BAZELE ECONOMIEI DE PIATA

TREBUINŢE ŞI RESURSE
TREBUINTE ŞI RESURSE

 TREBUINTELE pot fi:

 naturale sau înnăscute (mostenite
genetic)- în marea lor majoritate legate
de capacitatea de supravietuire a
individului;
 dobândite (însusite) ca urmare a
influentei exercitate de schimbările
societal-economice asupra fiecărei
generatii;
TREBUINŢE ŞI RESURSE

Piramida trebuintelor
Autoactualizare

Acumulari sociale, culturale,

religioase

Trebuinţe societale

Trebuinţe legate de securitate

Trebuinţe fiziologice

Fig. 2.1. Piramida lui Maslow

TREBUINŢE ŞI RESURSE
1. trebuintele fiziologice (hrana,
îmbracaminte, etc)
2. trebuintele legate de securitate si
siguranta: de adapost, siguranta
(inexistenta pericolelor), capacitatea de a
prevedea anumite pericole, etc.
3. nevoile societale, de afiliere si de
satisfacere a relatiilor interumane.
4. trebuintele legate de stima, de
recunoastere a eului
5. trebuintele legate de autoactualizare
TREBUINŢE ŞI RESURSE
Trăsături:
1. O trebuintă va fi acoperită numai după ce au fost
acoperite, partial sau total trebuintele situate pe
nivelurile de ierarhizare inferioare.
2. O trebuintă odată satisfăcută nu generează în mod
automat aparitia si implicit nevoia de acoperire a unei
alte nevoi, situate pe acelasi palier sau pe paliere
superioare.
3. Există dorinta înnăscută a individului de a încerca să
parcurgă satisfacerea tuturor nivelelor de ierarhii ale
trebuintelor.
4. Cu cât nevoile se situează pe un palier mai ridicat, cu
atât satisfacerea lor este mai dificilă .
TREBUINŢE ŞI RESURSE
Resursele economice : totalitatea elementelor, premiselor,
directe sau indirecte - ale actiunii sociale practice care sunt
utilizabile, pot fi extrase si sunt efectiv utilizate la producerea si
obtinerea de bunuri.

• Resursele materiale includ atât resursele naturale primare

cât si pe cele derivate (adică rezultate din acumularea si
folosirea resurselor primare):materiile prime si materialele
derivate din acestea, echipamentele si tehnologiile de fabricatie,
infrastructurile economice, etc.

• Resursele umane cuprind atât resurse primare - omul cu

calitătile si capacitătile sale fizice si intelectuale - cât si cele
derivate- stocul de învătătură, cunostinte, potentialul
inovational, etc.
TREBUINŢE ŞI RESURSE
 Legea raritătii resurselor : volumul, structura si
calitatea resurselor economice se modifică într-un
ritm mai scăzut decât ritmul de crestere a
trebuintelor umane. Ca atare, entitătile economice
vor trebui să utilizeze resursele limitate de care
dispun pentru a acoperi cât mai deplin trebuintele
societătii respective.
 Utilizarea unui anumit tip de resursă pentru obtinerea
unui bun sau serviciu înseamnă neutilizarea acelei
resurse pentru obtinerea celorlalte bunuri sau servicii
la producerea cărora concură.
 Orice utilizare ineficientă a unor resurse în
producerea unui anumit bun sau serviciu sustrage
resursele respective de la posibile utilizări eficiente în
scopul producerii altor bunuri si servicii.
TREBUINŢE ŞI RESURSE
Factorii de productie: Resursele rare (limitate) de
care dispune societatea si pe care le utilizează, prin intermediul
firmelor, în scopul producerii bunurilor si serviciilor destinate
satisfacerii trebuintelor
 economistii clasici (Jean Baptiste Say, David
Ricardo) : munca, natura (pământul) si
capitalul.
 in literatura de specialitate contemporană :
munca, natura (pământul), capitalul,
managementul, întreprinzătorul, progresul
tehnic, antreprenorul, informatia, etc.
TREBUINŢE ŞI RESURSE
1. MUNCA
Omul este, în acelasi timp, subiect si obiect al activitătii
economice, în calitate de purtător al trebuintelor
care trebuiesc satisfăcute prin intermediul ei si de
executant al procesului productiv în care are loc
combinarea resurselor materiale si non materiale în
scopul satisfacerii trebuintelor
In unitatile economice cererea de fortă de muncă se
determină în functie de următorii factori:
- tipul de activitate desfăsurată de firma
respectivă;
- nivelul productivitătii medii si marginale a
muncii;
TREBUINŢE ŞI RESURSE
Productivitatea medie a muncii
exprimă cantitatea de bunuri si servicii
obtinută de un lucrător într-o perioadă
de timp determinată.
W = Q/L
unde: W= productivitatea medie a muncii
Q= cantitatea de productie obtinută
L = cantitatea din factorul de productie fortă de
muncă utilizată( nr. de lucrători, număr de ore
muncă, etc)
TREBUINŢE ŞI RESURSE

Productivitatea marginală reprezintă

sporul de productie obtinut de pe urma
cresterii cu o unitate factorului muncă.
Wmarg = Q1- Q0/L1 - L0

unde: Wmarg= productivitatea marginala a muncii

Q= cantitatea de productie obtinută
L = cantitatea din factorul de productie fortă de muncă
utilizată( nr. de lucrători, număr de ore muncă, etc)
TREBUINŢE ŞI RESURSE
2. NATURA
Natura cuprinde toate resursele brute utilizate la producerea bunurilor
economice: pământul si resursele minerale ( resurse certe si resurse
ipotetice, exploatabile si inexploatabile, regenerabile si neregenerabile
respectiv partial regenerabile)

Productivitatea medie a pamantului exprima eficienta medie a

factorului de productie pamant utilizat în activitatea economica
Wpmed = Q / P
unde : Q= productia obtinuta
P= suprafata de teren utilizata
Productivitatea marginala a pamantului exprima randamentul ultimei
unitati de teren atras în activitatea economica si se determina ca
raport între variatia absoluta a rezultatelor exprimate în unitati fizice
sau monetare si variatia obtinuta a suprafetei de teren.
WPmarg = Q1- Q0 / P1- P0
TREBUINŢE ŞI RESURSE
3. CAPITALUL
Sensuri:
 sumă de bani aflată la dispozitia unei
persoane fizice sau juridice = capital
financiar
 stocul de bunuri economice destinate utilizării
imediate sau ulterioare în cadrul procesului
productiv în scopul obtineri de noi bunuri sau
servicii = capital real sau tehnic.
TREBUINŢE ŞI RESURSE
Capitalul real:
a.capital fix - care reprezintă acea parte a capitalului
real materializată în clădiri, echipamente si utilaje de
folosintă îndelungată, care participă la mai multe
cicluri de productie si îsi transmit treptat valoarea
asupra bunurilor sau serviciilor la a căror producere
participă.
 uzura fizică : depreciere fizica a capitalului
 uzura morală : îmbătrânirea capitalului

b.capitalul circulant reprezintă acea parte a

capitalului real care se consumă în întregime în
decursul unui singur ciclu de productie si care trebuie
înlocuit cu fiecare nou ciclu ( materii prime, materiale
de bază, energie, combustibil, semifabricate, etc. )
TREBUINŢE ŞI RESURSE

Intrebari pentru evaluare:

1. Definiţi noţiunile de trebuinţe şi resurse?

2. Cum a prezentat Maslow trebuinţele?
3. Enumeraţi şi definiţi factorii de producţie?
4. Definiţi noţiunile de capital fix şi capital
circulant?
 COSTUL PRODUCTIEI
 Costul producţiei reprezintă totalitatea
cheltuielilor corespunzătoare consumului de
factori de producţie efectuate în scopul
obţinerii de bunuri şi servicii.
 reflectă efortul făcut de întreprinzător cu
procurarea factorilor de producţie, lansarea
lor în procesul productiv, distribuţia
produsului finit sau a serviciului respectiv
 element concret pe care se fundamentează
formarea preţului unui bun sau serviciu.
 COSTUL PRODUCTIEI
Tipologia costurilor:
1. Costuri explicite
2. Costuri implicite
3. Costul de oportunitate
4. Costul incremental
5. Costul total : fix si variabil
6. Costul mediu : fix si variabil
7. Costul marginal
 COSTUL PRODUCTIEI
A . Costuri explicite (contabile):care se regăsesc în
calculele efectuate privind cheltuielile efectiv
contractate, efectuate şi plătite printr-o anumită
sumă de bani
B . Costuri implicite:valoarea factorilor de producţie
deţinuţi şi utilizaţi de către agenţii economici pentru
care nu au plătit nimic (munca proprie, capitalul sau
terenul proprietate personală) fără a-i înregistra în
costul explicit şi fără a-i cuantifica într-o expresie
monetară
costul economic =costuri explicite+implicite
 COSTUL PRODUCTIEI
C . Costul de oportunitate (costul alegerii ratate sau
costul şansei) : este definit prin valoarea unui bun
sau a unui serviciu la care s-a renunţat în favoarea
unui alt bun sau serviciu.
D . Costul incremental : creşterea costului total ca
urmare a aplicării unor strategii manageriale noi,
introducerea unor noi linii de fabricaţie, desfăşurarea
unei campanii publicitare pentru produsele care
constituie obiectul de activitate al firmei, etc, fără ca
această creştere de cost să aibă ca efect creşterea
producţiei obţinute.
 COSTUL PRODUCTIEI
Căi de reducere a costurilor ( unitare şi totale) :
1. creşterea productivităţii muncii în condiţiile menţinerii constante a
nivelului salariului nominal;
2. obţinerea factorilor de producţie la preţuri scăzute;
3. eliminarea pierderilor generate de aplicarea defectuoasă a unor tehnici
de producţie sau de desfacere a bunurilor;
4. utilizarea unor utilaje performante, în conformitate cu cerinţele tehnicii
moderne, care permit obţinerea de randamente superioare cu costuri
scăzute;
5. asigurarea unei corelaţii optime între nivelul de calificare a forţei de
muncă şi elementele capitalului tehnic utilizate de către aceasta în
cadrul procesului productiv;
6. scăderea cheltuielilor de transport şi distribuţie prin amplasarea, acolo
unde acest lucru este posibil, a unor puncte de producţie în apropierea
pieţelor de desfacere;
 COSTUL PRODUCTIEI
E. Costul total:
1.costul total fix: componentă a costului
total care nu se modifică odată cu
modificarea volumului producţiei (chirii
,dobânzi bancare, iluminatul general şi
încălzitul unităţii , salariile directe plătite
personalului de conducere şi
administraţie,amortizarea ).
 COSTUL PRODUCTIEI
Metode de amortizare:
1. amortizare liniară
2. amortizare elastica
-amortizare degresivă - calculată prin multiplicarea cotelor de amortizare liniară
cu unul din următorii coeficienţi:1,5 (durata normată 2 şi 5 ani);2,0 (durata
normată 5 şi 10 ani); 2,5 ( durata normată mai mare de 10 ani).Mare la
inceput si mica la sfarsit.
-amortizare progresivă - calculată prin aplicarea asupra valorii de inventar a
unor cote în progresie aritmetică sau geometrică, proporţional cu evoluţia uzurii
fizice şi morale.Mica la inceput si mare la sfarsit.
-amortizare regresivă - calculată prin aplicarea unor cote regresive asupra valorii
de amortizat. Scade odata cu invechirea.
3. amortizare accelerată - calculată prin includerea în costuri, în primul an de
funcţionare, a unei cote de amortizare de până la 50 procente din valoarea de
intrare a mijlocului fix respectiv si diferenta pe perioada ramasa in cote liniare.
 COSTUL PRODUCTIEI
2 .costul total variabil - componentă a costului total care se modifică în
funcţie de modificarea volumului producţiei (materiile prime şi
materialele, energia electrică şi termică necesară desfăşurării
procesului de producţie, transportul, distribuţia, salariile lucrătorilor
direct productivi, cheltuielile privind asigurările sociale, etc. )
3 . costul total se calculează pentru întregul volum al producţiei, ca sumă
a costului total fix cu costul total variabil, după formula :
CT= CTF + CTV
Costul total se poate calcula şi pornind de la cheltuiala efectuată cu
fiecare factor de producţie în parte.
CT= S + K + Kc
unde : S = costurile salariale
Kf= costurile aferente consumului de capital fix- amortizarea
Kc= costurile capitalului circulant ( materiale )
 COSTUL PRODUCTIEI

F . Costul mediu : colectează toate

cheltuielile efectuate de către un
agent economic pentru obţinerea unei
unităţi dintr-un bun sau serviciu.
 COSTUL PRODUCTIEI
1.costul mediu fix CMFx = CTFx/Q

unde: CMFx= costul mediu fix pentru bunul X

CTFx= costul total fix pentru bunul X
Qx= cantitatea obţinută din bunul x

2.cost mediu variabil CMVx= CTVx/Q

unde: CM Vx= costul variabil mediu pentru produsul x

CTVx = costul total variabil pentru produsul x
Qx= cantitatea obţinută din bunul x

3. costul mediu total CMTx= CTx /Qx

unde : CMTx= costul mediu total pentru bunul x

CTx= costul total (al întregii producţii pentru bunul x)
Qx= cantitatea obţinută din bunul x

CMT = CMF + CMV

 COSTUL PRODUCTIEI
G . Costul marginal : reprezintă costul creşterii cu o unitate a volumului
producţiei ca urmare a creşterii factorilor de producţie utilizaţi şi se
calculează pentru fiecare unitate obţinută în plus dintr-un bun sau
serviciu, raportând diferenţa între costul total al producţiei pentru n ,
respectiv n-1 bucăţi din bunul x la diferenţa dintre n , respectiv n-1
bucăţi din acelaşi bun

C marg =CTn-CTn-1 / Qn - Qn-1

unde:C marg= costul marginal

CTn= costul total aferent cantităţii de "n" produse
CTn-1= costul total aferent cantităţii de "n-1" produse
Qn= cantitatea de " n " produse
Qn-1= cantitatea de " n-1" produse
 COSTUL PRODUCTIEI
Intrebari pentru evaluare:
1. Definiţi şi explicaţi costul de
oportunitate şi costul incremental?
2. Ce este costul marginal, costul fix,
costul variabil?
3. Prezentaţi principalele forme de
amortizare?
 TEORIA FIRMEI
Firma reprezintă o organizatie în jurul
căreia polarizează subunităţi economice sub o
singură conducere şi gestiune financiară ,
alcătuită dintr-un grup de persoane
organizate potrivit unor cerinţe juridice,
economice, tehnologice şi manageriale care
concep şi desfăşoară un complex de procese
lucrative concretizate în producerea de bunuri
şi servicii în scopul obţinerii unui profit.
 TEORIA FIRMEI
- spaţii geografice în care se desfăşoară
activităţi economice care au drept rezultat
producerea de bunuri tangibile sau intangibile
destinate satisfacerii trebuinţelor umane;
- segmente de piaţă în cadrul cărora au loc
tranzacţii pe baze contractual-formale;
- centre de decizie privind alocarea
resurselor, stabilirea limitelor de preţ şi
distribuţia veniturilor.
 TEORIA FIRMEI
- un set de contracte pe care un agent central (antreprenorul)
căruia i se încredinţează responsabilitatea de a conduce şi
gestiona resursele de care dispune firma respectivă le încheie în
vederea bunei desfăşurări a activităţii respective;
- o entitate socială care desfăşoară în esenţă trei tipuri de
activităţi : cumpără servicii productive, le organizează în cadrul
procesului de producţie şi apoi vinde producţia obţinută;
- o entitate raţională care îşi desfăşoară activitatea în vederea
atingerii unui scop bine definit;
- un sistem socio-economic complex, deschis şi operaţional în
cadrul căruia inputurile (factorii de producţie) sunt transformate
în outputuri (bunuri şi servicii);
 TEORIA FIRMEI
1.firma (gospodăria) individuală este unitatea
producătoare al cărei patrimoniu aparţine unei
singure persoane şi care foloseşte direct factorii de
producţie de care dispune;
2. cooperativa - forma de organizare economică care
se crează pe baza liberului consimţământ al unor mici
proprietari individuali care desfăşoară activităţi
similare.
3.întreprinderea (firma, compania), grupează
toate unităţile instituţionale ale căror activităţi
constau în producerea de bunuri materiale şi servicii
nonfinanciare destinate
 TEORIA FIRMEI
a.întreprinderea privată de familie - este acea formă de
organizare a afacerilor în care proprietarul, privat, angajează
salariaţi, iar conducerea este realizată fie de către proprietar, fie
de către un manager angajat. De regulă întreprinderea privată
de familie este de mici dimensiuni, cuprinzând pînă la 10
persoane- membrii familiei - care sunt nu numai proprietari ci şi
lucrători în cadrul acesteia;
b.întreprinderea privat asociativă - este o persoană juridică ce
se prezintă sub forma societăţilor comerciale;
c.întreprinderea publică - patrimoniul ei aparţine în întregime
sau în majoritate statului. Întreprinderile publice îmbracă forma
regiilor autonome şi a societăţilor comerciale.
 TEORIA FIRMEI
Societăţile comerciale
1. societate cu răspundere limitată-
denumiri concurente: Private Limited
company (LTD), Societa a Responsabilita
Limitata (SRL), Bestoten Vennoostchap (BV)
2. societatea pe acţiuni (denumită în unele
ţări şi societate anonimă)- Joint Stock
Company
3. societatea în comandită-denumiri
concurente: Societe en commandite,
Komandit Gesselschaft, Limited Partnership
 TEORIA FIRMEI
4. societatea în nume colectiv - denumiri
concurente: Societe en nom collectif, Offnen
Handel Gesselschaft, Societa en nome
collective
5. societatea cooperativă reprezintă o
formă juridică întâlnită frecvent în Uniunea
Europeană
6. societatea civilă ( Franţa şi Olanda )
7. partnership ( Marea Britanie )
 TEORIA FIRMEI
ALTE FORME:
a. gentlemen’s agreement firme care participă în cadrul unui tip
de angajament în cadrul căruia îşi menţin autonomia însă îşi
coordonează activităţile în scopul contracarării concurenţei şi a
impunerii preţului pe piaţă;

b.fuziunile - firma achiziţionează acţiunile uneia sau mai multor

firme care îşi pierd independenţa;

c.holdingurile - formă de subordonare a diferitelor societăţi prin

controlul participanţilor de către societatea anonimă pe acţiuni.

d.concernele sau conglomeratele formate prin reunirea unor

firme aparţinând unor ramuri diferite.
 TEORIA FIRMEI
Intrebari pentru evaluare:
1. Definiţi noţiunea de firmă?
2. Clasificaţi firmele în funcţie de criteriul
instituţional?
3. Prezentaţi principalele forme de
societăţi comerciale?
4. Arătaţi ce forme complexe ale firmelor
cunoaşteţi?
 CEREREA ŞI OFERTA
 Alfred Marshall in "Principles of
Economics" (1890) a acordat o atenţie
deosebită rolului jucat de cerere în cadrul
sistemului economic. El a subliniat mobilitatea
crescută a cererii în raport cu oferta
(producţia) printr-un exemplu semnificativ:
"cumpărătorul se poate decide pe loc dacă
doreşte să înlocuiască berea cu vinul, în
timp ce trecerea de la producţia de bere
la cea de vin presupune câţiva ani"
 CEREREA ŞI OFERTA
John Maynard Keynes a demonstrat pe fondul crizei de
supraproducţie din anii 1929-1933 rolul consumului individual şi
a celui neproductiv în funcţionarea economiei de piaţă.
Elemente specifice:
 înclinaţia marginală spre consum
 multiplicatorul investiţiilor şi legătura acestuia cu gradul de
ocupare a forţei de muncă
 relaţia dintre venit, consum şi investiţii.
Concluzie:efectele unei crize de supraproducţie pot fi diminuate
nu prin reducerea ofertei, ci prin stimularea cererii.
Solutia:intervenţia statului în creşterea cheltuielilor publice (chiar
prin stimularea cheltuielilor de apărare) şi stimularea
investiţiilor.
 CEREREA ŞI OFERTA

 Cererea este cantitatea dintr-o anumită

marfă, bun economic sau serviciu ce se
poate cumpăra într-o perioadă de timp
dată, la preţul pieţei .
 Mărimea cererii este determinată de
preţ şi de venit
 CEREREA ŞI OFERTA
Factori care influenteaza mărimea cererii :
 dimensiunea pieţei;
 puterea de cumpărare a celor ce formează cererea pentru un
anumit produs;
 preferinţa consumatorilor, moda, standardul de viaţă.;
 anticipările consumatorilor privind evoluţia preţurilor, a
veniturilor, a conjuncturii economice de ansamblu sau a situaţiei
politico-economice.
 existenţa sau inexistenţa bunurilor substituibile ;
 modificările în nivelul preţurilor bunurilor substituibile.
 factorii de mediu
 CEREREA ŞI OFERTA

Relatia pret-cantitate ceruta

Legea cererii : orice creştere în nivelul
preţului unui bun ordinar (comun)
determină, în condiţiile în care
celelalte elemente sunt menţinute
constante, o scădere a cantităţii cerute.
CEREREA ŞI OFERTA

Pret

Q
 CEREREA ŞI OFERTA
Excepţii:
1.bunurile de tip Giffen (Robert Giffen) : tip special de bunuri a căror
cerere se modifică direct proporţional cu modificarea preţurilor , de
regulă bunurile inferioare (nu toate bunurile inferioare sunt bunuri
Giffen şi nici toate bunurile Giffen nu sunt bunuri inferioare) a căror
cerere creşte în condiţiile creşterii generale a nivelului preţurilor.
Ex.: creşterea cererii pentru cartofi pe fondul creşterii generale a
nivelului preţurilor cand oamenii vor renunţa la o anumită cantitate de
carne (bun superior) şi vor consuma mai mulţi cartofi (bun inferior).
2. bunurile de lux : creşterea preţului unui bun generează o reacţie
de creştere a cererii pentru bunul respectiv ca urmare a unor influenţe
de natură comportamentală (oamenii vor dori să arate că îşi pot
permite cumpărarea bunului respectiv, sau vor căuta să-i imite pe cei
din jur care şi-au cumpărat şi ei bunul respectiv).
 CEREREA ŞI OFERTA

Relaţia venit-cantitate cerută este

de directă proporţionalitate în sensul că
orice creştere a venitului generează o
creştere a cantităţii cerute .
 CEREREA ŞI OFERTA

Oferta este definită prin cantitatea

dintr-un bun economic, serviciu sau
factor de producţie pe care un
producător o produce şi doreşte să o
vândă pe piaţă într-o perioadă de timp
dată , la un anumit nivel al preţului.
 CEREREA ŞI OFERTA
Mărimea ofertei depinde de urmatorii factori:
1) din perspectiva producătorului:
a/ preţul factorilor de producţie. O creştere a preţului factorilor de
producţie, care determină creşterea costului unitar al bunului poate
genera scaderea ofertei:
b/ preţul bunului oferit pe piaţa respectivă şi pe alte pieţe;
c/ tipul de piaţă şi forma de concurenţă care se manifestă pe piaţa
respectivă;
d/ rata profitului pe economie;
e/ mărimea profitului total şi a celui unitar;
f/ rata dobânzii privită atât ca şi un cost, dar şi ca venit pe care l-ar
aduce depunerea la bancă a capitalului bănesc corespunzător
desfăşurării activităţii de producere a bunului care face obiectul ofertei;
g/ climatul social şi politic existent;
 CEREREA ŞI OFERTA
2. din perspectiva consumatorului:
a/ preţul produsului oferit; un preţ mare poate determina o
scădere a cererii, ceea ce îl va determina pe producător să
reducă nivelul cantităţii oferite;
b/ mărimea venitului nominal de care dispun consumatorii
şi puterea de cumpărare a banilor;
c/existenţa unui raport favorabil între preţ, utilitate şi calitate
d/existenţa bunurilor substituibile, preţul acestora şi
modificările care intervin în nivelul preţurilor acestor bunuri.
e/ oferta de bunuri complementare şi evoluţia preţului
acestora;
 CEREREA ŞI OFERTA
3. din perspectiva producătorului şi a
consumatorului
a/ modificarea numărului consumatorilor şi al
producătorilor şi a preferinţelor acestora;
b/ concurenţa între producători şi tipul de
piaţă pe care acţionează în scopul desfacerii
produsului respectiv;
c/ concurenţa între consumatori ;
 CEREREA ŞI OFERTA

Intrebari pentru evaluare:

1. Definiţi termenii de cerere şi ofertă?
2. De ce depinde marimea cererii?
3. Care sunt factorii care influenţează
marimea cererii?
4. Care sunt factorii care influenţează
marimea ofertei?
 FORMAREA PRETULUI
 Preţul exprimă cantitatea de monedă ce
trebuie plătită pentru achiziţionarea unor
bunuri materiale sau servicii în cadrul
tranzacţiilor bilaterale de piaţă.
 Dicţionarele economice definesc preţul ca
fiind “expresia bãneascã a valorii recunoscute
a unui bun economic” sau "element esenţial
al contractului de vânzare-cumpãrare,alãturi
de pãrţi, obiect şi termen de livrare.”
 FORMAREA PRETULUI
 Pretul real al oricãrui lucru este ceea ce îl costã în realitate pe
acela care doreşte sã obţinã acel lucru, este truda şi osteneala
pentru obţinerea lui (Adam Smith )
 Preţul reprezintã elementul fundamental de reglare a activitãţii
economice, instrumentul care permite alocarea optimã a
resurselor dar şi a veniturilor, purtãtorul principal de informaţii
în legãturã cu evoluţia pieţei (neoclasici).
 Baza de formare a preţurilor se deplasează dinspre costul
producţiei înspre utilitatea bunului sau a serviciului respectiv iar
izvorul preţurilor îl constituie utilitatea marginală, respectiv
utilitatea totală a unui bun sau serviciu (şcoala marginalista)
 FORMAREA PRETULUI
 Alfred Marshall, fondatorul Scolii neoclasice
britanice de la Cambridge, a demonstrat cã la
baza formãrii preţurilor se aflã două elemente
de importanţã egalã: costul producerii
bunului sau al serviciului respectiv şi
utilitatea lui
 Preţul reprezintã expresia bãneascã a valorii
unui bun sau serviciu, valoare datã de timpul
de muncã socialmente necesar producerii
bunului sau a serviciului respectiv ( Marx)
 FORMAREA PRETULUI

 Pentru neoclasici, preţul reprezintã

elementul fundamental de reglare a
activitãţii economice, instrumentul care
permite alocarea optimã a resurselor
dar şi a veniturilor, purtãtorul principal
de informaţii în legãturã cu evoluţia
pieţei.
 FORMAREA PRETULUI
Factorii care determinã nivelul preţurilor sunt cererea
şi oferta.
1. Din perspectiva cererii, nivelul preţului unui bun sau
serviciu este influenţat de:
- utilitatea marginală şi totală a bunului sau a serviciului
pentru care s-a stabilit;
- puterea de cumpãrare a consumatorilor bunului sau
serviciului respectiv;
- preţul bunului sau serviciului respectiv pe alte pieţe;
- existenţa înlocuitorilor sau a substituenţilor apropiaţi şi
preţurile acestora
 FORMAREA PRETULUI
2. Din perspectiva ofertei, nivelul
preţului depinde de :
- costul producţiei, consumul de factori
necesari producerii bunului respectiv;
- costul factorilor de producţie care
concurã la obţinerea bunului respectiv;
- preţul bunului respectiv practicat pe alte
pieţe.
 FORMAREA PRETULUI
Funcţiile preţului
 instrument sintetic de masura a valorii marfurilor
 alocarea resurselor limitate de care dispun entitãţile
economice în mod eficient.
 liant între diferitele paliere pe care se desfãşoarã
activitatea economicã:
1. legãtura între economie realã ( a fluxurilor de bunuri
şi servicii) şi economia monetarã
2. legatura intre piata factorilor si piata bunurilor si
serviciilor
 FORMAREA PRETULUI
1.Formarea preţului pe o piaţã cu concurenţã perfectã

Trãsãturi ale pietei cu concurenţã perfectã :

- existenţa unui numãr infinit de mare de producãtori,
respectiv vânzãtori şi consumatori, fiecare de o putere
economicã redusã, astfel încât sã nu poatã influenţa piaţa nici
din perspectiva preţului nici din cea a cantitãţii oferite.
- omogenitatea bunurilor-toţi producãtorii produc acelaşi
produs, fãrã diferenţieri în privinţa calitãţii sau a caracteristicilor
funcţionale şi toţi consumatorii doresc sã cumpere acelaşi
produs, fiindu-le indiferent de cãtre cine a fost produs sau
vândut.
 FORMAREA PRETULUI
- accesul nelimitat la informaţiile legate de
bunul respectiv, de preţul lui sau al înlocuitorilor
acestuia, de costul producerii lui de nivelul din trecut
şi de perspectivele evoluţiei preţului în viitor.
- mobilitatea perfectã a factorilor de producţie,
astfel încât orice producãtor sã aibã acces în orice
moment la cantitãţile de factori de producţie (muncã
sau capital) necesare desfãşurãrii activitãţii sale;
- intrarea şi ieşirea liberã pe/ de pe piaţã a
firmelor, altfel spus inexistenţa barierelor de intrare
în competiţie ;
 FORMAREA PRETULUI
Preţul de echilibru, propriu pieţei cu
concurenţã perfectã, se formeazã în
mod liber, spontan, ca rezultat al
forţelor pieţei, ca rezultat al interacţiunii
dintre cererea şi oferta agregat, şi
reprezintã acel nivel al preţului la care
are loc egalizarea cantitãţii cerute cu
cea oferitã realizându-se astfel un
volum maxim al vânzãrilor.
 FORMAREA PRETULUI

2. Formarea preţului pe piaţa cu

concurenţã imperfectã
Formele pietei imperfecte:
1. monopolul
2. oligopolul
3. monopsonul
4. piaţa cu concurenţã monopolisticã
 FORMAREA PRETULUI
2.1.Formarea preţului pe o piaţã de tip
monopol
Caracteristici :
 existenţa unui singur producător, respectiv
vânzãtor, pentru un anumit tip de produs sau
serviciu omogen;
 absenţa produselor substituibile ;
 existenţa unor puternice bariere de intrare în
ramurã
 FORMAREA PRETULUI
Formele monopolului :

 monopolul natural (sau geografic) - este determinat de fertilitatea solului, de

poziţia terenului sau de deţinerea exclusivã a unor zãcãminte
 monopolul instituţional- monopolul statului asupra unor activitãţi economice
sau acordarea, prin reglementări de natură instituţional- legislativă a dreptului
de a desfăşura un unumit gen de activitate în exclusivitate unei singure firme
(care poate sau nu să aparţină statului).
 monopolul artificial- o firmã producãtoare sau de un grup de firme care prin
puterea economicã pe care o deţin reuşesc sã-şi impunã condiţiile de piaţã în
ceea ce priveşte producţia, comercializarea şi preţul unui bun sau serviciu.
 monopolul real - o firmă reuşeşte, pentru o perioadă limitată de timp, să
ocupe o poziţie care să îi permită controlul asupra producţiei şi distribuţiei unui
bun sau serviciu omogen,datorită deţinerii uni brevet de invenţie care îi permite
exclusivitatea producerii şi desfacerii unui nou produs sau serviciu.
 FORMAREA PRETULUI
2.2. Formarea preţului pe o piaţă de tip monopson
 Piaţa de tip monopson este caracterizată prin existenţa unui
singur cumpărător pe piaţa unui bun omogen (materii prime
pentru ramuri industriale importante sau produse agricole) sau
a celor de importanţă strategică deosebită (armament, tehnică
nucleară, etc) achiziţionate de către un singur agent economic,
care este de regulă statul.
 monopsonul este limitat de reacţia producătorilor sau a
producătorului bunului, care încearcă să ridice nivelul preţului
bunului respectiv peste cel fixat de monopson, plecând de la
premisa că atâta vreme cât monopsonul este dispus să achite
un anumit preţ pentru acel bun înseamnă că acesta îi este
necesar şi deci nu va putea să renunţe la procurarea lui
 FORMAREA PRETULUI
2.3.Formarea preţului pe o piaţã de tip
oligopol
Oligopolul apare atunci când piaţa e dominatã
de câţiva producãtori importanţi, a cãror
putere economicã este suficient de mare
pentru a influenţa preţul de piaţã şi cantitatea
vândutã pentru un bun economic sau serviciu
omogen.
 FORMAREA PRETULUI
Prevederile legislative vizeazã interzicerea urmãtoarelor tipuri de
activitãţi :
 încheierea de înţelegeri în privinţa preţului de vânzare, fixat la
un nivel înalt, care sã fie respectat de toţi semnatarii convenţiei;
 folosirea preţului de dumping - adicã a unui preţ fixat sub
nivelul costului de producţie;
 încheierea de înţelegeri conform cãrora o firmã va vinde un
anumit produs unei alte firme, numai cu condiţia ca aceasta din
urmã sã accepte sã cumpere şi un al doilea produs al primei
firme;
 folosirea unor preţuri discriminatorii, adicã vânzarea de produse
identice la preţuri diferite unor clienţi diferiţi.
 FORMAREA PRETULUI
2.4. Formarea preţului pe o piaţã cu concurenţã monopolisticã
 se caracterizeazã prin existenţa unui numãr mare de producãtori
(respectiv vânzãtori) care produc bunuri care nu sunt omogene dar
sunt substituibile.
 fiecare produs are caracteristicile sale proprii (serviciile hoteliere,
staţiile de benzinã, mãrfurile alimentare, produsele electrocasnice,
etc).
 pentru fiecare variantã a bunului existã un singur producãtor, care
deţine monopolul asupra producerii respectiv vânzãrii acelui produs, de
aceea acest tip de piaţã se aseamãnã, dintr-o anumitã perspectivã cu
piaţa de tip monopol.
 deciziile luate de către fiecare producător nu influenţează într-o măsură
însemnată activitatea concurenţei, dar reacţiile tuturor agenţilor
economici prezenţi pe acest gen de piaţă au consecinţe asupra
profitului şi poziţiei pe piaţă a fiecăruia.
 FORMAREA PRETULUI
Intrebari pentru evaluare:
1. Definiţi noţiunea de preţ.
2. Cum este influenţat preţul unui bun din
perspectiva cererii şi a ofertei?
3. Evidenţiaţi funcţiile preţurilor?
4. Cum se formeaza preţul pe piaţa cu
concurenţă perfectă?
5. Care sunt principalele tipuri de pieţe cu
concurenţă imperfectă?