CAPITOLUL IV

Prelucrarea și interpretarea datelor

Un segment important al modelului jucătorului de volei îl reprezintă măsurarea și

aprecierea evoluției parametrilor
antropometrici ai elevilor de 11 >12 ani , în strânsă legatură cu necesitățile de participare
competitională și de dinamică în perspectiva trecerii spre eșaloanele superioare .
În ceea ce privește statura eșantionului care face obiectul cercetării experimentale ,
apreciem că media pentru cele 15 jucătoare a fost de 159,4cm, iar la testarea finală de 162,6 cm,
fapt care atestă respectarea ratei anuale de creștere între cele două măsuratori.
Abaterea standard reprezintă standardul cu care se abate de la medie fiecare din valorile
individuale . Cu acest indicator se face aprecierea distribuției rezultatelor.
Astfel , la testerea inițială abaterea standardului a fost de +/- 4,20, iar la testarea finală +/-
5.21.
La testarea inițială , în intevalul 155,2- 163,6 au fost cuprinse 10 cazuri ceea ce reprezintă
66%.
La testarea finală , în intervalul 155,3-165,8 au fost cuprinse 11 cazuri ce reprezintă 73%.
Procentul obținut la testarea finală față de testarea inițială arată o distribuție normală a
valorilor înregistrate datorită faptului că între abaterea standard în dreapta și în stânga mediei sunt
cuprinse peste 68% din cazuri.
Coeficientul de variabilitate (C.V.) exprimă gradul de omogenitate al valorilor
înregistrate .Astfel , la testarea inițială C.V. a fost de 2,62% , iar la testarea finală de 3,24 %.După
cum se poate vedea valorile ceficientului de variabilitae ca valoare absolută sunt cuprinse între 0-10
% , ceea ce înseamnă omogenitate mare .
La măsurătorile privind greutatea media aritmetică la testarea inițială a fost de 44,9 Kg, iar
la testarea finală de 46,0Kg, ceea ce reprezintă o diferență de 1,1 Kg, care se înscrie în stadardele
medico-biologice referitoare la această vârstă.
Abaterea standard a înregistrat o scădere de 0.42 , la testarea initială valoare înregistrată
fiind de = /-3,88, iar la testarea finală de 3,46.
La testare initială în intevalul 41,02 - 48,78 sunt cuprinse 10 cazuri reprezentând
66%, iar la testarea finală in intervalul 42.54-49,46 sunt cuprinse 11 cazuri reprezentând 73
%.
Dupa cum este ilustrat mai sus au crescut indiciile , privind distribuția rezultatelor la
73% față de 68% care înseamnă o distribuție normală .
Coeficientul de variabilitate care atestă gradul de omogenitate a crescut la testarea
finală cu 1,12% , ceea ce înseamnă ca rezultatele obținute la testarea finală fac valorile
mediei aritmetice mai reprezentative . Rezultatele de 8,64% la testarea inițială și 7,52 la
testarea finală se înscriu în intervalul de 0-10%, ceea ce reprezintă omogenitate mare.
Rezultatele înregistrate la măsurarea anvengurii dau o medie de testare inițială de
161,2 cm, iar la testarea finală de 165,0 cm. Din prezentarea cifrelor absolute reiese o
creștere a valorilor mediei la testarea finală față de testarea inițială, ceea ce înseamnă ca toți
membrii colectivului studiat au avut o evoluție normală a creșterii segmentare .
Valorile abaterii standard de la testarea initială au fost de
>
+/-4,12 , iar la testarea finală 3,96.Scăderea valorilor indicilor cu
0. 0,16 ne demonstrează îmbunătățirea gradului de distribuție a valorilor rezultatelor
individuale.
 În ceea ce privește masurătorile perimetrului toracic in inspirație profundă,
constatăm din rezultatele obținute o creștere a valorii mediei aritmetice la testarea finală cu
9,2 cm față de testarea initială , ceea ce reprezintă o bună influență a mijioacelor folosite în
antrenament pentru stimularea ventilației pulmonare și respectiv a creșterii capacității
vitale..
Astfel , la testarea initială , în intervalul cuprins între 57.13-73,67, sunt cuprinse 11
cazuri , adică 73%, iar la testarea finală, în intervalul 70,62 - 78,58 sunt cuprinse 13 cazuri,
adică 86% din cazuri.
În ceea ce privește coeficientul de variabilitate , valoarea la testarea initială a fost
12,64%, ceea ce reprezintă o omogenitate medie, iar la testarea finală, valoarea C.V. a fost
de 5,33%, reprezentând omogenitate mare.
Media aritmetică a valorilor perimetrului toracic în
inspirație forțață a fost la testarea initială de 65,73, mai mică cu 2,87
2.87 cm față de testarea finală , unde s-a înregistrat 68,6 cm. Aceasta înseamnă o
creștere semnificativă a capacității de eliminare a aerului rezidual din alveole pulmonare în
timpul programului de pregătire.
Media aritmetică a valorilor perimetrului toracic în
expirație forțată a fost la testarea inițială de 65,73, mai mică cu
2.87 2,77cm față de testarea finală unde s-a înregistrat 68,6 cm. Aceasta înseamnă
o creștere semnificativă a capacității de eliminare a aerului rezidual din alveolele pulmonare
în timpul programului de pregătire .
Abaterea standard la testarea inițială a fost de +/-4.56, mai mare decăt la testarea
finală cu 0,08 cm, unde s-a înregistrat +/-4,48. Cu valoarea de 0,08 a crescut indiciile de
distribuție a valorilor , care poate fi pus pe seama unei bune pregatiri a colectivului.
La testarea inițială , valorile rezultatelor au cuprins 14 cazuri , adica 93%, iar la
testarea finală 12 cazuri, adică 80%, ceea ce înseamna o distribuție normală ca urmare a
faptului că cele două rezultate ca valoare absolută sunt mai mari decât
68%.
Coeficientul de variabilitate , la testarea finală , a avut valoarea cu 0,40 mai mică
decât la testarea inițială ( 6,53 față de 6,93), reprezentând o creștere a omogenității grupului
studiat.
Alergare de viteză pe 50 m. Media aritmetică la testarea inițială a fost de 8,2 s , iar la
testarea finală cu 0,2 s mai mică.
Abaterea standard la testarea initială a fost de +/-0.13, cu 11 cazuri ce reprezintă 72%
( omogenitate mare ), o distribuție normală cu 2 cazuri în creștere.
Coeficientul de variabilitate este de 1,67% la testare finală față de 1,70% la testarea
inițială.
Alergare de rezistență-600 m plat . Media aritmetică a grupei la prima testare este de
2,56 min, față de 2,50 la a doua testare , existănd un progres de 0,06 min.
Abaterea standard de la +/-0,20 la prima testare a ajuns sa fie la a doua testare de +/-
0,12, avand o distribuție normală cu numai două cazuri în afara celor două abateri.
Valoarea coeficientului de variabilitate este de 7,81% pentru testarea inițială , iar
valoarea pentru testarea finală este de 4,70%, ceea ce arată în ambele cazuri o omogenitate
mare a grupei.
La săritura în lungime de pe loc , media aritmetică la prima testare este de 177,66,
iar la a doua testare finală este de 179,2, deci o creștere in favoarea celei finale .
 Abaterea standard la testarea inițială a fost de +/-3,34, reprezentând 13 cazuri, fiind
cuprinse 11 cazuri , adică 72%.Procentul obținut la cele două testări arată o distribuție
normals a valorilor inregistrate .
Coeficientul de variabiiitate este cuprins între 0-10%, cu valorile de 1,89% și 2,24%
pentru testarea finală, reprezentând omogenitate mare.
La aruncare mingii de oină la distanță, media aritmetică crește cu 1,07 m ( valoarea
mediei finale ) în forma testării finale, iar abaterea standard de la +/-1,16 ajunge la +7-1,05
la testarea finală .
La testarea inițială , în intervalui de 17,9-20,22 sunt cuprinse 12 cazuri, reprezentănd
80% , iar la testarea finală , în intervalul 19,08-21 -18, reprezentand 86%, , , sunt cuprinse
13 cazuri. După cum se vede , a crescut indiciile privind distribuția rezultatelor la 86% față
de 68%, care înseamnă o distribuție normală.
Coeficientul de variabiiitate care arată omogenitatea grupei este de 6,06% la testarea
inițială și 5,12 % la testarea finală.
Media aritmetică la menținut atârnat a ajuns de la 55,26 sec la testarea inițială , la
58,53 sec la testarea finală, deci cu o diferență de 3,33 sec mai mult în favoarea testării
finale .
Abaterea standard de +/-3,33 la prima testare și de +/- 3,10 la a doua testare este ,
este cuprinsă în intervalul de 51,94-58,58, cu 11 cazuri ce reprezintă 73% la testarea inițială
și intervalui de 55,43- 61, 63 , cu 13 cazuri ce reprezintă 86% din cazuri.
Coeficientul de variabiiitate s-a modificat și el la testarea finală fiind de 6,96%,
procent care face să crească gradul de omogenitate de la medie la mare.
Media aritmetica la "naveta "la testarea finală este de 12 s față de 13, 7 s la testarea
inițială cu o diferență de 1,1 sec.
Abaterea standard de la +/-0.90 la testarea inițială , a fost de +/- 0,24 la testarea finală
, fiind cuprinse in intervalul 12,6- 12,8, 11 cazuri , ce reprezintă 73% , cu numai 4 cazuri în
afara intervalului.
Aceasta arată o distribuție normală a rezultatelor.
Coeficientul de variabilitate se îmbunătațește și el de la 6,56 % la testarea inițială la
1,58 % la testarea finală , omogenitatea fiind mare în ambele situații.
La rezistența abdominală pe 30”,media aritmetică la cele două testari este de 23,59,
respectiv 23,40.
Abaterea standard la testare inițială este de +/-3,29 cu 11 cazuri ce reprezintă 72%, ce
se abate de la standardul calculat , avănd o distribuție normală cu patru cazuri în afara celor
două abateri; pentru testarea finală 21,77-25,03 (cu numai două cazuri care se abat de la
medie ), cu o distribuție normală de 86%, deci distribuția este normală pentru cele două
testări , cu o creștere evidentă în favoarea testării finale.
Coeficientul de variabilitate ne arată că la testarea initială are valoarea de 13,52 %,
iar la testarea finală de 6,96%. Trecând de la o omogenitate medie în final la omogenitate
mare.
Mobilitatea coxo femurală , cu media aritmetică la testarea inițială de 62,03 cm, are o
creștere la testarea finală de
68,2 68,2cm, cu o diferenta de 6,17 cm.
Abaterea standard suferă și ea modificare de la +/-3.60 la testarea inițială , la +/-1,56
la testarea finală și o diferență de 2,14 în favoarea celei de-a doua testări. În intervalele celor
două testări se menține același număr de cazuri în afara celor două abateri.
 Coeficientul de variabilitate de la 2,28%, lucru ce arată omogenitatea mare , la cele
două testări a colectivului cercetat.
Deplasarea 6 x 6m.La testarea inițială s-a înregistrat o valoare a mediei aritmetice de
14,1 sec., iar la testarea finală o valoare de 13,7 sec., cu o diferență de 0,4 sec. Mai puțin la
prima testare.
Abaterea standard are valoarea la testarea inițială de +/-
}
0,36, cu o distribuție normală , cu 112 cazuri în intervalul de 13,7-14.4, și cu numai 3 cazuri
în afara intervalului amintit.
La testarea finală , valoarea este de +/-0,47, cu 11 cazuri în intervalul 13,2-14,1 și
patru cazuri în afara intervalului , are o distribuție normală de 73%.
J
Coeficientul de variabilitate este de 2,55 la testarea inițială și de 3,43% la testarea
finală, reprezentănd o omogenitate mare a colectivului.
La deplasarea laterală 6 x 4 m , media aritmetică la testarea inițială este de 9,4 sec.,
iar la testarea finală de 8,4 sec., cu o diferență de 1sec. Mai mic in favoarea testării finale.
Abaterea standard este de +/-0,20 la testarea inițială , cu 11 cazuri in intervalul 9,2-
9,6, ce reprezintă 73% din cazuri , și la testarea finală este de +/- 0,77 , cu 12 cazuri în
intervalul 7,6-
9,2 9,2, ce reprezinta 80% din cazuri , cu o distribuție normală cu 3 cazuri în afara
celor două abateri.
Coeficientul de variabilitatea este de 2,44, respectiv 9,16%, încadrâdu-se în zona de
omogenitate mare , cu grad mic de împrăștriere.

La preluarea de sus , media aritmetică , în cadrul testării ințiale , a fost de 8,2 la

execuții bune și 15,93 la execuții greșite , cu o diferență de 7,73 în favoarea celor greșite .
Abaterea standard , la testarea inițială pentru execuții bune +/- 2,70 și pentru cele
greșite este de +/-5,22, cu 12 cazuri în intervalul de 5,5-10,9 la primele ce reprezintă 80% și
9 cazuri în intervalul de 10,71-21,15, ce reprezintă 60%.
La testarea finală , abaterea standard pentru execuții bune este de +/-5,06, iar pentru
cele greșite de +/-2,35 cu 11 cazuri în intervalul de 4,11-8,81, ceea ce reprezintă 73%, deci
o distribuție a rezultatelor normală.
7
Coeficientul de variabilitate la testarea inițială a fost de 32,92% la execuții bune și
32,76% la execuții greșite, iar la testarea finală la execuții bune 24,88%, iar la execuții
greșite de 36,37%, ceea ce arată o lipsă de omogenitate.
Media aritmetică la pase , la testarea inițială a fost de 32,4
32,4, respectiv 11, la testarea finală de 31,8, respectiv 7,46.Numărul execuțiilor
greșite a scăzut fața de testarea inițială.
J
Abaterea standard , ce reprezintă distribuția rezultatelor față de medie , este de +/-
7.19, la execuții reușite și de +/-2,72 la execuții greșite , cu o distribuție de 12 cazuri ce
reprezintă
80% și respectiv 11 cazuri ce reprezintă 73% și arată o distribuție normală a rezultatelor.
La testarea finală , abaterea standard este de +/- 4,94 la execuții reușite și de +/-1,55
la execuții nereușite , cu 11 cazuri pentru cele nereușite , ce arată o distribuție normală a
rezultatelor.
Coeficientul de variabilitate la testarea inițială este de 22,19% la reușite 24,72% la
 nereușite , ce se încadrează la lipsa de omogenitate , iar la testarea finală coeficientul de
variabilitate este de 15,53% la execuții reușite, rezultând o omogenitate medie de 20,77% la
execuții nereușite , situându- se la granița lipsei de omogenitate.
Trecerea mingii peste plasa cu două mâini de sus .Media aritmetică la execuții
bune este de 26,13 și la execuții greșite de 13,53 la testarea inițială iar la testarea finală,
media aritmetică este de 28,26 pentru reușite și 6,93 pentru greșite.
Abaterea standard la testarea inițială la execuții reușite este de +/- 5,29 iar la execuții
greșite de +/-3,48, în intervalul ce cuprinde 10 cazuri-66% pentru reușite și 11 cazuri pentru
greșite, adică 73%,iar la testarea finală, abaterea standard este de +/-4,28 în intervalul de
23,98 - 32,54 cu 11 cazuri - 73% cu o distribuție normală a rezultatelor reunște.
Abaterea standard a rezultatelor nereușite este de +/-2.12 la testarea finală , cu o
distribuție de 10 cazuri a rezultatelor.
Coeficientul de variabilitate la testarea inițială a fost de 20,24% pentru reușite și
25,72 pentru nereușite, iar la testarea finală , coeficientul pentru reușite este de 15,14% ,
arătând o omogenitate medie și de 30,59% pentru nereușite , arătând o lipsă de omogenitate.

CAPITOLUL V
Concluzii şi propuneri

După interpretarea datelor cercetării experimentale,  expusă în detaliu în capitolul anterior,

se impune concluzia că ipoteza formulată la începutul studiului experimental se confirmă,
dovedindu-se un progres evident la toate capitolele ca urmare a aplicării unui program de pregătire
axat pe acţiunea de joc, cu abordarea simultană a componentelor tactice,  tehnice,  fizice şi
psihologice.
De asemene cea de-a doua latură a ipotezei a fost conformată de rezultatele studiului
experimental şi impune ca soluţie de pregătire abordarea în cadrul acţiunii de joc alături de practici,
care orientează toate celelalte componente spre obiectivul prioritar al modelului intermediar:
corectitudinea învatării şi eficienţa acţiunilor de joc ambele obţinute într-un timp scurt.
Trebuie relevat faptul că pe întreaga durată a derulării experimentului,  componenţa
psihologica şi-a adus o contribuţie majoră la corecta însuşire a componentelor acţiunii de joc şi
eficienţa acţiunilor, fapt atestat de jocurile de minivolei desfăşurate cu grupa de experiment şi între
grupe.
Studiul experimental ne-a arătat că unele probe şi teste, cum ar fi: pasele în triunghi,
preluarea de sus, alergarea în viteză, nu sunt în masură să susţină evoluţia pozitivă constantă la
celelalte probe, ceea ce impune ca în programele ulterioare de pregătire să se includă sisteme de
lecţii special destinate, pentru eliminarea minusurilor şi chiar reorientarea selecţiei privind unele
jucătoare.
Abordarea globală a componentelor acţiunii de joc este indubitabil drumul de urmat în
pregătire, dar se impune şi revenirea atunci când este cazul, la folosirea unor mijloace analitice, cu
precizarea dominantei acţiunii de joc.
Propuneri:
Studiul experimental de faţă nu are pretenţia unei abordări exclusive a jocului de volei, ci el
şi-a propus să trateze problematica abordării pregătirii la vârsta de 11-12 ani pe un eşantion care a
respectat standardele şi criteriile de selecţie şi pregătire, iar datele obţinute se constituie într-un
mijloc obiectiv de apreciere, al proiectării şi activităţii curente, care trebuie să constituie o
preocupare constantă şi continuă pentru fiecare profesor ce se ocupă de volei.
Propun colegilor de la catedra de volei de la Grupul Şcolar “Danubius”, ca în cadrul
comisiei metodologice de la nivelul judeţului să facă o analiză a rezultatelor obţinute de echipele de
minivolei în cadrul etapelor locale şi judeţene având ca obiectiv de evaluare eficienţa acţiunilor de
joc.
Propun catedrei de educaţie fizică, includerea studiului privind eficienţa acţiunii de joc la
toate nivelele competiţionale, pentru a asigura fluenţa trecerii jucătoarelor privind cunoştinţele
tehnico-tactice, în categoriile superioare pâna la divizia A şi locurile naţionale.
Propun colegilor de la catedra de volei , o colaborare şi pe viitor, pentru a adânci studiul pe
care l-am prezentat în lucrarea de faţă.