UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

Program de studii: Master MCAEC
Forma de învățământ: IF
Disciplina: ETICĂ și INTEGRITATE ACADEMICĂ

STUDENT

LUCRARE SCRISĂ

SUBIECTE:

1. Daţi un exemplu de document internaţional privind proprietatea  intelectuală şi deontologia

valorificării rezultatelor cercetării şi analizaţi reglementările prevăzute.

2. Ce anume trebuie să includă o citare într-o lucrare ştiinţifică şi care sunt motivele citării?

REZOLVARE:

2. Citarea într-o lucrare științifică

Orice sursă de informație folosită în cadrul unei lucrări științifice, care nu reprezintă
proprietatea intelectuală a autorului va trebui citată corect și complet.
Referirea la sursele bibliografice utilizate se realizează prin intermediul notelor de subsol,
cu indicarea materialului-sursă, inclusiv a paginii. Propoziţiile preluate integral se citează prin
încadrarea între ghilimele [„...”], iar referirea la ideile de la alţi autori care sunt la baza sintezelor
se realizează tot prin intermediul notelor de subsol.
 În lucrarea „Redactarea și tehnoredactarea textelor științifice”, Gabriel Banciu și
Ecaterina Banciu descriu modul în care cercetătorul italian, Umberto Eco prezintă utilitatea
notelor de subsol, spunând ca pot fi folosite pentru: „indicarea surselor citate, adăugarea unor
indicații bibliografice, introducerea unui citat de întărire, traducerea citatelor din limba
originală, introducerea unor comentarii sau explicații ce nu au fost inserate în text”1
În ghidurile de redactare a lucrărilor științifice, sunt prezentate 2 sisteme de citare:2
1. Sistemul de citare autor-dată sau Sistemul Harvard (sau Sistemul APA –American
Psychological Association) – constă în menționarea doar a numelui autorului, nu și a
prenumelui. Numele și anul apariției lucrării se trec la sfârșitul textului preluat între
paranteze rotunde. Ex.: (Petrea, 2017)
* Dacă autorul în anul 2017 mai are publicată o carte sau un articol din care vom
cita, atunci vom folosi următorul mod de prezentare: 2017 a pentru cartea din care
am citat deja, respectiv 2017b pentru celălalt material;
** Dacă lucrarea citată are mai mulţi autori vom proceda astfel: a) când sunt doi
autori, vom preciza mereu numele amândurora; b) când sunt trei sau mai mulţi
autori, regula prevede că prima dată să se scrie numele tuturor, iar în celelalte
citări să se precizeze numele primului autor, urmat de una din următoarele
abrevieri: - şi alţii; - şi colab. (şi colaboratorii); - et. al. (at alli – care înseamnă şi
alţi autori în latină); - coord. (coordonator);
2. Sistemul de citare numeric sau Sistemul notă de subsol – consta în numerotarea
referințelor bibliografice în ordinea în care apar în text. La subsolul paginii se trece
respectivul număr, cu indicaţiile bibliografice corespunzătoare. În această notă de subsol
se va trece: numele autorului, iniţiala prenumelui (iniţialele prenumelor), anul publicării
lucrării între paranteze rotunde, titlul lucrării cu font italic, ediţia a ...-a (dacă sunt mai
multe ediţii), oraşul unde a fost publicată lucrarea, editura şi pagina de unde s-a luat
citatul).
*** toate menţiunile specificate la sistemul de citare Harvard rămân valabile
şi pentru acest sistem de citare, noutate este faptul că dacă avem două citate

1
Banciu G., Banciu E. (fără an). REDACTAREA ȘI TEHNOREDACTAREA TEXTELOR STIINŢIFICE., pag. 6
2
Lect. univ. dr. Petrea R. G.,(2017), Iasi, Ghid metodologic pentru elaborarea lucrărilor de licenţă şi disertaţie, pp.
7-8
 consecutive de la acelaşi autor şi din aceeaşi lucrare la nota de subsol se poate
trece Idem.
Septimiu Chelcea prezintă în lucrarea sa câteva modalități de a face referințe bibliografice
astfel3:
- Inserarea numelui autorului/autorilor în cuprinsul lucrării, urmat de anul publicării
lucrării între paranteze; Ex.: Septimiu Chelcea (2003)
- Includerea între paranteze rotunde atât a numelui, cât şi a anului de apariţie a lucrării;
Ex.: (Chelcea, 2003)
- Utilizarea în narațiune atât a numelui autorului, cât și a anului de apariție a lucrării, fără a
se utiliza paranteze Ex: În anul 2003, Septimiu Chelcea a prezentat în lucrarea sa [...]
Uneori, atunci când nu avem acces la o sursa de informație, pe care o găsim citată într-o
altă lucrare, se vor trece în referințele bibliografice ambele lucrări astfel: Auguste Comte (1824)
– apud Paul Foulquié şi Raymond SaintJean (1962). Totuși, trebuie să acordăm mare atenție
acestui aspect, mai ales atunci când informația inițială este tradusă în sursa citată, întrucât
traducerea poate fi subiectivă, astfel putem conduce la propagarea eronată a unor informații.
La sfârșitul lucrării, toate sursele citate, dar și cele consultate ce nu au fost citate prin note
de subsol se consemnează în bibliografie.
În cazul în care într-o lucrare scrisă există o sursă de informație folosită care nu
reprezintă proprietatea intelectuală a autorului și care nu este citată corect, autorul poate fi acuzat
de plagiat. Plagiatul este definit ca fiind „copiere, însușire, în întregime sau în parte, a ideilor
altora pentru a le prezenta drept creații personale”. (https://dexonline.ro/, 2020).
Umberto Eco descrie într-o manieră deosebită cum putem cita un text fără să îl plagiem:
„Proba cea mai sigură o veţi avea atunci când veţi reuşi să parafrazaţi textul fără a-l avea sub
ochi. Va însemna nu numai că nu l-aţi copiat, dar şi că l-aţi înţeles“.4

3
Chelcea, S. (2003), Metodologia elaborării unei lucrări ştiinţifice, București, pag. 77
4
Umberto Eco, (2000) Cum se face o teză de licenţă, Ed. Pontica, pag. 179
 1. Proprietatea intelectuală în Uniunea Europeană5

Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) gestionează

drepturile asociate mărcilor, desenelor și modelelor industriale înregistrate în UE, Observatorul
European al Încălcărilor Drepturilor de Proprietate Intelectuală, precum și baza de date privind
operele orfane. Aceste drepturi vin în completarea drepturilor de proprietate intelectuală (PI)
existente la nivel național și se bazează pe sistemele internaționale privind proprietatea
intelectuală.
În colaborare cu UE, oficiile pentru proprietatea intelectuală și asociațiile utilizatorilor,
EUIPO a înființat Rețeaua europeană de proprietate intelectuală. Aceasta le permite membrilor
să facă schimb de expertiză și de bune practici. Rețeaua asigură astfel interoperabilitatea la
nivelul UE între diverse sisteme, servicii și instrumente, cum ar fi bazele de date și platformele
on-line.
În afara UE, EUIPO implementează, împreună cu partenerii săi internaționali, o serie de
proiecte finanțate de Uniune menite să consolideze sistemele de protecție a proprietății
intelectuale la nivel mondial.
EUIPO colaborează îndeaproape cu alte organizații internaționale pentru a crește gradul de
conștientizare cu privire la protecția drepturilor de proprietate intelectuală, prin programe de
formare și alte activități comune. Printre aceste organizații se numără:
 Oficiul European de Brevete
 Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale
EUIPO este reglementat prin Regulamentului (UE) nr. 386/2012 privind Observatorul
European al Încălcărilor Drepturilor de Proprietate Intelectuală. 6
Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală are următoarele sarcini:
a. îmbunătățirea înțelegerii valorii proprietății intelectuale;
b. îmbunătățirea înțelegerii domeniului de aplicare și a impactului încălcărilor drepturilor
de proprietate intelectuală;
c. îmbunătățirea cunoștințelor legate de cele mai bune practici utilizate în sectorul public
și în cel privat pentru protecția drepturilor de proprietate intelectuală;
d. contribuția la sensibilizarea cetățenilor cu privire la impactul încălcărilor drepturilor de
proprietate intelectuală;

5
https://europa.eu/european-union/
6
https://eur-lex.europa.eu/
 e. dezvoltarea expertizei persoanelor implicate în asigurarea respectării drepturilor de
proprietate intelectuală;
f. îmbunătățirea cunoștințelor cu privire la instrumente tehnice de prevenire și combatere
a încălcărilor drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv în ceea ce privește sistemele de
depistare și identificare care contribuie la diferențierea produselor originale de cele contrafăcute;
g. oferirea unor mecanisme care să contribuie la îmbunătățirea schimbului online, între
autoritățile din statele membre care lucrează în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală,
de informații referitoare la asigurarea respectării unor astfel de drepturi, precum și la stimularea
cooperării cu și între autoritățile menționate;
h. realizarea unor acțiuni, în consultare cu statele membre, de stimulare a cooperării
internaționale cu oficiile de proprietate intelectuală din țări terțe în vederea dezvoltării de
strategii, tehnici, competențe și instrumente de asigurare a respectării drepturilor de proprietate
intelectuală.

DECLAR CĂ AM ÎNTOCMIT PERSONAL PREZENTA LUCRARE.