Sunteți pe pagina 1din 5

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „GRIGORE T.

POPA” IAŞI
FACULTATEA DE BIOINGINERIE MEDICALĂ, DEPARTAMENT ŞTIINŢE BIOMEDICALE
DISCIPLINA ELECTRONICĂ MEDICALĂ, ANUL III, SEMESTRUL 2
LUCRAREA DE LABORATOR NR. 6

AMPLIFICATOARE PENTRU SEMNALE ELECTROFIZIOLOGICE I

Obiectul lucrării: prezentarea principalelor tipuri de circuite cu amplificatoare operaţionale folosite în


culegerea semnalelor electrofiziologice, de determinare a parametrilor acestora şi a principiilor de
proiectare şi realizare.

1. Introducere

Semnalul fiziologic este generat permanent sau cvasiperiodic, însoţind un proces fiziologic autonom
sau episodic, ca urmare a unei acţiuni voluntare, fie în impuls, reflectând răspunsul involuntar la un
stimul. Semnalul fiziologic este disponibil fie direct ca variaţie electrică detectabilă cu electrozi, fie sub
forma variaţiei altei mărimi neelectrice, transformată în semnal electric cu ajutorul unui traductor (Fig 1).

Electrozi
Prelucrare
Stimulare SUBIECT Amplificare
primară
Traductor

Figura 1 – Sistem de instrumentaţie biomedicală

În Tabelul 1 sunt sintetizate o serie dintre caracteristicile semnalelor electrofiziologice prelevate des
la intrarea sistemului instrumentaţiei biomedicale.

Parametrul Variabila măsurată Traductorul Valoarea Caracteristica de frecvenţă


fiziologic sau tipică Fundamentala Spectrul
procedeul vârf la vârf Hz Hz
SISTEMUL Electrocardiograma Electrozi de suprafaţă 2 mV 1,3 0,05100
CIRCULATOR (ECG) Electrozi
epi/endocardici 50 mV 1,3 0,05100
Vectorcardiograma Electrozi de suprafaţă 2 mV 1,3 0,0560
Activitatea (VCG)
electrică a cordului Electrocardiograma Electrozi de suprafaţă 10 V 2,5 2100
fetală (F-ECG) (abdomen matern)
SISTEMUL Electroencefalograma Electrozi pe scalp 50 V 10 0,5100
NERVOS (EEG) Electrozi
intracranieni 500 V 10 0,5100
Activitatea Potenţiale evocate Microelectrozi 100 mV -- 110000
electrică a intracelulare
creierului
Potenţiale evocate Electrozi-ac 50 V -- 11000
extracelulare
SISTEMUL Electromiograma Electrozi-ac sau de 1 mV -- 105000
MUSCULAR (EMG) suprafaţă

Activitatea Electromiograma cu Electrozi-ac sau de 10 mV -- 1005000


electrică musculară stimulare suprafaţă, stimulare
(potenţial muscular cu electrozi de
evocat) suprafaţă

Tabelul 1 – Caracteristici ale semnalelor electrofiziologice

1
2. Amplificatoare operaţionale (AO)

Realizarea amplificatoarelor pentru achiziţia biosemnalelor se bazează pe întrebuinţarea


amplificatoarelor operaţionale (Figura 2). Pentru analiza (de regim staţionar) a amplificatoarelor
operaţionale se foloseşte un model idealizat, caracterizat de următoarele proprietăţi:
 Impedanţă de ieşire nulă: Rout = 0
 Impedanţă de intrare infinită: Rin =

 Potenţialele intrărilor egale: v+ = v-
 Curenţi de polarizare nuli: iin+ = iin-
=0
 Câştig infinit în buclă deschisă: A
=
De asemenea se consideră că funcţionarea
amplificatoarelor operaţionale este descrisă (în regim
staţionar) de o caracteristică statică perfect liniară. Figura 2 – Modelul ideal al amplificatorului
Modelul liniar permite simplificarea semnificativă a operaţional
analizei diferitelor configuraţii şi asigură o bună
modelare a amplificatoarelor operaţionale.
Folosind amplificatoare operaţionale se pot realiza mai multe configuraţii de circuite amplificatoare.

2.1 Amplificator inversor

Schema electrică a amplificatorului inversor este prezentată în Figura 3. Tensiunea de intrare v1 se


aplică între intrarea inversoare a structurii şi masă.
Expresia amplificării de mod inversor Ai
este: Ai = Vout =  R f . Amplificarea în tensiune este
Vin R1
negativă şi egală în modul cu raportul R f . În
R1
practică, valorile modulului sunt cuprinse între zero
(pentru R f  0 ) şi câteva sute de mii. Rezistenţa de
intrare este egală cu rezistenţa legată între intrarea
conexiunii inversoare şi intrarea neinversoare a AO:
R in  R 1 Figura 3 – Amplificator operaţional inversor

2.2 Amplificator neinversor

Conexiunea neinversoare are schema principală din Figura 4. Tensiunea de intrare vin se aplică între
intrarea neinversoare a structurii şi masă.
Expresia amplificării de mod neinversor An
V
este: A n = out = 1  R f . Amplificarea în tensiune
Vin R1
este pozitivă şi egală cu suma dintre unitate şi
raportul R f . Valoarea minimă, egală cu unitatea, se
R1
obţine pentru R f  0 şi/sau R1   . Rezistenţa de
intrare în cazul conexiunii neinversoare rezultă
infinită: R in   .

Figura 4 – Amplificator operaţional neinversor


2
2.3 Repetor de tensiune

Un caz particular al amplificatorului neinversor îl constituie repetorul de tensiune. Schema electrică a


repetorului de tensiune este prezentată în Figura 5.
Expresia amplificării de mod repetor Ar
este: Ar = Vout = 1 . Schema se obţine din conexiunea
Vin
neinversoare pentru R f  0 şi R1   . Utilitatea
repetorului decurge din rezistenţa de ieşire foarte
mică şi rezistenţa de intrare foarte mare (caracteristică
conexiunii neinversoare) – în mod ideal
infinită: R i  

Figura 5 – Repetor de tensiune

2.4 Amplificator sumator-inversor

Pentru adunarea tensiunilor poate fi folosit circuitul din Figura 6 (sumator-inversor cu trei intrări), care
furnizează la ieşire suma (ponderată) a tensiunilor de intrare, luată cu semn schimbat.
Expresia tensiunii de ieşire vout este:
V V V
Vout  R f  ( 1  2  3 )
R1 R 2 R 3
Prin valoarea rezistenţei R se reglează simultan
coeficienţii tuturor tensiunilor, iar prin valoarea unei
rezistenţe Rk se reglează valoarea coeficientului
tensiunii vk independent de ceilalţi coeficienţi.
Rezistenţa de intrare pe care o simte sursa tensiunii
Vk este: R ink  R k
Figura 6 – Sumator-inversor cu trei intrări

2.5 Amplificator diferenţial de bază

Dintre conexiunile posibile ale amplificatoarelor operaţionale, cea mai apropiată de structura unui
amplificator de instrumentaţie este cea diferenţială, prezentată în Figura 7.
Dacă este îndeplinită condiţia de echilibru
între rezistenţele circuitului, rezultă pentru
amplificarea de mod diferenţial Ad expresia:
R
A d  2  (V2  V1 ) . Rezistenţa de intrare în
R1
.modul diferenţial rezultă: R ind  2R 1

Figura 7 – Amplificator diferenţial de bază


2.6 Amplificator integrator

Schema electrică a amplificatorului integrator este prezentată în Figura 8.

3
Pentru calculul tensiunii de ieşire se ţine seama de
relaţia care leagă tensiunea de curentul la bornele
t
1
unei capacităţi: v   idt . Expresia tensiunii de
C0
t
1
RC 0
ieşire Vout este: Vout  Vin dt

Figura 8 – Amplificator integrator


2.7 Amplificator derivator

Schema electrică a amplificatorului derivator este prezentată în Figura 9.


Pentru calculul tensiunii de ieşire se ţine seama de
relaţia care leagă tensiunea de curentul la bornele
dv
unei capacităţi: i  C . Expresia tensiunii de ieşire
dt
dV
v0 este: V0  RC in .
dt

Figura 9 – Amplificator derivator

3. Modul de lucru în laborator

1. Se realizează montajul experimental din Figura 10.


2. Se alimentează AO cu o tensiune diferenţială de ±12Vcc.
3. Se măsoară tensiunile de offset ale amplificatoarelor operaţionale LM741 pentru cele două valori
extreme ale potenţiometrelor semireglabile R21 şi R19. Se comentează valorile obţinute. Se ajustează apoi
cele două potenţiometre astfel încât tensiunea de ieşire sa fie egală cu zero.
4. Se ajustează ieşirea generatorului de frecvenţă la 1Vvv semnal sinusoidal cu ajutorul osciloscopului.
Se conectează generatorul la intrare (corespunzătoare amplificatorlui operaţional LM741 în configuraţie
inversoare) şi se măsoară semnalele de intrare şi de ieşire pentru 1Hz, 10Hz, 100Hz, 1kHz, 10kHz, 100kHz
şi 1MHz cu ajutorul osciloscopului. Se repetă procedura şi pentru configuraţia neinversoare. Se determină
amplificarea circuitelor.
5. Se calculează teoretic amplificarea circuitelor şi se compară cu valorile obţinute experimental.

a) b)
Figura 10 – Configuraţii inversoare a) şi neinversoare b) ale AO

4
4. Aplicaţii

1. Determinaţi amplificarea unui circuit neinversor pentru care R2 = 10 kΩ iar R1= 2.2 kΩ.
2. Determinaţi valoarea tensiunii de ieşire pentru sumatorul din Figura 5, pentru care
R1 = R2 = R3 = 10 kΩ, R = 22 kΩ, v1 = 100mV, v2 = 500mV şi v3 = 75mV.
3. Un amplificator integrator are R = 1 MΩ şi C = 0.2 μF. Determinaţi valoarea tensiunii de ieşire după
1 sec. dacă v1 = 0.5 V.
4. Un amplificator derivator are R = 100 kΩ şi C = 0.5 μF şi v1 este un semnal rampă de pantă
40 V/s. Determinaţi valoarea tensiunii de ieşire.