Universitatea Constantin Brâncoveanu

Facultatea de Management Marketing in Afaceri Economice Rm. Valcea

Specializarea: CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE
Disciplina: Contabilitate aprofundată

Prezentarea principiilor
contabile generale

Prof.coordonator: Dorina Luță

Student: Nicolae Ciobanu

Specializarea CIG, anul III

Vâlcea, 2019-2020

1
Introducere
Principiile contabile conţin un ansamblu de reguli de conduită economică extinzând
noţiunea de evaluare de la bunuri şi relaţii financiare la evaluarea potenţialului, evaluarea
performanţelor, evaluarea perspectivelor etc., şi numai în această accepţiune lărgită se
prevederea că evaluarea posturilor cuprinse în situaţiile financiare trimestriale şi anuale se
efectuează în conformitate cu anumite principii infailibile dă valoare şi sens contabilităţii ca
sistem şi model economic de conducere financiară a fiecărei persoane juridice.
În consecinţă, evaluarea posturilor cuprinse în situaţiile financiare şi care provin din
conturile contabile curente, dar şi dimensionarea elementelor pe care fiecare dintre acestea le
urmăresc zi de zi şi le sintetizează periodic, trebuie să fie efectuate în acord cu principiile
statuate ale contabilităţii, care sunt de fapt "porunci economice"1. Aceste principii sunt:

 Principiul continuității activității

Principiul continuității activității presupune că entitatea își continuă în mod normal
funcționarea, fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activității.
În cazul în care organele de conducere stabilesc după data bilanțului fie că intenționează
să lichideze entitatea sau să sisteze activitatea sa, fie că nu există nicio altă variantă realistă în
afara acestora, societatea nu va întocmi situațiile financiare anuale pe baza principiului
continuității activității.Aceste prevederi nu se aplică situațiilor financiare anuale întocmite de
entitățile absorbite în cadrul unui proces de fuziune sau de divizare, potrivit legii.
Deteriorarea rezultatelor din exploatare și a poziției financiare ulterior datei bilanțului
indică nevoia de a analiza dacă presupunerea privind continuitatea activității este încă adecvată.
Atunci când administratorii unei entități au luat cunoștință de unele elemente de
nesiguranță legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-și continua
activitatea, elementele respective trebuie prezentate în notele explicative. În cazul în care
situațiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza principiului continuității, această informație
trebuie prezentată, împreună cu motivele care au stat la baza deciziei conform căreia societatea
nu își mai poate continua activitatea. Evenimentele sau condițiile care necesită prezentări de
informații pot apărea și ulterior datei bilanțului.
Entitățile aflate în lichidare prezintă acest fapt în declarația care însoțește situațiile
financiare anuale. În scopul prezentării bilanțului, acestea procedează la reclasificarea creanțelor

1
https://www.referatele.com/referate/noi/contabilitate/principii-si-reguli-431221721.php

2
pe termen lung în creanțe pe termen scurt, respectiv a datoriilor pe termen lung în datorii pe
termen scurt.
Dintre evenimentele majore care ar putea afecta într-un viitor previzibil activitatea unei
entități sau care ar putea modifica în mod semnificativ rezultatele activității și/sau metodele
contabile enumerăm:
 cotarea la bursă;
 intrarea în incapacitate de plată sau dizolvarea acesteia;
 divizarea (în două sau mai multe entități noi);
 fuziunea cu una sau mai multe entități (prin comasare sau prin absorbție);
 modificarea semnificativă a acționariatului, a obiectului de activitate sau a zonei geografice
de acțiune;
 schimbarea obiectului de activitate, extinderea sau reducerea acesteia;
 inițierea unui parteneriat strategic sau constituirea unui grup.
Acest principiu se aplică în strânsă legătură cu principiile prudenței și permanenței
metodelor.
În cazul în care continuitatea activității devine puțin probabilă sau conducerea intră în
posesia unor informații potrivit cărora s-ar putea ajunge la imposibilitatea continuării activității,
acestea vor fi menționate și justificate în notele explicative, nu se va mai ține cont nici de
celelalte principii amintite mai sus, iar elementele patrimoniale vor fi evaluate la o valoare de
lichidare.
Modul în care vor arăta situațiile financiare depinde de evenimentul care va afecta
activitatea într-un viitor previzibil.
Exemple:
 În cazul în care o entitate va fuziona cu o alta, aceasta va urmări lichidarea stocurilor
supranormative, va vinde surplusul de active, va amâna noile investiții și va urmări
încasarea creanțelor, achitarea datoriilor și reducerea cheltuielilor, cu scopul de a avea
o pondere a activului său net contabil (capitalului) cât mai mare în activul (capitalul)
noii societăți2.

2
https://www.contzilla.ro/principii-contabile-generale/

3
  În cazul în care o entitate dorește să se listeze la bursă, aceasta va urmări majorarea
capitalurilor proprii prin achiziții de active, creșterea veniturilor, diminuarea
cheltuielilor și majorarea capitalului social și a profitului.

 Principiul permanenței metodelor

Politicile contabile și metodele de evaluare trebuie aplicate în mod consecvent de la un
exercițiu financiar la altul.
Conform OMFP nr. 1.802/20143, efectele modificării politicilor contabile aferente
exercițiilor financiare precedente se înregistrează pe seama rezultatului reportat (contul 1173
„Rezultatul reportat provenit din modificările politicilor contabile”), dacă acestea pot fi
cuantificate. Dacă efectul modificării politicilor contabile este imposibil de stabilit pentru
perioadele trecute, modificarea politicilor contabile se efectuează pentru perioadele viitoare,
începând cu exercițiul financiar curent și exercițiile financiare următoare celui în care s-a luat
decizia acestei modificări.
În situația în care modificarea politicilor contabile afectează numai exercițiul financiar
curent, aceasta se înregistrează în contabilitate pe seama cheltuielilor și a veniturilor perioadei.
Modificarea de politici contabile poate fi realizată prin:
 inițiativa entității, dacă are ca rezultat informații mai relevante sau mai credibile privind
operațiunile sale, caz în care acea modificare trebuie justificată în notele explicative;
 decizia autorităților competente, caz în care schimbarea nu trebuie justificată în notele
explicative, fiind impusă prin modificarea reglementărilor contabile.
Exemple de situații care justifică modificarea de politici contabile:
 Fuziunea a două societăți impune armonizarea politicilor contabile ale acestora.
 Admiterea la tranzacționare a unei entități presupune înregistrarea, evaluarea elementelor
patrimoniale și întocmirea situațiilor financiare conform Standardelor Internaționale de
Raportare Financiară.
 Dacă o societate devine parte a unui grup, este necesară armonizarea politicilor sale
contabile cu cele ale tuturor societăților din grup.

3
http://codfiscal.net/34062/omfp-30552009-capitolul-ii-sectiunea-7-principii-contabile-generale

4
  Principiul prudenței

La întocmirea situațiilor financiare anuale, recunoașterea și evaluarea trebuie realizate pe o

bază prudentă, astfel:

 În contul de profit și pierdere poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanțului.
 Sunt recunoscute datoriile apărute în cursul exercițiului financiar curent sau într-un exercițiu
precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanțului și data întocmirii
acestuia. De asemenea, trebuie recunoscute toate datoriile previzibile și pierderile potențiale
care au apărut în cursul exercițiului financiar respectiv sau al unuia precedent, chiar dacă ele
devin evidente numai între data bilanțului și data întocmirii acestuia.
 Sunt recunoscute deprecierile, indiferent dacă rezultatul exercițiului financiar este profit sau
pierdere. Înregistrarea ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se efectuează pe
seama conturilor de cheltuieli, indiferent de impactul acestora asupra contului de profit și
pierdere.
Astfel, activele și veniturile nu trebuie să fie supraevaluate, iar datoriile și cheltuielile,
subevaluate. Totuși, exercitarea prudenței nu permite, de exemplu, constituirea de provizioane
excesive, subevaluarea deliberată a activelor sau veniturilor, dar nici supraevaluarea intenționată
a datoriilor ori cheltuielilor, deoarece situațiile financiare nu ar mai fi neutre și nu ar mai avea
calitatea de a fi credibile.
De exemplu, la inventariere pot apărea următoarele situații:
La elementele de activ:
 Minusurile constatate între valoarea de inventar și cea existentă în contabilitate se
înregistrează, conform acestui principiu, pe seama amortizărilor în cazul unor deprecieri
ireversibile sau pe seama ajustărilor de valoare pentru cele reversibile.
 În schimb, plusurile constatate la inventariere nu se înregistrează în contabilitate.
La elementele de pasiv:
 Diferențele în minus constatate între valoarea stabilită la inventariere și cea contabilă
(de exemplu, prin confirmări primite de la terți se constată că datoria față de un furnizor
este mai mică decât valoarea contabilă) nu se înregistrează în contabilitate.
 În schimb, diferențele în plus se evidențiază ca o creștere de valoare a datoriilor
respective.

5
  Principiul contabilității de angajamente
Efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când acestea se
produc, și nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat ori plătit, și sunt
înregistrate în contabilitate și raportate în situațiile financiare ale perioadelor aferente. Trebuie să
se țină cont de veniturile și cheltuielile aferente exercițiului financiar, indiferent de data încasării
veniturilor sau de cea a plății cheltuielilor.
Veniturile și cheltuielile care rezultă direct și concomitent din aceeași tranzacție sunt
recunoscute simultan în contabilitate, prin asocierea directă între cheltuielile și veniturile
aferente, cu evidențierea distinctă a acestor venituri și cheltuieli.
Principiul contabilității de angajamente se aplică inclusiv la recunoașterea dobânzii aferente
perioadei, indiferent de scadența sa.
În vederea respectării acestui principiu:
 Au apărut conturile de regularizare de natura cheltuielilor și a veniturilor în avans, cu
ajutorul cărora se înregistrează creanțele și datoriile exercițiului financiar în care au fost
ocazionate, față de exercițiul financiar următor. Cu alte cuvinte, deși o ieșire sau o intrare
de resurse a avut loc în perioada curentă, aceasta va afecta rezultatul exercițiului abia în
perioada următoare, când vor fi transferate la venituri sau la cheltuieli.
 Se folosesc conturile de facturi de întocmit și de facturi nesosite pentru o reflectare fidelă a
realității activității unei entități.
Exemplu:
Se poate întâmpla ca o entitate să nu primească factura de la furnizor până la finele
exercițiului financiar, dar să fi vândut deja mărfurile achiziționate de la respectivul furnizor. În
acest caz, neavând un document justificativ, societatea nu poate să înregistreze o cheltuială,
care în mod normal ar trebui să vină în contrapartidă cu venitul din vânzarea mărfurilor, și
astfel rezultatul va apărea denaturat. Înregistrând pe baza documentelor de însoțire a mărfii
datoria față de furnizor în contul 408 „Furnizori – facturi nesosite”, se pot face recepția
bunurilor și apoi trecerea pe cheltuieli la momentul vânzării lor4.

4
Morariu, A. (2012) „Opinii pro şi contra privind modificarea reglementări auditului financiar la nivel
european”, Revista Economistul, nr. 6

6
  Principiul intangibilității
Bilanțul de deschidere pentru fiecare exercițiu financiar trebuie să corespundă cu cel de
închidere al exercițiului financiar precedent.
Bilanțul de deschidere este intangibil, în sensul în care modificările de politici, proceduri sau
metode contabile efectuate în cursul unui exercițiu financiar nu pot fi aplicate retroactiv astfel
încât să modifice valorile înregistrate în bilanțul de deschidere. Modificările politicilor sau
procedurilor pot intra în vigoare abia la începutul unui exercițiu financiar. De asemenea, erorile
descoperite aferente perioadei precedente sunt corectate pe seama rezultatului reportat, și nu prin
modificarea bilanțului de deschidere.
În cazul schimbării politicilor contabile și al corectării unor erori aferente perioadelor
precedente, nu se modifică bilanțul perioadei anterioare celei de raportare.
Înregistrarea pe seama rezultatului reportat a corectării erorilor semnificative aferente
exercițiilor financiare precedente, precum și a modificării politicilor contabile nu se consideră
încălcare a principiului intangibilității.
Procedura impusă de acest principiu este următoarea: la închiderea unui exercițiu financiar,
toate conturile se soldează prin debitul și creditul contului extrabilanțier 892 „Bilanț de
închidere” (conturile de activ, cu sold debitor, prin debitul acestui cont, iar conturile de pasiv, cu
sold creditor, prin creditul său). Apoi, la începutul exercițiului financiar următor, toate valorile
din contul 892 „Bilanț de închidere” se transferă în debitul și creditul contului 891 „Bilanț de
deschidere” (în debitul său are loc creditarea conturilor de pasiv, pentru crearea unui sold inițial
creditor, iar în credit, debitarea conturilor de activ, pentru crearea unui sold inițial debitor).
Astfel, bilanțul de deschidere este același cu bilanțul de închidere al exercițiului precedent.

 Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de datorii

Componentele elementelor de active și de datorii trebuie evaluate separat. Orice
compensare între elementele de active și datorii sau între cele de venituri și cheltuieli este
interzisă. Toate creanțele și datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitate, pe bază de
documente justificative.
Eventualele compensări între creanțe și datorii față de aceeași entitate efectuate cu
respectarea prevederilor legale pot fi înregistrate numai după contabilizarea creanțelor și
veniturilor, respectiv a datoriilor și cheltuielilor corespunzătoare. În această situație, în notele
explicative se prezintă valoarea brută a creanțelor și datoriilor care au făcut obiectul compensării.

7
 În cazul schimbului de active, precum și în cel al prestărilor reciproce de servicii, în
contabilitate se evidențiază distinct operațiunea de vânzare/scoatere din evidență și cea de
cumpărare/intrare în evidență, pe baza documentelor justificative, cu înregistrarea tuturor
veniturilor și cheltuielilor aferente operațiunilor.
Nerespectarea acestui principiu poate duce la denaturarea rezultatului exercițiului, a
imaginii fidele asupra activității și patrimoniului entității, ceea ce determină obținerea unor
informații contabile neconcludente.

 Principiul necompensării
Acest principiu Cere ca elementele de activ şi cele de datorii, cele de venituri şi de
cheltuieli să fie evaluate şi înregistrate în contabilitate separat, nefiind admisă compensarea între
ele în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere.
Orice compensare între elementele de activ şi de datorii sau între elementele de venituri şi
cheltuieli este interzisă. Eventualele compensări între creanţe şi datorii ale entităţii faţă de
acelaşi agent economic pot fi efectuate, cu respectarea prevederilor legale, numai după
înregistrarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor la valoarea integrală.
Sunt de asemenea permise, în condiţiile legii, după o temeinică analiză şi cu apobarea
conducerii întreprinderii, compensarea între plusurile şi minusurile în gestiune detectate cu
ocazia inventarierii, cu condiţia ca acestea să fie echivalente şi:
- în cadrul aceleiaşi gestiuni, sortimentele respective să fie confundabile, având
caracteristici similare;
- între două gestiuni, acestea să fie legate logic şi succesiv în cadrul fluxului de producţie
(de exemplu, secţie de producţie – spaţiu de depozitare sau depozit – magazin, etc.).

 Principiul prevalenei economicului asupra juridicului

Acest principiu presupune contabilizarea și prezentarea elementelor din bilanț și din

contul de profit și pierdere ținând seama de fondul economic al tranzacției sau al angajamentului
în cauză. Respectarea acestuia are drept scop înregistrarea în contabilitate și prezentarea fidelă a
operațiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea economică, punând în evidență
drepturile și obligațiile, precum și riscurile asociate acestor operațiuni. Evenimentele și
operațiunile economico-financiare sunt evidențiate în contabilitate așa cum se produc, pe baza
documentelor justificative, care trebuie să reflecte întocmai modul în care acestea au loc,

8
respectiv să fie în concordanță cu realitatea. De asemenea, contractele încheiate între părți
trebuie să prevadă modul de derulare a operațiunilor și să respecte cadrul legal existent.

Forma juridică a unui document trebuie să fie în concordanță cu realitatea economică.

Atunci când există diferențe între fondul sau natura economic(ă) al (a) unei operațiuni ori
tranzacții și forma sa juridică, entitatea înregistrează în contabilitate operațiunea respectivă cu
respectarea fondului său economic.

Entitățile au obligația ca la întocmirea documentelor justificative și la contabilizarea

operațiunilor economico-financiare să țină seama de toate informațiile disponibile, astfel încât să
fie extrem de rare situațiile în care natura economică a operațiunilor să fie diferită de forma
juridică a documentelor care stau la baza acestora.
Exemple de situații în care se aplică acest principiu pot fi considerate:
 încadrarea de către utilizatori a contractelor de leasing în leasing operațional sau
financiar;
 recunoașterea veniturilor/cheltuielilor din chirii în funcție de fondul economic al
contractului și de eventualele gratuități (stimulente) aferente;

 încadrarea operațiunilor la vânzare în nume propriu sau comision, respectiv

consignație;
 recunoașterea veniturilor/cheltuielilor în contul de profit și pierdere sau ca
venituri/cheltuieli în avans;
 recunoașterea participațiilor posedate ca fiind de natura acțiunilor deținute la entități
afiliate sau sub forma altor imobilizări financiare;
 încadrarea reducerilor acordate/primite la reduceri comerciale sau financiare.

 Principiul evaluării la cost de achiziție sau cost de producție

Elementele prezentate în situațiile financiare se evaluează, de regulă, pe baza principiului
costului de achiziție sau al costului de producție. Prin derogare de la evaluarea pe baza acestui
principiu, entitățile pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la sfârșitul
exercițiului financiar, astfel încât ele să fie prezentate în contabilitate la valoarea justă, cu
reflectarea rezultatelor acestei reevaluări în situațiile financiare întocmite pentru acel exercițiu.

9
  Principiul pragului de semnificație
Esența acestui principiu o constituie prezentarea în sau omiterea din situațiile financiare a
tuturor informațiilor care, prin importanța lor, pot să afecteze judecățile și deciziile utilizatorilor
externi ai informațiilor respective.
O entitate se poate abate de la cerințele cuprinse în reglementările din OMFP nr.
1.802/2014 referitoare la prezentările de informații și publicare atunci când efectele respectării
acestora sunt nesemnificative.
Prin aplicarea principiului pragului de semnificație se urmărește ca informațiile
prezentate să evite cele două extreme posibile:
 să fie prea sintetice sau condensate, cu atât mai mult cu cât trebuie respectat principiul
necompensării;
 să fie prea abundente, detaliate, nesemnificative valoric, îngreunând citirea situațiilor
financiare de către utilizatori.

Concluzie
Concluzionând, putem afirma că principiile contabile stau la baza contabilizării corecte a
tranzacțiilor și a altor evenimente, precum și a prezentării fidele a situațiilor financiare și a
performanțelor unei societăți. De asemenea, în practică pot fi întâlnite cazuri în care nu există
reguli sau proceduri pentru anumite operațiuni contabile, soluționarea lor fiind posibilă prin
recurgerea la unul sau mai multe principii contabile.
Astfel, pentru a sublinia mai bine importanţa principiilor contabile, putem spune cu
convingere că: „Principiile contabile sunt ca stelele: nu vom ajunge niciodată la ele,dar ne
luminează drumul!”5 în nobila profesiune contabilă

5
https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/contabilitate/principiile-contabile-2822.html

10
Bibliografie
Ordinul Ministrului Finanțelor ublice nr. 1.802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile
privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate

Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1.752/2005

Morariu, A. (2012) „Opinii pro şi contra privind modificarea reglementări auditului financiar la
nivel european”, Revista Economistul, nr. 6

https://www.referatele.com/referate/noi/contabilitate/principii-si-reguli-431221721.php
https://www.contzilla.ro/principii-contabile-generale/
http://codfiscal.net/34062/omfp-30552009-capitolul-ii-sectiunea-7-principii-contabile-generale
https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/contabilitate/principiile-contabile-2822.html

11