UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „GRIGORE T.

POPA” IAŞI
FACULTATEA DE BIOINGINERIE MEDICALĂ, DEPARTAMENT ŞTIINŢE BIOMEDICALE
DISCIPLINA ELECTRONICĂ MEDICALĂ, ANUL III, SEMESTRUL 2
LUCRAREA DE LABORATOR NR. 8

FILTRE ACTIVE CU AMPLIFICATOARE OPERAŢIONALE

Obiectul lucrării: prezentarea unor structuri simple de filtre active folosite în culegerea semnalelor
electrofiziologice, de determinare a parametrilor acestora şi a principiilor de proiectare şi realizare.

1. Introducere

Filtrele active sunt circuite proiectate să separe anumite părţi dintr-o bandă dată de frecvenţe. Ideal
un filtru ar trebui să transmită toate frecvenţele utile, fără atenuare şi defazaj, eliminând în acelaşi timp
celelalte componente de frecvenţă considerate zgomote. În realitate însă este imposibil de obţinut un
astfel de filtru şi se admite până la urmă compromisul dintre caracteristicile impuse de aplicaţia dată şi
posibilităţile de realizare. Imperfecţiunile ce caracterizează un filtru activ sunt explicate prin faptul că
atenuarea (în dB) în banda de trecere nu este de fapt nulă, iar tranziţia între banda de trecere şi banda de
atenuare nu se face brusc, ci lent.
Realizarea filtrelor active cu amplificatoare operaţionale prezintă avantajul unei bune independenţe a
caracteristicii de transfer de parametri elementelor active utilizate, respectiv de variaţia acestora la
modificări ale mediului ambiant.
Schema unui filtru activ trece jos (FTJ) şi a unui filtru activ trece sus (FTS) cu un sigur pol se
prezintă Figura 2.4.1.

a) b)

Figura 1 – Structură de cu un sigur pol a) FTJ b) FTS

Amplificarea FTJ se calculează cu relaţia:

Zr  R  1  R  1  jR2C 
A   2     2  
Zi  R1  1  jR2C  R1 1  R2C 2 
R2 R1 R2 R1
A  , tan   R2C   f f c ,
1  R2C  1   f fc 
2 2

unde fc = (2R2C)-1 este frecvenţa de tăiere a filtrului.

Amplificarea FTS se calculează similar ca la FTJ:

R2 R1C R f fc
A  2 , tan   1 / R1C  f c f ,
R1 1  R C 2 R1 1   f f 2
1 c

unde fc = (2R1C)-1 este frecvenţa de tăiere a filtrului.

1
 Prin combinarea celor două tipuri de filtre se poate obţine o structură de filtru trece bandă (FTB), ca în
Figura 2.

a) b)
Figura 2 –Filtru activ trece bandă a) structură b) caracteristică amplitudine – frecvenţă

Amplificarea FTB este:

R2 R1C1 1 R2 f f ci 1
A 
R1 1  R C 2 1  R2C2 
2 R1 1   f f 2 1   f f cs 
2
1 1 ci

unde fcs = (2R2C2)-1 reprezintă frecvenţa de tăiere superioară (caracteristică FTJ), iar fci = (2R1C1)-1
frecvenţa de tăiere inferioară (caracteristică FTS). Banda de trecere, determinată de frecvenţele pentru care
amplitudinea semnalului la ieşire scade cu 3 dB (Figura 2.4.2 b), este egală cu fcs – fci.

În Figura 3 se prezintă schema de principiu a unui filtru de ordinul doi cu reacţie multiplă cu AO.

Figura 3 – Structură de filtru cu reacţie multiplă

Amplificatorul operaţional este utilizat în configuraţie inversoare şi fiecare element Yi reprezintă un

capacitor sau un rezistor.
Pentru cazul ideal, când AO are amplificarea infinită în buclă deschisă, expresia are forma:

vo  Y1Y3

vin Y5 Y1  Y2  Y3  Y4   Y3Y4

Relaţia de mai sus reprezintă forma generală a funcţiei de transfer pentru filtru de ordinul doi, de tipul
trece-jos, de tipul trece-sus sau trece bandă, cu reacţie multiplă.
Pentru un filtru trece jos (Figura 4) expresia amplificării se poate scrie:

2
 1

v0 ( s ) R1 R3C2C5

v in ( s ) s 1 1 1  1
s 2      
C2  R1 R3 R4  R3 R4C2C5

Figura 4 – Structură de filtru trece jos cu doi poli

Un asemenea filtru introduce un defazaj de 180o în semnalul de ieşire. Pentru proiectarea filtrului
trece jos se pot folosi relaţiile:

R4
 Amplificarea în banda de trecere: A0 
R1
1
 Frecvenţa de tăiere unghiulară:  0 
R3 R 4 C 2 C 5

1 C5  R3 R4 R3 R4 
 Inversul constantei de amortizare:      
Q C2  R4 R3 R1 
 

În scopul obţinerii unor rezultate foarte bune este recomandabil ca valoarea lui A0 să fie mică decât
10, pentru Q de aproximativ 10, dar în aplicaţiile care necesită o amplificare mare a semnalului se pot
admite pentru A0 valori de până la 100, cu condiţia ca valoarea lui Q să fie mai mică sau egală cu unu şi
folosirea de AO care să aibă amplificarea în buclă deschisă de cel puţin 80dB.

Filtrele Notch fac parte din categoria filtrelor opreşte bandă. Sunt folosit de obicei la eliminarea unei
frecvenţe cunoscute (de ex. 50 Hz).

Figura 5 – Structură de filtru Notch

Circuitul constă în două filtre T în paralel (Figura 5). Secţiunea R-2C-R este un filtru trece jos cu
frecvenţa de tăiere fc = (4RC)-1. Secţiunea C-R/2-C este un filtru trece sus cu fc = (RC)-1. Pentru
componente ideale atenuarea este perfectă pe frecvenţa notch fn = (2RC)-1. În practică este posibil de a
realiza o atenuare de 30dB a frecvenţei dorite folosind componente din clasa 5% sau 60dB folosind
componente din clasa 1%. La frecvenţe de mai mari de 1kHz, condensatorii folosiţi sunt foarte mici, iar
capacităţile parazite pot degrada performanţele circuitului.

3
2. Modul de lucru în laborator

1. Se realizează experimental schema din Figura 1a pentru R1 = 10kΩ, R2 = 100kΩ şi C = 10nF.

2. Se alimentează AO cu o tensiune diferenţială de ±12Vcc.
3. Se aplică la intrare semnal sinusoidal cu amplitudinea de 100mV şi frecvenţa de 100Hz şi se
vizualizează ieşirea circuitului.
4. Se trasează caracteristica de frecvenţă a circuitului şi se determină frecvenţa de tăiere. Se compară cu
valoarea calculată teoretic.
5. Se repetă paşii 1-4 pentru schema din Figura 1b pentru R1 = 1kΩ, R2 = 10kΩ şi C = 100nF.

3. Aplicaţii

1. Să se proiecteze o structură de filtru Notch pentru rejecţia componentei de 50Hz.

2. Pentru filtrul proiectat anterior să se simuleze caracteristica de frecvenţă.