Unitatea de învăţare 6-7 Microeconomie Cantitativă

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 6-7

ALEGERI OPTIMALE ALE CONSUMATORULUI

Cererea compensată şi funcţia de cheltuială minimă

Cuprins

Obiectivele Unităţii de învăţare 6-7

6. Problema duală a consumatorului

6.1. Caracterizarea soluţiei optime a problemei duale
6.2. Cererea compensată şi funcţia de cheltuială minimă
7. Legătura între cele două probleme de optimizare ale consumatorului
7.1. Legătura între cererea compensată şi cererea necompensată
7.2. Probleme rezolvate

Întrebări şi probleme de rezolvat

Bibiliografie Unitatea de Învăţare 6-7

Daniela Marinescu, Ioana Manafi, Dumitru Marin, 2018 1

Unitatea de învăţare 6-7 Microeconomie Cantitativă

Obiectivele Unităţii de învăţare 6-7

 Însuşirea cunoştinţelor necesare pentru a formula şi rezolva modelele matematico-economice

asociate agentului economic de tip consumator.
 Aprofundarea noţiunilor: funcţii de cerere compensată, funcţia de cheltuială minimă.
 Caracterizarea comportamentului consumatorului prin interpretarea economică a
proprietăţilor conceptelor studiate
 Dobândirea cunoştinţelor necesare pentru a caracteriza din punct de vedere economic
rezultatele obţinute în rezolvarea problemelor de optimizare la nivelul consumatorului

6. Problema duală a consumatorului

Alternativ la a determina pachetul optim de consum care maximizează satisfacţia consumatorului,

o altă problemă economică este reprezentată de determinarea cheltuielii minime necesare pentru a asigura
consumatorului cel puţin nivelul de utilitate u fixat.
Fie X mulţimea consumurilor posibile, X   n , vectorul de preţuri p   p1 ,..., p n  şi funcţia
de utilitate U : X  R strict crescătoare şi strict concavă, de clasă C2.

Formularea problemei
Problema duală constă în determinarea pachetului de consum x 1
* *
, x2 ,..., xn
*
 ca soluţie a
programului:
min  p1 x1  p 2 x 2  ...  p n x n

(D) U  x1 , x 2 ,..., x n   u
 x  0, x  0,..., x  0
 1 2 n

6.1. Caracterizarea soluţiei optime a problemei duale

Asociem restricţiei multiplicatorul Lagrange  şi scriem funcţia lui Lagrange:

Lx1 , x2 ,..., xn ,    p1 x1  p2 x2  ...  pn xn  u  U x1 , x2 ,..., xn 
Condiţiile de ordinul întâi sunt:
 L U
 x  0  pi   x  0, i  1,2,..., n
 i i

 L  0  u  U x , x ,..., x 
  1 2 n

Putem enunţa acum câteva trăsături ale soluţiei optime:

a) Din condiţiile de optim rezultă că:

* 
pi
ui
*

 0 , deci u  U x1 , x2 ,..., xn
* *
 (*)

Adică, restricţia problemei duale se realizează cu egalitate şi cu interpretarea eonomică

următoare: la optim, consumatorul obţine exact nivelul de utilitate dorit.

Daniela Marinescu, Ioana Manafi, Dumitru Marin, 2018 2

Unitatea de învăţare 6-7 Microeconomie Cantitativă

pi 1 1
b) Avem de asemenea,  *    * (**)
ui ui 
pi
Adică, multiplicatorul Lagrange al problemei duale este inversul multiplicatorului Lagrange
asociat problemei prinale.

pi
c) Din  *  , i  1,2,..., n avem:
ui
u1 u 2 u 1
  ...  n  * (***)
p1 p 2 pn 
Cu alte cuvinte, la optim, raportul utilitate marginală/preţ este acelaşi pentru toate bunurile, o
trăsătură ce caracteriza şi soluţia problemei primale.

d) Folosind relaţia de mai sus, scrisă pentru doi indici i şi j diferiţi avem:
ui uj

pi pj
ui p
sau RMS ji   i , i  i, i, j  1,2,..., n (****)
uj pj
Interpretarea economică este aceeaşi ca şi în cazul problemei primale: La optim, rata marginală
de substituţie între oricare două bunuri egalează raportul preţurilor unitare ale acelor bunuri.

e) Notând cu C valoarea optimă a funcţiei obiectiv din problema duală, avem:

C  p1 x1  p2 x2  ...  pn xn
de unde prin diferenţiere avem dC  p1dx1  p2 dx2  ...  pn dxn .
Folosim condiţiile de optim de forma  *ui  pi în relaţia de mai sus:
dC  p1dx1  p2 dx2  ...  pn dxn   * u1dx1  u 2 dx2  ...  u n dxn 
Atunci putem scrie: dC   * dU sau
dC
*  (*****)
dU
ce reprezintă cheltuiala marginală a utilităţii.

6.2. Cererea compensată şi funcţia de cheltuială minimă

Să reluăm problema duală a consumatorului:

min  p1 x1  p 2 x 2  ...  p n x n

(D) U  x1 , x 2 ,..., x n   u
 x  0, x  0,..., x  0
 1 2 n
care poate fi scrisă ca:

Daniela Marinescu, Ioana Manafi, Dumitru Marin, 2018 3

Unitatea de învăţare 6-7 Microeconomie Cantitativă

min px

(D) U  x   u .
x  0


Definiţia 1. Soluţia optimă a problemei duale (D) se numeşte funcţia de cerere compensată şi se notează
cu  ( p, u ) .
Observaţie: Scrierea   p, u  corespunde de fapt vectorului soluţie:
 1 ( p1 , p 2 ,..., p n , u ) 
 
  2 ( p1 , p 2 ,..., p n , u ) 
  p, u     , unde fiecare  i ( p1 , p2 ,..., pn , u) reprezintă funcţia

 
  ( p , p ,..., p , u ) 
 n 1 2 n 
de cerere compensată din bunul i.
Definiţia 2. Valoarea optimă a funcţiei obiectiv a programului (D) se numeşte funcţia de cheltuială
minimă şi se notează cu C  p, u  .
Avem deci, C  p, u   p    p, u  .

Proprietăţile funcţiei de cheltuială minimă

1. C  p, u  este crescătoare în u.
2. C  p, u  este concavă în p.
3. C  p, u  este omogenă de gradul întâi în preţuri.
4. C  p, u  este diferenţiabilă în preţuri şi în plus,
C  p, u 
  i  p, u , i  1,2,..., n
pi
Această proprietate mai este cunoscută şi sub denumirea de lema lui Shepard şi are o interpretare
economică imediată: dacă preţul bunului i creşte cu o unitate cheltuiala minimă creşte exact cu
componenta de rang i a soluţiei optime.
5. C  p, u  este crescătoare în preţuri.

Demonstraţie
1. Avem C  p, u   min px
x 0
U ( x ) u

Fie u  u ' .
  
Atunci din U x   u  U x   u'  x  0 U x   u  x  0 U x   u' . 
Comparăm valorile funcţiilor obiectiv ale problemelor de optimizare corespunzătoare nivelurilor
de utilitate u şi u’:
min px  min px  C  p,u   C  p,u'  .
x 0 x 0
U ( x ) u U ( x ) u '

Rezultă că C  p, u  este crescătoare în u.

2. Fie p, p' doi vectori de preţuri şi   0,1 . Considerăm vectorul de preţuri p   p  1    p' .
Pentru vectorul de preţuri p, cererea compensată satisface condiţia:

Daniela Marinescu, Ioana Manafi, Dumitru Marin, 2018 4

Unitatea de învăţare 6-7 Microeconomie Cantitativă


C  p, u   p  p, u   p p  , u 
Pentru vectorul de preţuri p’, cererea compensată satisface condiţia:

C  p' , u   p'   p ' , u   p'  p  , u 
Înmulţim prima relaţie cu  , iar a doua cu 1    şi adunăm relaţiile obţinute:
C ( p, u)  (1   )C ( p' , u)  p   p , u   C ( p , u)
sau
C( p, u)  (1   )C( p' , u)  C(p  (1   ) p' , u)
de unde rezultă că C  p, u  este concavă în p.

3. Să analizăm valoarea funcţiei C p, u  :

C p, u   min p x   min px  C ( p, u )
x 0 x 0
U ( x ) u U ( x )0

Am obţinut astfel proprietatea de omogenitate de gradul întâi în raport cu preţurile.

4. Diferenţiabilitatea funcţiei de cheltuială minimă (Lema lui Shepard)

Fie h  0 un vector linie, o variaţie a preţurilor astfel încât p  h  0 .
Evaluăm funcţia de cheltuială minimă pentru sistemul de preţuri p  h :
C p  h, u    p  h  p  h, u    p  h  p, u   p  p, u   h  p, u 
sau
C  p  h, u   C  p, u   h  p, u 
de unde obţinem:
C  p  h, u   C  p, u   h ( p, u) (I)
Evaluăm funcţia de cheltuială minimă pentru sistemul de preţuri p:
C p, u   p  p, u   p  p  h, u    p  h  h  p  h, u 
sau
C p, u    p  h  p  h, u   h  p  h, u   C p  h, u   h  p  h, u 
de unde obţinem:
C  p  h, u   C  p, u   h ( p  h, u) (II)
Din (I) şi (II) rezultă că:
h  p  h, u   C p  h, u   C p, u   h  p, u 
În relaţia anterioară adunăm în fiecare membru al inegalităţii  h  p, u  .
Rezultă atunci:
h  p  h, u   h  p, u   C p  h, u   C p, u   h  p, u   0 (III)
Împărţim fiecare membru al inegalităţii (III) la || h || (care este diferită de 0, deoarece h  0 ). De
unde rezultă:
h
  p  h, u     p, u   C  p  h, u   C  p, u   h  p, u   0 (IV)
|| h || || h ||
h h 1
Termenul este mărginit, deoarece  || h || 1 .
|| h || || h || || h ||
Când h  0 primul termen al inegalităţii anterioare este zero, de unde rezultă, conform teoremei
cleştelui, că şi membrul din mijloc tinde la zero. Atunci,

Daniela Marinescu, Ioana Manafi, Dumitru Marin, 2018 5

Unitatea de învăţare 6-7 Microeconomie Cantitativă

C  p  h, u   C  p, u   h  p, u 
lim 0 (V)
h 0 || h ||
ceea ce corespunde definiţiei diferenţiabilităţii funcţiei C  p, u  .

Fie h  0,0,...,0, t ,0,...,0, unde t se află pe poziţia i, iar i este arbitrar ales. Atunci:
 1 
 
 
h  p, u   0,0,...,0, t ,0,...,0 2   t i  p, u 
...
 
 
 n
În cazul în care t  0 || h || h12  h22  ...hn2  0 2  ...  0 2  t 2  0 2  ...  0 2  t , iar
h  0 este echivalent cu t  0 .

Atunci, din (IV) rezultă că:

C  p  h, u   C  p, u 
lim   i  p, u 
h 0 || h ||
Exprimarea este echivalentă cu:
C  p1 , p 2 ,..., pi 1 , t  pi ,..., p n , u   C  p1 , p 2 ,..., pi ,..., p n 
lim   i  p, u 
t 0 t
Relaţia anterioară este chiar definiţia derivatei parţiale a lui C  p, u  în raport cu p i .
c p, u 
Deci,   i  p, u  , pentru orice i  1,..., n . Ceea ce înseamnă că la o modificare mică a
p i
preţului p i are loc o modificare a funcţiei de cheltuială minimă egală cu  i  p, u  .

5. Monotonia funcţiei de cheltuială minimă ăn raport cu preţurile rezultă imediat din Lema lui Shepard:
C  p, u 
Avem   i  p, u   0 , de unde rezultă că C  p, u  este crescătoare în raport cu pi.
pi

7. Legătura între cele două probleme de optimizare ale consumatorului

7.1. Legătura între cererea compensată şi cererea necompensată

Să reluăm cele două probleme de optimizare ale consumatorului:

max U  x  min px
 
(P)  px  R şi (D) U  x   u
x  0 x  0
 

Daniela Marinescu, Ioana Manafi, Dumitru Marin, 2018 6

Unitatea de învăţare 6-7 Microeconomie Cantitativă

Între soluţiile celor două probleme de optimizare ale consumatorului există următoarele legături:
- dacă în problema (P) termenul liber R al restricţiei se înlocuieşte cu valoarea optimă a
obiectivului problemei duale C ( p, u ) , atunci:
X  p, C  p, u     p, u 
- dacă în problema (D) termenul liber u al restricţiei se înlocuieşte cu valoarea optimă a
obiectivului problemei primale V ( p, R) , atunci:
  p,V  p, R  X  p, R

7.2. Probleme rezolvate

Problema 1. Un consumator poate achiziţiona două bunuri, în cantităţile x1 şi x2 . Preţurile unitare ale
celor două bunuri sunt notate cu p1 şi respectiv p 2 . Preferinţele consumatorului sunt reprezentate prin
funcţia de utilitate:
U x1 , x2   x2 x1  2, cu x1  0 şi x2  0 .
Se cere:
4 p1
a) Determinaţi funcţiile de cerere compensată în situaţia în care u  . Cum interpretăm soluţia în caz
p2
contrar?
b) Determinaţi funcţia de cheltuială minimă.

Rezolvare
a) Vom determina soluţia optimă a programului de optimizare (problema duală a consumatorului):
min p1 x1  p 2 x 2 min p1 x1  p 2 x 2
 
(D) U  x1 , x 2   u sau (D)  x 2  x1  2  u
x , x  0 x , x  0
 1 2  1 2
Neglijând condiţiile de nenegativitate impuse asupra variabilelor x1 şi x2 şi considerând restricţia
de tip egalitate, putem rezolva problema folosind metoda Lagrange, asociind multiplicatorul  restricţiei
de utilitate. Astfel, funcţia lui Lagrange se scrie:
Lx1 , x2 ,    x2 x1  2  u  x2 ( x1  2)
Condiţiile necesare de optim sunt următoarele:
L
 0 sau p1  x2  0 (1)
x1
L
 0 sau p2   ( x1  2)  0 (2)
x 2
L
 0 sau u  x2 ( x1  2)  0 (3)

x2 p
Din relaţiile (1) şi (2), prin împărţire, după separarea termenilor, obţinem  1 sau:
( x1  2) p 2
p2 x2
x1  2  (4)
p1

Daniela Marinescu, Ioana Manafi, Dumitru Marin, 2018 7

Unitatea de învăţare 6-7 Microeconomie Cantitativă

Folosim această relaţie în (3) şi obţinem:

p2 2 p
u x 2  0 sau x 2  u 1 .
*

p1 p2
p2 p1 p 2
Revenind la relaţia (4) şi folosind expresia lui x 2 , obţinem x1  u  2 , iar  * 
*
.
p1 u
Soluţia poate fi considerată optimă dacă verifică şi condiţiile de semn, adică x1  0, x2  0 , ceea ce se
* *

4 p1  4p 
transpune în u  . În caz contrar  u  1  , alegem x1*  0 , iar din restricţia problemei obţinem
p2  p2 
u
x2 
*
.
2
Aşadar, funcţiile de cerere necompensată devin:
 p2 4p  p1 4p
 u  2, u  1  u ,u 1
 p1 p2  p2 p2
1 ( p1 , p 2 , u )   şi respectiv  2 ( p1 , p 2 , u )   .
0, u  4 p1  u , u  4 p1
 p2  2 p2

b) Funcţia de cheltuială minimă reprezintă valoarea optimă a funcţiei obiectiv a problemei duale. Având
funcţiile de cerere compensată determinate anterior, putem scrie:
C  p1 , p2 , u   p1 x1  p2 x2  p11 ( p1 , p2 , u)  p2 2 ( p1 , p2 , u)
* *

sau
 4 p1
2 up1 p 2  2 p1 , u  p
C ( p1 , p 2 , u )   2
.
p2u 4 p1
 ,u
 2 p2

Problema 2. Considerăm funcţia de utilitate U : X   2   , U x1 , x2   ln x1  ln x2  , ce este

1
2
strict crescătoare, strict concavă şi de clasă C 2 , iar x1  0, x 2  0 .
Se cere:
a) Să se determine funcţiile de cerere necompensată şi funcţia de utilitate indirectă. Enunţaţi şi verificaţi
proprietăţile acestora.
b) Să se determine funcţiile de cerere compensată şi funcţia de cheltuială minimă. Enunţaţi şi verificaţi
proprietăţile acestora.
c) Să se scrie şi să se verifice legăturile existente între cele două tipuri de funcţii de cerere.

Rezolvare
a) Cererea necompensată X  p, R  se obţine ca soluţie optimă a problemei de optimizare:

Daniela Marinescu, Ioana Manafi, Dumitru Marin, 2018 8

Unitatea de învăţare 6-7 Microeconomie Cantitativă

 1 1
max U ( x1 , x 2 )  ln x1  ln x 2
x1 , x2 2 2

(P)  p1 x1  p 2 x 2  R
 x  0, x  0
 1 2


Asociem problemei funcţia lui Lagrange:
Lx1 , x2 ,    ln x1  ln x2   R  p1 x1  p2 x2 
1 1
2 2
Condiţiile de ordinul întâi asociate problemei se scriu:
L 1
0  p1  0
x1 2 x1
L 1
0  p 2  0
x 2 2 x2
L
 0  R  p1 x1  p 2 x 2

Din primele două ecuaţii rezultă prin împărţire că:
x2 p
 1  p1 x1  p 2 x 2
x1 p 2
Folosim acest rezultat în ultima ecuaţie şi obţinem 2 p1 x1  R , de unde,
 R 
 
 X 1 ( p, R)   2 p1 
X  p, R       
 X 2 ( p, R )   R 
 2p
 2 
Din prima condiţie de optim putem acum determina şi valoarea optimă a multiplicatorului
1
Lagrange, *  .
R
Proprietate: Funcţiile de cerere necompensată sunt funcţii omogene de grad zero în raport cu preţurile şi
venitul, adică X (p, R)  X ( p, R),   0 .
Să verificăm această proprietate:
 R   R 
   
 2p1    2 p1
X p, R       X ( p, R )
R   R 
   
 2p 2    2 p 2 

Putem determina acum funcţia de utilitate indirectă ca V  p, R   U  X  p, R  .

R2
Obţinem V  p, R  
1 R
ln  ln .
2 4 p1 p 2 2 p1 p 2

Proprietăţile funcţiei de utilitate indirectă:

Daniela Marinescu, Ioana Manafi, Dumitru Marin, 2018 9

Unitatea de învăţare 6-7 Microeconomie Cantitativă

1. V  p, R  este o funcţie continuă în p  0 şi R  0 . Proprietatea este evidentă.

2. V  p, R  este o funcţie descrescătoare în raport cu preţurile:
V 1 V 1
Avem   0 şi   0.
p1 2 p1 p 2 2 p2
3. V  p, R  este crescătoare în raport cu venitul.
V 1
Avem  0
R R
4. V  p, R  este q-convexă în p.
Observaţie: O funcţie f este q-convexă dacă funcţia –f este q-concavă.
R2
Studiem atunci q-concavitatea funcţiei  V  p, R    ln
1
.
2 4 p1 p 2
Matricea Hessiană asociată funcţiei  V  p, R  este:
 1 
 2
0 
H V ( p1 , p 2 )   2 p1 
 1 
 0  2 
 2 p2 
iar minorul bordat al matricei se scrie:
1 1
 2
0
2 p1 2 p1
1 1 1
0  2
 2 2
0
2 p2 2 p2 4 p1 p 2
1 1
0
2 p1 2 p2
de unde rezultă că funcţia  V  p, R  este q-concavă în p. Atunci funcţia V  p, R  este q-convexă în p.
5. Funcţia V  p, R  este omogenă de grad zero în raport cu preţurile şi venitul:
 2R2 R2
V p, R    V  p, R 
1 1
ln  ln
2 4p1p 2 2 4 p1 p 2
V ( p, R)
6. V  p, R  satisface relaţia *  :
R
V ( p, R) 1
  *
R R
V ( p, R)
p j
7. V  p, R  satisface Identitatea lui Roy  X j ( p, R )
V ( p, R)
R

Daniela Marinescu, Ioana Manafi, Dumitru Marin, 2018 10

Unitatea de învăţare 6-7 Microeconomie Cantitativă

V ( p, R) 1
p1 2 p1 R
Avem:    X 1 ( p, R) şi analog pentru cererea de bun 2.
V ( p, R) 1 2 p1
R R

b) Cererea compensată   p, u  este soluţia optimă a problemei duale a consumatorului:

min  p1 x1  p 2 x 2
1
 1
(D)  ln x1  ln x 2  u
2 2
 x1  0, x 2  0
Asociem problemei funcţia lui Lagrange:
 
Lx1 , x2 ,    p1 x1  p 2 x2    u  ln x1  ln x2 
1 1
 2 2 
Condiţiile de ordinul întâi se scriu:
L 
 0  p1  0
x1 2 x1
L 
 0  p2  0
x 2 2 x2
L
 0  ln x1  ln x 2  2u


Din primele două ecuaţii rezultă prin împărţire că:

p1 x 2 p x
  p1 x1  p 2 x 2  x1  2 2
p 2 x1 p1
Folosim acest rezultat în ultima ecuaţie:
p2 x2
ln x 2  2u
p1
p1 p2
Rezultă că x 2  e u , iar x1  e u .
p2 p1

Atunci vectorul funcţiilor de cerere compensată se scrie:

 u p2 
e 
 p1 
  p, u    
 u p1 
e p 2 

Putem determina acum şi valoarea optimă a multiplicatorului Lagrange asociat restricţiei din
problema duală:
  2e u p1 p2
Funcţia de cheltuială minimă se obţine ca valoare optimă a funcţiei obiectiv din problema duală:

Daniela Marinescu, Ioana Manafi, Dumitru Marin, 2018 11

Unitatea de învăţare 6-7 Microeconomie Cantitativă

p2 p1
C  p, u   p  p, u   p1e u  p2 e u  2e u p1 p 2 .
p1 p2

În continuare să verificăm proprietăţile funcţiei de cheltuială minimă:

1. Funcţia de cheltuială minimă este crescătoare în raport cu u:

C  p, u 
 2e u p1 p 2  0
u
2. Funcţia de cheltuială minimă este crescătoare în p:
 C  p, u  1 p2
  2e u p 2  eu  1 ( p , u )  0
 p1 2 p1 p1

 C  p, u   2e u p 1
 eu
p1
  2 ( p, u )  0
 p 1
2 p2 p2
 2

3.Funcţia de cheltuială minimă este concavă în p:

Matricea Hessiană asociată funcţiei C  p, u  este:
 1 u  32 12 1 u 2 2 
1 1
  e p1 p 2 e p1 p 2 
H C ( p1 , p 2 )   2 2 
3 ,
 1 u  12  12 1 u 2 2 
1

 e p1 p 2  e p1 p 2 
2 2 
3 1
1 u 2 2
cu  0  1 , 1   e p1 p 2  0 ,  2  0 . Astfel funcţia este concavă în preţuri.
2
4. Funcţia de cheltuială minimă este omogenă de grad unu în preţuri, adică C p, u   C ( p, u) .
Avem:
C (p, u)  2e u (p1 )(p2 )  2e u p1 p2  C ( p, u)
c p, u 
5. Lema lui Shepard: C ( p, u ) este diferenţiabilă în p1 , p 2 şi   i  p, u  , i  1,2 .
p i
Această proprietate a fost deja verificată mai sus (vezi monotonia funcţiei în raport cu preţurile).

c) Între soluţiile celor două probleme de optimizare ale consumatorului există următoarele legături:
- dacă în problema (P) termenul liber R al restricţiei se înlocuieşte cu valoarea optimă a
obiectivului problemei duale C ( p, u ) , atunci:
X  p, C  p, u     p, u 
Într-adevăr, avem:
 C  p, u    2e p1 p 2   u p2 
u

   e 
 2 p1   2 p1   p1 
X  p, C  p, u           p, u 
C  p, u    2e u p1 p 2   u p1 
 
 2 p 2    e p 2 
2 p2  
- dacă în problema (D) termenul liber u al restricţiei se înlocuieşte cu valoarea optimă a
obiectivului problemei primale V ( p, R) , atunci:

Daniela Marinescu, Ioana Manafi, Dumitru Marin, 2018 12

Unitatea de învăţare 6-7 Microeconomie Cantitativă

  p,V  p, R  X  p, R
Într-adevăr, avem:
 V ( p,R) p 2   ln 2 p 2   R
R

e  p1 p2 
e  
 p1   p1   2 p1   X  p, R 
  p,V  p, R     
 
p1   ln 2 p1   R
R
 V ( p,R) 
e  
p1 p2
e p 2  
  p 2   2 p 2 

Întrebări şi probleme de rezolvat

Q1. Determinaţi funcţiile de cerere compensată şi funcţia de cheltuială minimă asociate funcţiei de
utilitate U x1 , x2   9 x1 , cu x1  0 şi x2  0 . Verificaţi legăturile existente între cele două
1/ 3 1/ 3
x2
probleme de optimizare.

1. Rezolvarea problemelor de optimizare la nivelul consumatorului.

2. Interpretarea economică a multiplicatorilor Lagrange utilizaţi în rezolvarea problemelor de
optimizare.
3. Determinarea funcţiilor de cerere compensată şi a funcţiei de cheltuială minimă pentru un
consumator oarecare. Verificarea proprietăţilor acestora. Interpretarea economică a rezultatelor.
4. Reprezentarea grafică a curbelor de indiferenţă asociate unei funcţii de utilitate dată.
4. Caracterizarea funcţiilor de utilitate din punct de vedere al concavităţii şi q-concavităţii.

Bibiliografie Unitatea de Învăţare 6-7

1. Stancu S., Marin D., Microeconomie. Comportamentul agenţilor economici, Editura ASE, Bucureşti, 2005
2. Manafi I, Marinescu, D., Microeconomie cantitativă. Aspecte teoretice şi aplicaţii, Editura ASE, 2015
3. D. Marinescu, D. Marin, I. Manafi, Microeconomie Avansată.Aspecte teoretice şi aplicaţii, Editura ASE, 2013

Daniela Marinescu, Ioana Manafi, Dumitru Marin, 2018 13