CAZACU CLAUDIA

GRUPA ?? – ANUL 6

ASPECTE NEGATIVE PRIVIND

STAREA DE SĂNĂTATE A POPULAȚIEI

Factorii care influenţează starea de sănătate individuală şi colectivă sunt grupaţi în 5

categorii,si anunume :
 factori biologici, individuali;
 stilul de viaţă personal;
 caracteristicile mediului social şi comunitar;
 condiţiile de habitat şi muncă;
 condiţiile generale socio-economice, culturale şi de mediu;

O clasificare utilă a acestora ar fi următoarea :

 FACTORI NEMODIFICABILI:

-Biologici.
-Mostenirea genetică.
-Sexul.
- Vârsta.

 FACTORI MODIFICABILI :

-Social economici : sărăcia, integrarea profesională, excluderea socială.

-Mediul fizic : calitatea aerului, locuinta, calitatea apei, mediul social.
-Stilul de viată : obiceiuri alimentare şi consum sau abuz de alcool; fumatul; stresul;
utilizarea drogurilor; comportamentul sexual; comportamentul rutier; activitatea fizică
(sedentarismul); riscuri în timpul liber; riscuri profesionale;
-Accesul la servicii : educatie, servicii medicale, servicii sociale, transport, odihna.

Interes deosebit îl prezintă în practica medicinii comunitare factorii de risc modificabili,

asupra cărora se poate interveni prin diferite programe de intervenţie la nivel de colectivitate.
creşterea nivelului de morbiditate şi mortalitate asociată cu scăderea nivelului calităţii vieţii
este determinată de:

pg. 1
  Factori de risc fiziologici;
 Factori de risc comportamentali;
 Factori de risc psihosociali;
 Condiţii de risc.

Fiecare din categoriile de risc pentru starea de sănătate contribuie cu o anumită cotă la
modelul de morbiditate şi mortalitate al unei colectivităţi.
Studierea lor permite elaborarea şi evaluarea politicilor sanitare precum şi a
intervenţiilor. [1]

pg. 2
 Dintre cei 5 factori care influenţează starea de sănătate a unui individ, stilul de viaţă are
ponderea cea mai mare, si anume 51% - de aceea stilul de viaţă al unei persoane poartă
amprenta modului de viaţă al comunităţii în care aceasta s-a format.

Stilul de viată este influentat de:

-factorii de mediu fizic;

- presiunea anturajului;
- dezvoltarea socio-economică a unei ţări;
- nivelul de educaţie al populaţiei în probleme de sănătate;
- obiceiuri dăunătoare sănătăţii determinate de tradiţii, grad de instruire;
- mijloacele financiare de care dispune un individ sau un grup po-pulaţional;
- publicitatea crescută la produse cu influenţă negativă asupra stării de sănătate a populaţiei
(de ex. industria alcoolului).
- politica economică şi socială a unei ţări ce încurajează producerea şi consumul de bunuri cu
influenţă negativă asupra stării de sănătate a populaţiei, precum şi publicitatea la astfel de
produse.

   În prezent în Romania, principalii factori care influenţează starea de sănătate a

populaţiei sunt:

A - Consumul abuziv de alcool

B - Fumatul
C – Stresul
D - Consumul de droguri

A – Consumul abuziv de alcool

Este cunoscută la ora actuală implicarea consumului abuziv de alcool în producerea unor
afecţiuni grave, cum ar fi:

- intoxicaţia gravă cu alcool;

- ciroza hepatică;
- pancreatită;
- afecţiuni neuro-psihice;
- cancer al cavităţii bucale;
- cancer hepatic şi esofagian,etc.;
- accidente;
- acte de violenţă;

Consumul abuziv de alcool este reprezentat de autoadministrarea repetată sau episodică de

alcool etilic, care determină efecte medicale şi socio-economice importante. Cu toată
gravitatea problemelor legate de alcool, nu a existat niciodată o politică mondială eficientă
privind aspectul preventiv al acestui flagel. În ceea ce priveşte consumul abuziv de alcool,
există numeroşi factori predispozanţi.

pg. 3
 Aceştia sunt reprezentaţi de: stresul zilnic, exemplul familiei şi al anturajului, valorizarea de
sine scăzută. Consumul de alcool per capita este mai mare în ţările puternic dezvoltate,
comparativ cu cele în curs de dezvoltare. [2]

Prevalenţă :

Datele cu privire la povara bolii atribuibilă alcoolului sunt inconsecvente și adesea

contradictorii datorită lipsei studiilor sistematice și a diferenței între metodologiile de
cercetare. Conform OMS (2014), peste 15.000 de decese se datorează anual consecințelor
medicale ale consumului de alcool. Prevalența tulburărilor induse de alcool în rândul
populației de 15 ani şi peste este semnificativ sub media UE, ceea ce ridică problema
subdiagnosticării sau a subraportării.

În România, prevalența bolilor legate de alcool este de 2,4%, iar ponderea alcoolismului
este de 1,3% versus 7,5%, respectiv 4% la nivelul UE. Conform Ministerului Sănătăţii
(2011), valorile la nivel național sunt superioare celor comunicate în studiile internaționale.
„În România, mor anual peste 17.000 de oameni datorită consumului de alcool, iar peste
jumătate dintre aceştia mor în perioada activă a vieţii lor (între 20 şi 64 de ani) [...]
Mortalitatea la vârsta adultă [...] atribuibilă consumului de alcool în România este de trei ori
mai mare la bărbaţi, respectiv de 1,5 ori mai mare la femei, comparativ cu UE 15 [...]
accidentele (mortalitate de trei ori peste media UE 15), bolile cardiovasculare (mortalitate de
două ori media UE15 - statele membre noi - şi de opt ori media UE 15) şi ciroza hepatică
(mortalitate peste dublul ţărilor UE 15)”.

România înregistrează cea mai înaltă rată standardizată a mortalității atribuibile alcoolui
din UE în rândul femeilor și locul 4 la bărbați. Peste 14% din anii potenţiali de viaţă în rîndul
populației feminine şi 25,4% la bărbaţi sunt pierduți prin decese legate de alcool.
Aproximativ 4% din deficitul speranței de viață la femei și 18% la bărbați este atribuit
alcoolui, în condițiile în care România înregistrează una dintre cele mai reduse speranțe de
viață din UE. România ocupă locul 2 (după Lituania) din punct de vedere al victimelor
agresiunilor fizice legate de consumul de alcool. (Ministerul Sănătății, 2011). [3]

B - Fumatul

Comportament profund dăunător sănătăţii, fumatul este responsabil de o multitudine de boli

grave, cum ar fi: cancerul bronho-pulmonar, afecţiunile pulmonare cronice, afecţiuni
digestive.

La nivel mondial, fumatul este considerat prima problemă de sănătate evitabilă din lume.
Studii efectuate la nivel mondial, arată o proporţie crescută a fumătorilor pe glob, mai afectaţi
fiind cei din ţările industrializate. În medie, tabagismul „ucide" 6 persoane/minut, iar un
fumător din patru moare printro maladie datorată fumatului.

pg. 4
 Fumatul contribuie la scăderea speranţei de viaţă de circa 4 ori, dacă fumatul a fost început
de la 25 ani şi de 8 ori dacă fumatul a fost început de la 15 ani. (A. Jehan, 1995). De
asemenea, a crescut creşterea ratei fumatului la femeile din grupa de vârstă tânără, astfel că,
pentru unele ţări cum ar fi Spania, Italia, aceasta depăşeşte ratele înregistrate în rândul
bărbaţilor.

Renunţarea la fumat se realizează cu dificultate, datorită stării de dependenţă indusă de

nicotină. Legislaţia anti-tabac în vigoare, existentă în unele ţări, presupune:

 pe pachetele de ţigări să fie menţionat riscul pentru sănătate;

 reducerea sau interzicerea publicităţii la ţigări;
 interzicerea (restricţia) fumatului la locul de muncă, în locurile publice (instituţii,
şcoli, spitale);
 prevenirea fumatului la tineri (prin interzicerea vânzării ţigărilor în şcoli);
 elaborarea de programe anti-fumat adresate mai ales tinerilor;
 scăderea producţiei de tutun;
 politici fiscale şi de preţ cu efecte descurajante, vizând în special tinerii;
 educaţia sanitară anti-tabac, făcând cunoscute riscurile la care se supune fumătorul, pe
el şi pe cei din jurul său. Pe plan mondial s-a ajuns la un consum mondial de 6.000
miliarde de ţigarete, numărul fumătorilor fiind de 1,1 miliarde.

Victimele tabagismului se ridică la 4 milioane decese anual, din care 3 milioane în ţările
industrializate şi 1 milion în ţările mai puţin dezvoltate, ponderea cea mai mare
înregistrându-se în rândul bărbaţilor (80%), decese evitabile prin lansarea şi aplicarea
proiectelor anti-fumat de numeroase organisme internaţionale - OMS, UNICEF, Banca
Mondială, Comisia Europeană pentru Sănătate şi 22 Protecţia Consumatorului, Institutul
Naţional pentru Cancer (SUA), Centrul de Control şi Prevenire a Bolilor (SUA).

Rolul proiectelor propuse este acela de a duce o politică de control a fumatului, de

reducere a fumatului pasiv - cunoscut sub acronimul de ETS (Environmental Tobacco
Smoke) - de a asigura un mediu lipsit de fum de tutun la locul de muncă şi în spaţiile
publice, de a creşte gradul de conştientizare a riscurilor în rândul fumătorilor.

Începând cu anul 2000, ETS a fost inclus pe lista substanţelor carcinogene, fiind
controlat de legea sănătăţii ocupaţionale. Rolul negativ al fumatului nu se referă doar la
acţiunea sa nocivă asupra aparatului respirator, ca organ principal de impact, ci, propriu-
zis, s-a demonstrat că nu există, practic, organ sau aparat care să nu fie alterat morfo-
funcţional ca urmare a acestui obicei:

 aparat cardiovascular (angină pectorală, HTA);

 aparat digestiv (stomatite, gingivite, alterarea smalţului dentar, cancer de buze, de
limbă);
 aparat reproducător (impotenţă sexuală, avort, inserţii anormale de placentă,
metroragii). [2]

pg. 5
Prevalenţă :

Studiul populaţional realizat în 2003 de către Centrul pentru Politici şi Servicii de Sănătate
pe un eşantion reprezentativ la nivel naţional format din 1.209 persoane cu vârste cuprinse
între 15 şi 59 ani a arătat că mai mult de o treime din populaţie (35.1%) este reprezentat de
persoane fumătoare. Acestea sunt persoane care au fumat cel puţin o sută de ţigări în viaţa lor
şi care în ultima lună au fumat zilnic sau ocazional.
Referitor la statutul de fumător, există o diferenţă foarte mare pe sexe – aproape jumătate
(46.4%) dintre bărbaţii cu vârste cuprinse între 14 ani şi 60 de ani sunt fumători, faţă de
24.1% dintre femeile din aceeaşi categorie de vârstă. Un procent de 12.7% din procentul total
(7.95% dintre femei şi 17.7% dintre bărbaţi) sunt persoane care au fost încadrate la categoria
ex-fumători. Persoanele din această categorie au fumat în viaţa lor mai mult de o sută de
ţigări, dar, la momentul realizării studiului (în ultima lună), nu au fumat deloc deoarece s-au
lăsat de fumat. Nefumătorii reprezintă 52.1% dintre persoanele incluse în lot (68% dintre
femei şi 35.8% dintre bărbaţi). Această categorie este formată din persoane care nu au
încercat niciodată să fumeze sau, dacă au încercat acest lucru, nu au fumat mai mult de o sută
de ţigări pe parcursul vieţii.
În anul 2007 a fost repetat studiul din 2003, realizat de către Centrul pentru Politici şi
Servicii de Sănătate, pe un eşantion de 2.434 persoane cu vârste cuprinse între 15-59 ani din
mediul urban şi rural, reprezentativ la nivel naţional. Studiul a arătat că aproape o treime din
populația vizată de studiu (30%) este reprezentată de persoane fumătoare (persoane care, în
ultima lună, au fumat zilnic sau ocazional).
Cea mai mare prevalenţă a fumatului se întâlneşte la grupa de vârstă 15-24 ani – 34.8% şi
25-34 ani – 32.9%. Cea mai mare parte a fumătorilor (61.6%) fumează între 10 şi 20 de ţigări
pe zi. O persoană din zece fumează mai mult de 20 de ţigări pe zi, 3 din 5 persoane au
încercat măcar o dată să fumeze în viaţă. Din totalul fumătorilor, 58% au declarat că doresc
să se lase de fumat, iar aproape jumătate dintre fumători au încercat să se lase de fumat cel
puţin o dată în viaţă. [4]

C – Stresul

Reprezintă ansamblul răspunsurilor specifice date de organism la orice solicitare. Stresul

afectează de la vârste fragede stilul de viaţă al individului, prin inducerea unor stări de boală
cu grave consecinţe fizice, psihice şi sociale.

Cunoaşterea problematicii stresului este importantă pentru evitarea factorilor de risc

favorizanţi şi pentru adaptarea la un stil de viaţă sănătos. Conceptul de stres îi aparţine lui
Hans Selye, care recunoştea prin acesta acţiunea de suprasolicitare a organismului de către o
serie de factori fizici, chimici, biologici. Orice situaţie de viaţă ce solicită mecanismul
adaptativ generează stres.

pg. 6
 Evenimentul în sine reprezintă un stresor, fie că e vorba de evenimente bune sau rele. Se
citează în literatura medicală de specialitate asocierea care există între diferitele tipuri de
personalitate (A, B, C) şi anumite stări de morbiditate.

Astfel, indivizii care aparţin tipului A de personalitate, caracterizat prin: grabă, nerăbdare,
implicare în muncă, ambiţie exagerată, este predispus mai frecvent la boli cardiovasculare şi
infarcte.

Tipul B de personalitate este specific persoanelor calme, organizate, eficiente.

Tipul C de personalitate este predispus îmbolnăvirii prin cancer şi se caracterizează prin:

stări de melancolie, reprimarea emoţiilor negative, interiorizarea stărilor de furie. [2]

Prevalenţă :

Conform Raportului publicat de Observatorul European al Riscurilor, în 2009, stresul

profesional reprezintă în Europa cauza a 50%-60% din numărul total de zile de muncă
pierdute. De asemenea, studiul a descoperit că, în medie, 22% din forța de muncă europeană
a fost sub stres, cu un nivel semnificativ mai mare în noile state membre (30%) decât în
statele membre mai vechi (20%).

Stresul a fost predominant în sectoarele educație și sănătate, precum și în agricultură,

vânătoare, silvicultură și pescuit (28,5%). Cel mai mare grup de lucrători care sufereau de
anxietate în muncă au fost cei angajați în educație și sănătate (12,7%), administrație publică
și apărare (11,1%) și cei din agricultură, vânătoare, silvicultură și pescuit (9,4%). [6]

D – Consumul de droguri

Consumul de droguri generează probleme de sănătate fizică, mintală, de comportament,

probleme de ordin familial, juridic, financiar, profesional, probleme greu de rezolvat atunci
când sunt utilizate încă din adolescenţă.

Fenomenul traficului şi consumului de droguri a cunoscut o puternică amploare după

anii '60, fiind considerat o adevărată „epidemie psihosocială".

Datele epidemiologice arată o creştere a consumului de droguri mai ales în ţările în curs de
dezvoltare, tinerii fiind cei mai afectaţi.

pg. 7
 În ultimul timp, România a devenit o ţară de tranzit şi, parţial, piaţă de desfacere pentru
droguri. Distribuirea drogurilor în şcoli reprezintă o realitate şi în acelaşi timp o preocupare
importantă din partea statului.

Flagelul extins la nivel mondial şi care afectează ţările puternic industrializate, comparativ
cu ţările în curs de dezvoltare, interesând toate straturile sociale, debutul consumului de
droguri făcându-se la orice vârstă, consumul de droguri ilicite reprezintă o importantă
problemă de sănătate publică.

Consecinţele consumului de droguri asupra sănătăţii sunt de ordin medical (transmiterea

virusului HIV, SIDA, virusurile hepatitei B şi C, TBC, boli cu transmitere sexuală) şi social
datorită tulburărilor neuropsihice pe care le determină (nervozitate, depresie, agresivitate,
astfel de persoane fiind implicate în acte de violenţă, accidente, probleme familiale, la
serviciu, şcoală, etc.).

În anii de după revoluţie (după anii '90), România s-a confruntat cu traficul internaţional şi
consumul de droguri, consum care nu este, încă, aşa de extins ca în ţările vecine precum:
Republica Moldova, Ucraina, Bulgaria, Ungaria, ţara noastră fiind mai ales o ţară de tranzit.
Studii referitoare la acest fenomen, efectuate în 1998 de Institutul de Management al
Serviciilor de Sănătate Bucureşti, au arătat că, pe fondul unei instabilităţi economice
existente, în România a crescut atât consumul de droguri cât şi numărul reţelelor de traficanţi
de droguri.

Cunoaşterea dimensiunii acestui fenomen va permite luarea deciziilor potrivite care să ducă
la scăderea prevalenţei consumului de droguri şi a consecinţelor asociate. În ţara noastră,
dintre drogurile cu administrare injectabilă, cele mai frecvent utilizate sunt heroina, Fortral,
cocaină, ponderea cea mai mare reprezen-tând-o grupa de vârstă 14-21 ani (adolescenţii şi
tinerii).

În acest sens, problema distribuirii drogurilor în şcoli a devenit o prioritate importantă

pentru factorii decidenţi.

Ce ar trebui făcut?

o Legislaţia ar trebui formulată în aşa fel încât aceasta să vină în întâmpinarea

nevoilor, atât ale populaţiei cât şi ale specialiştilor care lucrează în acest domeniu.
o Introducerea în programa şcolară a orelor obligatorii de prevenire a consumului de
droguri.
o Introducerea de programe extracuriculare în şcoli, de ocupare a timpului liber al
elevilor şi de furnizare de alternative la consumul de droguri: cluburi, excursii,
tabere, sport, activităţi artistice.
o Realizarea unor campanii prin mass-media adresate factorilor de protecţie în ceea ce
priveşte consumul de droguri: creşterea stimei de sine a tinerilor, valorizarea
propriei persoane, îmbunătăţirea comunicării în familie.
o Constituirea centrelor de prevenire şi consiliere antidrog drept instituţii cu
personalitate juridică şi personal încadrat care să asigure permanenţa activităţilor
din cadrul centrului, înfiinţarea de servicii telefonice 5 5 5 gratuite de consiliere şi
sprijin tip „help-line", afiliate la FESAT (Fundaţia Europeană de Servicii Telefonice
Antidrog).

pg. 8
 o Crearea unei reţele de servicii (ONG şi OG) care să poată oferi, pentru cei care
utilizează droguri injectabile, plecând de la utilizarea seringilor de unică folosinţă şi
mergând până la servicii de reabilitare.
o Oferirea de servicii ambulatorii consumatorilor de droguri injectabile (nu doar prin
spitalizare)
o Înfiinţarea, în marile oraşe, a serviciilor de specialitate complete, care să cuprindă o
secţie de toxicologie clinică, centru Detox, centru post-cură, centre de informare şi
consiliere a consumatorilor de droguri.

În Iaşi, există un centru Detox ce funcţionează în cadrul Spitalului de Psihiatrie Socola. De

asemenea, în Bucureşti funcţionează Centrul Pilot de Tratament al Toxicomaniei în cadrul
Spitalului de Psihiatrie Obregia. [2]

Prevalenţă :

În România, potrivit rezultatelor ultimului studiu în populaţia generală – GPS 2016, se

identifică o prevalenţă de-a lungul vieţii a consumului oricărui tip de drog ilicit de 7,6%.
Prevalenţa în ultimul an a acestui tip de consum este de 4,1%, în timp ce, pentru consumul
din ultima lună se observă o prevalenţă de 1,8%.
Ratele sunt de două ori mai mari în rândul adulților tineri (grupa de vârstă 15-34 ani),
prevalența de-a lungul vieții fiind de 15,3%, prevalenţa în ultimul an 9,4%, iar pentru
consumul din ultima lună se observă o prevalenţă de 4,5%.

Canabisul continuă să fie cel mai consumat drog în România, atât în populația generală, cât
și în cea școlară. După canabis, pe poziţia a doua în „topul” celor mai consumate droguri în
România, se situează noile substanţe psihoactive (NSP) – 2,5%. Urmează: cocaină/crack şi
LSD – câte 0,7%, ecstasy – 0,5%, ciuperci halucinogene – 0,4%, heroină, amfetamine şi
ketamină – câte 0,3%.

Consumul de opiacee, preponderent pe cale injectabilă, continuă să fie observat, în special

în rândul consumatorilor din București, în cazul studiilor realizate în grupurile populaționale
mari (GPS, ESPAD), nefiind 12 remarcat un astfel de consum.

Consumatorii de droguri injectabile utilizează, ca și droguri de policonsum, heroina și noile

substanțe psihoactive. [5]

Prevenirea bolilor și promovarea sănătății

Drogurile, alcoolul,stresul și consumul de tutun sunt factori de viață care au un impact grav
asupra sănătății umane, iar lupta împotriva acestora reprezintă o preocupare majoră pentru
politica de sănătate publică. Directiva privind produsele din tutun (Directiva 2014/40/UE;

pg. 9
aplicabilă din 2016) și Directiva privind produsele din tutun (Directiva 2011/64/UE) au fost
etape importante ale acestui proces. Posibila continuare a Strategiei UE în materie de droguri
pentru perioada 2013-2020 și a Strategiei UE privind alcoolul pentru perioada
2006-2012  face obiectul discuțiilor și al evaluării ulterioare.

e-Sănătatea este o altă metodă prin care tehnologiile informației și comunicațiilor

îmbunătățesc întregul ciclu de viață al problemelor de sănătate, de la prevenire prin
diagnosticare la tratarea, monitorizarea și gestionarea sănătății și a stilului de viață.
Digitalizarea sectorului asistenței medicale face parte din strategia UE privind piața unică
digitală și are un potențial enorm; pentru ca să dea rezultate, sunt în curs de desfășurare mai
multe măsuri.

Bibliografie :

[1] : https://ro.scribd.com/document/387080921/Scopurile-s%C4%83n%C4%83t
%C4%83%C5%A3ii-publice

[2] : https://ro.scribd.com/document/225334492/Sanatate-Publica-Si-Management-Sanitar

[3] : https://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2018/06/ANALIZA-DE-SITUATIE-
ALCOOL-2018.pdf

[4] : https://stopfumat.eu/date-epidemiologice/

[5] : https://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2016/01/Analiza-de-situatie-
2019.pdf

[6] :
https://www.inspectiamuncii.ro/documents/66402/267197/Raport+OIM+tradus+in+limba+R
omana/f3ea4270-5a4d-4ae3-98cd-87adc16ea8ac

[7] : https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/49/la-salud-publica

pg. 10
pg. 11