UNIVERSITATEA HYPHERION BUCUREŞTI,FACULTATEA DE

PSIHOLOGIE ; SPECIALIZAREA: PSIHOLOGIE

INFLUENȚA MEDIULUI FAMILIAL ASUPRA ATAȘAMENTULUI DE TIP

INSECURIZANT LA ADULȚI

Profesori coordonatori: Lector universitar Mariana Tănase

Profesor universitar Ion Mânzat

Absolventă: Dumitrache Miruna Ioana

1
Cuprins

Capitolul 1. Teoria atașamentului

1.1 Cadru conceptual; originile teoriei atașamentului………………………………….3

1.2 Tipurile de atașament ;Contribuția lui Mary Ainsworth………………………….. 6
1.3 Influența mediului familial asupra tiparului de atasament al individului.
………………………………….............................................................9

Capitolul 2.Cercetare privind influența mediului familial asupra atașamentului de tip

insecurizant la adulți.
1.4 Scopul si obiectivele cercetării……………………………………………………..11
1.5 Ipotezele cercetării………………………………………………………………….12
1.6 Metodologia Utilizată
1.6.1 Descrierea lotului de adulti investigat;........................................................
1.6.2 Instrumentele utilizate pentru colectarea datelor...........................................
1.7 Studiu de caz nr 1.................................................................................................... .22
1.7.1 rezultatele testului proiectiv.......................................................................24
1.7.2 rezultatele interviului
1.8 Studiu de caz nr 2..................................................................................................... 26
1.8.1 rezultatele testul proiectiv......................................................................... 27
1.8.2 rezultatele interviului.
1.9 Studiu de caz nr 3................................................................................................... 29
1.9.1 rezultatele testului proiectiv.......................................................................30
1.9.2 rezultatele interviului.................................................................................31
2.1 Studiu de caz nr 4.................................................................................................... 33
2.1.1 rezultatele testului proiectiv.................................................................. . 34
2.1.2 rezultatele interviului………………………………………………….. 35
2.2 Concluzii.................................................................................................................. 37
Bibliografie
Anexe

2
1.1 Cadru conceptual;Origini ale teoriei atașamentului

În anii 1930-1940 o serie de clinicieni de pe ambele țărmuri ale Atlanticului care

lucrau independent, au facut o serie de observarții privind efectele negative ale îngrijirii
instituționalizate îndelungate sau a schimbării frecvente a figurii materne în primii ani de
viață a copilului;efecte care se regăseau în dezvoltarea personalității individului.
Lucrările semnificative din perioada respectivă le-au aparținut psihanaliștilor: John
Bowlby, Lauretta Bender( Bender si Yarnel, 1941;Bender 1947); Dorothy Burlingham
si Anna Freud (1942,1944);William Goldfarb (1937);David Levy (1937) si Renḗ Spitz.
Cei care au fundamentat și au pus bazele teoriei atașamentului, au fost psihologii John
Bowlby și Amy Ainsworth.
Din 1950 Bowlby a fost în contact personal cu oamenii de știință de origine
europeană în domeniul etologiei ,şi anume :Nikolaas Tinbergen, Konrad Lorenz, şi mai
ales steaua în ascensiune a etologiei- Robert Hinde. Folosind punctele de vedere ale
acestei ştiinţe în curs de dezvoltare şi fiind intens preocupat de literatura etologică de
specialitate, Bowlby a dezvoltat noi ipoteze explicative pentru ceea ce acum poartă
denumirea de comportament de atașament. Oamenii de știință cercetau în speciile non-
umane, multe din probleme legate de om;în special relațiile relativ stabile care se
dezvoltă ințial între pui și părinți.
Lorenz(1935), spre exemplu, a condus o cercetare asupra bobocilor de rață și de gâscă,
care l-a influențat mai departe pe Bowlby, în dezvoltarea teoriei atașamentului. Acesta a
demonstrat că la unele specii de animale se poate dezvolta o puternică legătură față de o
figură maternă individuală, fără ca această legătură să fie intermediată de hrană: aceste
mici păsări nu sunt hrănite de părinți, ci se hrănesc singure,prinzând insecte.
O altă cercetare în acest sens a fost întreprinsă începând cu sfârșitul anilor `50, de către
Harry Harlow ,privind efectele privării de îngrijire maternă asupra maimuțelor Rhesus.
Puii de maimuță caută apropierea fizică a mamei-păpușă acoperită cu blană, care însă nu
îi hrănește-evitând însă contactul fizic al mamei-păpușă din sârmă, care îi hrăneşte, dar
nu este acoperită cu blană.,, puii foarte mici reprezentau o preferintă semnificativă pentru
mama artificială moale, in pofida faptului că ea nu oferea hrană, in comparative cu mama
artificială care oferea hrană “.
Această descoperire contrazicea teza clasică formulată de psihanaliză care susținea că
legătura dintre mamă si copilul ei este determinată ȋn primul rând de procesul de hrănire.
Bowlby a inițiat diverse speculații in ceea ce privește efectele pozitive si negative pe care
aprorpierea sau separarea de mamă sau de grup ar putea să le aibă asupra
individului.Concluzia lui finală a fost că atașamentul este un comportament ȋnvățat de-a
lungul evoluției speciei, care are ca rol apărarea de animale prădătoare.Chiar si adulții se
simt mai siguri în apropierea unei anumite persoane sau grup,in special când se află ȋntr-o
situație neobişnuită.Pentru animalele tinere sau copii ,atașamentul are însă o însemnătate
deosebită deoarece,în cazul separării de mamă acestea sunt expuse pericolelor. Cercetări
ulterioare au confirmat teoria lui.Însă abia experimentele psiholoagei Mary Ainsworth,au
adus dovezi științifice acceptate de către specialiștii in teoria atașamentului.Ainsworth a
inventat un cadru experimental special, în care comportamentul atașat al copiilor a fost
dovedit în mod diferențiat. Întrucât de la început teoria atașamentului a fost puternic
3
criticată de către psihanaliști, cercetările lui Bowlby nu au stârnit ȋn mod deosebit atenția-
indeosebi pentru ca acesta prin teoriile sale , se ȋndepărta de modelul psihanalitic trasat de
Melanie Klein. ,, Comportament de ataşament ȋnseamna orice formă de comportament
care face ca o persoană să ajungă sau să se menţină in proximitatea unui alt individ
identificat ca fiind ȋn mod clar mai capabil de a se adapta la mediu”(Bowlby.J)

Între nou-născut si părinții acestuia sau alte persoane se dezvoltă o relație specială.
Atașamentul determină copilul mic,să caute sprijin,apărare si liniștire la persoana de
referință,în caz de pericol.Acest pericol poate să fie atât obiectiv cât și subiectiv
(amenințare, teamă, durere). Persoanele de referință de care copilul se atașează sunt
adulții cu care copilul a avut cel mai intens contact în primele luni de viață- nu neapărat
parinţii biologici.
Pentru o persoană, a sti că o figură de ataşament este disponibilă şi responsivă ȋi
conferă un sentiment puternic de siguranţă si pervaziv, si astfel este ȋncurajată să
preţuiască şi să continue relaţia. În timp ce comportamentul de ataşament este cel mai
uşor de observat la vârste foarte mici, el poate fi observat pe parcursul ȋntregului ciclu al
vieţii, ȋn special ȋn situaţiile de urgenţă. Din moment ce este observat la aproape toate
fiinţele umane ( ȋn tipare care variază), este considerat a fi parte esenţială a naturii umane,
pe care o ȋmpărtăşim (ȋntr-o măsură variabilă) cu membrii altor specii. Funcţia biologică
care i se atribuie este cea de protecţie.
Ataşamentul are propria sa motivaţie internă, distinctă de cea de hrănire sau cea sexuală
şi este la fel de important pentru supravieţuire.
Există numeroase dovezi care indică faptul că aproape toţi copiii preferă ȋn mod
obişnuit o singură persoană, de obicei figura materna, la care să meargă atunci când se
află ȋntr-o stare de stres; totuşi, ȋn absenţa acesteia, el o va substitui cu altcineva, de
preferat cu o persoana pe care o cunoaşte mai bine. În astfel de situaţii, majoritatea
copiilor prezinta o ierarhie clară a preferinţelor ;ȋnsa in cazuri extreme, când nimeni nu
este disponbibil, chiar şi un străin amabil ar putea fi abordat ( Situaţia necunoscută).
Astfel, in timp ce comportamentul de ataşament ar putea să difere, in funcţie de
circumstanţe, de la un individ la altul, totuşi o legatură de ataşament, are ȋn vedere numai
câteva persoane. În cazul ȋn care un copil nu prezintă o astfel de diferentiere clară, este
probabil ca el sa prezinte o tulburare gravă.

Teoria ataşamentului pune accentul pe:

• Caracterul fundamental și funcţia biologică a legăturilor emoționale intime dintre
indivizi; se postulează că formarea și menținerea acestor legături sunt controlate prin
intermediul unui sistem cibernetic situat în sistemul nervos central, sistem care utilizează
modelele interne de lucru ale sinelui și ale figurii de atașament aflate in relatie cu celălalt.
• Influenţa puternică pe care o au asupra dezvoltarii unui copil modurile ȋn
care el este tratat de către parinţii lui, ȋn special de către figura maternă;
• Cunostinţele actuale referitoare la dezvoltarea bebeluşului şi a copilului necesită
ca o teorie a liniilor de dezvoltare să ȋnlocuiasca teoriile care invocă stadii specifice ale
dezvoltării, la care se presupune că o persoană poate sa ramână fixata şi/ sau la care poate
să regreseze.

Teoria ataşamentului postulează ideea că legăturile emoţionale intime cu anumiţi

indivizi este un element fundamental al naturii umane care continuă să existe, ȋncepând
4
de la naştere, la vârsta adultă, până la bătrâneţe. În perioada de sugar şi ȋn timpul
copilăriei aceste legături se creează ȋn principiu cu părinţii ( sau ȋnlocuitorii acestora;
bunici etc). În timpul adolescenţei şi ale unei vieţi adulte sănătoase, aceste legături se
menţin, dar sunt ȋnsoţite de noi legături. Nevoia de hrană şi nevoia sexuală joacă un rol
important ȋn relaţiile de ataşament ,ȋnsa aceasta este de sine stătătoare şi are o funcţie
adaptativă proprie esenţială, şi anume protecţia. Legăturile emoţionale intime nu sunt
ȋnţelese nici ca fiind subordonate nevoilor de hrănire şi sexuale, şi nici ca derivând din
acestea.
Un alt aspect important al teoriei ataşamentului este faptul că dorinta de liniştire şi
sprijin ȋn situaţiile dificile nu este privită ca fiind infantilă, aşa cum sugerează teoria
dependenţei. ”Capacitatea de a forma legături emoţionale intime cu alţi indivizi-uneori ȋn
rolul celui care caută inrgijiri-este considerată ca reprezentând o caracteristică principală
a unei bune funcţionări a personalitaţii şi a sănătăţii mentale” (J.Bowlby)
Opus comportamentului de ataşament este conceptual denumit de Bowlby
“explorarea de la o baza de siguranta” , descris pentru prima data de Mary Ainsworth
(Situaţia necunoscută). Atunci când un individ se simte ȋn siguranţă , el tinde să exploreze
mediul, ȋndepărtându-se de figura de ataşament. În schimb, atunci când este speriat,
obosit sau bolnav, resimte nevoia unei aproprieri de figura de ataşament. Acest concept
reprezintă o caracteristică centrală a teoriei psihoterapiei formulată de Bowlby. În cazul
unui copil sănătos are siguranţa că parintele este accesibil şi va răspunde când este
solicitat, el se simte destul de sigur pentru a explora. La ȋnceput aceste explorări sunt
limitate in spaţiu ȋnsa pe măsură ce copilul se ȋndreapta către vârsta adolescenţei,
incursiunile lui vor dura săptămâni sau luni, ȋnsa, cu toate acestea, o baza familială de
siguranţa rămâne indispensabilă pentru funcţionarea optimă şi pentru sănătatea lui
mentală.

5
1.2 Tipurile de ataşament; Contribuţia lui Mary Ainsworth

Teoria ataşamentului acordă o deosebită importanţă rolului parinţilor asupra

dezvoltării copilului. Până ȋn ziua de azi , există numeroase dovezi care demonstrează
faptul ca tiparul de atasament pe care un individ il dezvolta inainte de maturitate (in
perioada de sugar, copilarie şi adolescenţa)-este profund influenţat de modul ȋn care
parinţii ( sau alte figuri parentale) l-au tratat pe copil. Aceste dovezi provin din mai multe
cercetări sistematice. Un exemplu important ȋl constituie studiile prospective asupra
dezvoltării socio-emoţionale ȋn perioada primilor cinci ani de viaţă, care au un grad de
concordanţă ridicat şi o considerabilă importanţă clinică. Acestea au fost iniţiate de Mary
Ainsworth(1985) şi dezvoltate ȋn Statele Unite, ȋn special de Main Kaplan şi
Cassidy(1985) şi de Sroufe (1983,1985), iar ȋn Germania de Grosmann şi Schwan(1986).
În anul 1969, cercetătoarea Mary Ainsworth, cunoscută pentru colaborarea sa cu
Bowlby ȋn lucrarea “Child Care and the Birth of Love “(1965)-a elaborat o metodă
experimentală, numită “Situaţia neobisnuită”( engl. Strange Situation) cu scopul de a
cerceta atât comportamentul de ataşament al copilului cât şi cel de explorare.(modul ȋn
care copilul reacţionează la vederea unei persoane străine.Copiii testaţi aveau vârste
cuprinse ȋntre 11 şi 18 luni.
Experimentul s-a desfaşurat ȋn laborator şi a avut opt etape:
1. Mama şi copilul intră ȋn laborator.
2. Mama şi copilul sunt singuri iar copilul este lăsat să se joace cu jucăriile puse
pe jos.
3. Străinul intra ȋn cameră, conversează cu mama, după care ȋncearca să
interacţioneze cu copilul( ȋi oferă jucării, ȋi vorbeşte).Mama paraseşte discret
ȋncaperea.
4. Episodul separării: Străinul ȋsi adaptează comportamentul ȋn funcţie de cel al
copilului.
5. Primul episod al reuniunii: Mama se ȋntoarce.
6. Copilul este lăsat singur
7. Străinul intră sşi, din nou, ȋsi adaptează comportamentul ȋn functţe de
comportamentul copilului.
8. Intră mama.
În urma experimentului, Ainsworth a depistat patru tipuri de ataşament:
Tip-B- Ataşamentul sigur. Acest tipar de ataşament este caracterizat de siguranţă; ȋn
acest caz "individul are incredere ca parintele lui (sau figura parentala) va fi disponibil,
responsiv si ii va oferi ajutor daca se va confrunta cu situatii potrivnice sau
infricosatoare"(Bowlby .J-O baza de siguranta)Având aceasta garanţie, vor putea explora
fără teamă mediul ȋnconjurător.
Comportamentul ȋn timpul experimentului: Aceştia ȋsi manifestă emoţiile, sunt scurt timp
iritaţi iar uneori plâng dacă persoana de referinţa(mama) părăseşte ȋncăperea. Pot fi
consolaţi parţial de către persoana străina ȋnsa au ȋncredere ca persoana de referinţă nu ȋi
va părăsi; se bucură la reȋntoarcerea persoanei de referinţă, aleargă ȋn ȋntâmpinarea
acesteia. Pentru atașamentul sigur, termenul larg acceptat este de tip-B. Copii atașați
sigur au o mare încredere în disponibilitatea persoanei de referință. Acest lucru se
datorează sensibilității de care adultul dă dovadă în relația lui cu copilul. Sensibilitatea
6
mamei se manifestă prin percepția promptă a semnalelor copilului si interpretarea corectă
a lor precum și prin reacția potrivită la aceste semnale, o reacție care să nu provoace
frustrări copilului. [7] Karl Heinz Brisch (1999): Bindungsstörungen: Von der
Bindungstheorie zur Therapie. Stuttgart, Klett-Cotta

Tip A- Nesigur-evitant. “In acest caz, individul nu are ȋncredere că dacă va căuta
protecţie, I se va răspunde şi va fi ajutat; din contră, el se aşteaptă să fie refuzat
categoric.”( Bowlby,J)Viaţa sa ca adult va fi influenţată de acest lucru; va ȋncerca să
devină independent din punct de vedere emoţional, astfel ȋncât să se asigure că nu va avea
niciodată nevoie de ajutorul/protecţia altei persoane-riscând ca mai târziu să fie
diagnosticat ca având o personalitate narcisica (Winnicott 1960). Acest tipar reprezintă
rezultatul faptului că mama individului l-a respins , ȋn mod constant, atunci când el
solicita alinare sau protecţie. Cazurile cele mai grave de indivizi care prezintă un astfel de
tipar de ataşament reprezintă rezultate ale respingerilor repetate.
Comportamentul in timpul experimentului: Reacționează cu nepăsare la despărțirea de
mamă; se joacă foarte des singuri; nu reacţionează la întoarcerea persoanei de referință
sau o refuză prin ignoranță. Copii arată o pseudodependență față de persoana de referință.
Aceștia ies în evidență prin evitarea contactului, iar pentru a compensa stresul ivit se
concentrează pe jocul obiectelor la îndemână. Copii cu atașament de tip A reacționează
aparent indiferenți, când persoana apropiată părăsește încăperea. Aceștia se joacă,
explorează în continuare ce se află în jurul lor fără a părea înfricoșați sau supărați de
plecarea persoanei de referință. O privire mai atentă asupra reacțiilor fiziologice a
copilului în timpul acestei situații a dus la concluzia că secreția de cortizon din salivă în
momentul când mama părăsește încăperea crește mai mult decât la copii atașați sigur care
își manifestă clar supărarea. Acest fapt denotă stresul prin care copii atașati nesigur-
evitant trec. S-a constatat și creșterea pulsului. La revenira mamei, copilul o ignoră.
Acesta caută mai degrabă apropierea persoanei necunoscute, evitând persoana de
referință.

Tip C-Atașamentul nesigur-ambivalent.

Comportamentul in timpul experimentului-La despărțirea de mamă aceștia sunt
dezorientați, aleargă spre uşă și o lovesc, iar strainul nu reușește să ȋi aline. Ceea ce se
ȋntamplă la ȋntoarcerea mamei, reprezintă caracteristica esenţială acestui tip de ataşament
observat de către Ainsworth. Comportamentul copilului la ȋntoarcerea mamei este
ambivalent; ȋn sensul că aceştia caută contactul cu persoana de referinţa dar o şi resping
agresiv. De asemenea , anxietatea este un termen-cheie pentru ataşamentul nesigur-
ambivalent: anxietatea se instalează încă înainte ca mama să părăsească încăperea.
Întrucât “situația neobișnuită” îi înspăimântă, copii își manifestă comportamentul atașant
de la bun început. Aceștia îsi adaptează astfel comportamentul, celui al persoanei de
referință care este imprevizibilă, greu de înțeles și în care copilul nu are încredere.
Schimbul continuu între afecțiune și respingere determină copilul să se manifeste în
permanență atașat. Acesta nu poate aprecia comportamentul și reacția persoanei apropiate
într-o situație dată. De aceea el este preocupat în permanență să ghicească în ce stare se
află persoana de încredere, care sunt voința și dorințele acesteia, pentru a se putea adapta
în mod corespunzător. Acest lucru duce la o limitare a curiozității și a comportamentului
explorator al copilului, care nu se mai poate concentra pe explorarea mediului
înconjurător. Copii din această grupă nu pot dezvolta o atitudine pozitivă pentru că
persoana de referință adesea nu este disponibilă - nici atunci când este în apropiere. Ei nu
7
au încredere că persoana de referinta se va ȋntoarce, sau ca experimental se va termina cu
bine, astfel ȋncat aceştia devin temători. Datorită acestei incertitudini, individul este
predispus la anxietatea de separare. Acest tipar este susţinut, aşa cum arată rezultatele
studiilor clinice, de separări repetate şi de ameninţari cu abandonul folosite ca mijloc de
control.

Tipul D-Ataşamentul dezorganizat/dezorientat.

Pe parcursul procedurii de evaluare,, Situaţia străină”, anumiţi copii au avut
comportamente dezorganizate/dezorientate ȋn starile de tensiune.
Copii din această categorie au manifestări neașteptate greu de categorisit cum ar fi de
exemplu diverse stereotipuri sau mișcari incomplete sau întrerupte. Cei atașati
dezorganizat se sperie adesea la reapariția după scurt timp a persoanei de referință și
manifestă o serie de strategii cum ar fi comportamente nesigure și evitante sau nesigure și
de împotrivire. Unii dintre copii din această grupă țipă după despărțirea de persoana de
referință dar se îndepărtează singuri dacă persoana respectivă se întoarce și încearcă să se
apropie și să mențină contactul. Alții reacționează înțepenind brusc pentru căteva secunde
cu o expresie a feței foarte afectată, sau se rotesc în cerc, sau se aruncă pe jos cănd se
adresează persoanei apropiate. Unii reacționează temător pe tot parcursul „Situației
necunoscute“ cu expresii ale feței pline de anxietate, umeri ridicați sau paralizia tuturor
mișcărilor. Teoria atașamentului pornește de la premiza că orice copil trebuie să
stabilească o relație de atașament față de o anumită persoană. Comportamentul aferent
atașamentului este activat de îndată ce copilul simte nevoia de ocrotire sau sprijin, sau
dacă persoana de referință se află în apropiere. Copilul nu poate aplica o strategie de
atașare coerentă pentru a primi apărare și consolare: deoarece persoana de referință -
omul care ar trebui să ofere protecție- este și cel care reprezintă amenințare, copilul este
forțat intr-o așa numită situatie dublu atașată ( ''Double Bind-Situation'') din care nu
mai găsește ieșire. Acestea sunt cu precadere cazurile copiilor care au fost neglijaţi sau
abuzaţi fizic de către parinte( Crittenden ,1985).

8
1.3Influenţa mediului familial asupra tiparului de ataşament al individului.

Dovezile tot mai numeroase privind relatia dintre calitatea grijii parinteşti faţa de copil, ȋn
primii ani de viaţă ai acestuia, şi sănătatea lui mintală, dovezi ce arată importanţa vitală,
nemijlocită a acestei legături, constituie una dintre cele mai semnificative progrese făcute
ȋn psihiatrie, ȋn ultimul sfert de secol”( Jhon Bowlby,Maternal care and mental health ,
1952, cap 1 ,,some origins of mental ill-health”pg 11)

În prezent există din ce ȋn ce mai multe dovezi remarcabile privind faptul că tiparul de
ataşament pe care un individ ȋl dezvoltă ȋnainte de maturitate este profund influenţat de
modul ȋn care parinţii sau alte figuri parentale l-au tratat.
Aceste dovezi provin din mai multe cercetări sistematice, cele mai eminente fiind studiile
prospective asupra dezvoltarii socio-emoţionale ȋn perioada primilor cinci ani de viaţă;
aceste studii au fost intreprinse de specialisti in domeniul psihologiei dezvoltarii care au,
de asemenea , o formare clinică: Mary Ainsworth (Ainsworth,Blehar, Waters si Wall,
1978; Ainsworth, 1985), Main( Main , Cassidy si Kaplan, 1985), Sroufe (1983,1985),
Grossmann (Grossmann si Schwan, 1986).
Mai multe dovezi in privinţa influenţei modului ȋn care parintele ȋşi tratează copilul
asupra tiparului de ataşament al acestuia, provin dintr-un studiu (M atas, Arend şi
Sroufe,1978)care a avut la baza observaţii detaliate asupra modului ȋn care diferite mame
ȋşi tratează copiii pe parcursul unei situaţii experimentale, realizate atunci când copiii
aveau vârsta de doi ani si jumătate.În cadrul acestui studiu, unui copil i se trasează o
sarcină minoră, ȋnsă cu grad ȋnalt de dificultate, pentru soluţionarea căreia el are nevoie
de puţin ajutor, iar mama lui este liberă să interacţioneze cu el. S-a descoperit că ,ȋn
aceasta situaţie, modul ȋn care ea ȋl tratează se află ȋn strânsă corelaţie cu tiparul de
ataşament pe care copilul ȋl prezenta faţă de ea ȋn urmă cu 18 luni. Astfel, se observă
faptul că mama unui copil care a fost anterior evaluat ca prezentând un tipar de ataşament
caracterizat de siguranţă este sensibilă şi preocupată de activitatea lui şi reacţionează la
reuşitele şi dificultaţile lui ȋntr-un mod care ȋl sprijină şi ȋl ȋncurajează.
Pe de altă parte, se observă faptul că mama unui copil care a fost anterior evaluat ca
reprezentând un tipar de ataşament caracterizat de nesiguranţa este mai puţin preocupată
de el şi mai putin responsivă. În unele cazuri reacţiile ei sunt inoportune şi inutile; ȋn alte
cazuri ea nu sesizează ce face copilul sau cum se simte;ȋn alte cazuri ea poate să
descurajeze sau să respingă ȋn mod explicit ȋncercarile copilului de a cere ajutor şi
ȋncurajare.
Un alt aspect important ȋl constituie aspectele care ȋl determină pe părinte să adopte
stilul respectiv. Spre exemplu, ȋn cazul mamei( vom avea ca exemplu in principiu mama,
nu tatăl , deoarece majoritatea cercetarilor au investigat relaţia dintre mama şi copil), o
influenţa majoră asupra stilului de ȋngrijire al mamei este reprezentat de gradul de
susţinere emoţională (sau lipsa acesteia) de care ea beneficiază ȋn acel moment.

9
O altă influenţa este reprezntată de forma de ȋngrijire de care ea ȋnsaşi a dispus ȋn
copilărie. Din acest motiv ideea că parinţii trebuie blamaţi dispare şi este ȋnlocuită de o
abordare terapeutică.
Femeile ale caror copilarii au fost perturbate tind să se implice mai puţin ȋn interacţiunea
cu bebeluşii lor, in comparaţie cu mamele care au avut copilarii mai fericite. Acest lucru
a fost observat ȋn cadrul unui studiu intreprins la Londra de Wolkind, Hall si Pawlby
(1977)Aceste observaţii care au fost intreprinsa de un etolog, s-au ȋntins pe o perioada
suficient de lunga pentru a ȋnregistrat 50 de minute din starea de veghe a bebeluşului,
excluzând timpul necesar hrănirii lui; acest lucru presupunea de obicei ca observatorul să
stea acolo toată dimineaţa. Nu numai că mamele provenind dintr-o familie dezorganizata
petreceau ȋn medie de doua ori mai mult timp ȋn afara câmpului vizual al bebeluşilor lor,
dar chiar şi atunci când mama era ȋmpreuna cu copilul ei, era dispusă să petreaca mai
puţin timp ţinandu-l ȋn braţe, mai puţin timp privindu-l şi chiar vorbindu-i.
O caracteristică ce derivă dintr-un studiu ȋntreprins de DeLozier asupra mamelor
despre care se ştie că şi-au abuzat fizic copilul, se referă la numărul mare de astfel de
persoane care au trăit cu teama constantă de a fi părăsite de unul sau de ambii parinţi-şi
ca urmare de a fi trimise ȋn grija unei asistente maternale sau ȋntr-o institutie- şi care, de
asemenea, au fost ameninţate frecvent cu bătai violente sau chiar mai mult. Nu este
surprinzător faptul că aceste fete au crescut devenind permanent anxioase că soţul sau
prietenul le va părasi şi privind violenţa fizică ca fiind o parte fireasca a existenţei,
aşteptându-se puţin sau chiar deloc la iubire si sprijin din partea vreunei persoane.
Tiparul de ataşament se poate modifica ȋn timp, poate trece de la nesiguranţa la
siguranţa ȋnsă acest lucru se poate realiza prin formarea unor relaţii caracterizate de
siguranţă. Tocmai pentru ca majoritatea persoanelor care au trait ȋntr-un mediu abuziv,
consideră că abuzul este singura realitate, nu au cum să conştientizeze-trăind ȋn
continuare ȋntr-un mediu abuziv, că există şi altfel de medii, altfel de relaţii.

10
PARTEA APLICATIVĂ

Cercetare despre influenţa mediului familial asupra tipului de ataşament insecurizant la

adulţi. Cercetare calitativă.

1.4 Scopul si obiectivele cercetării.

Scopul cercetării a fost acela de a demonstra importanța legăturii dintre copil și persoana
de referință ; felul în care această primă legătură va influența viitoarele relații
semnificante ale individului și dezvoltarea personalității sale.
După cum am putut vedea în partea teoretică, literatura de specialitate a subliniat
importanța legăturii afective dintre copil și persoana de referință ( aceste studii bazându-
se în mod principal pe legatura dintre mamă și copil)- legatură a carei calitate, nu durata
în timp, va influența maturizarea, structurarea și dezvoltarea personalității copilului și
relațiile sale viitoare.

Obiectivele pe care le-am urmarit, au fost:

a) Identificarea unor instrumente psihologice valide, prin care să analizez tiparul de
atașament și particularitățile acestuia.
b) Administrarea instrumentelor grupului format din patru subiecți/adulți, care se
află la momentul actual într-o relație de cuplu; Aplicarea interviului și
înregistrarea datelor.
c) Calcularea rezultatelor instrumentelor; analiza și interpretarea conținutului
interviului.

1.5 Ipotezele cercetării

Pornind de la observațiile din literatura de specialitate am presupus că:

1)Dacă atașamentul de tip insecurizant nu se schimbă pe parcursul creșterii copilului,

atunci acesta se va repeta în relațiile sale-inclusiv in cea de cuplu.
2) Dacă în familie , părinții au un atașament de tip insecurizamt, există o probabilitate
înaltă ca și copilul să preia același tip de atașament.
3) Dacă parinţii ȋi oferă copilului o bază de siguranţă de la care copilul să poată ieşi ȋn
lumea exterioară şi la care să se poată ȋntoarce, ştiind cu certitutine că va fi binevenit,
ȋngrijit fizic şi pishic, atunci acesta va avea un tip de ataşament sigur.
4) Dacă relația dintre părinte și copil este disfuncțională atunci ea va genera un ataşament
insecurizant.

11
1.6 METODOLOGIA DE INVESTIGAŢIE
Descrierea lotului de adulţi investigaţi

Ne-am propus ca lot de investigaţie un eşantion reprezentativ de patru adulţi cu vârste

cuprinse ȋntre 21-25 de ani, 2 femei si 2 barbati, cu studii medii şi superioare, de condiţie
socio-economică medie şi scăzută; dintre care doi formează un cuplu iar restul au de
asemenea o relaţie de cuplu ȋn momentul actual dar partenerul acestora nu face parte din
lucrarea de cercetare.

1.7 INSTRUMENTE DE INVESTIGAŢIE

 Test proiectiv de evaluare a informaţiei privitoare la ataşament la adult( Adult
Attachment Projective Picture System), adaptare după Carol George, Malcom
West, Odette Pettem, 1997.
 Adult Attachment Scale (AAS) Hazen & Shaver, 1987, scala masoara tipurile de
ataşament “securizant”, “anxios” si “evitant”.
 Interviul.

Interviul.

Scopul interviului a fost de a observa si analiza conţinuturile inconştiente ale subiecţilor,

manifestate prin limbaj/conţinutul discursului (omisiuni, generalizări, acte ratate;
fluenta); comunicare nonverbală s.m.d
Interviul a fost structurat ȋn două părti:
prima parte: a constat in aplicarea testului proiectiv
a doua parte– a durat ȋn jur de 40 de minute la fiecare individ ȋn parte - interviul fiind
semi-structurat. Acesta a constat ȋn solicitarea fiecarui subiect ȋn parte să spună primele
4 cuvinte care ȋi trec prin gând ȋn mod spontan, atunci când se gandeşte la mama lui
( iniţial s-a ȋnceput cu mama, după care s-a continuat cu tatăl, fraţii şi s-a ȋncheiat cu
partenerul de viaţă). După ce s-au spus cele 4 adjective/substantive, li s-a cerut să
găsească o amintire semnificativă pentru fiecare cuvânt.
A doua parte a interviului a constat ȋn aplicarea chestionarului.
Am considerat că rezultatele interviului au un grad mult mai ȋnalt de autenticitate
decât rezultatele chestionarului, ȋntrucat ȋn cazul chestionarului participanţii pot fi sub
influenţa mecanismelor de apărare, a propriei subiectivitaţi iar acesta apelează la
sinceritate si capacitate de autoanaliză. Chestionarul a fost de asemenea aplicat , pe lângă
interviu, pentru a face o comparaţie ȋntre rezultate şi a atinge anumite subiecte, care ȋn
interviu nu au putut fi abordate sau au fost omise.
După ce s-au spus cele 4 adjective/substantive, li s-a cerut să găsească o amintire
semnificativă pentru fiecare cuvânt.

Prima parte

Testul proiectiv de evaluare a informaţiei privitoare la ataşament la adult, (Adult

Attachment Projective-AAP), Carol George, Malcom West, Odette Pettem, 1997- este
12
un sistem de clasificare a ataşamentului la adult bazat pe analiza unor stimului proiectivi.
Subiecţii sunt clasificaţi ȋn patru clase: securizant, preocupat, detaşat si temător.
Acesta este alcatuit dintr-o serie de opt imagini : 4 infaţiseaza scene ȋn care apar două
persoane, menite să trezească reacţii la nivel inconştient care pot avea legătură cu
comportamentul de ataşament; iar 4 infaţişează scene cu un singur
.individ. Rezultatele testului proiectiv vor fi comparate cu cele din interviu, pentru o
interpretare cât mai apropriată de realitate.

Imaginea nr 1

Imaginea nr 2

13
14
Imaginea nr 3

15
Imaginea nr 4

16
Imaginea nr 5

17
Imaginea nr 6

18
Imaginea nr 7

19
Imaginea nr 8

20
1.7

1.7Studiu de caz nr. 1

Suiectul nr 1
Vârstă: 22 ani
Studii: medii, student ştiinţe umane.

Modelul familiei de origine: Mama- patern evitant, distantă, centrată pe propriile nevoi;
Tată- patern evitant, distant, aspru, punitiv, violent.

Tipul de ataşament :trecut şi prezent:

Atașamentul subiectului care a predominat din copilăria acestuia până în prezent este
relațional-evitant. După cum am aflat din rezultatele interviului, acest tip de atașament
provine din relația sa cu părinții, în mod special, din relația acestuia cu mama biologică.
Mama subiectului nu era responsivă la nevoile acestuia, de cele mai multe ori ignorându-
le. De asemenea,timpul petrecut cu mama era limitat- momente petrecute împreună au
existat însă mult mai tarziu ;acestea nu au fost îndeajuns de multe sau îndeajuns de
calitative, astfel încât să se creeze o legătură bazată pe încredere și sprijin.
Subiectul povestește în interviu cum de la vârsta de 10 ani, prefera să fie lăsat singur,
chiar și în momente de anxietate, teamă sau boală, deoarece simțea că prezența mamei și
a tatei , mai mult rănește decât să ocrotească-deoarece simțea că deși erau disponibili,
aceștia nu își doreau în mod autentic să ȋi fie alături. Până la vârsta de 13 ani, a avut o
formă de enurezie nocturnă-lucru care a putut avea ca principală cauză, relația distantă
dintre el și părinți.
Pe măsură ce a crescut, ideea de a nu mai depinde de părinți sau de orice persoană , în
genere, s-a accentuat și a încercat să ia măsuri în această privință. La vârsta de 16 ani,
s-a angajat temporar, pentru a dobândi, după cum spune acesta, independență financiară.
Acest aspect era important pentru subiect , întrucât acesta era la momentul actual singura
dependență care îl mai lega de părinți.
Atașamentul de tip evitant nu se regăsea numai în relația cu părinții ci și în cea cu
fratele său ( cu 10 ani mai mare decat sub nr1), de la care subiectul spune că și-ar fi dorit
să fie mult mai apropiat. Niciodată în cadrul familiei nu s-a discutat despre sentimente-
niciunul dintre părinți nu și-a exprimat iubirea prin cuvinte față de unul dintre copii. La
randul lor, nici aceștia nu au facut-o ȋn mediul familial sau în exteriorul lui.
21
 În prezent, datorită relației cu partenera actuală-care obișnuiște să-și exprime liber
emoțiile și sentimentele , subiectul consideră că s-a produs o schimbare- în sensul în care,
simte siguranță în relație, este convins ca partenera va răspunde și va fi prezentă în
momentele în care acesta are nevoie de sprijin. După cum am constatat în urma
interviului, această schimbare nu este fundamentală ci a avut în mod deosebit loc în aria
încrederii că persoana de referință va fi prezentă și va răspunde momentului său de
anxietate sau frustrare prin ocrotire-această ocrotire capată însă forma atingerii.
Subiectul, caută alinare prin mângâiere sau ȋmbrățișare ,însă nu comunică deschis ceea ce
simte în momentul respectiv.

Relațiile de cuplu de-a lungul timpului:

Subiectul, până în prezent a avut două relații semnificative:

 2007-2008 . Prima relație a subiectului s-a desfășurat în perioada liceului, când

acesta avea 17 ani. Conform descrierilor acestuia, relația stătea sub semnul
incertitudinii , el nu putea avea încredere în partenera sa , ale cărei gânduri erau
greu de descifrat și al carei comportament era deseori paradoxal(și imprevizibil)-
acest lucru consta în faptul că din punct de vedere verbal exprima un lucru opus
faţă de cel manifestat prin gestică, acţiuni etc. Partenera era deseori distantă
uneori chiar ignorându-l. Deseori partenera sa manifesta interes către alţi
bărbaţi- acesta fiind motivul pentru care relaţia s-a ȋncheiat.
 2010-2012(continua). În anul 2010 a ȋnceput cea de-a doua relaţie, cea actuală.
Aceasta este cu totul diferită faţă de prima. Partenera sa este mult mai implicată
ȋn relaţie, ȋn cadrul acesteia subiectul şi-a exprimat pentru prima oara
sentimentele de dragoste verbal. După un an de relaţie s-a produs ȋnsă o ruptură.
Subiectul hotărăşte să ȋncheie relaţia cu partenera, deoarece se simţea copleşit de
nevoile constante de sprijin, de reasigurare ale partenerei care, ȋn momentul
respectiv avea un episod depresiv. Despărţirea a avut loc printr-un apel telefonic.
Subiectul explică faptul că “ȋşi dorea să fugă cât mai repede”.
La doar două săptamâni după despărţire, acesta regretă decizia luată, descriind
cele două săptămâni ca fiind “ cea mai ȋngrozitoare experienţă din viaţa mea”-
acest fapt se datora sentimentului său de gol interior şi de singurătate. După cum
afirmă şi ȋn prezent, partenera este singura persoană căruia ȋi pasă de el şi care ȋl
iubeşte-iar ideea de a se reȋntoarce la o viaţă ȋn care nu este iubit, o viaţa solitară-
era principalul motiv pentru care decizia acestuia a fost schimbată. Dupa reluarea
relaţiei, subiectul afirmă că ambii au schimbat ceva pentru binele relaţiei- acesta
nu mai este speriat sau copleşit de nevoile de suport ale partenerei iar partenera a
căpătat mai mult autocontrol, autonomie,ȋn ceea ce priveşte modul ȋn care face
singură față momentelor sale de anxietate cu ajutorul psihoterapiei. Este foarte
important de precizat că mama subiectului a avut de asemenea un episod depresiv
şi accese de furie care ȋl speriau. În acele momente apărea ca şi ȋn relaţia cu
partenera, nevoia imperativă de a fugi.

22
1.7.1 Rezultatele testului proiectiv

Testul proiectiv confirmă felul în care acesta a resimțit distanța impusă de mamă.
Subiectul a avut o reacție puternică la imaginea nr 8 care înfățișează scena mamei cu
copilul său. Înainte să dea un răspuns a râs preț de câteva clipe după care a explicat că
poza reprezintă un copil care are nevoie de mama lui iar aceasta în mod deliberat nu își
dorește să-l ajute. De asemenea aceeaşi reacţie a avut-o la imaginea nr 5 , a izbucnit ȋn
râs când a văzut-o, după care a redevint serios şi a spus că îi inspiră singurătate. În urma
interviului am aflat că subiectul atunci când era mic, îsi petrecea majoritatea timpului
singur iar starea însoţită de această relatare era de o tristețe foarte apăsătoare; cel mai
probabil s-a regăsit ȋn imagine însă fiind începutul interviului a încercat sa nu-și
manifeste emoțiile. Cu siguranță râsul este un mecanism de apărare.
O altă imagine importantă este imaginea nr 2- subiectul explică faptul că aceea este o
scenă a unei despărţiri în care femeia pleacă însă nu simte nimic negativ în legătură cu
acest lucru pentru că este obișnuit ca oamenii să plece din viața lui.
Majoritatea imaginilor ȋn care apar două personaje sunt interpretate ca fiind negative,
mereu este vorba despre o neînţelegere ȋntre cele două sau o răceală a relației.

1.7.2Rezultatele interviului:

Un aspect foarte important când vine vorba despre subiectul nr 1 este faptul că fiecare
membru al familiei sale are un tip de ataşament relaţional-evitant (mamă, tată, frate).
Deseori în cadrul interviului subiectul avea tendința de a vorbi despre aspecte
particulare , dând exemple generale și impersonale ; de foarte multe ori răspunsurile sale
erau ambigue . De asmenea informaţia pe care o comunica conținea foarte puține cuvinte
cu pauze lungi între ele- toate aceste lucruri nu semnifică numai faptul că nu se simte
confortabil să-și exprime emoțiile ci și faptul că de foarte puține ori a facut acest lucru.

Cuvinte atribuite mamei

 Neîncredere
 Singurătate
 Prietenie
 Înţelegere

Cuvinte atribuite tatălui

 Tristețe
 Nesimțire
 Ipocrizie
 Prostie

23
 Cuvinte atribuite fratelui
 Meschin
 Nedrept
 Supărare

Cuvinte atribuite partenerei

 Siguranţă
 Iubire
 Nesigură
 Posesivă
În cazul mamei întâlnim doua cuvinte care exprimă ceea ce subiectul a simțit de-a
lungul timpului(neîncredere și singurătate )și alte două care reprezintă ceea ce el crede că
mama a simțit ȋn câteva ocazii pentru el. Din discursul lui se poate ușor sesiza regretul că
nu a fost mai apropriat de mama lui. Se blamează pentru distanța pe care mama a adoptat-
o față de el, considerând că pe măsură ce a crescut ar fi trebuit să încerce să o ajute mai
mult în ceea ce privește conflictele acesteia cu soțul. Pe măsură ce a crescut, mama
acestuia a încercat să-și implice copiii în relația sa cu soțul care se înrăutățea cu fiecare
zi, rugându-i să îi ia apărarea în fața acestuia. Tatăl la rândul său a întreprins eforturi
pentru a-i atrage pe copiii de partea lui. Subiectul a încercat sa nu fie de partea niciunuia
iar această poziție pasivă față de conflict a facut-o pe mamă să creadă că subiectul este de
fapt împotriva ei- motiv pentru care adesea îl critica și îi face reproșuri.
Relația cu tatăl este la fel de dificilă ca și relația cu mama ,însă spre deosebire de
mamă, subiectul nu își dorește să fie apropriat de el. Pentru tată a ales cuvântul tristețe
deoarece subiectul consideră că întotdeauna tatăl a fost mult mai apropiat de persoanele
din cadrul bisericii pe care o frecventează ,decât de familia sa.Restul cuvintelor au
legatură tot cu acest lucru.
Sentimentul general care stă la baza relațiilor cu membrii familiei este acela că el nu
are importanță, că „nu există pentru nimeni”. Mama era prea ocupată să se lupte cu tatăl,
tatăl era mult prea ocupat să aibă grijă de membrii bisericii iar fratele era de mic plecat
de acasă, petrecând tot timpul cu prietenii săi. Acest lucru nu se întâmplă în schimb în
relația de cuplu, de aceea primele două cuvinte alese pentru a-și descrie partenera au
fost: siguranță și iubire. Relația de cuplu îi oferă siguranța că este iubit, că este cea mai
importantă persoană- fapt care îl speria la început însă cu timpul a dispărut.
Principala problemă care există în relația de cuplu este faptul că subiectul nu este obișnuit
să ofere sprijin – nu știe ce anume să spună ca să-și liniștească partenera și are tendința să
se retragă în sine când există un conflict.
Cuvântul posesiv are o legătură foarte mare cu tipul său de atașament. Acesta cuvânt
nu descrie partenera ci mai de grabă faptul că se simte copleșit și controlat de ea (nevoia
ei de apropriere). Deși de multe ori în cadrul interviului a precizat că partenera nu are
nevoie de el des, nevoia ei de-al avea alături îl sperie tocmai pentru că tendița evitantului
este de a fugi de celălalt, nu de a veni spre celălalt, iar modul în care nevoia de apropriere
este privit ca fiind nevoia partenerei de a-l controla, de a-l priva de libertate, este des
întâlnită la evitanți, mai ales în cuplurile evitant-nesigur. (exemplu cuplul din studiile de
caz 3 și 4)

24
1.8 Studiu de caz. Nr 2

Vârstă: 21 de ani
Studenta stiinte umane
Sex:feminin

Modelul familiei de origine: Mamă-patern evitant, critică, aspră, distantă, centrata pe

propriil nevoi; Tata-atasament sigur, atent la nevoile celorlalti.

Tipul de ataşament trecut şi prezent : Ataşamentul subiectului 2 este nesigur-

ambivalent (caracterizat de anxietate), după cum s-a putut vedea ȋn cadrul interviului şi al
testului proiectiv.Subiectul este foarte temător ȋn privinţa relaţiilor semnificative din
viaţa lui, având nevoie de foarte multe validări şi reasigurări că este iubit. De asemenea
se gândeşte deseori la posibilitatea ca el să fie abandonat de către partener sau de către
prietenii apropriaţi. Este hipervigilent şi bănuitor ȋn privinţa limbajului corporal al
celorlalţi, deseori interpretează tăcerea celorlalţi ca pe o distanţă faţă de ea sau o retragere
a dragostei.

Relaţiile de cuplu de-a lungul timpului:

Prima relaţie semnificativă pentru subiect a fost şi cea ȋn care ataşamentul său a fost
caracterizat de anxietate.
 2007-2009. Prima relaţie s-a desfăşurat ȋn perioada liceului, ȋn perioada de
adolescenţă a subiectului. Partenerul său era de aceeaşi vârstă ȋnsă acesta
abandonase studiile pentru a lucra. Subiectul povestește că sentimentele sale de
iubire erau de o intensitate copleşitoare, dorind ȋn permanenţă să ȋl aibă alături.
Acesta simţea adesea că sentimentele partenerului nu sunt la fel de puternice ca si
ale sale , chiar mai mult decât atât, sentimentele intense pe care aceasta le simţea,
ȋl speriau pe partener. Acesta nu putea face faţă conflictelor, ȋn special când
25
 subiectul ȋşi manifesta emoţiile prin plâns. Plânsul subiectului ȋl ȋnfuria şi ȋl
considera ca fiind o exagerare; de cele mai multe ori acesta abandona discuţia,
plecând sau ignorând manifestările partenerei. La sfârşitul primului an de relaţie,
subiectul a insistat ca partenerul să-şi continue studiile şi a ȋncercat să modifice
anumite obieceiuri ale partenerului, căreia i se păreau inacceptabile, controlând la
ȋnceput cantitatea de alcool pe care acesta o consuma , ca mai ȋncolo să ȋi interzică
să mai consume. Subiectul spune că intenţia sa nu era de a controla ci de a-l ajuta
pe partener “să devină o persoană mai bună”.
În 2009, la scurt timp după aniversarea subiectul, partenerul a pus capăt
relaţiei. Cu ocazia aniversării , aşa cum partenerul ȋi promisese, trebuia să ȋi dăruiască
un inel de logodna. Acest lucru nu s-a mai ȋntâmplat, declanşând după sine o serie de
conflicte, ȋn cadrul carora partenerul i-a mărturisit că doreşte să ȋncheie relaţia
deoarece simte că nu mai are libertate şi că tot ceea ce vine din partea subiectului
este o formă de control.
 Relaţia actuală a subiectului a ȋnceput ȋn 2011. Relaţia aceasta diferă de
prima prin faptul că subiectul nu simte dragoste pentru partener dar
continuă să rămână ȋn relaţie pentru că spre deosebire de primul său
partener, acesta are sentimente puternice pentru el şi ȋi crează un sentiment
de siguranţă. Această alegere este ȋnsă şi motivată de teama subiectului de
singurătate care s-a accentuat după moartea tatălui său, la sfarşitul anului
2011.
Rezultatele testului proiectiv:
Spre deosebire de ceilalți participanți, subiectul nr 2 a folosit foarte puține cuvinte pentru
a descrie imaginile și a trecut cu rapiditate de la o imagine la alta neimplicându-se în
proces. Au existat două reacții puternice la imaginile 5 și 6. Este de la sine înțeles că
imaginea nr 5 a fost asociată cu moartea tatălui iar imaginea 6 cu durerea produsă de
piederea unei persoane importante. După cum am aflat din interviu, subiectul este foarte
anxios când vine vorba de singurătate, de a fi respinsă.

Rezultatele interviului
În cadrul interviului tendința subiectului de a oferi răspunsuri vagi s-a diminuat. Un lucru
foarte important legat de partternul nesigur-ambivalent, care se regășeste în cazul
subiectului este teama crescută de abandon. Cu o zi înaintea interviului, subiectul a avut
un vis foarte relevant în acest sens, pe care mi l-a povestit întrucât era foarte mirată de
faptul că s-a trezit din vis plângând in hohote. Subiectul a visat că una dintre vecinele ei,
o femeie căsătorită , cu care are o relație de prietenie , a ținut o petrecere la domiciliu la
care nu a fost invitată. Ideea excluderii, a respingerii are un efect devastator asupra
subiectului care își dorește să fie prezent in viața persoanelor semnificative în orice
moment.
Cuvinte atribuite mamei
 Ceartă
 Iubire
 Grijă ( grijă pentru animalele de casă, nu pentru subiect)

Cuvinte atribuite tatălui

26
  Iubire
 Înțelegere
 Afecțiune

Cuvinte atribuite partenerului

 Încăpățânat
 Orgolios
 Iubitor

Felul în care mama îl tratează pe subiect are legătură cu dorința arzătoare a acestuia de
a fi important în viața celorlalți sau cel mai important în viața partenerului.
Prin intermediul interviului aflăm că relația cu mamă este dominată de conflict. Mama
este întotdeauna nemulțumită de subiect. Dacă subiectul a realizat ceva, mama nu felicită
ci aprobă ceea ce a facut după care îi amintește de ceea ce nu a făcut. Această stare de
conflict este atât de accentuată în momentul de față și datorită decesului tatălui căci
acesta era cel care susținea familia . Prezența lui aducea echilibru. După moartea acestuia,
motivația subiectului de a-și continua studiile a scăzut și de un an de la moarte subiectul
stă acasă, împreuna cu mama (pensionară, bolnavă de diabet). Sarcina de cap al familiei
i-a revenit subiectului, rol care îl copleșește. Mama este speriată de impasul în care
subiectul se află încearcă prin reproșuri și amenințări să-l mobilizeze . Din interviu aflăm
că în copilărie mama mereu plecată din cauza serviciului. Majoritatea timpului și l-a
petrecut cu tatăl, despre care aflăm că era mereu prezent și dispus să o ajute. Dacă exista
o problemă, el era prima persoana la care se ducea. Mama în schimb se ocupa de educația
ei- se asigura că știe lecțiile la perfecție și era foarte severă când venea vorba de
rezultatele la învățătură. Există o discrepanță foarte mare cand vine vorba de felul în care
fiecare părinte în parte și-a tratat copilul. De aici putem întelege dificultatea subiectului
de a se mobiliza în a termina studiile căci sprijinul necondiționat pe care îl primea de la
tată, nu poate fi găsit în relația cu mama. Această prezență necondiționată , sprijin și
dragoste se regăsesc în relația de cuplu. Partenerul îi oferă aceste lucruri, din acest motiv
subiectul continua relația, în ciuda faptului că nu simte dragoste pentru partener. Este
foarte important să existe în continuare în orice formă posibilă, siguranța din relația cu
tatăl.

27
1.9
Studiu de caz Nr 3
Varsta :25 de ani
Studii :generale.
Se află ȋntr-o relaţie de cuplu cu subiectul nr 4

Tipul de ataşament trecut şi prezent: Tipul de ataşament al subiectului este relaţional-

evitant. Acesta s-a menţinut de-a lungul timpului, până în ziua de azi. Mediul familial în
care acesta a crescut avea această caracteristică a reprimării emoțiilor. Subiectul are un
discurs care corespunde cu un tip de atașament al adultului evitant, nu exprimă afecte
decât rareori, evită să dezvăluie amintiri legate de copilaria sa- aducând ca argument
uitarea.

Modelul familiei de origine: Mamă-patern evitant, casnică- a fost responsabilă pentru

creșterea copiilor ; Tatăl-patern evitant, aspru, distant, violent. Niciunul nu lucrează în
prezent, dnul C intreține familia.

Relațiile de cuplu de-a lungul timpului: Subiectul nu a avut pâna la vârsta de 24 de ani,
relații de lungă durată, a comunicat virtual, constant pe operioade îndelungate de timp cu
câteva femei, de obicei acestea aveau reședința în alte oraşe din țară- de aici se poate
vedea tendința subiectului de a alege relațiile în care putea avea o distanță concretă față
de cealaltă persoană- acest lucru putea să îl facă să simtă că are control asupra relației.
 În anul 2011 a început prima sa relație de cuplu, cea actuală , cu subiectul nr 4
care are un atașament nesigur preocupat. De la bun ȋnceput au existat probleme
ȋn relație. Problema cea mai importantă a constituit-o faptul că subiectul simțea
nevoia unei distanțe față de parteneră- în sensul în care, aceasta simțea nevoia să
ȋşi petreacă mult mai mult timp cu el decât acesta își dorea. Până în acel moment,
subiectul alegea ce anume să facă în zilele în care nu lucre,zile pe care și le
petrecea alături de prietenii săi. În momentul în care relația a început, majoritatea
timpului liber al subiectului era alocat relației. Acestuia i-a fost dificil să facă față
conflictelor din cuplu, pentru că până atunci nu obișnuia să-și împărtășească
sentimentele cu altă persoană sau să fie pus în situația de a asista la răbufnirea
emoțiilor altcuiva.
Răbufnire pe care acesta o privea și încă o privește ca pe o dramatizare şi
exagerare a situației, dar în mod special ca pe o modalitate de a-l manipula. În
momentele de neînțelegere acesta se retrage în el însuși, nu comunică și își
gestionează singur supărarea. În schimb, partenera nu tolerează retragerea
acestuia, pe care o interpretează ca fiind un abandon și caută în acele momente
reasigurări din partea lui. Din cauza acestor două modalități diferite de a
28
gestiona conflictul-unul care presupune apropriere și altul care presupune
distanță, cuplul a traversat o perioadă foarte ȋncărcată în care niciunul nu era
dispus să renunțe sau să adapteze propria reacție la conflict astfel încât aceasta să
nu capete amploare.
O altă problemă majoră ȋn relația de cuplu pe care subiectul a identificat-o în
cadrul interviului este lipsa atracției sexuale față de parteneră. Această lipsă a
atracției sexuale, precum și faptul că subiectul se simțea lipsit de libertate și
copleșit de dorinţa de apropriere a partenerei, au fost principalele cauze a
infidelității subiectului.
Acest episod a durat 2 luni , de această femeie se simțea atras sexual-acesta fiind
principalul motiv pentru care a ales să își înșele partenera. Acest lucru precum și
o sarcină nedorită a partenerei au dus la despărțirea lor temporară.Subiectul era
de părere că sarcina partenerei fusese planificată de către aceasta pentru a-l ţine
legat de ea pentru totdeauna. Datorită situației financiare foarte precare și a
încheierii subite a relației , partenera decide să facă avort, rugându-l pe subiect să
o ajute financiar in legătură cu această hotărâre. Deși era conștient că trebuie să o
sprijine financiar deoarece sarcina era avansată și avortul trebuia făcut urgent,
acesta pleacă neanunțat din oraș pentru câteva săptămâni,respingând orice
încercare a partenerei sale de a-l contacta. Subiectul își justifică alegerea
spunând că se simțea copleșit de perspectiva sarcinii și a acuzelor subiectului nr 4
având nevoia să fugă, să se îndepărteze de parteneră și de situație.
În prezent relația continuă însă aceasta se îndreaptă către un sfârșit, conform
spuselor subiectului în cadrul interviului, deoarece nu există atracţie sexuală și își
doreşte să aibă libertatea pe care o avea ȋnainte de relație.

1.9.1Rezultatele testului proiectiv:

Reacțiile pe care subiectul le-a avut la anumite imagini sunt foarte relevante
pentru tipul de ataşament evitant. Spre exemplu, imaginea nr 5 simboliza pentru
el, nevoia de singurătate, de “a fi lăsat în pace” care pentru el nu avea o conotație
negativă. Această idee s-a repetat în imaginea nr 7, unde copilul vroia sa pună o
distanță între el și cealaltă persoană( o persoană ipotetică deoarece nu apare în
imagine). Ceilalți 3 participanți au avut reacții negative în privința acestor două
imagini- la imaginea numarul 5 toți au considerat că persoana suferă intens, nu că
are nevoie de un timp pentru ea însăși. Consider ca repetiția unei nevoi de
distanţă este semnificativă pentru pentru acest tip de atașament, idee care îl
diferenţiază de subiecţii nr 2 şi 4 care au tipul de atașament nesigur ambivalent și
care au legat aceste imagini de o singurătate impusă de un factor extern, nu aleasă
sau căutată.
După cum am aflat din interviu, parinții subiectului nu au fost prezenți
întotdeauna atunci când acesta, copil fiind avea nevoie de ajutor. Tot în cadrul
interviului, am putut observa faptul că subiectul își idealizează părinții și
metodele lor de educație-particularitate a pattern-ului evitant.
Reacția acestuia la Imaginea nr 8 întărește această informație. După cum se
poate vedea, imaginea nr 8 înfățișează o scenă între două personaje, care pentru
29
 toți participanții reprezintă o mama si copilul său. Subiectul explică astfel
imaginea : Copilul este bolnav iar mama sa pare a fi echilibrată și nu îi oferă
ajutorul de care copilul are nevoie, tocmai pentru a-l învăța o lecție”. Acest lucru
poate fi legat de idealizarea parinţiilor săi, prin faptul că găsește o justificare, o
explicație pozitivă pentru distanța și lipsa de sprijin a mamei sale.
Imaginea nr 6 a fost interpretată de el ca fiind o scenă în care băiatul își
amintește un moment în care a fost foarte bolnav, femeia de lângă el fiind o
asistentă. Acest lucru poate fi legat din nou de faptul că acesta în momentele în
care a fost bolnav sau a avut nevoie de ajutor , a înfruntat singur situația.
Majoritatea au considerat că în imaginea nr 6, alături de băiat se afla bunica sa,
care îl consolează ;aici avem din nou o scenă în care un copil ipotetic are nevoie
de ajutor iar figura părintească lipsește sau stă la distanță.

1.9.2Rezultatele interviului: Discursul subiectului este caracteristic tiparului de

atașament evitant. Evită să vorbească despre trecut și să-și exprime sentimentele negative
legate de părinții săi. Cuvintele alese pentru a-și descrie părinții reprezintă ceea ce el
alege conștient să împărtășească, întrucât majoritatea sunt pozitive și repetitive- se
regăsesc atât la tată cât și la mamă. A refuzat categoric să atribuie oricăruia dintre
parinți vreun defect, oricât de minor ar fi fost, insistând că are respect (acesta a fost
primul cuvânt atribuit atât mamei cât și tatei) pentru părinți și nu se cuvine să vorbească
despre părțile mai puțin bune ale acestora. Totuși, anumite amănunte negative despre tată
au fost dezvăluite în momentul în care explica de ce a ales cuvantul “loialitate” pentru a o
descrie pe mamă. Acesta aprecia loilaitatea mamei care constă în faptul că a ales să
rămână într-o căsnicie eșuată, pentru copiii ei, chiar dacă soțul era abuziv fizic, verbal și a
izolat-o de viața socială, impunându-i să renunțe la serviciu și la prieteni pentru a se
ocupa de creșterea copiilor.
Cuvintele atribuite mamei:
 Respect ( ceea ce simte pentru mama)
 Iubire (ceea ce simte mama pentru el)
 Loialitate ( atribut al mamei)
 Sacrificiu ( atribut al mamei)
 Siguranță (ceea ce simte subiectul)
 Apreciere( ceea ce simte subiectul )

Cuvinte atribuite tatalui :

 Respect ( ceea ce simte subiectul)
 Apreciere( ceea ce simte subiectul pentru tată)

Cuvinte atribuite partenerei

 Iubire
 Loialitate
 Siguranță
 Sacrificiu

30
 După cum am putut observa, niciun cuvânt cu conotație negativă nu a fost exprimat ȋn
momentul în care acesta a fost rugat să găsească cele 4 cuvinte, însă partea a doua care
a constat în găsirea unei amintiri legate de cele 4 cuvinte, a oferit un material aproape
complet în legătură cu factorii care au determinat pattern-ul său de atașament.
Despre tată avem cele mai puţine cuvinte, deşi a fost rugat să spună ȋn jur de patru
cuvinte, nu a dezvaluit decât două . Am aflat ,ȋnsă despre el ȋn mod indirect, când
vorbea despre mamă-unde explica faptul că tatăl nu era aproape niciodata prezent acasă
iar când venea era distant, datorită serviciului. Aceste justificări au fost ȋntâlnite la tot
pasul când subiectul fără să vrea dezvaluia o informaţie negativă despre unul dintre
parinţi, autocenzurându-se.
Un aspect foarte important este faptul că cele patru cuvinte asociate partenerei, sunt
exact aceleaşi care apar la mamă, spuse ȋntr-o altă ordine. Urmatorele trei: iubire,
loialitate şi sacrificiu, care apar şi la mamă, reprezintă ceea ce subiectul apreciază la
partenera sa. Sacrificiul este pentru subiectul o formă de dragoste dar şi o particularitate a
femeii ȋn general. În viaţa de cuplu, se repetă rolul parinţilor săi. Subiectul lucreaza ȋn cea
mai mare parte a timpului, iar subiectul nr 4 stă acasa şi are grijă ca atunci când subiectul
vine ȋn vizită , să ȋi pregătească masa şi să se ȋngrijească de nevoile sale-(acesta era
modul prin care subiectul spune ca mama sa ȋşi arăta dragostea).
Am putea de aici, trage concluzia că subiectul a ales inconştient o parteneră asemănatoare
mamei sale ale cărei trei calitaţi : capacitatea de a iubi, de a se sacrifica şi de a fi loială-
mereu prezentă la datorie,ȋi dau un sentiment de siguranţă-cuvânt care se repetă şi la
mama şi care este legat de cele trei calitaţi menţionate mai sus. Diferenţa dintre mamă şi
parteneră o constituie faptul că partenera ȋşi exprimă prin cuvinte, nu numai prin ȋngrijire,
dragostea.

Observatii: Înca de la ȋnceputul interviului, subiectul a manifestat o dorinţă de a

controla modul ȋn care interviul se desfăşoara. Acesta era usor deranjat de ideea
de a fi testat, refuzând să se aşeze ȋn locul indicat de mine, loc ȋn care ȋi luasem
interviului partenerei sale. Acesta a ales să se aşeze pe scaunul de la calculator
care era mult mai ȋnalt faţă de locul ȋn care eram aşezata, dându-i avantajului unei
superioritaţi a corpului.
În timpul interviului a avut câteva momente ȋn care atingea reportofonul,
ȋmpingându-l departe de el deşi la ȋnceputul interviului, nu părea a fi deranjat de
poziţia acestuia.
Dupa aplicarea testului proiectiv, ȋn momentul ȋn care l-am rugat să ȋmi găsească
amintiri pentru cuvintele alese, a ȋnceput să se legene cu scaunul, atingându-mă
subtil cu vârful degetului de la picior- atingere pe care am considerat-o a fi o
nevoie de control. În momentul ȋn care i-am atras atenţia asupra acestui lucru pe
un ton neutru , a spus ca nu şi-a dat seama că mă atinge.
Mecanismele de apărare au continuat să existe pe parcursul interviului şi au
variat, de la negarea sau diminuarea importanţei evenimentelor din trecut, la
idealizarea părinţilor , abaterea de la subiect, schimbarea acestuia, generalizare ,
raspunsuri ambigue etc.

31
2.1Studiu de caz nr 4

Varsta: 22 de ani
Studii: medii.
Sex: feminin

Modelul familiei de origine: Mama- patern anxios, nesigură, stimă de sine scăzută, a
fost căsătorită de 3 ori, nu a trăit singură mult timp după divorţ ; teama de singuratate şi
dependenţa faţă de partenerul de viaţă este caracteristica principală a femeilor din familia
subiectului. Mama, sora ( 33 de ani) şi subiectul sunt foarte anxioase şi depresive când nu
sunt ȋntr-o relaţie şi au impresia că niciun bărbat nu va fi atras de ele din cauza aspectului
fizic. În momentul de faţă toate sunt ȋntr-o relaţie cu un bărbat cu tipar de ataşament
evitant , manipulator si dominant.
Tatăl vitreg- patern de ataşament evitant, distant, intruziv,
narcisic.
Tipul de ataşament trecut si prezent : Subiectul are un ataşament nesigur-ambivalent.
Este important de menţionat faptul că tatăl biologic a fost prezent ȋn viaţa acesteia până la
vârsta de 4 ani, când a divorţat de mamă – de atunci nu au mai păstrat legătura.
Conform interviului şi al chestionarului, subiectul nr 4 este ȋngrijorat ȋn privinţa relaţiilor
sale, se gândeşte des la posibilitatea să fie abandonat de către partener iar atunci când nu
se află ȋn prezenţa lui este neliniştit. Nevoile partenerului sunt ȋntotdeauna pe primul loc,
dar acest lucru nu este valabil numai ȋn cazul cuplului, aceaşi situaţie se ȋntâmpla când
subiectul nu avea un partener. Prietenii ȋmbrăcau forma partenerului, ȋn special cei de sex
feminin. În timpul liceului a avut o relaţie aporpriată cu o colega , subiectul plănuise să se
mute ȋmpreună ȋn viitor, motiv pentru care punea bani deoparte. Subiectul a fost
dezamăgit ȋn repetate rânduri de către aceste prietenii ȋn care investea enorm afectiv şi
financiar, care luau ȋn mod obişnuit sfarşit ȋn momentul ȋn care prietenele ȋşi găseau un
partener, căruia ȋi dedicau majoritatea timpului. De asemenea, subiectul mărturiseşte că
ȋn majoritatea relaţiilor a avut un rol de “salvator”, ea era persoana la care toţi apelau
când aveau o dificultate, de orice natură – acesta era modul ȋn care putea să ȋi ţină pe
ceilalţi aproape, ȋnsă datorită fricii de abandon, nu ȋşi exprima niciodata nemulţumirile .
Anxietatea de separare a persistat de-a lungul timpului ȋntrucat nu a avut nicio relaţie ȋn
care să simtă siguranţă, majoritatea prieteniilor şi a partenerilor au ȋn comun paternul de
ataşament evitant; subiectul a suferit separări repetate- abandonul tatălui biologic,
moartea celui de-al doilea soţ al mamei, tentativă de suicid a surorii mai mari urmată de
plecarea acesteia din casa părinteasca ( sora mai mare a fost prima persoana de care s-a
ataşat , mutarea acesteia din casa a fost resimţită ca un abandon, deoarece odata cu
32
plecarea acesteia subiectul avea să facă faţă singur neȋnţelegerilor şi abuzurilor tatălui
vitreg).

Relaţiile de cuplu de-a lungul timpului: Subiectul a avut doua trei relaţi importante de-
a lungul timpului. Au mai existat numeroase ȋncercări de relaţie ȋnsă nu sunt relevante
prin faptul că nu au fost o constantă.

 În perioada primei relaţii, subiectul avea 16 ani . Partenerul era mai mare cu şase
ani iar ȋntâlnirile lor erau rare. Acesta a rupt relaţia după un an după ce a
cunoscut o altă persoană.
 În timpul liceului (2008-2009) a avut o relaţie de trei luni cu o femeie de aceeaşi
vârstă. În această perioadă dispreţul faţă de bărbaţi crescuse, dispreţ alimentat de
abandonul tatălui său biologic şi a conflictelor repetate cu tatăl vitreg). Partenera
era distantă, impulsivă, nu ȋşi exprima deschis emoţiile-motiv pentru care
subiectul era foarte temător. Dupa trei luni, partenera nu o mai căuta , ieşind din
relaţie fără nicio avertizare, subiectul aflând mai târziu că ȋn timp ce era ȋn relaţie
cu ea, partenera era implicată ȋn mai mult de doua relaţii cu alte femei.
 În anul 2011 ȋncepe relaţia actuală a subiectului, ȋn care a fost confruntată din
nou cu infidelitatea partenerului, despre care am aflat că are un patern de
ataşament evitant. Anxietatea de separare nu este ȋntreţinută numai de episodul
ȋn care relaţia s-a ȋncheiat temporar ci şi de faptul că aproape de fiecare dată când
există o neȋnţelegere ȋn relaţie, subiectul nr 3 ameninţă că o va părăsi- acesta este
unul dintre motivele pentru care ȋncă se menţine tiparul său de ataşament
caracterizat de anxietate si rezistenţă.

2.1.1Rezultatele testului proiectiv: Felul ȋn care subiectul a interpretat imaginile

corespunde tipului de ataşament nesigur-ambivalent. Majoritatea imaginilor au fost
resimţite ca fiind negative. Subiectul era foarte atent la poziţia corpului personajelor din
imagini, acesta fiind principalul criteriu de interpretare. În imaginile ȋn care erau
ȋnfaţişate 2 persoane, respectiv imaginile 1, 2 6 şi 8 se repetă ideea de conflict, de
abandon, de agresivitate ȋndreptată către a două persoană., de nepasare ceea ce trădează
un nivel ridicat de anxietate. Imaginile care ȋnfaţişau o singura persoană, 3 , 4 şi 5 au fost
privite din nou dintr-o perspectivă anxioasa, personajele erau fie foarte singure, fie
pedepsite sa rămână singure.
Imaginile cele mai relevante pentru acest tip de ataşament, care au generat efecte
puternice au fost 2 şi 4.
Imaginea nr 2 Această imagine a fost resimţită ca fiind scena unei despărţiri. Subiectul
explică faptul că este convins de existenţa unor resentimente ȋntre cei doi , datorită
faptului ca ȋşi ţin mâinile ȋn buzunar. Faptul că mainile sunt ascunse, reprezintă pentru ea
o retragere a dragostei-atingerea reprezentând una din modalităţile prin care simte că
partenerul este prezent şi oferă dragoste ,sprijin şi viceversa.

33
In imaginea nr 4, personajul are din nou mâinile ȋn buzunare iar acest lucru ȋi
demonstrează subiectului că acel bărbat este indiferent faţă de persoana al cărei mormânt
ȋl vizitează. Faptul că piatra este ȋnclinată, simbolizează din nou lipsa de interes a
bărbatului pentru persoana decedată – dacă ar fi iubit persoana decedată, ar fi avut grijă
ca piatra acesteia să fie ȋngrijită.
Subiectul , vorbeşte ȋn toate aceste imagini despre teama de a fi abandonată, despre felul
ȋn care percepe relaţiile ȋn general- acest lucru este demonstrat prin faptul că ȋn fiecare
imagine ȋn care sunt prezente doua persoane, una este agresată de către cealaltă sau
ignorată; chiar şi ȋn pozele cu un singur personaj, există o a doua persoană, nevazută ,
care este responsabilă pentru singurătatea celuilalt.

2.1.2Rezultatele interviului : Rezultatele interviului : Spre deosebire de partenerul său

subiectul nr 3, subiectul nr 4 nu a ȋntâmpinat nicio dificultate ȋn a-şi exprima sentimentele
ȋn legatură cu familia sa. Discursul său corespunde cu tipul de ataşament nesigur-
ambivalent, pe parcursul interviului a ȋmpărtăşit ȋngrijorarea ȋn legatură cu viitorul
relaţiei de cuplu şi faptul că ȋi este dificil să aibă din nou ȋncredere ȋn partener după
episodul infidelităţii.
Cu ajutorul adjectivelor atribuite femeilor din familia ei şi a explicaţiilor legate de
acestea, am putut vedea că tipul de ataşament nesigur-ambivalent se regăseşte atât la
mamă cât şi la soră şi mai mult decât atât, relaţiile lor de cuplu sunt izbitor de
asemănătoare. Toate trei au ca partener un bărbat cu patern de ataşament evitant,
dominant ȋn relaţie , manipulator, centrat pe propria persoană- care la un moment dat a
fost infidel ȋnsă nu pot ieşi din relaţie din teama ca nu-şi vor mai găsi vreodată vreun
partener.

Cuvinte atribuite mamei:

 Iresponsabilă
 Lașă
 Ingrijorata
 Insensibila

Cuvinte atribuite tatalui biologic:

 Nepăsător
 Arogant
 Agresiv
 Infidel

Cuvinte atribuite surorii :

 Dependentă
 Ingrijorată
 Nemultumită
 Inferioară

Cuvinte atribuite partenerului (dnul C)

34
  Distant
 Influentabil
 Superficial
 Istet
 Altruist

Anxietatea este recunoscută de către subiect ca fiind o trăsătură specifică a femeilor

din familia acesteia, pe care o denumeşte ȋn interviu ca fiind „ ȋngrijorare excesivă”.
Subiectul blamează această manifestare excesivă a ȋngrijorării precum şi faptul că nici
mama nici sora nu sunt independente şi nu pot ȋntreprinde nimic semnificativ fără
ajutorul partenerului. Este posibil ca nivelul anxietăţii subiectului să fie mai scăzut decât
la mamă sau la soră , atât nivelul anxietăţii cât şi nivelul de autonomie iar conştientizarea
acestui lucru să ȋi permintă subiectului sa-şi nege propria anxietate şi dependenţă faţă de
partener.
Este limpede că tipul de ataşament nesigur-ambivalent porneşte de la mamă care este
nesigură, tot acest ataşament se regăseşte şi la sora mai mare de care subiectul a fost
foarte apropriat-de aici putem ȋnţelege că pe măsură ce subiectul a crescut, acesta a fost
felul ȋn care a văzut, perceput două figuri importante feminine.
Pe de altă parte relaţia cu tatăl este un alt factor care ȋi ȋntăreşte anxietatea . Deşi tatăl
este absent din viaţa subiectului de când avea 4 ani, ȋn fiecare an subiectul ȋl sună cu
ocazia sărbătorilor. În conversaţie tatăl nu ȋşi doreşte să se implice, se foloseşte de cele
mai generale subiecte de conversaţie pentru a evita discuţiile importante. Subiectul se
aşteaptă de fiecare dată când ȋl sună să se intereseze de viaţa ei, să se preocupe de situaţia
ei sau să simtă regret pentru că a abandonat-o ȋnsa acest lucru nu se ȋntâmplă, tatăl
rămâne distant şi neimplicat. Cu toate acestea, ea continuă să ȋl caute.
În ceea ce priveşte relaţia de cuplu, partenerul are ȋn comun cu tatăl ataşamentul de
tip evitant, dorinţa de a pune o distanţă, de a evita conflictele sau exprimarea emoţiilor.
Deşi partenerul a fost infidel, nu i s-a atribuit acest cuvânt, care ȋnsă apare la tată- acest
lucru poate fi legat de starea de negare a subiectului ȋn privinţa asemănării intre situaţia ei
şi situaţia mamei şi a surorii .

35
2.2 Concluzii

Datele obținute prin intermediul testului proiectiv și al interviului au confirmat

ipotezele cercetării. Tipul de atașament al părințiilor, în special cel al mamei( în cazul
cercetării noastre) este de obicei preluat de către copil care și-l menține de-a lungul
timpului. De asemenea s-a putut observa tendința subiecților cu atașament insecurizant de
a se angaja într-o relație de cuplu în care și partenerul/a are un atașament de tip
insecurizant (uneori atașamentul partenerului corespunde cu atașamentul părintelui de sex
opus).
Interviul a fost instrumentul de bază al cercetării, fără de care testul proiectiv și
scala de evaluare a atașamentului la adult ar fi avut rezultate ambigue și foarte puțin
grăitoare sau relevante pentru un concept atât complex ca atașamentul. Cu ajutorul lui am
putut obține informații nealterate de autocenzură sau de tendința subiectului de a prezenta
o imagine idealizată despre sine.
De asemenea, în cazul anumitor subiecți am putut observa că anumite aspecte ale
atașamentului lor s-au schimbat în timp, prin intermediul relației de cuplu în care, deși
partenerul are un atașament de tip insecurizant aceștia pot simți siguranță.
Acesta ar fi exemplul subiecților 1 şi 3 care au un tip de atașament evitant, datorită
faptului că în copilarie, persoana de referinţă nu a fost responsivă și nu a oferit ajutor
cand aceştia aveau nevoie. Prin faptul că partenera are un comportament opus persoanei
de referinţă din copilărie și este prezentă și implicată în relație, subiecții cu tipul de
atașament evitant declară că au incredere completă în partener și că apelează la acesta în
momentele dificile- acest lucru se întâmplă doar în cadrul relației de cuplu nu și în
celelalte .
În anumite cazuri în care subiecții au vorbit despre bunicii lor, am putut observa că
sentimentele și comportamentul părinților sunt profund influențate de experiențele și felul
în care au fost tratați de proprii lor părinți- ceea ce confirmă rezultatele cercetărilor din
literatura de specialitate.
În urma acestei cercetări nu numai că am putut observa indiscutabila influență a
relației părinte-copil și a modului în care aceasta influențează nu numai tipul de
atașament al copilului si dezvoltarea personalității acestuia ci și importanța oferirii unei
baze de siguranţă.

36
BIBLIOGRAFIE

1. Ainsworth, M.D.S., & Bell, S.M (1970). Attachment, exploration and separation:
Illustrated by the behaviour of one-year-olds in a strange situation.

2.Bowlby, J.(1969/1982). Attachment and loss: Vol 1. Attachment. New York:Basic

Books.

3. Bowlby, J. (1973). Attachment and loss: Vol. 2 Separation:Anxiety and anger. New
York: Basic Books.

4. Dafinoiu Ion(2002) Personalitatea-Metode calitative de abordare;observatia si

interviul.Ed.Polirom, Iasi.

5.Bowlby, J.(2011) O bază de siguranță: aplicații clinice ale teoriei atasamentului.

Editura Trei, Bucuresti.

6. Bowlby. J (1951) Maternal care and mental health. Bulletin of the World Health
Organization.

7. West, Malcom& George, Carol(2001). The Development and Preliminary Validation

of a New Measure of Adult Attachment:The Adult Attachment projective.

8.Johnson, M.Susan& Whiffen, E.Valerie(2003). Attachment processes in Couple and

Family Therapy. The Guildford Press, London.

9.Heard, D.H.,(1982). Family sistems and the attachment dynamics. Jurnal of Family
Therapy.

Mitrofan, Iolanda& Ciuperca, Cristian (2002). Psihologia vietii de cuplu- Intre iluzie si
realitate, Ed. Sper, Bucuresti.
37
11.West, L.M& Sheldon Keller, A.E(1994). Patterns of relating- An adult attachment
Perspective. The Guildford Press, New York.

12. Bartholomew, K.(1997). Attachment processes:individual and couple perspectives.

British Journal Of Medical Psychology.

13.Barholomerw, K & Horowitz, L.M (1991) Attachment styles among young adults: A
test of four-category model. Journal of Personality and Social Psychology.

14. Prior V, Glaser D (2006). Understanding Attachment and Attachment Disorders:

Theory, Evidence and Practice. Child and Adolescent Mental Health, RCPRTU. London
and Philadelphia: Jessica Kingsley Publishers.

15. Holmes J (1993). John Bowlby & Attachment Theory. Makers of modern
psychotherapy. London: Routledge

16. Bowlby J (1979). The Making and Breaking of Affectional Bonds. London:
Tavistock Publications

17 Weiss, R. (1991). The attachment bond in childhood and adulthood. In C. M. Parkes,

J.Stevenson-Hinde, & P. Marris (Eds.), Attachment across the life cycle (pp. 66-76),
London: Routleges

18.Winnicott, D. W. (1965). The maturational process and the facilitating environment.

New York:International Universities Press.

19. Klein, M. (1932). The psycho-analysis of children. London: Hogarth Press.

20. Klopfer, B., Ainsworth, M. D., Klopfer, W. F., & Holt, R. B., (1954). Developments
in the
Rorschach technique (Vol. 1). Yonkers-on-Hudson, NY: World Book.

22. Kobak, B.. R., & Sceery, A. (1988). Attachment in late adolescence: Working
models, affect regulation, and perceptions of self and others. Child Development, 59,
135-146.

23. Lamb, M. E. (1978). Qualitative aspects of mother-infant and father-infant

attachments in the second year of life. Infant Behavior and Development, 1, 265-275.

24. Lieberman, A. F., & Pawl, 3. H. (1988). Clinical applications of attachment theory. In
J. Belsky& T. Nezworski (Eds.), Clinical applications of attachment (pp. 327-351).
Hilldale, NJ:Erlbaum.

38
25. Mains, L., Arend, B.. A., & Sroufe, L. A. (1978). Continuity and adaptation in the
second year:The relationship between quality of attachment and later competence. Child
Development,49, 547-556.

26. Piaget, J. (1951). The origin of intelligence in children. New York: International
Universities Press.

27. Piaget, J. (1954). The construction of reality in the child. New York: Basic Books.

28. Radke-Yarrow, M., Cummings, E. M., Kuczinsky, L., & Chapman, M. (1985).
Patterns of
attachment in two- and three-year-olds in normal families and families with parental
depression. Child Development, 56, 884-893

29. Parke, R. D., & Tinsley, B. J. (1987). Family interaction in infancy. In J. D. Osofsky
(Ed.),Handbook of infant development (pp. 579-641). New York: Wiley.

30. Robertson, J. & Bowlby, J. (1952), Responses of young children to separation from
their mothers. Courrier of the International Children’s Centre, Paris, II, 131-140.

39
ANEXA 1

Adult Attachment Scale (AAS) Hazen & Shaver, 1987

(traducere îm limba română)
Scala măsoara dimensiunile : Sigur(S) ,Evitare(Ev) si Anxietate(Ax). Diferite zone ale
acestui spațiu nu sunt caracterizate de patternuri și mecanisme psihologice independente,
ci de patternuri şi mecanisme care se intersectează, corelează. Spre exemplu persoana
securizată obține (eviare-scor mic, anxietate-scor mic) care este opusă temătorului(scoruri
înalte la ambele dimensiuni).
Anumite întrebări sunt inversate, astfel încat dacă spre exemplu la întrebarea nr 2
raspunsul este 1, se va nota cu 5.
Rezultatele sunt prezentate la fiecare studio de caz.

Instructiuni :notați cu o notă de la 1 la 5 următoarele afirmații:

1--------------------------------------2----------------3------------------4----------------------5
Dezacord puternic dezacord neutru acord acord puternic

1. Îmi este relativ usor să mă aproprii de ceilalți (S)

2. Nu mă tem că aș putea fi abandonat (Ax) (S) –i. Inversată
3. Îmi este greu să depind de ceilalți (Ev)
4. În relații mă tem de obicei că partenerul nu mă iubește cu adevărat (Ax)
5. Consider că ceilalți nu își doresc să fie la fel de apropriați pe cât îmi doresc(Ax)
6. Mă simt confortabil depinzând de ceilalți (S)
7. Nu mă îngrijorez când cineva se aproprie de mine (S) (Ev)-ă. Inversată
8. Ceilalți nu sunt niciodată acolo când ai nevoie de ei (Ax)
9. Nu mă simt confortabil depinzând de ceilalți (Ev)
40
 10. Mă tem deseori că partenerul nu își dorește să stea cu mine (Ax)
11. Vreau să fuzionez complet cu o altă persoană (Ax)
12. Dorința mea de a fuziona îi sperie de obicei pe ceilalți (Ax)
13. Mă simt confortabil cînd ceilalți depind de mine( S) (Ev)-î. Inversată
14. Știu că ceilalți vor fi acolo când am nevoie de ei (S) (Ax)
15. Mă deranjează când cineva se aproprie prea mult de mine (Ev)
16. Îmi este greu să mă încred complet în ceilalți (Ev)
17. Deseori, partenerii își doresc sa fie mai apropiați de mine decât simt nevoia(Ev)
18. Nu sunt sigur că ceilalți vor fi acolo când am nevoie de ei(Ax)

ANEXA NR 2

Testul proiectiv de evaluare a informaţiei privitoare la ataşament la adult

41
42
43
44
45
46