viteză. Tratarea subiectului se face la fel ca în cazul
anterior.

Fig. 5.7. Cot cu reducere a secţiunii

Ox : Rx   Q  V1  V2 cos    Fp1  Fp2 cos  


Oy : Ry   QV2 sin   Fp1 sin  
R  R2 x  R2 y (5.24)
Rx
tg 
Ry

73
 5.4.3. Acţiunea hidrodinamică a unui lichid într-o bifurcaţie
Bifurcaţia este un caz particular al ramificaţiilor. Pe o conductă de
secţiune A, se află o bifurcaţie a secţiunii A1 şi A2 , cu unghiurile de deviere α
şi respectiv β faţă de axa conductei. Prin conductă curge un lichid (p=const.) în
mişcare permanentă. Acţiunea lichidului în ramificaţie se poate exprima prin

forţa (de suprafaţă) R , egală şi de sens contrar cu acţiunea ramificaţiei asupra
  
lichidului Fl ( R =- Fl ). Se foloseşte ecuaţia corespunzătoare impulsului pentru
ramificaţii, particularizată pentru problema de faţă. Se neglijează greutatea

lichidului din volumul de control ( G =0). Se proiectează ecuaţia pe direcţiile
sistemului xoy.
În cazul în care se neglijează pierderile de sarcină (modelul fluidului
ideal), presiunea este aceeaşi în ramificaţie (p 1 = p2 = p), ca şi viteza medie (v 1 =
v2 = v). Ecuaţiile au formele particulare mai simple. În final se află modulul

(mărimea) forţei hidrodinamice R şi orientarea ei.

Fig. 5.8. Bifurcaţie

74
 Ox : ...  Rx 
 R  R xR y
2 2

Oy : ...  Ry 
(5.25)
Rx
tg 
Ry

5.4.4. Acţiunea unui jet de fluid asupra unor obstacole

Se consideră un jet de fluid care evoluează în atmosferă şi care se loveşte

de un obstacol. Se delimitează volumul de control care conţine curentul de fluid
într-o secţiune dinaintea contactului cu corpul solid şi o secţiune după contact.
Acţiunea jetului asupra corpului (obstacolului) este egală şi de sens
contrar cu acţiunea corpului solid asupra jetului exprimată printr-o forţă
  
rezultantă Fl ( R =- Fl ).

Fig. 5.9. Acţiunea unui jet de fluid asupra unor obstacole

75
 Se aplică legea conservării impulsului, particularizată pentru această
problemă, şi anume:
a) viteza în jet este constantă deoarece nu intervin pierderi de sarcină
(v1=v2=v);
b) forţele rezultante de presiune sunt nule deoarece presiunea efectivă în
 
jet este nulă, jetul evoluând în atmosferă ( F = F =0);
p1 p2

c) greutatea fluidului din volumul de control se neglijează datorită


dimensiunilor sale reduse ( G =0).
Se proiectează ecuaţia pe axa jetului ρQ(Vcosφ-V) = -R şi rezultă forţa
hidrodinamică R:
R=ρQV(1-cosφ) (5.26)
În această formula unghiul φ poate avea diferite valori (între 0°şi 180°):

5.4.5. Acţiunea pereţilor unei conducte rectilinii asupra unui lichid

(fluid incompresibil) vâscos în mişcare uniformă
D 2
Se consideră o conductă de diametru constant D (aria secţiunii, A ),
4

înclinată faţă de orizontală cu unghiul α. Prin conductă curge un lichid

(ρ=const.) vâscos, cu vâscozitatea cinematică (ν=const.), în mişcare permanentă
(Q=const.). Rezultă că în lungul curgerii şi viteza medie în secţiune v este
contantă.
Se consideră o porţiune de conductă de lungime l între două secţiuni ale
sale 1 şi 2. Acţiunea pereţilor conductei asupra lichidului (în mişcare), cuprins în
volumul delimitat de pereţii conductei şi secţiunile 1 şi 2, este echivalentă cu o

forţă de suprafaţă rezultantă Fl care, din motive de simetrie, se află pe axa
conductei. Se aplică ecuaţia corespunzătoare teoremei impulsului asupra
lichidului din volumul de control descris.

76
 Forţele de presiune sunt Fp1 = p1 A 1 şi Fp 2 = p2 A 2 (presiunile p1 şi p2
sunt constante în secţiunile respective). De asemenea greutatea lichidului din
volumul de control este G=ρgAl=γAl.

Fig. 5.10. Acţiunea pereţilor unei conducte asupra fluidului

Cu aceste particularizări, ecuaţia este proiectată pe axa conductei. Având

V2
în vedere că l sin   z 1  z 2 şi, adunând şi scăzând în paranteză , rezultă:
2g

 v2 p   v2 p 
Fl   A  1  1  z1    2  2  z2  (5.27)
 2g γ   2g γ 

Paranteza reprezintă pe figură segmentul h l  H1  H 2 care este diferenţa

de energie fluidă unitară totală în secţiunile 1 şi 2, iar forţa Fl  Ah l , adică

Fl
 hl . Diferenţa de energie fluidă, între ecuaţiile 1 şi 2 ale conductei, este o
A

77
energie consumată pentru învingerea rezistenţei vâscoase a fluidului în mişcare
pe lungimea l.
În consecinţă se obţine:
v 21 p1 v 2 2 p2
  z1    z2  hl12 (5.28)
2g γ 2g γ

Această relaţie este de fapt ecuaţia lui Bernoulli (ecuaţia energiei) la curenţii de
secţiune finită (vene de fluid), pentru fluide vâscoase, caz în care se iau în
considerare şi pierderile de sarcină, h 1 .
Fiecare termen poate fi reprezentat grafic printr-un segment care este o
înălţime. Segmentul h1 este o înălţime corespunzătoare pierderii liniare de
sarcină. Ea variază liniar cu lungimea conductei pe care o produce. Totul a fost
raportat la o linie (un plan) de referinţă orizontal O-O, numit plan (energetic) de
referinţă.

5.5. Ecuaţiile mişcării fluidelor vâscoase

Dinamica fluidelor vâscoase (reale) studiază mişcarea fluidelor şi

interacţiunea dintre fluidele în mişcare şi suprafeţele solide cu care se află în
contact, luând în considerare şi forţele de vâscozitate (care au fost neglijate la
modelul de fluid ideal).
La baza studiului dinamicii fluidelor stă conceptul de mediu fluid
continuu (ipoteză prin care, corpul fluid în mişcare este constituit dintr-un număr
foarte mare de particule de fluid, care ocupă complet şi compact întregul
domeniu în care se află se află curentul de fluid).
Ecuaţiile dinamicii fluidelor vâscoase se deduc din legea a doua a
dinamicii (Legea lui Newton) aplicată mişcării fluidelor. Se consideră o masă de
fluid vâscos în mişcarea cea mai generală (spaţială şi nepermanentă). Din masa
78
de fluid se detaşează o particulă de fluid oarecare de formă paralelipipedică,
având muchiile paralele cu direcţiile sistemului de axe (triortogonal) Oxyz şi
dimensiunile elementare dx dy dz. Se studiază dinamica acestei particule de
fluid. Pe baza ipotezelor omogenităţii şi izotropiei, rezultatele care se vor obţine
sunt valabil a fi aplicate pentru oricare altă particulă de fluid, deci pot fi aplicate
la dinamica întregii mase de fluid studiat.

Fig. 5.11. Particulă de fluid

Asupra acestei particule de fluid se aplică legea doua a dinamicii:


 dF ext i  a  dm (5.29)
Ecuaţia vectorială se va proiecta pe cele trei direcţii ale sistemului de

referinţă Oxyz. În această formulă, componentele ax, ay, az, ale acceleraţiei, a
sunt date de sistemul de ecuaţii ce descriu acceleraţia prin Metoda Euler de
studiu în cinematica fluidelor. Masa particulei elementare este: dm = ρּdxdydz
(densitatea ρ fiind constantă în particula de fluid, datorită dimensiunilor sale
elementare).

79
 Forţele exterioare care acţionează asupra particulei de fluid, sunt forţe
masice, forţe de suprafaţă normale de compresiune (forţe de presiune statică) şi
forţe tangenţiale de vâscozitate (câte două în planul fiecărei feţe).
Asupra fluidului acţionează forţe masice proporţionale cu masa şi

caracterizate printr-o forţă de masă unitară FM , rezultantă, care are
componentele FMx, FMy, FMz. Componentele forţelor masice elementare rezultante
pe direcţiile axelor de coordonate sunt:
 dF M x  f  dm  f    dxdydz
  dxdydz
x x

 dF M y  f  dm  f 
  dxdydz
y y
 dF  f  dm  f 
 Mz z z

(5.30)
Forţele de suprafaţă, atât cele normale cât şi cele tangenţiale sunt
prezentate în tabelul 5.1. Valoarea lor este exprimată prin produsul între
tensiunea (normală sau tangenţială) corespunzătoare feţei particulei şi aria feţei.
Tabelul 5.1. Valorile forţelor pe feţele particulei
Direcţia Faţa Forţa de suprafaţă Faţa Forţa de suprafaţă rezultantă
rezultantă
Ox ABCD  x dydz EFGH   
  x  x dx dydz
 x 
Oy ABCD  xy dydz EFGH   xy 
 xy  dx  dydz
 x 
Oz ABCD  xz dydz EFGH   xz 
 xz  x dx  xz dydz
 
Ox ADHE  yx dzdx BCGF   yx 
 yx  dx  dzdx
 x 
Oy ADHE  y dzdx BCGF   y 
 y  dx  dzdx
 x 
Oz ADHE  yz dzdx BCGF   yz 
 yz  dx  dzdx
 x 
Ox CDHG  zx dxdy ABFE   zx 
 zx  x dx  dxdy
 
Oy CDHG  zy dxdy ABFE   zy 
 zy  dx  dxdy
 x 
Oz CDHG  z dxdy ABFE   z 
  z  x dx  dxdy
 

80
Legea a doua a dinamicii, proiectată pe axa Oy se scrie:
  y    
a y dm  f y dm   y dzdx    y  dy  dzdx   xy dydz    xy  xy dx  dydz   zy dxdy 
 y   x 
  zy 
  zy  dz  dxdy
  z 

După efectuarea calculelor se obţine:

 y  xy  zy
a y dm  f y dm  dydzdx  dxdydz  dzdxdy (5.31)
y x z

Legea a doua a dinamicii, proiectată pe axele sistemului Oxyz se scrie:

Ox :
 1       

yx
a x  f x  

x
  zx


  x y z 
       
Oy : 
a

y  f y 
1
 

 x
xy

y
y

z
zy




1      
a
  
yz
z  f z  
xz
  z


  x y z 

Oz :

(5.32)
Acest sistem reprezintă ecuaţiile de mişcare a fluidelor , în componente de
tensiuni (ecuaţiile lui Cauchy). Dacă în aceste ecuaţii se introduc expresiile
tensiunilor σ şi τ, se obţin ecuaţiile dinamicii fluidelor vâscoase. Pentru fluidul
vâscos incompresibil tensiunile au următoarele expresii:
v x v v z
 x   ;  y   p  2 y ;  z   p  2 (5.34)
x y z

 v v   v v   v v 
 xy   yx    x  y  ;  yz   zy    y  z  ;  zx   xz    z  x  ;
 y x   z y   x z 

Dacă se ia în considerare şi proprietatea de compresibilitate, atunci este necesară

şi introducerea funcţiei de compresibilitate:
v x v y v z
θ   (5.35)
x y z

81
 respectiv, la tensiunea normală σ se adaugă o tensiune suplimentară σ´
care ţine cont de compresibilitatea fluidului, numită şi tensiune de
compresibilitate.
2  v v v 
 '  x  y  z  (5.36)
3  x y z 

2
unde     este un al doilea coeficient dinamic de vâscozitate, stabilit în
3
cazul teoriei cinetico-moleculară a gazelor (relaţia lui Stokes).
După efectuarea calculelor şi utilizând scrierea vectorială, se obţine
ecuaţia Navier-Stokes sub forma:
  
  1  2v 2v 2v  
a  f  grad p    2  2  2   grad θ (5.37)
  x y z  3
  
 2v 2v 2v 
unde:   2  2  2  reprezintă forţe unitare de vâscozitate;
 x y z 


iar grad θ reprezintă forţe unitare de compresibilitate.
3
Ca urmare, forţele unitare care se iau în considerare în dinamica fluidelor
vâscoase sunt: forţe masice, forţe de presiune, forţe de vâscozitate şi forţe de
compresibilitate. Pentru rezolvarea aplicaţiilor practice este necesară, ecuaţia de
continuitate, iar, în cazul gazelor şi ecuaţia de stare.
Rezolvarea sistemului de ecuaţii Navier-Stokes este extrem de dificilă.
Pentru cazuri particulare există soluţii determinate, iar pentru cazurile mai
complicate s-au obţinut soluţii aproximative.

82
 5.6. Mişcarea laminară a fluidelor vâscoase în conducte circulare drepte
(mişcarea Hagen-Poiseuille)

Ecuaţiile Navier-Stokes sunt verificate experimental numai în cazul

mişcărilor laminare, dar acest tip de mişcări se întâlnesc în practică mai puţin
decât cele turbulente. Astfel, în majoritatea cazurilor curgerea prin conductă este
turbulentă, dar există şi situaţii în care ea este laminară, cum ar fi mişcarea
fluidelor cu vâscozitate mare la viteze relativ mici. Mişcarea laminară
permanentă în conducte (mişcarea Hagen-Poiseuille) la care Re < 2320 este unul
din puţinele cazuri în care sau obţinut soluţii exacte la ecuaţiile Navier-Stokes.

5.6.1 Distribuţia vitezei

Se consideră o conductă dreaptă, orizontală, de secţiune circulară

constantă, de diametru D=2R, prin care curge un fluid incompresibil (p=const.)
în mişcare laminară permanentă. În ipoteza fluidului ideal (la care se neglijează
vâscozitatea) viteza este constantă în toate punctele unei secţiuni. Dacă se ia în
considerare proprietatea de vâscozitate, atunci viteza stratului de lângă peretele
conductei are valoarea zero şi ea creşte după o anumită lege spre axa conductei
unde, din motive de simetrie, are valoarea maximă.
Fig. 5.12. Distribuţia vitezei

83
 Pentru determinarea legii de variaţie (distribuţie) a vitezei într-o secţiune
a conductei (curentului) se porneşte de la ecuaţiile Navier-Stokes şi ecuaţia
continuităţii pentru fluidele incompresibile, ţinând cont că mişcarea este

v x
unidimensională permanentă vy  vz  0 ;  0.
t

Legea de variaţie (distribuţie) a vitezei în secţiunea conductei (curentului)

poate fi determinată şi direct, aplicând legea a doua a dinamicii la masa de fluid
într-un volum de control determinat de curentul studiat la un moment dat. Se
consideră, în prealabil, două ipoteze (care sunt justificate de formele particulare
ale ecuaţiilor dinamicii fluidelor vâscoase pentru cazul de faţă) şi anume:
1. Presiunea statică este constantă într-o secţiune a curentului şi este variabilă
numai în lungul curgerii.
2. Viteza este constantă în lungul curentului pe acelaşi fir de fluid şi este
variabilă în secţiune în funcţie de raza punctului în care se determină.
Pe conducta orizontală de secţiune circulară de diametru D=2R, se consideră
volumul de control cilindric, coaxial cu conducta, de rază oarecare r şi de
lungime l, care este distanţa dintre două secţiuni 1 şi 2 ale conductei.

Fig. 5.13. Forţe asupra unui element de fluid

Prin conducta considerată curge un fluid incompresibil (p = const.)

newtonian (v = const.) în mişcare laminară permanentă (mişcare uniformă) în
84
 
care acceleraţia este nulă ( a ) în lungul curentului (pe direcţia ox). Legea a doua
a dinamicii:
 
ma   Fext (5.38)
se aplică masei de fluid din volumul cilindric descris mai sus.
    
F ext  G  F p1  F p 2  F (5.39)
reprezintă forţele exterioare care acţionează asupra fluidului considerat, şi

anume: greutatea G (forţa masică), forţele de presiune Fp1 şi Fp 2 (forţe
normale de compresiune) şi forţa de vâscozitate F . Ţinând cont de
particularităţile mişcării şi ale forţelor pe axa (orizontală) a conductei se scrie:
F p1  F p 2  F  0 (5.40)
în care
F p1  p1   2 ; F p 2  p 2   2 ; şi F    2l (5.41)
ceea ce conduce la ecuaţia:
 2 ( p1  p 2 )    2l  0 (5.42)
respectiv, tensiunea tangenţială de vâscozitate:
p1  p 2
 r (5.43)
2l

care conform legii lui Newton este:

d
   (5.44)
dr

semnul minus (-) arată că odată cu creşterea razei r, viteza v se micşorează.

Efectuând calculele, se obţine ecuaţia diferenţială a vitezei:
d p  p2
 1 r (5.45)
dr 2l

După integrare se ajunge la:

p1  p 2 2
v r C (5.46)
4l

Constanta de integrare C se determină din condiţia limită r=R, v=0

(datorită proprietăţilor de adeziune şi vâscozitate, la peretele conductei viteza
este nulă), având expresia:
85
 p1  p 2 2
C R (5.47)
4l

Legea de distribuţie (variaţie) a vitezei în secţiune transversală la o

conductă circulară (legea Hagen-Poiseuille) este:
p1  p 2
v (R 2  r 2 ) (5.48)
4l

Analizând această relaţie se pot constata următoarele:

1. Variaţia vitezei, într-o secţiune a conductei, în funcţie de rază este parabolică,
adică spectrul vitezelor este un paraboloid de rotaţie cu vârful pe axa
conductei.
2. Valorile extreme ale vitezei sunt:
- la peretele conductei, r=R, viteza minimă v min  0 ,

- la axa conductei, r=0, viteza are o valoare maximă:

p1  p 2 2
v max   R (5.49)
4l

3. Ţinând cont de relaţia anterioară se poate scrie:

v r
 1  ( )2 (5.50)
v max R

adică, într-o secţiune a conductei circulare, viteza relativă locală depinde numai
de poziţia relativă a punctului şi nu depinde de natura fluidului şi nici de
dimensiunile conductei. Deci legea de variaţie a vitezei relative în secţiune este
acelaşi paraboloid pentru toate conductele şi pentru orice fluid în mişcare
laminară permanentă.

86
 Fig. 5.14. Legea de variaţie a vitezei în secţiune

5.6.2. Debitul

Pentru determinarea formulei de calcul a debitului într-o secţiune, se

consideră un element de arie dA  2r al aceste secţiuni.

Fig. 5.15. Arie elementară circulară

Prin această arie elementară curge debitul elementar dQ  v  dA , iar pe

întreaga secţiune curge debitul Q   vdA .

A

Înlocuind viteza cu expresia ei, debitul este:

R
p1  p 2 2 p1  p 2
Q A 4l   0 2 4l (R  r )rdr
2 2 2
( R r ) dA (5.51)

care, prin integrare dă expresia:

p1  p 2 2
Q R (5.52)
8l

Această relaţie arată că pentru a transporta un debit Q de fluid printr-o conductă,

pe o distanţă l, este necesară o diferenţă de presiune pozitivă ( p  p1  p 2  0 )
pentru învingerea rezistenţei vâscoase a fluidului. Diferenţa de presiune p este
87
direct proporţională cu mărimea debitului, cu vâscozitatea fluidului şi cu
distanţa şi invers proporţională cu diametrul conductei la puterea a patra. Astfel,
se obţine:
p1  p 2 4
 R (5.53)
8l

Pe baza acestei formule se poate determina vâscozitatea dinamică a

fluidelor. Pentru aceasta este necesar să se construiască o instalaţie
experimentală adecvată care dă posibilitatea de a măsura diferenţa de presiune
p  p1  p 2 între două secţiuni (aflate la distanţa l), ale unei conducte de rază R
şi debitul Q care trece prin conductă. Prin această metodă (Hagen-Poiseuille) se
obţin rezultate foarte bune dacă conducta are diametrul mic şi lungimea l este
suficient de mare.

5.6.3. Viteza medie

Q
Având în vedere relaţia de definiţie a vitezei medii V , se poate defini
A

formula de calcul pentru mişcarea laminară într-o conductă circulară:

p1  p 2 2
v R (5.54)
8l

Comparând această expresie cu relaţia vitezei maxime, se constată că

viteza medie într-o secţiune este jumătate din valoarea sa maximă:
v max
V  (5.55)
2

5.6.4. Variaţia tensiunii tangenţiale de vâscozitate

Tensiunea tangenţială de vâscozitate este dată de legea lui Newton:

d
   (5.56)
dr

88
 Semnul minus arată că viteza creşte odată cu micşorarea razei. Ştiind
ecuaţia vitezei în secţiune, rezultă legea de distribuţie a tensiunii tangenţiale într-
o secţiune a conductei:
p1  p 2
 r (5.57)
2l

numită şi legea frecării în mişcare laminară. Ea arată că tensiunea (tangenţială)

de vâscozitate variază liniar în funcţie de rază având valorile extreme:
p
 
max R, pentru r=R; (5.58)
2l

 min  0, pentru r=0. (5.59)

Fig. 5.15. Variaţia tensiunii tangenţiale

Comparând modul de variaţie al mărimilor τ şi v, se constată că variaţia

vitezei este în raport invers cu variaţia tensiunii tangenţiale. Astfel, la peretele
unde τ este minim (nul), viteza are valoarea maximă.
5.6.5. Pierderi liniare de sarcină la mişcarea laminară în conductă

Între cele două secţiuni 1 şi 2 ale conductei există o pierdere de sarcină

liniară, constatată cu ajutorul ecuaţiei lui Bernoulli.

89
 2 2
V1 p V p
 1  z1  2  2  hl (5.60)
2g  2g 

Cum V1  V2 (secţiune constantă, mişcare uniformă) şi z1  z 2 (conductă

orizontală), se poate explicita:
p1  p 2
hl  (5.61)


Dar diferenţa de presiune p  p1  p 2 este:

8Vl
p1  p 2  (5.62)
R2

Ceea ce conduce la:

8Vl
h1  (5.63)
R 2

D VD VD
Având în vedere că:    ;   g ; R
2
; Re 

; 
Re , se obţine:

64 l V 2
hL  (5.64)
Re D 2 g

ceea ce reprezintă formula de calcul a pierderilor de sarcină liniare la curgere

laminară a unui fluid vâscos printr-o conductă.
În această expresie se definesc:
64
 (5.65)
Re

numit coeficientul pierderilor liniare de sarcină (coeficientul lui Darcy) şi:

90
 64 l l
 l (5.66)
Re D D

numit coeficientul de rezistenţă (hidraulică) liniară.

Se observă că coeficientul de rezistenţă liniară se poate exprima şi ca
raport între pierderea liniară de sarcină şi înălţimea cinematică (sau energia
cinetică a unităţii de greutate de fluid).
hl
l 
V2 (5.67)
2g

Pierderea liniară de sarcină reprezintă, energia consumată (raportată la

unitatea de greutate) pe lungimea l, pentru învingerea rezistenţei vâscoase a
fluidului în mişcare.
Expresia de calcul a pierderi liniare de sarcină, în formă generală este:
l V2
hl   (5.68)
D 2g

V2
hl   l (5.69)
2g

Ea este valabilă şi la curgerea turbulentă, dar în acest caz, coeficientul de

pierdere liniară de sarcină λ este o funcţie care depinde şi de rugozitatea
pereţilor.

91