CÂNTECUL PLOAIEI

DE ALEXANDRU MACEDONSKI
Plouă, plouă,
Plouă cât poate să plouă.
Cu ploaia ce cade, m-apasă
Durerea cea veche, cea nouă...
Afară e trist ca şi-n casă, -
Plouă, plouă.
Plouă, plouă...
Plouă cât poate să plouă...
Fiinţa mea şi simţirea
Sufăr şi plâng amîndouă...
Viaţa-şi urmează-ndârjirea...
Plouă, plouă.

Plouă, plouă... Plouă, plouă.,

Plouă cât poate să plouă...
Zadarnic vor cântece clare
Cu florile umezi de rouă
Cei vecinici scutiţi de-ntristare...-
Plouă, plouă.
Plouă cât poate să plouă...
Răpăne-n geamuri ca-n tobe...
Spintecă inima-n două
Cântecul ploaiei de cobe...-
Plouă, plouă...

1. Identificaţi patru trăsături formale ale textului, care indică încadrarea lui în
textul liric.
2. Precizaţi sursele muzicalităţii lui intense.
3. Selectaţi versurile care se repetă cel mai mult, în funcţie de valoarea lor,
refren sau laitmotiv.
4. Explicaţi alternarea semnelor de punctuaţie (virgulă, puncte de suspensie)
de la sfârşitul fiecărei vers al fiecărei strofe.
5. Priviţi cu atenţie aspectul grafic al strofelor şi precizaţi figura geometrică
pe care v-o sugerează.
6. Stabiliţi o asociere între forma sugerată de strofe şi titlul poeziei.
7. Exprimăţi prin cuvinte proprii starea de spirit degajată de întreaga poezie.
8. Stabiliţi elementele unei gradaţii ascendente a stării de spirit a eului liric
(strofele 1, 3, 4)
9. Motivaţi analogia între mişcarea din planul exterior („Răpăne-n geamuri
ca-n tobe...”) şi mişcarea interioară („Spintecă inima-n două”)
10. În strofa a doua apare sintagma „cântece clare”, care înlesneşte
interpretarea întregului text ca artă poetică, implicită şi personală. Selectaţi
alte sintagme din poezie care susţin o asemenea abordare.