Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Calea parenterala este utilizata pentru administrarea substantelor active prin injectare sau prin
implantare.
A. Forme farmaceutice lichide
1. Solutia injectabila este o solutie medicamentoasa care trebuie sa aiba urmatoarele calitati:
- sa aiba un grad de puritate cat mai ridicat
- sa fie sterila
- sa fie apirogena
- sa aiba o presiune osmotica si un pH apropiate de cele ale mediului intern.
Prin filtrare si sterilizare se indeparteaza impuritatile din solutie si microorganismele. Ca solventi se
folosesc apa distilata, uleiuri vegetale, solventi sintetici, foarte rar solventi anhidri.
Pentru depirogenarea acestor solutii se folosesc metode fizico-chimice (substantele pirogene sunt
lipopolizaharide cu molecula mare, care contin proportii variabile de sulf sau fosfor si au structura de
micelii, lipsite de proteine si acizi nucleici).
Suspensiile injectabile sunt solutii apoase sau uleioase preparate in conditii de asepsie. Substanta
activa trebuie sa fie foarte fin pulverizata (particule de 10 microni), sa treaca prin acul de seringa nr. 16.
Pentru evitarea aglomerarii particulelor si a aderarii lor de peretii recipientului, sunt necesari agenti
de dispersie: metilceluloza, alcool polivinilic, carboximetilceluloza sodica, sapunuri.
Ca vehiculi se folosesc, in general, apa sau uleiul. Inainte de injectare se agita 1-2 minute pentru a
apare un aspect omogen, fara reziduuri pe fundul fiolei sau fiaconului.
Sub aceasta forma se pot conditiona si suspensii de microcristale cu solubilitate mica in tesuturi si
cu efect retard ( de exemplu, preparatele de insulina cu actiune semilenta sau lenta).
Solutiile injectabile uleioase folosesc ca vehicul, in special uleiul de floarea-soarelui neutralizat si
sterilizat. Solutiile si suspensiile uleioase nu se injecteaza niciodata direct in circulatie, existand riscul
producerii emboliilor. Solutiile pentru injectare i.m. sau s.c. trebuie sa fie izotone si sa aiba un pH de 7,3.
Solutiile hipotone necesita adaugarea de clorura de sodiu. Solutiile hipertone injectate i.m. sau s.c. produc
edeme, necroze, reactii inflamatorii.
Pe cale intravenoasa se pot administra solutii usor alcaline si hipertone.
Solutiile injectabile sunt conditionate in fiole sau flacoane.
Fiolele (ampulele) sunt recipiente de sticla in care, de obicei, se introduce o singura doza de
medicament. Ele sunt inchise ermetic pentru mentinerea stabilitatii si sterilitatii. Pe fiola este inscrisa
denumirea produsului, concentratia si eventual numarul sarjei. Literele sunt scrise in culori diferite, in
functie de natura produsului si calea de administrare:
- medicamentele active si foarte active (separanda si venena) se scriu cu rosu;
- preparatele destinate administrarii i.m. sau s.c. sunt conditionate in fiole scrise cu culoarea
albastra;
- administrarea i.v. este semnalata prin culoarea verde;
- culoarea neagra este folosita pentru preparatele de uz veterinar;
- fiolele de culoare bruna au inscrisuri de culoare galbena sau alba.
Flacoanele si borcanele sunt folosite pentru solutiile injectabile; au capacitati diferite si trebuie
inchise cu dopuri sau capsule de cauciuc, fixate cu garnituri metalice, care asigura etanseitatea.
Ele pot cuprinde una sau mai multe doze de medicament.
Pe fiole sau flacoane se noteaza cantitatea de substanta activa sau concentratia solutiei si ml
continuti.
Prin conditionare adecvata se pot obtine solutii injctabile cu actiune prelungita. Se folosesc solventi
anhidri, miscibili cu apa sau uleiul, sau solutii coloidale, solutii macromoleculare (gelatina,
carboximetilceluloza sodica, dextran). Acestea intervin intarziind cedarea substantei active la locul de
administrare.
2. Perfuziile sunt solutii sterile, apirogene, care se administreaza i.v., mai rar s.c., in cantitati mari,
de la 100 ml pana la cativa litri. Se conditioneaza in flacoane inchise cu dopuri de cauciuc sau pungi de
material plastic de 100, 250, 500 si 1000 ml. Sunt solutii apoase, rareori emulsii; in acest caz, prin agitare,
trebuie sa se obtina un aspect omogen. Se administreaza cu ajutorul aparatului de perfuzie, picatura cu
picatura, intr-un interval de timp variabil, intre 30 minute si cateva ore, in functie de volumul solutiei.
Perfuziile sunt utilizate pentru restabilirea echilibrului electrolitic, ca inlocuitor de plasma, pentru
introducerea unor medicamente care se elimina prea repede, in scop nutritiv, cand alimentarea nu se poate
reliza pe cale normala.
Emulsiile perfuzabile trebuie sa aiba aspect omogen iar diametrul particulelor sa nu depaseasca un
micron; in cazul unor particule de dimensiuni mai mari, metabolizarea este ingreunata si exista riscul
producerii emboliilor grasoase.
In Farmacopeea Romana IX sunt prevazute:
- perfuzii cu electroliti (de exemplu, clorura de sodiu 0,9 %; solutia Ringer);
- perfuzii cu substante energetice (glucoza, fructoza, sorbitol, etc)
- perfuzii pentru combaterea acidozei sau alcalozei (bicarbonat de sodiu, lactat de sodiu, clorura
de amoniu, arginina)
- perfuzii cu solutii coloidale, inlocuitori de plasma (Dextran 40, Dextran 70);
- solutii perfuzabile pentru restabilirea echilibrului electrolitic (sodiu, potasiu, calciu etc).