ISA Laborator nr.

SISTEM DE REGLARE AUTOMATĂ A DEBITULUI DE LICHID PE O CONDUCTA

TEHNOLOGICA

1. Scopul lucrării
Teoria dar mai ales practica industrială impun utilizarea regulatoarelor clasice de tip P,
PI și PID în majoritatea sistemelor de conducere a proceselor industriale. Această lucrare are
ca obiectiv evidenţierea eficacităţii utilizării legilor de control clasice precum şi maniera
cvasiempirică de alegere a tipului de regulator pentru o instalaţie concretă.

2. Consideraţii teoretice
Un proces industrial adus la o scara mică, prin intermediul standului FESTO este ideal
pentru înţelegerea elementelor din care este compus un proces pe scară largă. Standul pune la
dispoziţie toate elementele specifice unui proces real, de la achiziţie de date cu ajutorul
senzorilor şi a softului specializat, până la posibilitatea de a acţiona asupra procesului prin
elemente de execuţie.

Fig.1. Stand experimental și schema generală stand FESTO

Principalele componente ale staţiei FESTO sunt:

 Placă de achiziție/control FESTO
 Automat programabil PLC Simatic S7-300
 Senzor ultrasonic analogic
 Senzor de debit cu semnal în frecvenţă
 Senzor de presiune piezorezistiv
 Senzor de temperatură PT100
 2 senzori de proximitate, capacitivi, pentru nivel min/max în rezervorul de jos
 Comutator plutitor pentru funcţia prag (electromecanic) în rezervorul de sus
 Comutator plutitor pentru monitorizarea alarmei de inundare in rezervorul de jos
 Pompă centrifugă
 Controller-ul motorului pentru pompă
 Valvă proporţională cu modul de control electronic
 Sistem de încălzire cu releu de control integrat
 Valvă cu bilă acţionată pneumatic
ISA Laborator nr. 7

 Terminale I/O
 Terminal pentru semnale analogice
 Convertor de semnale: din curent în tensiune, din frecvenţă în tensiune, PT100 în
tensiune
 Panou de control
 Sistem de ţevi de legatură
 Rezervor de presiune
 2 rezervoare de apă
 Valve manuale
 Valvă manuală cu bilă pentru scurgere

În această lucrare, se va studia reglarea cu regulatoare de tip P, PI și PID a debitului de

lichid pe o conducta tehnologica. Aceast sistem existǎ ȋn laborator şi are urmǎtoarea schemǎ
funcţionalǎ (fig. 2.).

Fig.2. Schema funcţionalǎ a sistemului de reglare a debitului de lichid printr-o conductă

tehnologică

Reglarea debitului de lichid printr-o conductă tehnologică implică utilizarea unor

elemente specifice: senzori, elemente de execuţie, placă de achiziție/control şi un dispozitiv
pentru monitorizare.
Principalele elemente ale sistemului pentru reglarea debitului de lichid printr-o
conductă tehnologică sunt:
 Placă de achiziție/control EasyPort USB
 Senzor de debit cu semnal în frecvenţă (2)
 Pompă centrifugă (1)
 Controller-ul motorului pentru pompă
 Valvă proporţională cu modul de control electronic
 Terminale I/O
 Terminal pentru semnale analogice
 Panou de control
 Sistem de ţevi de legatură
 2 rezervoare de apă
 Valve manuale
Pentru a permite atât monitorizarea, controlul procesului cât şi intervenţia operatorului
în proces, dacă este cazul, a fost implementată o interfaţă grafică prin intermediul softului
LabView, numită „FluidLab PA”. Astfel utilizatorul are posibilitatea să modifice valoarea
ISA Laborator nr. 7

referinţei de debit şi poate să urmărească evoluţia debitului de lichid prin conductă din faţa
calculatorului. Valorile primite de la senzorul de debit sunt reprezentate pe un grafic unde se
poate vedea debitul actual în comparaţie cu cel introdus ca şi referinţă. Interfaţa nu oferă
numai posibilitatea de a urmări procesul ci şi de a interveni în cazul în care este nevoie, prin
oprirea elementului de execuţie (pompa centrifugă).
Valoarea dată de senzor este valoarea actuală a debitului de lichid prin conductă. In
cazul unei reglari de stabilizare, această valoare trebuie menţinută la un nivel fix chiar dacă
apar perturbaţii de debit pe conductă.
Reglarea debitului de lichid prin conductă se poate realiza prin două metode:
a) În fig.3. este reprezentat un proces tehnologic în care trebuie să se asigure un debit
la presiunea p1 întrun recipient R şi un altul a presiunea p2 diferită de p1, la ieşirea instalaţiei.
Cu cât diferenţa dintre presiuni este mai mare, cu atât reglarea se poate realiza mai uşor şi
performanţele sunt mai ridicate.

Fig.3. Reglarea debitului

Regulatoarele folosite sunt de tip PI, datorită capacitaţii lui de a anula eroarea
staționară Ia intrare treaptă.
Debitul Ia presiunea p2, obţinut Ia ieşirea din pompa centrifugä PC, este reglat de
regulatorul automat RA care acţionează ventilul reglabil (robinetul) r. Referinţa este i 0 = q0.
Măsurarea parametrului reglat, debitul Q, Ia ieşire, Ia presiunea p4 este realizată de
debitmetrul D. Se obţine o reglare bună cu cât căderea de presiune ∆p = p2 — p1 este mai
mare.
Schemele de reglarea automată a debitului fluidelor în conducte se aleg în funcţie de
modul de alimentare a conductelor.
b) Atunci când se utilizează pompe centrifuge sau când alimentarea conductelor se
face prin cădere liberă sau de la un recipient sub presiune, schema utilizată este cea din fig.4.
Se remarcă faptul că organul de reglare este montat chiar pe conducta în care se
reglează debitul. Organul de reglare este astfel comandat de regulator, prin intermediul
elementului de execuţie, încât prin ajustarea rezistenţei hidraulice pe care o introduce în
circuitul fluidului, debitul prin conductă să se păstreze la o valoare prescrisă. Cele mai
utilizate sisteme de reglare automată de acest fel sunt sistemele cu acţiune continuă, cu
regulator PI.
ISA Laborator nr. 7

Fig.4.
Dacă alimentarea conductei se face de la o pompă cu debit constant, utilizarea unui
organ de reglare pe conductă, ca în schema din fig.4.a, nu permite ajustarea debitului, în
scopul obţinerii unei valori dorite a acestuia. În acest caz, ajustarea la valoarea prescrisă a
debitului în conductă se poate face prin recircularea unei părţi din fluidul de la ieşirea pompei.
Schema bloc a sistemului de reglare automată este dată în fig.4.b. Dacă traductorul sesizează
o creştere a debitului faţă de valoarea prescrisă, regulatorul E comandă mărirea debitului
recirculat, astfel încât debitul prin conducta pe care este montat traductorul să revină la
valoarea impusă.

Măsurarea debitului
Măsurarea debitului este legată de curgerea unui fluid. Dacă curgerea este constantă în
funcţie de timp, ea se numeşte curgere laminară, iar dacă este variabilă în timp este curgere
turbulentă.
Curgerea este caracterizată prin viteza de curgere sau debitul. Debitul poate fi:
 debit volumic Qv dacă se defineşte ca fiind volumul ce trece printro sectiune S a
conductei în unitatea de timp:
Qv = V/t = u · S [m3/s, m3/h, l/s etc.]
 debit masic Qm - reprezentând masa fluidului ce trece prin secţiunea conductei în
unitatea de timp:
Qm = m/t = ρ·u·S = ρ·Qv [Kg/s, Kg/h],
unde ρ este densitatea fluidului.
Atât la măsurarea vitezei, cât şi a debitului prezintă importanţă caracteristicile
lichidului: caracterul curgerii, vâscozitatea, transparenţa, temperatura, conţinutul de
impurităţi, existenta suspensiilor etc., caracteristici ce stabilesc metoda de măsurare.
Măsurarea debitului fluidelor se poate realiza ca urmare a modificării curgerii prin
intermediul unui corp fizic sau prin intermediul unor fenomene care sunt influenţate de
curgere.
Funcţionarea debitmetrelor cu strangulare se bazează pe legea lui Bernoulli privind
curgerea lichidelor
ISA Laborator nr. 7

Fig.5. Debitmetrul cu strangulare (strangulare fixă sau variabilă)

Principiul de funcionare a debitmetrelor cu strangulare fixă rezultă din fig.5. Prin
conducta de secţiune A1 circulă un fluid cu viteza u1; conducta este prevăzută cu o strangulare
de arie A2, în care viteza fluidului este u2.
Cele mai răspândite tipuri de dispozitive de strangulare sunt diafragma, duza şi tubul
Venturi (fig.5).
Diferenţa de presiune p1-p2, numită şi cădere de presiune reziduală, este maximă
pentru diafragme şi minimă pentru tuburile Venturi, însă ultimele perturbă mai puţin procesul
de curgere.

a) diafragmă b) duză c) tub Venturi

Fig.5. Dispozitive de strangulare
Toate traductoarele folosite la debitmetrele cu strangulare variabilă sunt construite
astfel încât păstrează constantă căderea de presiune prin intermediul unui plonjor ce se poate
deplasa în interiorul fluidului.

3. Desfăşurarea lucrării
Partea I
Se vor identifica elementele componente ale sistemului şi se va analiza modul lor de
funcţionare.
Se vor efectua mai multe experimente:
Experiment 1:
Folosind un regulator PI cu următori parametrii de acord:
KR = 1
Ti = 2
Să se determine pentru diferite mărimi de referință performanțele sistemului folosind
ca element de execuție pompa centrifugă.
ISA Laborator nr. 7

Fig.6. Răspunsul sistemului

Experiment 2:
Folosind un regulator PI cu următori parametrii de acord:
KR = 1
Ti = 1
Să se determine pentru diferite mărimi de referință performanțele sistemului folosind
ca element de execuție valva proporțională.

Fig.7. Răspunsul sistemului

ISA Laborator nr. 7

Experiment 3:
Folosind un regulator PI cu următori parametrii de acord:
KR = 1
Ti = 2
Să se determine pentru diferite mărimi de referință performanțele sistemului folosind
ca element de execuție valva proportioanală.

Fig.7. Răspunsul sistemului

Partea II
Se fixează y0 = 20% şi se pune în funcţiune sistemul. Se va determina răspunsul
tranzitoriu al sistemului şi se vor calcula mărimile caracteristice ale procesului de reglare.
Se fixează y0 = 70% şi se pune în funcţiune sistemul. Se va determina răspunsul
tranzitoriu al sistemului şi se vor calcula mărimile caracteristice ale procesului de reglare.
Se va proceda din nou şi cu alte valorii ale lui y0.
Se va pune în evidenţă performanţele sistemului de reglare.

4. Temǎ
Sǎ se realizeze un referat ce va conţine:
 Scurtă prezentare a principiului lucrării;
 Schema bloc a SRA şi schema de principiu a sistemului de reglare analizat;
 Schemele legăturilor electrice;
 Diagramele reprezentând răspunsul sistemului şi performanţele de la pornire până la
obţinerea a 3-4 oscilaţii complete;