PREGATIREA CADRELOR MEDICALE IN FATA MORTII

Din punct de vedere religios:

La toate religiile, moartea este privita ca o trecere a sufletului intre lumi, lumea de aici, de pe Pamant,
si lumea de “dincolo”. Trecerea se face peste un rau, intr-o luntre condusa de un barbat, care trebuie
platit pentru acest serviciu. La vechii egipteni, se punea in mormant o mica barca si ofrande pentru
barcagiu. La romani, se pune o moneda in mana mortului, pentru plata “trecerii” cu barca.

La romani: În mitologia românească, viața omului parcurge trei etape importante: nașterea, nunta și
înmormântarea (moartea). Acest ciclu trebuie incheiat si de aceea tineri care mor necasatoriti suunt
imbracati mire sau mireasa, nuntiti si apoi ingropati.

După moarte, sufletul se desparte de trup, se integrează cosmosului și se unește cu natura, formând
cu aceasta un întreg. Astfel viața de după moarte nu este decât o continuare a celei terestre, sufletul
omului fiind aproape de spațiul în care a viețuit, idee dezvoltată și în balada "Miorița".

 Moartea este văzută ca un eveniment tragic. Omul se desparte de ceea ce îi era familiar, devine
altceva, nu mai este alături de cei dragi.
 Moartea este acceptată în concepția românească ca o condiție umană de care nimeni nu poate
scăpa.

Din popor

 Viata este o pregatire pentru moarte, pentru viata de dincolo

 Moartea este plecarea sufletului

 Moartea este “oprirea organismului”

 Stim unde mergem

 Cine are credinta nu are frica de moarte

 Ne e frica pentru ca nu stim ce ne asteapta

 Nu de moarte ne e frica, ne e frica de pacatele noastre

Moartea cuprinde 4 faze:

 Agonia
 “Trecerea”- moartea propriu-zisa

 Priveghiul (trei zile)

 Perioada de 40 zile – perioada in care sufletul “se plimba” peste tot pe unde a fost,
perioada urmata de “ridicarea Panaghiei” (Inaltarea de dupa Pasti) - in traditia ortodoxa
semnificand ziua in care sufletul pleaca dintre noi si se prezinta la judecata

Definitie dictionare:
  sfarsitul vietii

 incetarea totala si permanenta a tuturor functiilor vitale ale unui organism

Definitie legala: Moartea este momentul cind inceteaza capacitatea civila de folosinta a unei
persoane fizice şi reprezintă acel fapt juridic care marchează încetarea calităţii de subiect civil. Cf
art 35 noul cod civil.

 CAPACITATEA DE EXERCITIU reprezinta aptitudinea pers de a incheia singura acte juridice

civile. Incepe la majorat si inceteaza la punerea sub tutela/ interdictie judecatoreasca.
 CAPACITATEA DE FOLOSINTA reprezinta aptitudinea de a avea drepturi si obligatii civile.
Incepe la nasterea persoanei si inceteaza la moartea ei.

Din punct de vedere medical:

Moartea (în latină mortem) reprezintă încetarea proceselor vitale la nivelul țesuturilor și organelor,
stare în care sistemul nervos central prezintă leziuni ireversibile și reanimarea nu mai este posibilă,
astfel că survine decesul, ca sfârșit al vieții.

Letargia sau "moartea aparentă" reprezinta o stare patologică a unui bolnav, caracterizată printr-un
somn adânc și lung, în timpul căruia funcțiile vitale par să fie suspendate și pulsul și respirația devin
abia perceptibile.

Moartea clinică reprezintă o situație aflată la limita dintre viață și moarte, de cele mai multe ori fiind
vorba despre pacienți aflați în sitații critice din punct de vedere medical, având funcțiile vitale
biologice -activitatea cardiacă și respirația- abolite pentru anumite perioade de timp, o stare în care
reanimarea este uneori posibilă.

Din punct de vedere biologic, pot apare o serie de modificari fizice si emotionale la sfarsitul vietii,
ca de exemplu:
- somnolenta si slabiciune excesiva, pe masura ce perioadele de constienta devin tot mai rare si
energia generala scade - LETARGIE
- disfunctii respiratorii cu perioade de polipnee (respiratie rapida) alternand cu bradipnee (respiratii
rare);
- halucinatii vizuale si auditive - pacientul vede persoane sau lucruri pe care ceilalti nu le vad;
- inapetenta, cu diminuarea metabolismului si pierderea apetitului;
- disfunctii intestinale si urinare - hematurie si tranzit intestinal diminuat (constipatie);
- modificari ale temperaturii corpului - stari de hipertermie alternand cu stari de hipotermie;
- disfunctii emotionale, ca pierderea interesului pentru lumea din jur si scaderea comunicarii cu
persoanele din jur.

 Coma/ Agonia

„Contrar credintelor populare, moartea nu este un moment specific. Ea este un proces care incepe in
momentul in care inima nu mai pompeaza sange, continua cu incetarea activitatii plamanilor si se
incheie cu lipsa de reactie a creierului”, sustine Sam Parnia, profesor in cadrul Universitatii din
Southampton.

Criteriile ideale pentru diagnosticul de moarte cerebrala:

 1) distrugerea corticala extinsa demonstrata prin coma profunda,

 (2) lezarea globala a trunchiului cerebral demonstrata prin absenta reactiei pupilare la lumina si
prin absenta reflexelor oculo-vestibulare si corneene
  (3) distrugerea bulbara indicata de apneea completa.

Alte criterii:

 Frecventa pulsului este de invariabila si non-responsiva la atropina. Majoritatea pacientilor au

diabet insipid, dar la unii acesta se dezvolta dupa semnele clinice ale mortii creierului. Nu este
necesar ca pupilele sa fie deplin dilatate, dar nu trebuie sa fie contractate. Absenta reflexelor
tendinoase profunde nu este necesara, deoarece maduva spinarii poate ramane functionala.
Posibilitatea unei depresii profunde a SNC indusa medicamentos sau determinata de hipotermie
trebuie intotdeauna exclusa.
 Este de dorit o perioada de observatie, de obicei 6-24 h, in care aceasta stare se mentine. Este
adeseori recomandabil a se amana testarea clinica cu pana la 24 h daca atacul de cord a fost
cauza mortii creierului sau daca boala determinanta nu este cunoscuta.

Moarte clinica/ biologica

Semne:

 Oprirea respiratiei
 Oprirea inimii

 Paloare

 Livedo

 Racirea

 Redoarea

 Descompunerea

Moartea legala/ cerebrala:

 Pierderea constiintei de sine, incetarea activitatii cerebrale

 Practic moartea cerebrala, nu numai incetarea activitatii electrice a creierului

 Importanta pentru activitatile de transplant.

DECLARAREA MORTII CEREBRALE

      I. Diagnosticul morţii cerebrale se stabileşte pe baza următoarelor criterii:

    1. Examen clinic:

    - starea de comă profundă, flască, reactivă;

    - absenţa reflexelor de trunchi cerebral.

    2. Absenţa ventilaţiei spontane, confirmată de testul de apnee (la un PaCO2 de 60 mm Hg).

    3. Traseu electro-encefalografic care să ateste lipsa electrogenezei corticale.

    
  Cele 3 examene care confirmă moartea cerebrală se repetă la un interval de cel puţin 6 ore
pentru adulţi. Pentru copii, intervalul este de 48 ore pentru nou-născutul cu vârsta între 7 zile -
2 luni, 24 de ore pentru copilul cu vârsta între 2 luni - 2 ani şi 2 ore pentru copilul cu vârsta
între 2-7 ani. Pentru copiii cu vârsta peste 7 ani, intervalul este acelaşi ca la adulţi. La nou-
născutul cu vârsta mai mică de 7 zile nu se declară moartea cerebrală.

   

  II. Cauza care a determinat moartea cerebrală trebuie să fie clar stabilită.

    III. Excluderea altor cauze reversibile care ar putea produce un tablou clinic şi un traseu
EEG, asemănătoare cu cele din moartea cerebrală (hipotermia, mai mică de 35 grade C,
medicamente depresoare ale sistemului nervos central, hipotensiune arterială - presiune
arterială medie mai mică de 55 mm Hg).

    IV. Diagnosticul de moarte cerebrală va fi stabilit de doi anestezişti reanimatori diferiţi sau de
un anestezist reanimator şi un neurolog sau neurochirurg.

Anumite părţi din organism funcţionează şi după moarte secunde, minute, ore, zile sau chiar
săptămâni.

Unghiile şi părul

Tegumentul le mai produce, amândouă continuand să crească în zilele de după deces. Contribuie si
faptul ca pielea începe să se usuce, să se deshidrateze şi să se retragă ceea ce ne face să vedem părul
mai lung, şi unghiile la fel.

Activitatea creierului, cu medicamente

Un efect secundar al tehnologiei actuale este acela că se face uşor o confuzie între a fi mort şi a fi
viu. Pacientul poate să nu aibă activitate cerebrală, sau să fie una minimă, iar inima să continue să bată.
Inima se poate opri pentru puţin timp, pacientul să nu respire, si chiar dacă este constatat decesul,
creierul va continua să funcţioneze.

Celulele din creier încearcă să fure oxigenul şi nutrienţii necesari pentru a funcţiona. Atunci când nu se
mai poate se distruge iremediabil. Aceste minute de luptă pot fi prelungite şi cu ajutorul unor
medicamente specifice.

Celulele pielii

Dacă lipsa circulaţiei sângelui duce la decesul creierului, celulele pielii, de exemplu, cresc hrănindu-se
cu substanţele introduse prin pocesul de osmoză. Ele pot sta vii mai multe zile.

Urinarea

Această parte din creier ce ţine sfincterul uretrei închis se va relaxa imediat după moarte, astfel că
decedatul va micţiona involuntar după deces.

Defecarea

Anumite bacterii din organismul nostru continuă să lucreze chiar şi după moarte. Procesul de eliminare
a reziduurilor din organism este ajutat de gazele din interior. Chiar şi la câteva ore după moarte,
decedatul poate elimina la exterior materii fecale, posibil cu bucati de tesuturi.
Erecţia şi ejacularea

Când inima nu mai pompează sânge, el se deplasează în zonele joase ale corpului. Celulele musculare
sunt activate de ionii de calciu. Odată activate, celulele vor să elimine aceşti ioni, iar când nu mai au
putere să îi elimine, muşchiul se contractă şi conduce spre rigiditate postmortem. Aşa se explică erecţia
şi ejacularea.

Muşchii se mişcă

Au fost martori care au constatat la persoanele decedate anumite reflexe. Transmiterea nervoasă se
face prin măduva spinării şi nu prin creier, care nu mai funcţionează.

Zgomote

După moarte, organismul nostru este plin de gaze, iar când începe procesul de descompunere, gazele
cresc şi mai mult. Gazele sunt eliminate diferit la decedaţi, prin diverse căi. Sunetele par sinistre - gen
gemete, ghiorţăieli, chiţăituri, etc.

Naşterea

În vremurile străvechi, când unele femei mureau însărcinate acestea nu mai erau înmormântate dacă
era prea frig afară. Aşa s-a ajuns la ceea ce se numeşte naşterea în sicriu. Gazele acumulate în corp
probabil determinau expulzia fetusului. Acestea se întâmplau înainte de a se folosi operatia cezariana
pentru salvarea copilului, iar pentru femeie îmbălsămarea şi înmormântarea rapidă.

Concluzii:

 Sa nu lasati singur pacientul in agonie

 Sa il incurajati

 Sa ii respectati credintele si obiceiurile religioase (inclusiv aprinsul unei luminari)

 Sa sprijiniti si sfatuiti familia sau apartinatorii, ceilalti pacienti din salon

 Sa sfatuiti familia sa dea acordul pentru transplant, daca este cazul, in ideea ca 10-12
pacienti pot fi salvati cu organele de la un singur donor

 daca este moarte clinica si se pune problema transplantului, respectati protocoalele – in

special in privinta formarii echipei care constata moartea cerebrala

 Nu va grabiti niciodata

 Certificatul de deces se elibereaza doar dupa 24h

 Autopsia este obligatorie in cazul unei morti violente, pacient necunoscut, deces in loc
public sau izolat, moarte subita, deces la serviciu sau in detentie, deces dupa o interventie
chirurgicala, deces de cauza necunoscuta

Carpe diem!

Bibliografie