UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

Program de studii master: Management contabil, audit și expertiză contabilă (MCAEC)
Disciplina: Standarde internaționale II

STUDENT

Anul I, grupa 1

LUCRARE SCRISĂ

SUBIECTE:
1.Care sunt tehnicile de măsurare a costurilor stocurilor, conform standardului IAS 2
”Stocuri” ? Detaliați

2. La 31.12.N, calculați diferențele temporare pentru următoarele elemente, aplicând

standardul IAS 12 ”Impozitul pe profit”:
- o instalație achiziționată la începutul exercițiului N-1, la un cost de achiziție de
1 000 u.m.Din punct de vedere contabil, se amortizează liniar pe 5 ani, iar din punct de
vedere fiscal se amortizează liniar, pe 4 ani;
- cheltuieli în avans în sumă de 500 u.m. – reprezintă chirii înregistrate în exercițiul N, în
numele exercițiului N+1, deductibile fiscal în anul contabilizării cheltuielii;
- provizioane pentru garanții de 600 u.m., din care 200 deductibile fiscal în anul
contabilizării provizionului.

3. Având în vedere precizările din standardul IAS 12 ”Impozitul pe profit” precizați care
sunt diferențele dintre regulile contabile și cele fiscale referitoare la recunoașterea și
măsurarea rezultatului ?

4. În cursul exercițiului N, societatea ABC cumpără 500 de birouri cu scopul de a le

revinde. Costul unitar de achiziție este de 320 lei, iar prețul de vânzare de pe piață este de 450
lei. Entitatea a încheiat un contract ferm pentru vânzarea în exercițiul N+1 a 300 de birouri,
prețul contractual stabilit fiind de 380 lei. Costurile estimate necesare oricărei vânzări de pe piață
se ridică la 110 lei/birou. Cum se înregistrează la sfârșitul exercițiului N deprecierea
stocurilor ? Argumentați răspunsul (aplicați standardul IAS 2 ”Stocuri”)

REZOLVARE:

1) Tehnicile de masurare a costurilor stocurilor, conform standardului IAS 2 – Stocuri sunt:

a) Costul standard, ce reprezinta costurile directe si indirecte determenitate pe baza
consumurilor normale. Acestea trebuie sa fie revizuite periodic și ajustate, daca este
cazul, în funcţie de conditiile existente la momentul evaluarii si se pot stabili atat pentru
stocurile din productie proprie, cat si pentru stocurile din cumparari.
 Diferentele de pret fata de costul de achizitie sau de productie trebuie sa fie evidentiate
distinct în contabilitate, fiind recunoscute în costul activului.
Repartizarea diferentelor de pret asupra valorii bunurilor iesite si asupra stocurilor se
efectueaza cu ajutorul coeficientului de repartizare:

Acest coeficient se aplica asupra valorii stocurilor iesite din gestiune la cost standard.
Diferentele de pret se inregistreaza proportional atat asupra valorii bunurilor iesite, cat și asupra
bunurilor ramase în stoc.
La sfarsitul perioadei, soldurile conturilor de diferente se cumuleaza cu soldurile
conturilor de stocuri, la pret de înregistrare, astfel încat aceste conturi sa reflecte valoarea
stocurilor la costul de achizitie sau costul de productie, dupa caz.

b) Costul marfurilor inregistrate la pretul de vanzare cu amanuntul – este calculat la

iesirea din gestiune prin deducerea valorii marjei brute din pretul de vanzare, fara TVA.
Metoda prețului cu amanuntul este adesea folosita în comerțul cu amanuntul pentru a
masura costul stocurilor de articole numeroase și cu mișcare rapida, care au marje
similare si pentru care nu este practic sa se foloseasca alta metoda de determinare a
costului.

c) Metoda contabila de evaluare a stocurilor la iesire

i) Costul mediu ponderat (CMP) calculeaza costul fiecarui element pe baza mediei
ponderate a costurilor elementelor similare aflate in stoc la inceputul perioadei si a
costului elementelor similare produse/cumparate in timpul perioadei. CMP se justifica
pentru evaluarea stocurilor care nu inregistreaza oscilatii importante de la o perioada
la alta, justificat in conditii derelativa stabilitate a preturilor;

ii) Metoda primul intrat – primul iesit (FIFO) presupune ca elementele de natura
stocurilor care au fost produse sau cumparate primele sunt cele care se vand primele,
iar elementele care raman in stoc la sfarsitul perioadei sunt cele care au fost
cumparate sau produse cel mai recent. FIFO se aplica in conditii de cresteri de pret si
are drept consecinta evaluarea iesirilor din gestiune la pretul cel mai mic, majorand
profitul din exploatare.

2) Instalatie:
Valoare contabila (VC) = 1 000 – (2 x 1 000/5) = 600 u.m.
Baza fiscala (BF) = 1 000 – (2 x 1 000/4) = 500 u.m.
VC > BF => Diferenta temporara impozabila = 100 u.m.

Cheltuieli in avans:
Valoarea contabila (VC) = 500 u.m.
Baza fiscala (BF) = 500 u.m.
VC = BF => nu exista diferente temporare, deoarece anul recunoasterii contabile este acelasi cu anul
recunoasterii fiscale.

Provizioane pentru garantii:

Valoarea contabila = 600 u.m.
Baza fiscala = 600 – 400 = 200 u.m.
VC > BF => Diferenta temporara deductibila = 400 u.m.

3) Dupa IAS 12 = Rezultat contabil +/- Diferente permanente +/- Diferente temporare

In cuprinsul referentialului contabil romanesc, constatam diferente intre regulile contabile si cele
fiscale referitor la recunoasterea si masurarea rezultatului. Unele dintre aceste diferente au caracter
definitiv, in timp ce altele au caracter temporar, resorbindu-se intr-un exercitiu financiar urmator. Pentru
conformitate se recomanda adoptarea in cuprinsul referentialului contabil national si a metodei
impozitului amanat.
Pe plan international, se au in vedere doua tipuri de distorsiuni intre rezultatul contabil si cel
fiscal, care se manifesta sub forma diferentelor permanente si a celor temporare.

Diferentele permanente sunt elemente reintegrate sau deduse definitiv din rezultatul fiscal.
Acestea nu genereaza impozite amanate, dar genereaza intotdeauna retratari extracontabile.
- cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal, pentru care nedeductibilitatea este
definitiva. Fiscul refuza sa le accepte pentru ca nu le considera necesare pentru activitatea entitatii sau le
gaseste exagerate ca marime. De exemplu, cheltuielile de protocol si de sponsorizare care depasesc
limitele legale, lipsuri neimputabile, cheltuieli nejustificate cu documente, amenzi, penalitati platite
autoritatilor, etc.
- venituri pe care fiscul renunta in mod definitiv sa le impoziteze, datorita faptului ca ele
provin din rezultate deja impozitate (dividendele primite de la o filiala);

Diferentele temporare sunt cele asupra carora se va reveni in alt exercitiu – recunoasterea
contabila si recunoasterea fiscala apar in exercitii diferite si pot genera impozite amanate.
IAS 12 precizeaza ca aceste diferente temporare se stabilesc prin compararea valorii contabile cu
valoarea fiscala a activelor/datoriilor. Altfel spus, diferentele temporare sunt datorate unor
venituri/cheltuieli care afecteaza rezultatul contabil intr-un exercitiu si rezultatul fiscal in alt exercitiu.

Norma internationala Ias 12 precizeaza faptul ca intreprinderile trebuie sa contabilizeze atat

impozitul pe profit exigibil, adica cel aferent perioadei curente, cat si pe cel amanat, care va fi resorbit in
perioadele viitoare.

Impozitul pe profit amanat se determina prin aplicarea cotei de impozit asupra diferentelor
temporare. Acestea apar ca diferente intre valoarea contabila a elementelor de active si datorii si baza de
impozitare a respectivelor elemente.
Etape:
pasul 1 – determinarea bazei contabile;
pasul 2 – determinarea bazei fiscale;
pasul 3 – stabilirea diferentelor temporare pentru fiecare activ si datorie din bilant;
pasul 4 – stabilirea activului/pasivului de impozit amanat;
pasul 5 – recunoasterea in bilant a datoriilor sau creantelor privind impozitul amanat;
pasul 6 – recunoasterea in contul de profit si pierdere/bilant a variatiilor de impozit amanat.
 4) Cost = 500 x 320 = 160 000 lei
VRN = (300 x 380) + (200 x 450) - (500 x 110) = 114,000 + 90,000 – 55,000 = 149,000
lei
In situatiile financiare, stocurile trebuie prezentate la cea mai mica valoare dintre VRN si
cost. Acest fapt se justifica prin faptul ca activul nu poate fi prezentat la o valoare mai mare
decat cea estimata din vanzarea lui, conform principiului prudentei.
Astfel, intrucat VRN este mai mica decat costul de achizitie, atunci se va inregistra o
depreciere la nivelul sumei de 11,000 lei.
607 = 371 11,000
Cheltuieli privind marfurile Marfuri

Conform OMFP 1802/2014, valoarea stocurilor se diminueaza pana la VRN prin

reflectarea unei ajustari pentru depreciere.
Astfel, in cazul deprecierii stocurilor de marfuri se inregistreaza:

6814 = 397 11,000

Cheltuieli de exploatare privind Ajustari pt deprecierea
ajustarile pt deprecierea activelor marfurilor
circulante

Declar ca am intocmit personal prezenta lucrare.