Sunteți pe pagina 1din 7

Curs 1: Diagnosticul financiar al întreprinderii

LOCUL ȘI ROLUL DIAGNOSTICULUI FINANCIAR ÎN CADRUL DIAGNOSTICULUI GENERAL AL FIRMEI

Diagnosticul general al firmei


instrument al managementului, prin care se apreciază „starea de sănătate” a unei firme, în corelaţie cu
Definiție
evoluţia mediului în care aceasta funcţionează
- când se doreşte evidenţierea cauzală a principalelor disfuncţionalităţi şi atuuri ale firmei;
- când se restructurează firma;
Necesitate - când se elaborează strategia globală sau strategiile parţiale (de cercetare-dezvoltare, comerciale,
producţie, etc.);
- când se elaborează un plan de afaceri sau un studiu de fezabilitate.
- stabilirea nivelului de organizare a firmei respective (starea de sănătate);
- găsirea modalităţilor de prevenire sau remediere a eventualelor dezechilibre, deficienţe şi dificultăţi
Obiective
constatate cu ocazia analizei;
- stabilirea direcţiilor de dezvoltare în domeniul organizării şi conducerii firmei.
Analiza SWOT:
1. Strengthts (Puncte forte) - caracteristici pe care societatea le posedă la un nivel superior comparativ
cu alte firme concurente. Exemple: activităţi pe care firma le realizează mai bine decât firmele
concurente, performanțe financiare superioare altor firme sau resurse mai mari decât ale altor firme.
2. Weaknesses (Puncte slabe) - caracteristici pe care societatea le posedă la un nivel inferior
Metodă comparativ cu alte firme concurente. Exemple: activităţi pe care firma nu le realizează la nivelul
celorlalte firme concurente performanțe financiare inferioare altor firme sau lipsa de resurse financiare.
3. Opportunities (Oportunităţi) - şanse oferite firmei de către mediu pentru a-şi stabili o nouă strategie
sau a-şi reconsidera strategia existentă în scopul exploatării profitabile a oportunităţilor apărute.
4. Threats (Ameninţări) - situaţii sau evenimente care pot afecta nefavorabil capacitatea firmei de a-și
realiza integral obiectivele stabilite, determinând reducerea performanţelor ei economico-financiare.
Diagnosticul juridic are drept scop formularea de concluzii pertinente asupra aspectelor juridico-legale
privind activitatea firmei sau a activului de evaluat.
Diagnosticul comercial vizează piaţa de desfacere a produselor întreprinderii si piaţa ei de
aprovizionare. Obiectivul diagnosticului comercial constă în estimarea pieţei actuale si potenţiale a
firmei si a locului ei pe piaţă. În cadrul diagnosticului comercial se recomandă a fi abordate următoarele
aspecte: piaţa, produsele și serviciile, preţul, promovarea.
Diagnosticul tehnic presupune o analiză detaliată de către evaluatorii care au calitatea de experţi tehnici
a factorilor tehnici de producţie, a tehnologiilor de fabricaţie a produselor, precum şi a organizării
Componente producţiei şi a muncii.
Diagnosticul resurselor umane şi al managementului firmei urmăreşte cunoaşterea resurselor umane din
punct de vedere al evoluţiei, structurii, comportamentului şi eficienţei utilizării lor, precum şi al echipei de
conducere a firmei.
Diagnosticul financiar furnizează un ansamblu de concepte, tehnici şi metode care permit tratarea
informaţiilor interne şi externe, interpretarea acestora, emiterea unor judecăţi de valoare şi aprecieri
asupra activităţii firmei, în vederea formulării unor recomandări pertinente privind evoluţia acesteia,
nivelul şi calitatea performantelor, gradul de risc într-un mediu concurenţial extrem de dinamic.
Sinteza celor 5 diagnostice. Sunt evidenţiate punctele forte şi punctele slabe ale firmei.

Diagnosticul financiar (DF)


Tipuri Utilizatori Obiective
- sunt interesaţi de mijloacele de îmbunătăţire a gestiunii şi rezultatelor firmei
Managerii
- DF vizează echilibrul financiar, rentabilitatea capitalurilor investite şi riscul financiar
- sunt interesaţi de creşterea valorii firmei deoarece investesc capitaluri ce sunt supuse riscului,
iar remunerarea lor este reprezentată de dividende (câştigurile imediate) şi de creșterea valorii
Investitorii
intern acțiunilor deținute (câştigurile viitoare).
(acţionarii)
- DF trebuie să le permită adoptarea unor decizii pertinente privind vânzarea sau păstrarea
acţiunilor de care dispun.
- este interesat de stabilitatea şi profitabilitatea societăţii.
Personalul
- DF vizează echilibrul financiar și rentabilitatea.
- sunt interesaţi, pe termen scurt, de lichiditatea firmei, iar pe termen lung de solvabilitatea şi
Creditorii rentabilitatea firmei de care depinde recuperarea împrumuturilor acordate.
- DF vizează indicatorii care măsoară riscul de faliment şi insolvabilitate.
extern
- sunt interesaţi în continuarea şi dezvoltarea relaţiilor comerciale.
1

Furnizorii
- DF vizează solvabilitatea firmei
Page

Clienții - sunt interesați în evaluarea continuităţii activităţii societăţii pentru colaborări pe termen lung.
Curs 1: Diagnosticul financiar al întreprinderii

Diagnosticul financiar poate fi defalcat pe următoarele 3 componente:

1. Diagnosticul poziţiei financiare


1.1. Diagnosticul de ansamblu al poziției financiare
1.2. Diagnosticul echilibrului poziției financiare
1.3. Diagnosticul ratelor de rotație a capitalurilor

2. Diagnosticul performanţelor financiare


2.1. Diagnosticul performanțelor financiare pe baza rezultatelor financiare
2.2. Diagnosticul performanțelor financiare pe baza ratelor de rentabilitate

3. Diagnosticul riscurilor
3.1. Diagnosticul riscului economic
3.1. Diagnosticul riscului financiar
3.2. Diagnosticul riscului de faliment

Pentru fiecare componentă se analizează diferite aspecte caracteristice care sunt apoi apreciate atât calitativ, în cadrul unei
analize de tip SWOT, cât şi cantitativ prin acordarea de punctaje, cu ajutorul grilei de evaluare de mai jos:

Punctaj 1 2 3 4 5
Stare critică slabă medie bună foarte bună
Clasificare SWOT Punct critic Punct slab Punct incert Punct tare Punct forte

Concluziile fiecărei componente a diagnosticului financiar sunt sintetizate într-un tabel de forma:

Indicatori Observații Diagnostic Punctaj Pondere de Punctaj Măsuri


(valori, corelații, constatări, interpretări) SWOT importanță (%)* agregat necesare
1 2 3 4 5 6 = 4x 5 7

În final se face o sinteză a diagnosticului financiar pe baza celor 3 diagnostice parțiale, într-un tabel de aceeași formă.

Indicatori Observații Diagnostic Punctaj Pondere de Punctaj Măsuri


(valori, corelații, constatări, SWOT importanță (%)* agregat necesare
interpretări)
1 2 3 4 5 6 = 4x 5 7

1. Diagnosticul poziţiei
financiare
2. Diagnosticul
performanţelor financiare
3. Diagnosticul riscurilor
SINTEZA
DIAGNOSTICULUI
FINANCIAR

*se apreciază de analistul financiar

În realizarea diagnosticului financiar trebuie să se țină cont de:


- statutul firmei. Obiectivele unei firme mici diferă de cele ale unei companii multinaționale.
- sectorul de activitate al firmei. Indicatorii financiari ai firmei trebuie comparați cu indicatorii medii ai sectorului de activitate. De
sectorul de activitate depind caracteristicile structurale ale firmei: ponderea imobilizărilor în total activ, natura stocurilor, viteza de rotație a
clienților sau furnizorilor, cifra de afaceri generată de un salariat etc.
2
Page
Curs 1: Diagnosticul financiar al întreprinderii

1. DIAGNOSTICUL POZIŢIEI FINANCIARE A ÎNTREPRINDERII

Diagnosticul poziției financiare se poate defalca astfel:


1.1. Diagnosticul de ansamblu al poziției financiare (evoluția nivelului și structurii activelor, datoriilor și capitalurilor proprii)
1.2. Diagnosticul echilibrului poziției financiare

1.1. DIAGNOSTICUL DE ANSAMBLU AL POZIŢIEI FINANCIARE

Poziţia financiară a unei firme este reprezentată de relaţia dintre activele, datoriile şi capitalurile proprii deținute.
Informaţii despre aceste structuri financiare sunt oferite în principal de bilanţ, dar şi de celelalte elemente ale situaţiilor
financiare (”Date informative” și „Situația activelor imobilizate”).
Acest tip de analiză trebuie realizată pe o perioadă de minim 3 ani și are ca scop identificarea evoluției și
mutaţiilor structurale survenite în cadrul celor trei componente ale poziţiei financiare: active, datorii şi capital propriu, așa
cum se regăsesc în bilanțul contabil:

1. Active
1.1. Active imobilizate
ACTIV
1.2. Active circulante
1.3. Cheltuieli în avans
2. Datorii
2.1. Datorii cu termen mai mic de un an
2.2. Datorii cu termen mai mare de un an
PASIV
2.3. Provizioane
2.4. Venituri în avans
3. Capitaluri proprii

a) Diagnosticul evoluției componentelor poziției financiare presupune realizarea unei analize pe orizontală a
poziției financiare și se bazează pe calculul unor indici cu baza în lanț:
Valoare post bilantier in anul N
I post bilantier  x100
Valoare post bilantier in anul N - 1
Interpretarea acestor indici se face în funcție de valoarea lor supraunitară sau subunitară, dar și prin compararea
cu indicele cifrei de afaceri nete.

b) Diagnosticul structurii poziției financiare presupune realizarea unei analize pe verticală a poziției financiare
și se bazează pe calculul unor rate de structură care evidențiază caracteristici financiare ale firmei precum: lichiditatea,
autonomia financiară, calitatea echilibrului financiar pe termen scurt sau lung etc.

Ratele de structură ale activelor

Gradul I de detaliere Gradul II de detaliere Gradul III de detaliere


Rata imobilizărilor necorporale:
IN
R IN  x100
AI
Rata activelor imobilizate:
Rata imobilizărilor corporale:
AI
RAI  x100 R IC 
IC
x100
A AI
Rata imobilizărilor financiare:
IF
R IF  x100
AI
Rata stocurilor de materii prime şi materiale
Rata activelor circulante: SMP
Rata stocurilor: R SMP  x100
AC S
RAC  x100 RS 
S
x100 Rata producţiei în curs de execuţie
A AC SPCE
3

R SPCE  x100
Page

S
Curs 1: Diagnosticul financiar al întreprinderii

SPF
Rata stocurilor de produse finite R SPF  x100
S
Rata avansurilor pentru cumpărări de stocuri
AS
R AS  x100
S
Rata creanţelor:
CR
R CR  x100
AC
Rata investiţiilor pe termen scurt:
ITS
Rata activelor de trezorerie: R IFTS  x100
ATZ ATZ
R ATZ  x100 Rata numerarului din casă şi bănci:
AC NCB
R NCB  x100
ATZ
Rata cheltuielilor în
avans:
Cav
RCav  x100
A
În medie, în România există următoarea repartizare a structurii elementelor principale de activ în total:

Rate de structură activ Industrie Comerţ


RAI 70 % 40 - 50 %
RAc, din care: 29 % 40 - 50 %
- Rs max 50% max 50%
- RATZ 3-5% 3-5%
RCav 1% 0%

Ratele de structură ale datoriilor

Gradul I de detaliere Gradul II de detaliere Gradul III de detaliere


Rata datoriilor din obligațiuni:
DO
R DO  x100
DTS
Rata datoriilor bancare:
DB
R DB  x100
DTS
Rata avansurilor încasate în contul comenzilor:
A
R DA  x100
Rata datoriilor totale: Rata datoriilor pe termen scurt: DTS
DAT DTS Rata datoriilor comerciale:
R DT  x100 R DTS  x100 DC
DAT  CPR DAT R DC  x100
DTS
Rata efectelor de comerț de plătit:
E
R DE  x100
DTS
Rata datoriilor faţă de entitățile afiliate:
DEA
R DEA  x100
DTS
4

Rata datoriilor faţă de entitățile de care compania este


legată în virtutea intereselor de participare:
Page
Curs 1: Diagnosticul financiar al întreprinderii

DEL
R DEL  x100
DTS
Rata altor datorii pe termen scurt:
ADS
R ADS  x100
DTS
Rata datoriilor pe termen mediu şi
DTML Se detaliază ca în cazul datoriilor pe termen scurt
lung: R DTML  x100
DAT
Rata provizioanelor:
PV
R PV  x100
DAT
Rata veniturilor în avans:
Vav
R Vav  x100
DAT
Rata datoriilor totale nu trebuie să depășească 66,67%. În general se apreciază favorabilă situaţia în care
modificările în structura datoriilor sunt în favoarea datoriilor cu costuri reduse. O creştere a ratei datoriilor financiar-
bancare poate fi însă benefică pentru firmă dacă nu generează penalităţi şi majorări de întârzâiere, iar costurile sunt
însoţite de beneficii economice viitoare superioare.

Ratele de structură ale capitalului

Gradul I de detaliere Gradul II de detaliere


Rata capitalului social:
CS
R CS  x100
CPR
Rata primelor legate de capital:
PC
R PC  x100
CPR
Rata rezervelor din reevaluare:
Rreev
R Rreev  x100
CPR
Rata capitalului propriu: Rata rezervelor:
CPR R
R CPR  x100 RR  x100
CPR  DAT CPR
Rata rezultatului reportat:
RR
R RR  x100
CPR
Rata rezultatului exercițiului:
Rex
R Rex  x100
CPR
Rata repartizării rezultatului:
RRex
R RRex  x100
CPR

Rata capitalului social este în majoritatea cazurilor semnificativă, oscilând în funcţie de politica de majorare a
capitalurilor proprii.
5
Page
Curs 1: Diagnosticul financiar al întreprinderii

APLICAȚIE

Pe baza datelor din anexă, să se determine și să se interpreteze:


- indicii de creștere ai activelor, datoriilor și capitalurilor proprii în anul N față de N-1.
- ratele de structură ale activelor, datoriilor și capitalurilor proprii pentru anii N-1 si N.

GRILE TEORETICE

1. Analiza SWOT cuprinde următoarele componente:


1. Puncte forte
2. Puncte medii
3. Puncte slabe
4. Oportunităţi
5. Performanțe
6. Riscuri financiare
7. Ameninţări
a) 1+2+3+4+5+6+7
b) 1+2+3+4+7
c) 1+3+4+7
d) 4+5+6+7

2. Diagnosticarea firmei este necesară atunci când:


1. se doreşte restructurarea firmei;
2. se impune fundamentarea şi elaborarea strategiei globale sau a strategiilor parţiale ale firmei;
3. se elaborează un studiu de fezabilitate;
4. se elaborează un plan de afaceri;
5. se elaborează un plan de trezorerie.
a) 1+2+3+4+5
b) 1+2+3+4
c) 1+3+4
d) 3+4+5

3. Punctele slabe ale firmei reprezintă:


a) caracteristici pe care aceasta le posedă la un nivel superior comparativ cu alte firme concurente;
b) activităţi pe care firma nu le realizează la nivelul celorlalte firme concurente sau resurse de care are nevoie, dar
nu le posedă.
c) factori de mediu externi negativi pentru firmă;
d) situaţii sau evenimente care pot afecta nefavorabil, în măsură semnificativă, capacitatea firmei de a-și realiza
integral obiectivele stabilite, determinând reducerea performanţelor ei economico-financiare.

4. Diagnosticul firmei cuprinde cel puţin următoarele componente:


1. diagnosticul juridic
2. diagnosticul comercial
3. diagnosticul tehnologic
4. diagnosticul gestiunii resurselor umane
5. diagnosticul financiar
6. sinteza diagnosticelor evaluării.
a) 1+2+3+4+5+6
b) 1+2+3+4
c) 2+3+4+5
d) 2+5+6

5. Diagnosticul financiar poate fi:


a) intern și extern
b) comercial și operațional
c) juridic, comercial și operațional
6

d) comercial, intern și extern


Page
Curs 1: Diagnosticul financiar al întreprinderii

6. În întocmirea diagnosticului financiar, creditorii firmei sunt interesați în primul rând de:
a) performanțele financiare ale firmei
b) riscul de faliment şi insolvabilitate al firmei
c) rentabilitatea financiară a firmei
d) riscul economic al firmei

7. O creştere a ratei activelor imobilizate faţă de anul de bază semnifică:


a) o modernizare a insfrastructurii întreprinderii care are consecinţe favorabile în direcţia creşterii credibilităţii firmei în
faţa investitorilor şi creditorilor
b) o imobilizare consistentă în stocuri şi creanţe
c) o reducere a valorii activelor imobilizate ca urmare a amortizării acestora
d) o creștere a valorii activelor imobilizate într-un ritm inferior celui de creștere a activului total

8. Ratele generale de structură ale datoriilor sunt:


1. Rata datoriilor pe termen scurt
2. Rata datoriilor pe termen mediu şi lung
3. Rata provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli
4. Rata veniturilor în avans
5. Rata repartizării rezultatului
a) 1+2
b) 1+2+4
c) 1+2+3+4
d) 1+2+3+4+5

9. Rata stocurilor este mai ridicată în următoarele situații:


1. la firmele din sfera producţiei şi distribuţiei de bunuri materiale
2. la firmele din sfera serviciilor
3. la firmele cu un ciclu lung de fabricaţie
4. la firmele cu un ciclu scurt de fabricaţie
5. când se înregistrează o creştere a volumului activităţii
6. când se înregistrează o reducere a volumului activităţii
a) 1+3+5
b) 2+4+6
c) 1+2+3+5
d) 5

10. O creştere a ratei creanţelor se poate datora:


1. diminuării ratei stocurilor și ratei trezoreriei, în condiţiile menţinerii volumului creanţelor
2. creşterii ratei stocurilor sau ratei trezoreriei, în condiţiile menţinerii volumului creanţelor
3. creşterii volumului creanţelor, în condiţiile menţinerii valorii stocurilor, investițiilor financiare pe termen scurt (IFTS)
și numerarului
4. diminuării volumului creanţelor, în condiţiile menţinerii valorii stocurilor, IFTS și numerarului
a) 1+3
b) 2+4
c) 1
d) 3

11. Analiza ratei creanţelor trebuie să țină cont de:


1. natura creanţelor (creanţe comerciale, creanţe faţă de grup, creanţe faţă de salariaţi, creanţe faţă de stat, creanţe
faţă de acţionari şi asociaţi)
2. certitudinea încasării creanţelor (creanţe aflate în termenul de încasare şi asupra cărora există certitudinea
încasării lor şi creanţe neîncasate la termen şi a căror încasare este nesigură)
3. termenul de realizare a creanţelor (creanţe pe termen scurt – până la 10 zile, creanţe pe termen mediu – între 10
şi 30 de zile) şi creanţe pe termen lung (mai mult de 30 zile)
4. rentabilitatea firmei
a) 1+3
7

b) 2+3+4
Page

c) 1+2+4
d) 1+2+3