Sunteți pe pagina 1din 6

Tehnici kinetice de recuperare

Hidroterpia este acea ramură a medicinei naturiste care se bazează pe utilizarea


extenă a apei, în scop profilactic şi terapeutic. Ea este considerată una dintre cele mai vechi
terapii; tocmai din acest motiv băile romane şi turceşti erau recunoscute pentru starea de
bine conferită, apa reprezentând deasemenea un element important în sistemele de
vindecare chinezeşti. Principalele căi prin care apa acţionează asupra organismului uman
sunt:
- excitaţia termică, care depinde exclusiv de temperatura apei;
- excitaţia mecanică, ce este dată de presiunea apei asupra omului.
Tehnicile kinetice de recuperare sunt reprezentate de:
- tehnici kinetice statice:
o contracţia musculară;
o relaxarea musculară.
- tehnici kinetice dinamice:
o pa
sive:
 tracţiuni;
 mobilizare
 asistate;
 mecanice;
 auto-pasiv
 pasive-acti
 manipulări
o active:
 reflexe;
 voluntare;
 active-pasive;
 libere;
 cu rezistenţă.
Hidrokinetoterapia – concept şi bază materială
Hidrokinetoterapia nu poate fi considerată o simplă transpunere în mediul acvatic a
kinetoterpiei pe uscat. Ea realizează o solicitare articulară care are ca scop asupulizarea,
efectul muscular fiind secundar. Reeducarea în apă se desfăşoară analitic şi în general în
succesiune inversă celei pe uscat prizele de start şi fixarea segmentelor care nu lucrează.
Alegereaexerciţiilor este dependentă de : vârstă, starea generală şi capacitatea de
colaborare a pacientului.

Baza materială a hidrokinetoterapiei


Imersiile parţiale sau totale se efectuează în: căzi, bazine, piscine.
Căzile au formă obişnuită sau în treflă. Căzile în treflă conferă kinetoterpeutului
posibilitatea supravegherii şi mobilizării comode a tuturor articulaţiilor pacientului. Căzile
sunt confecţionate din ceramică, oţel inoxidabil sau fibră de sticlă.
Bazinele sunt în general de mărimi modeste; înălţimea medie a apei este cuprinsă
între 0,80-1,30 metri. Bazinele pentru reeducarea mersului au lungimi şi înălţimi variabile;
sunt prevăzute, pe fiecare perete, cu rampe metalice.
Piscinele au dimensiuni mari şi se utilizează în înotul terpeutic. Se deosebesc de
piscinele obişnuite prin: temperatura ridicată a apei, barele de sprijin, sistemele de ridicare
şi coborâre pentru imersia pacientului în branca.
Materialele utilizate în imersie sunt:
- dispozitive fixe : masa de reeducare, planul înclinat, scaunele, parcursul de reeducare,
bare de sprijin, aparate de tracţiune, suporturi pentru imersie;
- dispozitive mobile pentru: plutire – podul plutitor, veste, colaci, flotoare gonflabile de
tip colier pentru articulaţii, covor plutitor.

Dispozitivele fixe
Masa de reeducare este un plan uşor înclinat, care asigură imersia întregului corp,
cu excepţia capului care se sprijină pe o pernă cervicală. Corpul este menţinut de o chingă
fixată la nivelul pelvisului; prin două mânere laterale pacientul se menţine, cu efort minim,
în poziţia impusă. Extremitatea inferioară a mesei este împărţită în două panouri, care pot
fi coborâte, facilitându-se astfel mobilizarea coapsei.
Planul înclinat la 35 grade permite reeducarea coloanei lombare; bazinul se fixează
în chingă, se menţine sprijinul pubian şi sefolosesc mânerele laterale.
Scaunele sunt fixate pe stâlpi metalici, la diverse înalţimi; permit cel puţin două
reglaje, în funcţie de înălţimea segmentului tratat : genunchi sau umăr.
Se pot folosi şi taburete, care permit mobilizarea coloanei în poziţia aşezat. În acest
caz, baza taburetului trebuie să fie suficient de largă şi grea, pentru a nu fi antrenată de
oscilaţiile pacientului. Îălţimea lor este reglabilă, iar pentru fixarea pelvisului se foloseşte o
chingă.
Parcursul de reeducare este utilizat pentru reeducarea mersului care se poate
efectua la diverse adâncimi ale apei. Este un complex format din scări, pante ascendente şi
descendente prevăzute cu bare paralele între care se efectuează iniţial reeducarea mersului
în imersii, se poate realiza chiar încărcarea.
Barele de sprijin sunt fixate de o parte şi alta a scărilor de acces precum şi de perţii
bazinelor sau piscinelor.
Aparatele de tracţiune funcţionează pe sistemul scripeţilor şi realizează elongaţii
ale elemntelor articulare şi periarticulare, cu precădere la nivelul coloanei vertebrale.
Suporturile pentru imersie se utilizează în cazul persoanelor cu forţă musculară
scăzută sau imobilizate în aparate amovibile pentru imersie pe brancard. Sunt acţionate de
macarale hidraulice.

Dispozitive mobile
Podul plutitor permite mobilizarea extremităţilor: pumn, mână şi cot fără a impune
imersia totală a pacientului, care poate fi obositoare.
Vesta, colacul, flotoarele gonflabile, covorul plutitor ( salteaua pneumatică ) se
utilizează pentru asigurarea plutirii.
Labe de scafandru, palmarele, flotoarele pentru frânarea mişcării,
combinezoanele măresc suprafaţa corporală şi cresc astfel rezistenţa la mişcare.
Duşurile subacvale în jet sau vârtej au rol adjuvant şi produc masaj sub apă.
Indicaţii: în aproape toate programele de recuperare, de la bolile neurologice,
posttraumatice, reumatice ( după remisiunea puseului acut ) până la cele cardiovasculare şi
respiratorii.
Contraindicaţii:
- absolute:
o inf
ecţii şi soluţii de continuitate a tegumentelor;
o ul
cere varicoase;
o in
conştienţă urinară;
o co
njunctivită virală;
o inf
ecţii în sfera ORL;
o ins
uficienţă cardiacă manifestă;
o hi
pertensiune arterială;
o ins
uficienţă respiratorie severă.
- relative:
o ep
ilepsie;
o vâ
rsta a treia.

Proceduri ale hidrokinetoterpiei


Programul de reeducare în apă
Programul de reeducare în apă utilizează în scop facilitator caracteristicile termice,
mecanice şi chimice ale apei; mişcările fiind efectuate astfel în condiţii de decărcare, cu
amplitudine maximă şi cu solicitări minime din partea pacientului. Pentru a realiza
acomodarea pacienţilor programul de reeducare va fi precedat de imersii totale.
Programul va respecta principiul pregresivităţii atât ca îngreunare cât şi ca durată.
Astfel perioada de lucru va creşte treptat de la 10 minute la 30 minute. Ritmul optim al
mişcărilor este de 10-15 repetări pe minut. Expirul se va face în timpul mişcării, iar
inspirul în pauza dintre repetări; îngreunarea mişcării se obţine prin accelerarea vitezei de
deplasare şi prin mărirea suprafeţei de rezistenţă cu ajutorul palmarelor, labelor de
scafandru.
Programul de reeducare în apă se efectuează individual sau în grup;
indiviadualizarea va ţine cont de vârstAa subiectului, diagnostic, stadiul bolii, starea
generală a pacientului şi de bolile asociate. Terapia de grup se va folosi în cazul pacienţilor
cu simptomatologie asemănătoare.
Gimnastica respiratorie
Gimnastica respiratorie ocupă un loc important în hidrokinetoterapie. Aceasta
constă în coordonarea şi amplificarea voluntară a mişcărilor libere respiratorii respectiv din
stimularea şi antrenarea funcţiei respiartorii prin mişcări pasive, active şi active cu
rezistenţă în scopul ameliorării schimburilor gazoase la nivel pulmonar şi tisular.
Prin exerciţiile de respiraţie se asigură astfel o ventilaţie pulmonară optimă, o plată
rapidă a datoriei de oxigen şi o revenire într-un timp cât mai scurt a indicilor
neurofiziologici la valori apropiate de cele anterioare efortului. La acestea se adaugă şi
facilitatea circulaţiei de întoarcere venoasă cu impact pozitiv asupra metabolizării
produşilor acizi rezultaţi în urma efortului.
Exerciţiile de respiraţie în apă sunt foarte importante şi reprezintă unul din punctele
forte ale reeducării în hidrokinetoterapie. Ritmul şi tempoul mişcărilor ăn cadrul
exerciţiilor de respiraţie se adaptează stării organismului. Cele mai utile exerciţii sunt cele
în care fazele respiraţiei sunt asociate cu mişcări active la nivelul trunchiului, membrelor
superioare sau membrelor inferioare, mişcări executate simetric sau asimetric.
Exerciţiile au fost executate cu pacienţii fie în imersie totală fie în imersie parţială.
Imersiile totale constau în scufundarea întregului corp în bazine, căzi, piscine, la
diverse temperaturi ale fluidului:
- imersiile totale la temperaturi reci durează 10-20 secunde, şi sunt precedate de o
procedură caldă;
- imersiile totale la temperaturi calde se aplică pornindu-se de la temperatura de confort
pentru acomodarea subiectului, se menţine aproximativ 5 minute.
Imersiile totale au ca efecte: vasodilataţie accentuată, cu supraîncalzirea centrală a
corpului, accelerarea metabolismului, efecte citostatice.
Imersiile parţiale constau în scufundarea parţială a corpului în special a
extremităţilor. Imersiile cuprind: proceduri reci, calde, alternante şi ascendente Hauffe.
- procedurile reci au efecte antiinflamatorii când durata este de 5-10 minute şi efecte
decongestive cerebrale şi viscerale când se aplică pe o durată de 1-2 minute;
- procedurile calde produc vasodilataţie periferică şi relaxarea spasmului vascular;
- procedurile alternante acţionează prin alternarea procedurilor calde cu cele reci. Astfel
imersia la temperatura de 38-40 grade celsius se menţine 2-3 minute, până la apariţia
hiperemiei, după care extremităţile se menţin 20-30 secunde în apă rece;
- procedurile ascendente Hauffe au acelaşi mod de aplicare ca şi imersiile totale la
temperaturi calde.