Belgia Scurtă Descriere

02.06.
2020 Belgia - Wikipedia
Belgia
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Regatul Belgiei (în neerlandeză Koninkrijk België, în franceză Royaume de Belgique, în germană
Königreich Belgien), cunoscut colocvial ca Belgia (neerlandeză België, franceză Belgique, germană Belgia
Belgien; pronunție franceză: /bɛl.ʒik/) este o țară în Europa de Vest. Este unul dintre membrii fondatori ai
Uniunii Europene și găzduiește majoritatea instituțiilor acesteia precum și alte instituții internaționale Koninkrijk België (neerlandeză)
importante, inclusiv NATO. Belgia ocupă un teritoriu de 30.528 km² și are o populație de peste 11 milioane Belgien (germană)
de locuitori. Belgia se învecinează cu Țările de Jos, Germania, Marele Ducat al Luxemburgului, Franța și België (neerlandeză)
Marea Nordului. Royaume de Belgique (franceză)
Belgique (franceză)
Belgia este situată pe frontiera ce divide Europa germanică de Europa latină iar cele două mari regiuni ale
țării marchează acest lucru. Regiunea de limbă neerlandeză Flandra, situată în jumătatea de nord a țării,
Königreich Belgien (germană)
are 58% din populație iar regiunea de limbă franceză Valonia, situată în jumătatea de sud, are 32% din
populație. Regiunea Capitalei Bruxelles, oficial bilingvă, este o enclavă majoritar francofonă situată în
Regiunea Flamandă, dar în apropiere de frontiera cu regiunea valonă și are 10% din populație. O mică
comunitate germanofonă există în estul Valoniei. Diversitatea lingvistică și conflictele politice și culturale
asociate acesteia sunt reflectate în istoria politică și în sistemul complex de guvernare[7]
Drapelul Belgiei Stema Belgiei
Numele 'Belgia' este derivat din numele provinciei romane Gallia Belgica, situată în extremitatea nordică a
Galiei, locuită inițial de către belgi, un amestec de popoare celtice și germanice. Aceștia sunt menționați de Deviză: Eendracht maakt macht
către Iulius Cezar în Commentarii de Bello Gallico, numindu-i drept cei mai puternici dintre gali: "Horum (neerlandeză)
L'union fait la force (franceză)
omnium fortissimi sunt Belgæ". Einigkeit macht stark (germană)
(Unirea face puterea)
Imnul național: La Brabançonne
Cuprins 0:00 MENIU
Istorie
Politică
Comunități și regiuni
Autoritatea politică
Geografie
Economie
Transport
Demografie
Cultură
Artă
Folclor
Științe Geografie
Suprafață
Sport - totală 30,528 km²
Gastronomie Cel mai înalt Signal de Botrange[*]
punct (694 m)
Turism
Vecini Germania
Patrimoniul mondial Luxemburg
Note de completare Franța
Țările de Jos
Note bibliografice Regatul Țărilor de Jos
Fus orar UTC+1
Legături externe
Ora de vară UTC+2
Populație
Populație
Istorie - Recensământ 11.071.483 (locul 76)
Articol principal: istoria Belgiei. Densitate 362,6 loc/km²
Limbi oficiale limba neerlandeză
Numele de „Belgia” provine din Gallia Belgica, numele unei provincii limba franceză
limba germană
romane din nordul Galiei care, înainte de invazia romană din 100
Etnonim Belgieni
î.e.n., era locuită de Belgae, un amestec de populații celtice și
Guvernare
germanice.[8][9] O migrație treptată a francilor germanici în secolul al Sistem politic monarhie constituțională
V-lea a adus zona sub dominația regilor merovingieni. Schimbarea Rege al
treptată a echilibrului puterilor în secolul al VIII-lea a dus la evoluția Filip al Belgiei
belgienilor(d)
regatului franc în Imperiul Carolingian.[10] Tratatul de la Verdun din Prim-ministru Sophie Wilmès
843 a împărțit regiunea în Francia de Mijloc și cea de Vest și astfel Legislativ Parlamentul Belgiei
într-o mulțime de fiefuri mai mult sau mai puțin independente care, în Camere Senatul Belgiei
Evul Mediu, au fost vasale fie regelui Franței, fie împăratul Sfântului Camera Reprezentanților
Imperiu Roman.[10] Belgiei
Capitala Bruxelles
Multe dintre aceste fiefuri s-au unit în cadrul Țărilor de Jos Burgunde Istorie
Revoluția
Cele Șaptesprezece Provincii în secolele al XIV-lea și al XV-lea.[11] Împăratul Carol al V-lea a extins belgiană
4 octombrie 1830
(portocaliu, cafeniu și galben) și uniunea personală a celor Șaptesprezece Provincii în anii 1540, făcând Tratatul de la
Episcopia de Liège (verde) din ele mai mult decât o uniune personală, prin Pragmatica Sancțiune 19 aprilie 1839
Londra
din 1549 și și-a sporit influența asupra Principatului Eclesiastic de Economie
Liège.[12] Războiul de Optzeci de Ani (1568–1648) a împărțit Țările de Jos în Provinciile Unite (în nord, PIB (PPC) 2017
Belgica Foederata în latină, „Țările de Jos Federate”) și Țările de Jos Meridionale (Belgica Regia, „Țările - Total 561.910.911.173 dolar
de Jos Regale”). Cele din urmă au fost guvernate succesiv de către habsburgii spanioli și de către cei Geary-Khamis[3]
https://ro.wikipedia.org/wiki/Belgia 1/10
02.06.2020 Belgia - Wikipedia
austrieci și se întindea pe mare parte din teritoriul Belgiei moderne. Acesta a fost teatrul de operațiuni în - Pe cap de 49.366,676 dolar Geary-
Războiul Franco-Spaniol și cel Franco-Austriac în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. După campaniile din locuitor Khamis[5]
1794 din cadrul Războaielor Revoluției Franceze, Țările de Jos—inclusiv teritoriile care nu fuseseră PIB (nominal) 2017
vreodată sub dominație Habsburgică, cum ar fi Principatul Eclesiastic de Liège—au fost anexate de Prima - Total 492.681.283.049,25 dolari
Republică Franceză, punând capăt dominației austriece în regiune. Reunificarea Țărilor de Jos sub numele americani[2]
de Regatul Unit al Țărilor de Jos a avut loc după dezmembrarea Primului Imperiu Francez în 1815. - Pe cap de
locuitor 43.467 dolari americani[4]
IDU 0,89
Revoluția Belgiană din 1830 a dus la înființarea Belgiei independente, catolice, burgheze, neutre și oficial
Monedă euro (EUR)
francofone, condusă de un guvern provizoriu și un congres național.[13][14] De la instalarea lui Leopold I ca
Coduri și identificatori
rege la 21 iulie 1831 (astăzi sărbătorită ca zi națională a Belgiei[15]), Belgia este o monarhie constituțională Cod CIO BEL
și democrație parlamentară, cu o constituție seculară bazată pe codul napoleonian. Deși inițial restrâns, Cod mobil 206
votul universal pentru bărbați a fost introdus după greva generală din 1893 (cu vot plural până în 1919) și
Prefix telefonic 32
pentru femei după 1949.
ISO 3166-2 BE
Principalele partide politice din secolul al XIX-lea au fost Partidul Catolic și Partidul Liberal, Partidul Domeniu
Internet .be, .eu1
Belgian al Muncii apărând către sfârșitul veacului. Franceza a fost la început singura limbă oficială Codul .eu aparține Uniunii Europene, din care Belgia
adoptată de nobilime și de burghezie. Treptat, ea și-a pierdut importanța, neerlandeza fiind și ea face parte.
recunoscută. Recunoașterea a devenit oficială în 1898, iar în 1967 a fost acceptată versiunea Constituției în Până în 1999:Franc belgian.
limba neerlandeză.[16] Prezență online
site web oficial (https://www.belgium.be)
Conferința de la Berlin din 1885 a cedat controlul asupra Statului Independent Congo regelui Regele Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?ti
tle=Belgia&action=edit&section=0)
Leopold al II-lea ca posesiune personală a sa. Din 1900 au apărut îngrijorări pe plan internațional cu
privire la tratamentul extrem și sălbatic aplicat populației congoleze sub Leopold al II-lea, pentru care
Congo era în principal o sursă de venit din producția de fildeș și cauciuc. În 1908, această indignare a
determinat statul belgian să își asume responsabilitatea pentru guvernarea coloniei, denumită de atunci Congo Belgian.[17] Germania a invadat Belgia în
1914 în contextul Planului Schlieffen și mare parte din luptele de pe Frontul de Vest din Primul Război Mondial au avut loc în partea de vest a țării.
Primele luni ale conflagrației au fost denumite Violul Belgiei din cauza atrocităților germane. Belgia a preluat coloniile germane Ruanda-Urundi (astăzi,
Rwanda și Burundi) în timpul războiului, iar ele au fost încredințate Belgiei în 1924 prin mandat al Ligii Națiunilor. După război, districtele prusace
Eupen și Malmedy au fost anexate de Belgia în 1925, aducând în granițele țării o minoritate germanofonă.
Țara a fost din nou invadată de Germania în 1940 și a fost ocupată până la eliberarea sa de către Aliați în 1944. După al Doilea Război Mondial, o grevă
generală l-a obligat pe Leopold al III-lea, pe care mulți îl considerau un colaborator al germanilor în timpul războiului, să abdice în 1951. Congo Belgian
a dobândit independența în 1960 în timpul Crizei Congoleze;[18] Ruanda-Urundi a obținut și ea independența după doi ani. Belgia a aderat la NATO ca
membru fondator și a format grupul de țări Benelux împreună cu Țările de Jos și Luxemburg. Belgia a devenit unul dintre cei șase membri fondatori ai
Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului în 1951 și a Comunității Europene pentru Energie Atomică și Comunității Economice Europene,
înființată în 1957. Cea din urmă este actualmente Uniunea Europeană, ale cărei principale instrituții administrative, între care Comisia Europeană,
Consiliul Uniunii Europene și sesiunile extraordinare ale Parlamentului European, își au sediul în Belgia.
Politică
Articol principal: politica Belgiei.
Belgia este o monarhie constituțională și populară și o democrație parlamentară.

Parlamentul federal bicameral este format din Senat și Camera Reprezentanților. Prima
dintre ele este formată din 40 de politicieni aleși direct și din 21 de reprezentanți numiți de
cele 3 parlamente comunitare, 10 senatori cooptați (aleși de alți senatori) și copiii regelui,
care sunt senatori de drept și care în practică nu votează. Cei 150 de reprezentanți din
Cameră sunt aleși după un sistem proporțional în 11 circumscripții electorale. Belgia are vot
obligatoriu și din acest motiv are una dintre cele mai mari prezențe la urne din lume.[19]
Regele (actualmente Filip) este șeful statului, deși are prerogative limitate. El numește
miniștrii, inclusiv prim-ministrul, dacă aceștia au primit vot de încredere din partea
Camerei Reprezentanților pentru a forma guvernul federal. Consiliul de Miniștri este
format din cel mult cincisprezece membri. Cu posibila excepție a prim-ministrului,
Consiliul de Miniștri trebuie să fie compus dintr-un număr egal de membri francofoni și
neerlandofoni.[20] Sistemul judiciar se bazează pe codul civil ce își are originea în codul
napoleonian. Curtea de Casație este instanța supremă, având subordonată Curtea de Apel.
Filip al Belgiei, rege al Belgienilor; și prim-ministrul Sophie Wilmès
Instituțiile politice ale Belgiei sunt complexe; mare parte din puterea politică este
organizată în jurul nevoii de a reprezenta principalele comunități culturale ale țării.[21] De
pe la 1970, principalele partide politice belgiene s-au împărțit în componente distincte ce reprezintă în principal interesele lingvistice și politice ale
comunităților.[22] Marile partide din fiecare comunitate, deși apropiate de centrul politic, aparțin a trei grupuri principale: creștin-democrații, liberalii,
și social-democrații.[23] Alte partide notabile s-au înființat mult după jumătatea secolului al XX-lea, în principal în jurul unor tematici lingvistice,
naționaliste sau ecologiste sau pe agende liberale de nișă.[22]
O serie de guverne de coaliție de orientare creștin-democrată începută în 1958 s-a rupt în 1999 după criza dioxinei, un mare scandal legat de
contaminarea alimentelor.[24][25][26] A apărut o „coaliție-curcubeu” de șase partide: liberali, verzi și social democrați flamanzi și francofoni.[27] Ulterior,
„coaliția violet” a liberalilor și social-democraților s-a format în urma dispariției din Parlament a verzilor după alegerile din 2003.[28] Guvernul condus
de premierul Guy Verhofstadt între 1999 și 2007 a guvernat cu bugete echilibrate, cu unele reforme fiscale, o reformă a pieței muncii, a planificat o
reducere a utilizării energiei nucleare și a inițiat legi ce permiteau anchetarea mai agresivă a crimelor de război și erau mai indulgente cu utilizarea
drogurilor ușoare. Restricțiile asupra eutanasiei au fost reduse și căsătoriile între persoane de același sex au fost legalizate. Guvernul a promovat
diplomația activă în Africa[29] și s-a opus invadării Irakului.[30]
Coaliția lui Verhofstadt a obținut rezultate slabe în alegerile din iunie 2007. Timp de peste un an, țara s-a aflat într-o criză politică.[31] Această criză a
fost de așa natură încât mulți observatori au speculat pe marginea unei posibile dezmembrări a Belgiei.[32][33][34] Din 21 decembrie 2007 până la
20 martie 2008, a fost în funcție, interimar, al treilea guvern Verhofstadt. Această coaliție de creștin-democrați flamanzi și francofoni, liberali flamanzi
și francofoni cu social-democrații francofoni a fost guvern interimar până în 20 martie 2008. În acea zi, noul guvern, condus de creștin-democratul
flamand Yves Leterme, câștigătorul alegerilor federale din iunie 2007, a depus jurământul în fața regelui. La 15 iulie 2008, Leterme a anunțat demisia
guvernului său, întrucât nu realizase niciun progres în ce privește reformele constituționale,[35] dar a continuat să rămână în funcție. În decembrie
2008, el a oferit din nou demisia guvernului în urma crizei declanșate de vânzarea grupului financiar Fortis către BNP Paribas.[36] De această dată,
demisia i-a fost acceptată iar creștin-democratul flamand Herman Van Rompuy a depus jurământul ca prim ministru la 30 decembrie 2008.[37]
După ce Herman Van Rompuy a fost desemnat ca președinte al Consiliului European la 19 noiembrie 2009, el a prezentat demisia guvernului la
25 noiembrie 2009. După câteva ore, a depus jurământul noul guvern condus de primul ministru Yves Leterme. La 22 aprilie 2010, Leterme a oferit din
nou demisia guvernului[38] după ce unul dintre partenerii de coaliție, OpenVLD, s-a retras de la guvernare, iar la 26 aprilie 2010 regele Albert i-a
acceptat demisia.[39] Alegerile legislative din Belgia din 13 iunie 2010 au făcut din gruparea naționalistă flamandă N-VA cel mai mare partid din
Flandra, și din Partidul Socialist — cel mai mare din Valonia.[40] Până în decembrie 2011, Belgia a fost guvernată de cabinetul interimar demisionar al
lui Leterme, așteptând sfârșitul unor negocieri de formare a unui nou guvern. La 30 martie 2011, se stabilise un nou record mondial pentru perioada
trecută fără guvern oficial, depășind chiar și Irakul de imediat după război. În cele din urmă, în decembrie 2011, a depus jurământul guvernul actual
condus de premierul socialist valon Elio Di Rupo.[41]
Comunități și regiuni
Articol principal: împărțirea administrativă a Belgiei.
Pe lângă nivelul federal, conform constituției

revizuite în 1993, Belgia conține încă 2 niveluri
de administrație federală:
3 comunități lingvistice:
Comunitatea flamandă din Belgia; Comunitatea flamandă Comunitatea franceză Comunitatea
Comunitatea franceză din Belgia; (vorbitoare de neerlandeză) (vorbitoare de franceză) germanofonă
Comunitatea germanofonă din Belgia.
3 regiuni:
Limbile oficiale din Belgia:
neerlandeza (galben), franceza Flandra, subdivizată în 5 provincii:
(roz), germana (verde).
Anvers;
Limburg; Regiunea Capitalei
Regiunea Flamandă Regiunea Valonă Bruxelles
Flandra de Est;
Flandra de Vest;
Brabantul Flamand.
Valonia, subdivizată în 5 provincii:
Brabantul Valon;
Namur;
Liège;
Hainaut;
Luxemburg;
Regiunea Capitalei Bruxelles.
Fiecare Comunitate și Regiune are propria adunare legislativă și propriul guvern. Regiunea Capitalei Bruxelles este oficial bilingvă, ambele Comunități
majore exercitându-și autoritatea pe teritoriul acesteia, pentru chestiunile comunitare comune existând o Comisie Comunitară Comună. Viziunile
diferite ale celor două Comunități majore se reflectă în structura particulară a instituțiilor oficiale federale. În Flandra Comunitatea și Regiunea au
fuzionat, în timp ce Comunitatea franceză s-a limitat doar la transferarea unor competențe către Regiuni. Din acest motiv, sistemul administrativ este
asimetric, instituțiile echivalente din Regiuni diferite neavând aceleași puteri. Conflictele dintre diferitele corpuri instituționale ale structurii federale
sunt rezolvate de către Curtea Constituțională a Belgiei.
Provinciile și Regiunea Capitalei Bruxelles sunt subdivizate în comune. Cu excepția celor 19 comune din Regiunea Capitalei care sunt bilingve franco-
neerlandeze, comunele din cele 2 regiuni au o singură limbă oficială, limba comunității de care ține comuna. Din acestea 27 sunt comune cu facilități,
comune în care o serie de servicii publice sunt oferite în altă limbă decât limba oficială a comunei. Din punct de vedere electoral și al organizării
teritoriale a tribunalelor, comunele sunt grupate în arondismente.
Autoritatea politică
Guvernul federal păstrează autoritatea asupra chestiunilor comune: justiția, apărarea, poliția federală, energia nucleară, politica monetară, datoria
publică, securitatea socială și controlează o parte importantă a finanțelor publice, sistemului de sănătate și a politicii internaționale. Poșta și Societatea
de căi ferate sunt companii naționale deținute de stat, care sunt în responsabilitatea guvernului federal. Guvernul federal este responsabil de obligațiile
Belgiei în cadrul UE și a OTAN[42].
Comunitățile își exercită autoritatea în cadrul unui teritoriu bine definit de frontiere lingvistice. Inițial competențele acestora erau legate de chestiunile
lingvistice: educație, cultură, mijloacele de informare în masă și utilizarea limbii. Treptat acestora le-au fost transferate alte competențe care nu sunt
direct legate de chestiunile lingvistice: sănătate (medicină generală și preventivă), asistență socială (protecția tinerilor, ajutor acordat familiilor, servicii
de asistență a imigranților, etc.)[43].
Regiunile au autoritate în chestiuni legate de teritoriu. Acestea includ economia, agricultura, lucrări publice, energie, transport, politica de gestionare a
apei, a mediului, a locuințelor, planificarea orașelor și regională, conservarea naturii și comerțul exterior. Regiunile supraveghează provinciile,
comunele și companiile de utilități intercomunale[44].
Geografie
Articol principal: Geografia Belgiei.
Belgia se învecinează cu Franța (pe 620 km), Germania (pe 167 km), Luxemburg (pe 148 km) și cu Țările de Jos (450 km). Suprafața sa totală, inclusiv
apele de suprafață, este de 33.990 kilometri pătrați; suprafața uscatului este de 30.528 km2. Ea se află între latitudinile de 49° și 53° N, și între
longitudinile de 2° și 7° E.
Belgia are trei regiuni geografice principale: câmpia litorală din nord-vest și platoul central aparțin ambele bazinului Anglo-Belgian; înălțimile Ardenilor
din sud-est fac parte din centura orogenică hercinică. Bazinul Paris reprezintă o a patra mică zonă în extremitatea sudică a Belgiei, Lorena Belgiană.[45]
Câmpia litorală constă în principal din dune și poldere. Spre interiorul continentului, peisajul rămâne neted și urcă
ușor, câmpia fiind udată de numeroase ape, cu văi fertile și cu câmpia nord-estică Campine (Kempen). Dealurile și
podișurile Ardenilor acoperite cu păduri dese sunt mai stâncoase și mai accidentate, cu peșteri și mici chei.
Întinzându-se către vest, înspre Franța, această zonă este legată spre est de Eifelul din Germania prin platoul Hohes
Venn, pe care se află Signal de Botrange, cel mai înalt punct al țării, la 694 m.[46][47]
Clima este temperat-oceanică, cu precipitații semnificative în toate anotimpurile (Clasificarea Köppen: Cfb), ca și
mare parte din Europa de nord-vest.[48] Temperatura medie este minimă în ianuarie la 3 °C și maximă în iulie la
18 °C. Precipitațiile medii lunare variază de la 54 mm în februarie sau aprilie, la 78 mm în iulie.[49] Mediile pe anii
2000–2006 prezintă minime zilnice de temperatură de 7 °C și maxime de 14 °C și precipitații lunare de 74 mm; Poldere de-a lungul râului IJser
acestea sunt cu circa 1 °C și respectiv 10 milimetri mai mari decât valorile normale pe ultima sută de ani.[50]
Fitogeografic, Belgia se împarte între provinciile Atlantică Europeană și Central-Europeană din Regiunea Circumboreală a Regatului Boreal.[51]
Conform World Wide Fund for Nature, teritoriul Belgiei aparține ecoregiunii pădurilor de amestec atlantice.[52] Datorită densității mari de populație,
poziției sale în centrul Europei de Vest și a eforturilor politice inadecvate, Belgia se confruntă cu grave probleme ecologice. Un raport din 2003
sugerează că apele naturale belgiene (de suprafață și de subsol) au cea mai scăzută calitate dintre toate cele 122 de țări studiate.[53] În Indicele-pilot al
Performanței Ecologice pe 2006, Belgia a obținut un scor de 75,9% pentru prestație ecologică de ansamblu, fiind pe ultimul loc dintre toate țările
membre ale UE, deși doar pe locul 39 din 133 de țări.[54]
Economie
Articol principal: economia Belgiei.
Economia Belgiei și infrastructura sunt puternic integrate cu cele ale Europei de Vest. Belgia este situată în centrul
unei regiuni puternic industrializate, ceea ce îi rezervă un loc printre primele zece țări în clasamentul comerțului
internațional. Economia este caracterizată de o forță de muncă foarte productivă, un PIB ridicat și exporturi
importante[55]. Principalele produse de import sunt: alimente, echipamente industriale, produse petroliere și
chimice, diamante brute, îmbrăcăminte și accesorii și textile. Principalele produse de export sunt automobilele,
produse alimentare, oțel, produse petroliere, mase plastice, textile, diamante finisate.
Economia este puternic orientată spre sectorul serviciilor, dar prezintă diferențe regionale importante între Flandra,
regiunea mai dinamică, și Valonia, regiune aflată într-o perioadă postindustrială afectată de dezafectarea
industriilor tradiționale. Ca unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Europene, Belgia sprijină integrarea Complex metalurgic lângă Liège
economică europeană și politica de economie deschisă. În 1999, Belgia a adoptat moneda EURO care a înlocuit
francul belgian definitiv în 2002. Din 1922 Belgia și Luxemburgul formează o zonă economică comună, iar din 1944
aceste țări fac parte din zona economică Benelux.
Belgia a fost prima țară din Europa Continentală care a trecut printr-o perioadă de revoluție industrială la începutul secolului XIX. Până la jumătatea
secolului XX regiunea minieră și metalurgică valonă din jurul orașelor Liège și Charleroi s-a dezvoltat puternic, în timp ce Flandra a rămas
preponderent o regiune agrară. După cel de-Al Doilea Război Mondial, Gent și Anvers s-au dezvoltat datorită industriei petrochimice și a activităților
portuare. Anii 1970 au reprezentat o perioadă de recesiune datorită crizelor petroliere și a declinului industriei metalurgice. Politica economică mai
liberală din Flandra au deplasat centrul economic al țării spre nord, acesta fiind concentrat actualmente în regiunea Bruxelles-Louvain-Anvers-Gent.
În intervalul 1990 – 2009, Belgia a primit Investiții străine directe (ISD) de 830 de miliarde de dolari[56]. În anul 2009, investițiile străine directe în
Belgia au fost de 33,7 miliarde dolari, față de 110 miliarde în anul 2008[56].
Transport
Belgia este foarte bine conectată la rețelele vest-europene de transport. Dispune de peste 3500 km de cale ferată din care aproximativ 3000 km sunt
electrificați. Compania națională de transport feroviar este Societatea Națională de Căi Ferate Belgiene, care asigură majoritatea legăturilor feroviare.
Datorită densității ridicate a populației, frecvența trenurilor este ridicată și costul transportului este redus. Serviciile internaționale sunt realizate fie cu
trenuri InterCity spre Amsterdam, Strasbourg sau Zürich, fie prin trenuri de mare viteză spre Paris, Londra, Köln, Frankfurt, Amsterdam, Marsilia,
Bordeaux.
Transportul urban și interurban este de competența regiunilor, existând trei societăți de transport în comun: De Lijn pentru regiunea Flandra, TEC
pentru regiunea Valonia și STIB/MIVB pentru Regiunea Capitalei Bruxelles. Bruxelles este singurul oraș care are un sistem de metrou, sisteme de
transport lejer și tramvaie existând în Bruxelles, Anvers, Charleroi și Gent. Tramvaiul de coastă belgian este o linie de tramvai interurban ce
funcționează de-a lungul întregului litoral belgian, de la frontiera cu Franța până la frontiera cu Olanda.
Belgia are peste 149.000 km de drumuri amenajate din care peste 1.700 km de autostrăzi. Marile aglomerații dispun de una sau mai multe centuri
ocolitoare. Autostrăzile sunt notate cu litera 'A' și urmează traseele drumurilor europene, centurile sunt denumite 'ring' și sunt notate cu litera 'R' iar
drumurile naționale sunt notate cu litera 'N'.
Portul Anvers este unul dintre cele mai mari porturi mondiale. Este situat pe estuarul râului Escaut și este un nod intermodal important. Alte porturi
maritime sunt portul Bruges situat la Zeebrugge, portul Gent și portul Ostende. Belgia dispune de peste 2.000 km de canale navigabile din care peste
1.500 km sunt utilizate în mod curent. Principalele porturi interioare sunt cele de la Bruxelles și Liège.
Demografie
Articol principal: Demografia Belgiei.
Belgia are unul dintre cele mai dens populate teritorii din Europa, 97% din populație locuind în mediul urban. Cu o
densitate a populației de 342 loc/km², este a doua din Europa după Olanda (cu excepția microstatelor). În 2004,
92% din populație erau cetățeni belgieni iar 6% erau cetățeni ai celorlalte state UE. În 2007 populația Regiunii
Flamande era de 6.117.440 locuitori având Anvers, Gent și Bruges drept cele mai populate orașe, cea a Regiunii
Valone era de 3.435.879 locuitori cu Charleroi, Liège și Namur drept cele mai populate orașe, iar cea a Regiunii
Bruxelles era de 1.031.215 locuitori din care 2 din cele 19 comune aveau peste 100.000 locuitori.
Atât neerlandeza cât și franceza vorbite în Belgia au diferențe minore de vocabular și de nuanțe semantice față de
limbile vorbite în Olanda respectiv Franța. Mulți flamanzi folosesc curent dialecte locale flamande în mediul local. Evoluția demografică din 1948 până
Limba valonă, principala limbă regională din Valonia este actualmente înțeleasă și vorbită de un procent infim de în prezent
populație, în general persoane în vârstă. Dialectele acesteia precum și celelalte dialecte tradiționale din Valonia nu sunt folosite curent în viața publică.
Nu există statistici oficiale recente cu privire la utilizarea celor trei limbi oficiale sau a dialectelor acestora. Estimările cu privire la numărul vorbitorilor
de limba neerlandeză estimează procentajul acestora la 57%-60%, cei de limba franceză reprezintă aproximativ 40%-43% iar cei vorbitori de limba
germană reprezintă aproximativ 75.000 persoane, pentru 1% din populație[57]
Catolicismul a fost unul dintre principalele motive ale independenței Belgiei și a avut un rol important în istoria țării. Instituția regală continuă să aibă
în continuare o reputație de puternic catolică. Cu toate acestea statul este un stat secular cu o constituție laică ce prevede libertatea de religie. Cultele
recunoscute oficial sunt subvenționate de stat, acestea fiind, în ordinea subvențiilor acordate: catolicismul, islamul, protestantismul, iudaismul,
ortodoxismul și anglicanismul. În 2007 budismul a efectuat primii pași spre recunoașterea oficială.
Cultură
În ciuda diviziunilor politice și lingvistice, regiunea ce corespunde Belgiei actuale a fost centrul înfloririi unor mari
mișcări artistice, care au exercitat o puternică influență asupra artei și culturii europene. Astăzi, într-o anumită
măsură, viața culturală este concentrată în fiecare comunitate lingvistică, o sferă culturală comună fiind greu de
realizat din cauza diferitelor bariere.[58][59][60] Din anii 1970, nu mai există universități și colegii bilingve în țară, cu
excepția Academiei Militare Regale și a Academiei Maritime de la Anvers, nici mass-media bilingvă[61] și nu există
nicio organizație științifică și culturală în care să fie reprezentate ambele comunități. Forțele ce îi țineau odinioară
pe belgieni împreună—romano-catolicismul și opoziția economică și politică față de Țările de Jos—nu mai au
putere.[62]
Turnul Babel (c. 1563) de Pieter
Bruegel cel Bătrân
Artă
Contribuțiile în domeniul picturii și arhitecturii au fost deosebit de bogate. Arta mosană, cea neerlandeză veche,[63]
Renașterea flamandă și pictura barocă[64] și marile exemple de arhitectură romanescă, gotică, renascentistă și
barocă[65] sunt pietre de hotar în istoria artei. În vreme ce arta secolului al XV-lea în Țările de Jos a fost dominată
de picturile religioase ale lui Jan van Eyck și Rogier van der Weyden, secolul al XVI-lea se caracterizează printr-o
gamă mai largă de stiluri, cum ar fi peisajele lui Peter Breughel și reprezentarea anticului de către Lambert
Lombard.[66] Deși stilul baroc al lui Peter Paul Rubens și Anthony van Dyck au înflorit la începutul secolului al
XVII-lea în Țările de Jos Meridionale,[67] ea s-a aflat în declin în alte părți.[68][69]
În secolele al XIX-lea și al XX-lea, au apărut numeroși pictori romantici, expresioniști și suprarealiști, între care
Altarul de la Gent: Adorația Mielului
James Ensor și ceilalți artiști din grupul Les XX, Constant Permeke, Paul Delvaux și René Magritte. Mișcarea
Mistic (interior), pictură din 1432 de
avangardistă CoBrA a apărut în anii 1950, iar sculptorul Panamarenko rămâne o remarcabilă figură a artei
van Eyck
contemporane.[70][71] Artistul multidisciplinar Jan Fabre și pictorul Luc Tuymans sunt alte figuri de renume
internațional de pe scena artei contemporane.
Contribuțiile belgienilor la arhitectură au continuat în secolele al XIX-lea și al XX-lea, inclusiv prin operele lui Victor Horta și Henry van de Velde,
principalii inițiatori ai curentului Art Nouveau.[72][73]
Muzica vocală din Școala Franco-Flamandă s-a dezvoltat în sudul Țărilor de Jos și a reprezentat o importantă contribuție la cultura Renașterii.[74] În
secolele al XIX-lea și al XX-lea, s-au evidențiat mari violoniști, cum ar fi Henri Vieuxtemps, Eugène Ysaÿe și Arthur Grumiaux, în vreme ce Adolphe Sax
a inventat în 1846 saxofonul. Compozitorul César Franck s-a născut în Liège în 1822. Muzica contemporană din Belgia are și ea o reputație deosebită.
Jazzistul Toots Thielemans și cântărețul Jacques Brel au devenit celebri. În muzica pop/rock, Telex, Front 242, K's Choice, Hooverphonic, Zap Mama,
Soulwax și dEUS sunt celebre. Pe scena heavy metal, formații ca Machiavel, Channel Zero și Enthroned au admiratori în toată lumea.[75] În Belgia a
apărut și s-a dezvoltat genul de muzică electronică New Beat.[76]
Belgia a dat lumii mai mulți scriitori celebri, între care se numără poetul Emile Verhaeren și romancierii Hendrik Conscience, Georges Simenon,
Suzanne Lilar și Amélie Nothomb. Poetul și dramaturgul Maurice Maeterlinck a obținut Premiul Nobel pentru Literatură în 1911. Aventurile lui Tintin
de Hergé este cea mai celebră bandă desenată franco-belgiană, dar mulți mari autori, ca Peyo (Ștrumfii), André Franquin (Gaston Lagaffe), Edgar P.
Jacobs și Willy Vandersteen au adus industriei belgiene a benzilor desenate un renume mondial.[77]
Cinematografia belgiană a transpus pe ecran romane flamande.[nb 1] Alți regizori belgieni au fost și André Delvaux, Stijn Coninx, Luc și Jean-Pierre
Dardenne; celebri actori au fost Jan Decleir și Marie Gillain; iar între cele mai apreciate filme se numără C'est arrivé près de chez vous și Afacerea
Alzheimer.[78] În anii 1980, Academia Regală de Arte Frumoase din Anvers a produs importanți creatori de modă, cunoscuți sub numele de Cei Șase de
la Anvers.[79]
Folclor
Foclorul joacă un rol major în viața culturală belgiană: țara are un număr deosebit de mare de procesiuni, cavalcade,
parade, ommegangs și ducasses,[nb 2] „kermesse” și alte festivaluri locale, aproape mereu cu un fundal sau un
istoric religios. Carnavalul de la Binche cu celebrii săi Gilles, și „uriașii și balaurii” din procesiunile de la Ath,
Bruxelles, Dendermonde, Mechelen și Mons sunt recunoscuți de UNESCO drept capodopere ale tezaurului oral
intangibil al omenirii.[80]
Alte exemple sunt carnavalul din Aalst; încă foarte religioasele procesiuni ale Sfântului Sânge din Bruges, Virga
Jesse Basilica din Hasselt și Basilica Doamnei Noastre din Hanswijk, Mechelen; festivalul de 15 august din Liège; și
Gilles din Binche, costumați, și cu festivalul valon din Namur. Inițiat în 1832 și revitalizat în anii 1960, Gentse Feesten au devenit o tradiție modernă.
măști de ceară O mare sărbătoare neoficială este și ziua Sfântului Nicolae, o sărbătoare pentru copii, și, la Liège, pentru
studenți.[81]
Științe
Înflorirea Europei Occidentale în secolul al XVI-lea a fost bazată și pe lucrările cartografului Gerardus Mercator, ale anatomistului Andreas Vesalius, ale
botanistului Rembert Dodoens[82] și ale matematicianului Simon Stevin printre cei mai influenți oameni de știință.[83]
Chimistul Ernest Solvay[84]și inginerul Zenobe Gramme (École Industrielle de Liège)[85] sunt cunoscuți pentru
procesul Solvay și, respectiv, dinamul Gramme, dezvoltate în anii 1860. Bachelita a fost dezvoltată în 1907–1909 de
Leo Baekeland. Ernest Solvay a fost și un mare filantrop, numele său fiind purtat de Institutul de Sociologie Solvay, de
Școala Solvay de Economie și Management din Bruxelles și de Institutuele Internaționale Solvay pentru Fizică și
Chimie, care fac astăzi parte din Université Libre de Bruxelles. În 1911, el a demarat o serie de conferințe, Conferințele
Solvay despre Fizică și Chimie, care au avut un profund impact asupra evoluției fizicii cuantice și chimiei.[86] O mare
contribuție în știința fundamentală se datorează unui belgian, Georges Lemaître (Universitatea Catolică din Leuven),
creditat cu propunerea teoriei Big Bangului pentru originea universului, în 1927.[87]
Trei Premii Nobel pentru Fiziologie sau Medicină au fost acordate unor belgieni: Jules Bordet (Université Libre de
Bruxelles) în 1919, Corneille Heymans (Universitatea Gent) în 1938 și Albert Claude (Université Libre de Bruxelles)
împreună cu Christian De Duve (Université Catholique de Louvain) în 1974. Ilya Prigogine (Université Libre de
Bruxelles) a primit Premiul Nobel pentru Chimie în 1977.[88] Doi matematicieni belgieni au primit medalia Fields:
Pierre Deligne în 1978 și Jean Bourgain în 1994.[89][90]
Gerardus Mercator
Sport
Articol principal: sport în Belgia.
Fotbalul și ciclismul sunt sporturi populare în rândul belgienilor. Eddy Merckx este considerat a fi cel mai mare ciclist din toate timpurile[91]. În fotbal
Jupiler League este competiția fotbalistică cea mai importantă, iar cluburi ca R.S.C. Anderlecht au avut deseori succese importante pe plan european. În
ultimii ani două jucătoare de tenis belgiene au avut succese importante, fiecare clasându-se pe prima poziție în clasamentul WTA, este vorba de Kim
Clijsters și Justine Henin.
Circuitul Spa-Francorchamps găzduiește Marele Premiu al Belgiei din calendarul competiției Formula 1. Pilotul belgian Jacky Ickx a câștigat 8 mari
premii și a terminat de două ori pe locul doi în Campionatul Mondial de Formula 1. Thierry Boutsen este un alt pilot belgian ce a câștigat 3 curse în 1989
și 1990.
În 1920 orașul Anvers a găzduit Jocurile Olimpice de vară, în 2000 Belgia a găzduit împreună cu Olanda Campionatul European de Fotbal iar Beneluxul
și-a depus candidatura pentru a găzdui ediția din 2018 a Campionatului Mondial de Fotbal.
Gastronomie
Belgia este cunoscută la nivel internațional pentru specialitățile ei gastronomice. Numeroase restaurante belgiene
pot fi găsite în ghiduri gastronomice importante, ca de exemplu Ghidul Michelin. Gofrele, cartofii prăjiți și midiile
sunt printre cele mai cunoscute specialități belgiene, dar există numeroase specialități locale. Belgia este renumită
pentru ciocolata produsă aici, numeroase mărci locale devenind foarte cunoscute pe plan internațional.
Belgia este cunoscută de asemenea pentru cele peste 500 specialități de bere. Berea belgiană conține una dintre cele
mai mari varietăți de beri de calitate din lume, de la bere blondă și brună până la celebrele beri trapiste și lambic.
Originile berii belgiene se găsesc în evul mediu când mănăstirile o produceau pentru consumul propriu și mai târziu
ca un mijloc de a-și rotunji veniturile. Cu toate că actualmente producția de bere este dominată de corporațiile
Beri Oude Kriek
internaționale Inbev și Alken Maes, continuă să existe aproximativ 125 berării independente în întreaga țară.[92]
Turism
Printre cele mai importante obiective turistice se numără:
Anvers
Catedrala din Anvers
Gara Antwerpen-Centraal
Bouillon
Castelul Bouillon
Bruges
Canalele din Bruges
Turnul-clopotniță
Bruxelles
Piața Mare din Bruxelles
Gent
Castelul Gravensteen
Leuven
Primăria
Mechelen
Piața Mare
Mons
Clopotnița
Tournai
Catedrala Notre Dame
Patrimoniul mondial
Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Belgia:[93]
Ansamblul „Béguinages flamands” (1998)
Clopotnițele din Belgia și Franța (1999)
Centrul istoric din Bruges (2000)
Piața Centrală („Grote Markt” / „Grand' Place”) din Bruxelles (1998)
Casele urbane ale arhitectului Victor Horta (2000)
Cariera neolitică de silex (cremene) de la Spiennes (Mons) (2000)
Catedrala Notre-Dame din Tournai (2000)
Muzeul Plantin-Moretus (2005)
Casa Stoclet (2009)
Elevatoarele de ambarcațiuni de pe Canal du Centre (1998)
Pădurile primare și bătrâne de fag din Carpați și din alte regiuni ale Europei cuprinde, începând cu 2017, câteva zone protejate din preajma
Bruxelles-ului
Patrimoniul mondial intangibil cuprinde și el repertoriul ritualurilor grupelor de vârstă din Leuven,[94] carnavalul din Aalst,[95] carnavalul din
Binche,[96] procesiunea Sângelui Sfânt din Bruges,[97] procesiunile cu uriași și dragoni în Belgia și Franța,[98] festivalul pâinii și focului din
Geraardsbergen,[99] târgul de iarnă din Sint-Lievens-Houtem,[100] marșurile din Entre-Sambre-et-Meuse,[101] pescuitul călare de creveți în
Oostduinkerke,[102] și, element împărțit cu alte țări, vânătoarea de șoimi.[103]
Note de completare
1. ^ Filme belgiene notabile bazate pe operele scriitorilor flamanzi sunt: De Witte (autor Ernest Claes), ecranizare de Jan Vanderheyden și Edith Kiel în
1934, remake cu titlul De Witte van Sichem în regia lui Robbe De Hert în 1980; De man die zijn haar kort liet knippen (Johan Daisne) André Delvaux
1965; Mira ('De teleurgang van de Waterhoek' de Stijn Streuvels) Fons Rademakers 1971; Malpertuis (Legenda Casei Pierzaniei) (Jean Ray
[pseudonimul unui autor flamand care a scris sub acest nume în franceză, și sub numele de John Flanders în neerlandeză]) Harry Kümel 1971; De
loteling (Hendrik Conscience) Roland Verhavert 1974; Dood van een non (Maria Rosseels) Paul Collet și Pierre Drouot 1975; Pallieter (Felix
Timmermans) Roland Verhavert 1976; De komst van Joachim Stiller (Hubert Lampo) Harry Kümel 1976; De Leeuw van Vlaanderen (Hendrik
Conscience) Hugo Claus (el însuși un celebru scriitor) 1985; Daens ('Pieter Daens' de Louis Paul Boon) Stijn Coninx 1992; vezi și Filmarchief les
DVD!s de la cinémathèque (http://web.archive.org/web/20070514023803/http://www.ledoux.be/nl/dvdmain.htm) (in Dutch). Accesat la 7 iunie 2007.
2. ^ Cuvântul neerlandez „ommegang” este utilizat aici în sens de „procesiune în principal nereligioasă”, sau de „partea nereligioasă a unei procesiuni”,
vezi și articolul în Wikipedia în limba neerlandeză. Uriașii procesiunilor din Bruxelles, Dendermonde și Mechelen amintiți în acest paragraf fac parte
din „ommegangul” fiecărui oraș. Cuvântul francez „ducasse” înseamnă tot un fel de procesiune; uriașii din Ath și Mons fac parte din „ducasse”-ul
fiecărui oraș.
Note bibliografice
13. ^ Dobbelaere, Karel (Katholieke Universiteit Leuven); Voyé, Liliane
1. ^ Source : Article Le cap des 11 millions d'habitants a été dépassé en
(Université Catholique de Louvain) (1990). „From Pillar to
Belgique (http://www.rtbf.be/info/belgique/detail_le-cap-des-11-millions-
Postmodernity: The Changing Situation of Religion in Belgium” (http://s
d-habitants-a-ete-depasse-en-belgique?id=7344163), rtbf.be, 6 janvier
ocrel.oxfordjournals.org/content/51/Special_Issue/S1.full.pdf) (PDF).
2012
(The Allen Review (http://www-oxford.op.org/allen/about.htm)). Online
2. ^ World Bank database (https://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.M at Oxford Journals, Oxford University Press: S1. Accesat în 25
KTP.CD?locations=BE), accesat în 17 octombrie 2018 februarie 2011. Legătură externa în |publisher= (ajutor)
3. ^ World Bank database (https://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.M 14. ^ Gooch, Brison Dowling (1963). Belgium and the februarie Revolution
KTP.PP.CD), accesat în 8 iunie 2019 (http://www.questia.com/read/3461234). Martinus Nijhoff Publishers,
4. ^ World Bank database (https://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.P The Hague, Netherlands. p. 112. Accesat în 18 octombrie 2010.
CAP.CD), accesat în 27 mai 2019 15. ^ „National Day and feast days of Communities and Regions” (http://w
5. ^ World Bank database (https://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.P ww.belgium.be/en/about_belgium/country/belgium_in_nutshell/symbol
CAP.PP.CD), accesat în 11 iunie 2019 s/national_holiday/) [Ziua Națională și sărbătorile oficiale ale
6. ^ http://hdr.undp.org/en/countries/profiles/BEL (http://hdr.undp.org/en/c comunităților și regiunilor]. Guvernul Federal Belgian. Accesat în 20
ountries/profiles/BEL) Lipsește sau este vid: |title= (ajutor) iulie 2011.
7. ^ . Morris, Chris (2005-05-13). „Language dispute divides Belgium” (htt 16. ^ Kris Deschouwer (http://www.unrisd.org/80256B3C005BC203/(httpPe
p://news.bbc.co.uk/1/hi/world/europe/4545433.stm). BBC News. ople)/417C5EAAE7060027C1256F2000472415?OpenDocument)
Accesat în 2007-05-08. Verificați datele pentru: |date= (ajutor) (2004). „Ethnic structure, inequality and governance of the public sector
in Belgium” (http://www.unrisd.org/UNRISD/website/document.nsf/ab82
8. ^ Bunson, Matthew (1994). Encyclopedia of the Roman Empire (ed.
a6805797760f80256b4f005da1ab/ec506a59176be044c1256e9e00307
Hardcover 352pp). Facts on File, New York. p. 169. ISBN 081602135X
7c3/$FILE/Deschou.pdf) (PDF). United Nations Research Institute for
Paperback 512pp, ISBN 0-8160-3182-7; Revised edition (2002),
Social Development (UNRISD). Accesat în 22 mai 2007.
Hardcover 636pp, ISBN 0-8160-4562-3 Verificați valoarea |isbn=:
invalid character (ajutor). 17. ^ Meredith, Mark (6 iunie 2005). The State of Africa (ed. Hardcover
608pp). Free Press. pp. 95–96(?). ISBN 0-7432-3221-6.
9. ^ Notă de subsol: Influențele celtice și germanice asupra originilor
populației Belgae rămâne în dispută. Pentru mai multe informații, vezi 18. ^ „The Congolese Civil War 1960–1964” (http://www.bbc.co.uk/dna/h2g
de exemplu Witt, Constanze Maria (1997). „Ethnic and Cultural Identity” 2/A1304803) [Războiul Civil Congolez 1960–1964]. BBC News.
(http://www3.iath.virginia.edu/Barbarians/Essays/ethnic_main.html). Accesat în 29 aprilie 2010.
Barbarians on the Greek Periphery?—Origins of Celtic Art. Institute for 19. ^ Rafael López Pintor, Maria Gratschew (2002). „Voter Turnout Rates
Advanced Technology in the Humanities, University of Virginia. Accesat from a Comparative Perspective” (http://www.idea.int/publications/vt/upl
în 6 iunie 2007. oad/Voter%20turnout.pdf) [Prezența la urne din perspectivă comparată]
(PDF). IDEA. Accesat în 22 iunie 2011.
10. ^ a b Cook (2002), p. 3
20. ^ „Constituția Belgiei, Articolul 99” (http://www.dekamer.be/kvvcr/pdf_se
11. ^ Edmundson, George (1922). „Chapter I: The Burgundian
ctions/publications/constitution/grondwetEN.pdf) (PDF). Camera
Netherlands” (http://www.authorama.com/history-of-holland-3.html).
Reprezentanților Belgiei. ianuarie 2009. Accesat în 26 iunie 2011.
History of Holland. The University Press, Cambridge. Republished:
Authorama. Accesat în 15 decembrie 2010. 21. ^ „Belgium, a federal state” (http://www.belgium.be/en/about_belgium/g
overnment/federale_staat/) [Belgia, stat federal]. Belgium.be. Accesat
12. ^ Edmundson, George (1922). „Chapter II: Habsburg Rule in the
în 26 noiembrie 2010.
Netherlands” (http://www.authorama.com/history-of-holland-4.html).
History of Holland. The University Press, Cambridge. Republished: 22. ^ a b „Background Note: Belgium” (http://www.state.gov/r/pa/ei/bgn/287
Authorama. Accesat în 9 iunie 2007. 4.htm). Departamentul de Stat al SUA. 29 aprilie 2010. Accesat în 26
noiembrie 2010.
23. ^ „Belgium – Political parties” (http://www.nsd.uib.no/european_election
_database/country/belgium/parties.html) [Belgia - Partide politice].
European Election Database. Norwegian Social Science Data
Services. 2010. Accesat în 10 decembrie 2010.
24. ^ Tyler, Richard (8 iunie 1999). „Dioxin contamination scandal hits 43. ^ Comunitățile (http://www.belgium.be/eportal/application?origin=navig
Belgium: Effects spread through European Union and beyond” (http://w ationBanner.jsp&event=bea.portal.framework.internal.refresh&pageid=i
ww.wsws.org/articles/1999/jun1999/belg-j08.shtml). World Socialist ndexPage&navId=2686), pe portalul guvernului federal
Web Site (WSWS). International Committee of the Fourth International http://www.belgium.be/
(ICFI). Accesat în 25 mai 2007. 44. ^ Regiunile (http://www.belgium.be/eportal/application?origin=navigatio
25. ^ ElAmin, Ahmed Belgium, Netherlands meat sectors face dioxin crisis nBanner.jsp&event=bea.portal.framework.internal.refresh&pageid=inde
(http://www.foodproductiondaily.com/news/ng.asp?id=65481-belgium-n xPage&navId=2690), pe portalul guvernului federal
etherlands-dioxin) [Sectoarele producătoare de carne din Belgia și http://www.belgium.be/
Țările de Jos se confruntă cu criza dioxinei], foodproductiondaily.com, 45. ^ „Belgium—The land—Relief” (http://www.britannica.com/eb/article-91
31 ianuarie 2006 09741/Belgium#24981.toc). Encyclopædia Britannica online.
26. ^ Comisia Europeană (16 iunie 1999). „Food Law News—EU : Encyclopædia Britannica, Chicago, Illinois, USA. 2007. Accesat în 3
CONTAMINANTS—Commission Press Release (IP/99/399) iulie 2007.
Preliminary results of EU-inspection to Belgium” (http://www.foodlaw.rd 46. ^ „Geography of Belgium” (http://www.123independenceday.com/belgiu
g.ac.uk/news/eu-99-40.htm) [Legile Alimentației-UE: Contaminanții- m/geography.html) [Geografia Belgiei]. 123independenceday.com. <!––
comunicat de presă al Comisiei Europene (IP/99/399) Rezultatele unknown––>. Accesat în 10 august 2007. Verificați datele pentru:
preliminare ale inspecției UE în Belgia] (Press release). School of Food |date= (ajutor)
Biosciences, University of Reading, UK. Accesat în 29 mai 2007.
47. ^ „Life—Nature” (http://kp.org.pl/n2k/pdf/15.pdf) (PDF). Biroul pentru
27. ^ „Belgium's "rainbow" coalition sworn in” (http://news.bbc.co.uk/1/hi/w Publicații Oficiale al Comunităților Europene. 2005. Accesat în 10
orld/europe/392004.stm) [Coaliția-„curcubeu” a Belgiei depune august 2007.
jurmământul]. BBC News. 12 iulie 1999. Accesat în 20 mai 2007.
48. ^ Peel, M. C. and Finlayson, B. L. and McMahon, T. A. (2007).
28. ^ „La Chambre des représentants—Composition” (http://web.archive.or „Updated world map of the Köppen–Geiger climate classification” (htt
g/web/20061107200900/http://www.lachambre.be/kvvcr/pdf_sections/pr p://www.hydrol-earth-syst-sci.net/11/1633/2007/hess-11-1633-2007.htm
i/fiche/10F.pdf) [Compoziția Camerei Reprezentanților] (PDF) (în l). Hydrol. Earth Syst. Sci. 11: 1633–1644. ISSN 1027-5606 (https://ww
franceză). Camera Reprezentanților din Belgia. 9 martie 2006. Arhivat w.worldcat.org/issn/1027-5606). (direct: Final Revised Paper (http://ww
din original (http://www.lachambre.be/kvvcr/pdf_sections/pri/fiche/10F.p w.hydrol-earth-syst-sci.net/11/1633/2007/hess-11-1633-2007.pdf))
df) (PDF) la 7 noiembrie 2006. Accesat în 25 mai 2007.
49. ^ „Climate averages—Brussels” (http://www.euroweather.net/english/cli
29. ^ „Rwanda” (http://www.tiscali.co.uk/reference/encyclopaedia/hutchinso mate/city_EBBR/id_GT/meteo_brussels%20belgium) [Medii climatice-
n/m0019846.html). tiscali.reference. Tiscali UK. Accesat în 27 mai Bruxelles]. EuroWEATHER/EuroMETEO, Nautica Editrice Srl, Roma,
2007. Articolul dă exemplu de politici belgiene privind Africa. Italia. Accesat în 27 mai 2007.
30. ^ „Belgian demand halts NATO progress” (http://web.archive.org/web/2 50. ^ „Kerncijfers 2006 – Statistisch overzicht van België” (http://web.archiv
0050116083744/http://www.cnn.com/2003/WORLD/meast/02/16/sprj.ir e.org/web/20070605012645/http://statbel.fgov.be/pub/d0/p007y2006_n
q.nato.belgium.ap/) [Cererile Belgiei opresc progresul NATO]. CNN l.pdf) (PDF) (în neerlandeză). Serviciul Guvernamental Federal Belgian
News. 16 februarie 2003. Arhivat din original (http://www.cnn.com/200 pentru Economie—Directoratul general de Statistică al Belgiei. pp. 9–
3/WORLD/meast/02/16/sprj.irq.nato.belgium.ap/) la 16 ianuarie 2005. 10. Arhivat din original (http://statbel.fgov.be/pub/d0/p007y2006_nl.pdf)
Accesat în 16 iunie 2007. (PDF) la 5 iunie 2007. Accesat în 8 mai 2007.
31. ^ „Time-line Belgium” (http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/country_profile 51. ^ Takhtajan, Armen, 1986. Floristic Regions of the World. (translated by
s/1002141.stm). BBC-News. 5 ianuarie 2009. Accesat în 16 iulie 2009. T.J. Crovello and A. Cronquist). University of California Press,
„2007 septembrie – Belgium without a government for 100 days.” Berkeley.
32. ^ Bryant, Elizabeth (12 octombrie 2007). „Divisions could lead to a 52. ^ Atlantic mixed forests (PA0402) (http://www.worldwildlife.org/wildworl
partition in Belgium” (http://www.sfgate.com/cgi-bin/article.cgi?f=/c/a/20 d/profiles/terrestrial/pa/pa0402_full.html), World Wildlife Fund, 2001.
07/10/12/MNB6SEM9K.DTL) [Diviziunile ar putea duce la o
53. ^ Pearce, Fred (5 martie 2003). „Sewage-laden Belgian water worst in
dezmembrare a Belgiei]. San Francisco Chronicle. Accesat în 28 mai
world” (http://www.newscientist.com/article.ns?id=dn3458) [Apele
2008.
belgiene, pline de deșeuri, sunt cele mai proaste din lume]. New
33. ^ Dominic Hughes (15 iulie 2008). „Analysis: Where now for Belgium?” Scientist. Accesat în 9 mai 2006.
(http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/7507506.stm) [Analiză: Belgia,
54. ^ Pilot 2006 Environmental Performance Index (http://www.yale.edu/ep
încotro?]. BBC News. Accesat în 16 iulie 2008.
i/2006EPI_Report_Full.pdf) – Yale Center for Environmental Law &
34. ^ Banks, Martin (6 septembrie 2010). „Fears over 'break up' of Policy and Columbia University Center for International Earth Science
Belgium” (http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/belgium/ Information Network
7982892/Fears-over-break-up-of-Belgium.html) [Temeri privind
55. ^ Prezentarea Belgiei (http://www.diplomatie.be/en/belgium/belgiumdet
«dezmembrarea» Belgiei]. The Daily Telegraph. UK. Accesat în 6
ail.asp?TEXTID=49019) pe site-ul ministerului afacerilor externe
septembrie 2010.
belgian
35. ^ „Belgian PM offers his resignation” (http://news.bbc.co.uk/2/hi/europ
e/7506640.stm). BBC News. 15 iulie 2008. Accesat în 29 aprilie 2010. 56. ^ a b Top 10 tari din UE care au atras cele mai mari investitii. Romania,
locul 14 (http://www.wall-street.ro/top/Economie/89871/Top-10-tari-din-
36. ^ CNN.com (http://edition.cnn.com/2008/WORLD/europe/12/19/belgiu
UE-care-au-atras-cele-mai-mari-investitii-Romania-locul-14/8/Belgia-33
m.government.resignation/index.html), "Belgium Prime Minister offers
-7-mld-dolari.html), 26 iulie 2010, wall-stret.ro, accesat la 23 august
resignation over banking deal"
2010
37. ^ Belgian king asks Van Rompuy to form government (http://www.reute
57. ^ La data de 1 ianuarie 2007 populația Belgiei era de 10.584.534
rs.com/article/rbssFinancialServicesAndRealEstateNews/idUSLS35202 locuitori (cf. http://www.statbel.fgov.be/). Din aceștia, 6.117.440
520081228). [Regele Belgiei îi cere lui Van Rompuy să formeze
persoane locuiesc în Flandra, 3.435.879 persoane locuiesc în Valonia,
guvernul] Reuters
iar 1.031.215 persoane locuiesc în Regiunea Capitalei Bruxelles.
38. ^ „Prime Minister Leterme resigns after liberals quit government” (http:// Numărul francofonilor poate fi estimat astfel: populația Valoniei fără
www.france24.com/en/20100422-belgium-leterme-resigns-vld-liberals-d Comunitatea germanofonă din Belgia (75.000 persoane, cf. sit oficial (h
emocrats-quit-ruling-coalition) [Primul ministru Leterme demisionează ttp://www.dglive.be/EN/Desktopdefault.aspx/tabid-1263/2264_read-271
după ce liberalii părăsesc guvernul]. France24. 22 aprilie 2010. 81/)), 3.360.879 persoane, populația francofonă din Regiunea Capitalei
Accesat în 22 aprilie 2010. Bruxelles (estimată a reprezenta între 80 % și 90 %), adică între
39. ^ „King Albert II accepts resignation of Prime Minister Yves Leterme” (h 824.972 și 928.093 persoane, minoritatea francofonă din Flandra
ttp://www.france24.com/en/20100426-leterme-albert-accepts-resignatio estimată a fi între 100.000 și 150.000 persoane (cf. articol (http://www.l
n-prime-minister-government-collapse-belgium) [Regele Albert al II-lea alibre.be/article.phtml?
acceptă demisia primului ministru Yves Leterme]. France24. Accesat în id=10&subid=90&art_id=368438&folder_id=394)). Aceasta corespunde
29 aprilie 2010. unei estimări minime de 4.285.851 persoane (adică 40,5 % din
40. ^ „Federal Elections in Belgium – Chamber of Representatives Results” populație) și unei estimări maxime de 4.438.972 persoane (adică
(http://electionresources.org/be/chamber.php?election=2010) [Alegerile 42,5%). Este rezonabil ca procentajul acestora să fie estimat undeva
federale din Belgia - rezultatele pentru Camera Reprezentanților]. între 40 % și 43 % din populația Belgiei. În mod complementar,
populația flamandă ar reprezenta între 57 % și 60 % din populație.
41. ^ I.R. (6 decembrie 2011). „Belgia: Regele a numit guvernul lui Elio Di
Rupo, dupa 540 de zile de criza politica” (http://www.hotnews.ro/stiri-int 58. ^ Fitzmaurice, John (http://cain.ulst.ac.uk/dd/report9/report9h.htm), la
ernational-10869503-belgia-regele-numit-guvernul-lui-elio-rupo-dupa-5 Secretariatul General al Comisiei Europene, predat la Université Libre
40-criza-politica.htm). Hotnews.ro. Accesat în 3 mai 2012. de Bruxelles (1996). „New Order? International models of peace and
reconciliation—Diversity and civil society” (http://cain.ulst.ac.uk/dd/repo
42. ^ Puterile guvernului federal (http://www.belgium.be/eportal/applicatio
rt9/report9d.htm) [Noua ordine? Modele internaționale de pace și
n?origin=navigationBanner.jsp&event=bea.portal.framework.internal.ref
reconciliere-diversitate și societate civilă]. Democratic Dialogue
resh&pageid=indexPage&navId=6188) pe portalul guvernului federal
Northern Ireland's first think tank, Belfast, Northern Ireland, UK.
http://www.belgium.be/
Accesat în 12 august 2007.
59. ^ „Belgium—Arts and cultural education” (http://www.culturalpolicies.ne
78. ^ Recenzie a cinematografiei belgiene până în preajma lui 2000, la
t/web/belgium.php?aid=831) [Belgia-Arte și educație culturală]. „History of Cinema in Belgium” (http://www.filmbirth.com/belgium.html)
Compendium of Cultural Policies and Trends in Europe, 8th edition. [Istoria cinematografiei în Belgia]. Film Birth. 2007. Accesat în 26 iunie
Consiliul Europei / ERICarts. 2007. Accesat în 8 mai 2007. 2011.
60. ^ „Belgique” (http://ec.europa.eu/culture/portal/sites/members/belgium_
79. ^ „Fashion and the 'Antwerp Six' ” (http://fashionworlds.blogspot.com/2
en.htm) [Belgia]. European Culture Portal. Comisia Europeană. 2007– 000_01_16_fashionworlds_archive.html) [Moda și «Cei Șase de la
2008. Accesat în 10 mai 2007. Verificați datele pentru: |date= (ajutor) Anvers»]. Fashion Worlds, Dorset, UK. 2004. Accesat în 13 mai 2007.
80. ^ „Processional Giants and Dragons in Belgium and France” (http://ww
61. ^ Adrien Gonthier (2003). „Frontière linguistique, frontière politique,
une presse en crise” (http://www.monde-diplomatique.fr/2003/05/GONT w.unesco.org/culture/intangible-heritage/05eur_uk.htm) [Uriașii și
balaurii procesiunilor din Belgia și Franța]. UNESCO. Accesat în 15 mai
HIER/10142) [Frontieră lingvistică, frontieră politică, o presă în criză].
Le Monde diplomatique (în franceză). Accesat în 17 iunie 2008. 2007.
62. ^ Mumford, David (2008). The World Today Series. Western 81. ^ „Folklore estudiantin liégeois” (http://www.ulg.ac.be/cms/c_36320/pho
Europe/2007. NY Times. ISBN 1-887985-89-1. tographies-folklore-etudiant?hlText=Saint+Nicolas&hlMode=any&hlText
63. ^ „Low Countries, 1000–1400 AD” (http://www.metmuseum.org/toah/ht/ =Saint+Nicolas&hlMode=any&hlText=Saint+Nicolas&hlMode=any)
07/euwl/ht07euwl.htm) [Țările de Jos, 1000–1400 AD]. Timeline of Art [Folclorul studențesc liégean] (în franceză). Universitatea din Liège.
History. Metropolitan Museum of Art. 2007. Accesat în 10 mai 2007. Accesat în 17 iunie 2008.
64. ^ „Low Countries, 1400–1600 AD” (http://www.metmuseum.org/toah/ht/ 82. ^ „Rembert Dodoens: iets over zijn leven en werk—Dodoens' werken”
08/euwl/ht08euwl.htm) [Țările de Jos, 1400–1600 AD]. Timeline of Art (http://plantaardigheden.nl/dodoens/over_dodoens/leven_en_werk.htm
History. Metropolitan Museum of Art. 2007. Accesat în 10 mai 2007. #dodoens). Plantaardigheden—Project Rembert Dodoens (Rembertus
Dodonaeus) (în neerlandeză). Balkbrug: Stichting
65. ^ Câteva exemple de opere arhitecturale din Belgia sunt incluse pe
Kruidenhoeve/Plantaardigheden. Revizuit la 20 decembrie 2005.
lista Patrimoniului Mondial UNESCO:„Belgia” (http://whc.unesco.org/e
Accesat în 17 mai 2007. „... het Cruijdeboeck, dat in 1554 verscheen.
n/statesparties/be). Properties inscribed on the World Heritage List.
Dit meesterwerk was na de bijbel in die tijd het meest vertaalde boek.
UNESCO. Accesat în 15 mai 2007.
Het werd gedurende meer dan een eeuw steeds weer heruitgegeven
66. ^ Hendrick, Jacques (1987). La peinture au pays de Liège [Pictura în en gedurende meer dan twee eeuwen was het het meest gebruikte
țara Liège-ului] (în French). Liège: Editions du Perron. p. 24. ISBN 2- handboek over kruiden in West-Europa. Het is een werk van
87114-026-X. wereldfaam en grote wetenschappelijke waarde. De nieuwe gedachten
67. ^ Guratzsch, Herwig (1979). Die große Zeit der niederländische die Dodoens erin neerlegde, werden de bouwstenen voor de botanici
Malerei (în germană). Freiburg im Beisgau: Verlag Herder. p. 7. en medici van latere generaties. (... Cruijdeboeck, publicată în 1554.
68. ^ „Low Countries, 1600–1800 AD” (http://www.metmuseum.org/toah/ht/ Această capodoperă a fost, după Biblie, cea mai tradusă carte a vremii.
09/euwl/ht09euwl.htm) [Țările de Jos, 1600–1800 AD]. Timeline of Art Ea a continuat să fie republicată la peste un secol și timp de două
History. Metropolitan Museum of Art. 2007. Accesat în 10 mai 2007. secole a fost cea mai utilizată lucrare de referință despre plante. Este o
69. ^ „Art History: Flemish School: (1600–1800)—Artists: (biography & operă de renume mondial și de mare valoare științifică. Gândurile noi
artworks)” (http://wwar.com/masters/movements/flemish_school.html) notate de Dodoens, au devenit pietrele de construcție pentru botaniștii
[Istoria Artei: Școala Flamandă: (1600–1800)-Artiști (biografie și și medicii din generațiile următoare.)” Verificați datele pentru: |date=
opere)]. World Wide Arts Resources. 5 februarie 2006. Accesat în 10 (ajutor)
mai 2007.—o prezentare generală a mișcării artistice flamande cu o O'Connor, J. J.; Robertson, E. F. (2004). „Simon Stevin” (http://www-gro
listă de artiști, cu legături spre biografiile și operele lor. ups.dcs.st-andrews.ac.uk/~history/Biographies/Stevin.html). School of
Mathematics and Statistics, University of St Andrews, Scotland.
70. ^ „Belgian Artists: (biographies & artworks)” (http://wwar.com/masters/n
Accesat în 11 mai 2007. „Although he did not invent decimals (they had
ationalities/belgian.html) [Artiști belgieni: (biografii și opere)]. World
been used by the Arabs and the Chinese long before Stevin's time) he
Wide Arts Resources. 5 februarie 2006. Accesat în 10 mai 2007.—listă
did introduce their use in mathematics in Europe. [„Deși nu el a inventat
de pictori belgieni, cu legături spre biografiile și operele lor
zecimalele (fuseseră utilizate de arabi și chinezi cu mult înainte de
71. ^ Baudson, Michel (1996). „Panamarenko” (http://web.archive.org/web/ Stevin), el a introdus utilizarea lor în matematica europeană.”]”
20070207233008/http://www1.uol.com.br/bienal/23bienal/universa/iueo „Abstract (*)” (https://content.karger.com/ProdukteDB/produkte.asp?Akt
pa.htm). Flammarion (Paris), citat în prezentarea de la XXIII Bienal ion=ShowPDF&ProduktNr=223979&Ausgabe=225203&ArtikelNr=1346
Internacional de São Paulo. Arhivat din original (http://www1.uol.com.b 2). S. Karger AG, Basel. Accesat în 11 mai 2007. „The importance of A.
r/bienal/23bienal/universa/iueopa.htm) la 7 februarie 2007. Accesat în Vesalius' publication 'de humani corporis fabrica libri septem' cannot be
10 mai 2007. overestimated.” (*) Free abstract for pay-per-view article byDe Broe,
72. ^ Brussels, capital of Art Nouveau (page 1) (http://www.senses-artnouv Marc E.; De Weerdt, Dirk L.; Ysebaert, Dirk K.; Vercauteren, Sven R.;
eau.com/brussels.php),„ib. (page2)” (http://www.senses-artnouveau.co De Greef, Kathleen E.; De Broe Luc C. (1999). „The Low Countries –
m/brussels.php?page=2). Senses Art Nouveau Shop, Brussels. 2007. 16th/17th century” (https://content.karger.com/ProdukteDB/produkte.as
Accesat în 11 mai 2007. (for example) p?Aktion=ShowPDF&ArtikelNr=13462&Ausgabe=225203&ProduktNr=
73. ^ „Major Town Houses of the Architect Victor Horta (Brussels)” (http://w 223979&filename=13462.pdf) (PDF). American Journal of Nephrology.
hc.unesco.org/en/list/1005) [Mari case de oraș ale arhitectului Victor 19 (2): 282–9. doi:10.1159/000013462 (https://doi.org/10.1159%2F000
Horta (Bruxelles)]. UNESCO's World Heritage List. UNESCO. Accesat 013462). PMID 10213829 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/10213
în 16 mai 2007. „The appearance of Art Nouveau in the closing years 829). Mai multe valori specificate pentru |work= și |journal= (ajutor)
of the 19th century marked a decisive stage in the evolution of Midbon, Mark, University of Wisconsin–Madison (24 martie 2000). „ 'A
architecture, making possible subsequent developments, and the Town Day Without Yesterday': Georges Lemaitre & the Big Bang” (http://ww
Houses of Victor Horta in Brussels bear exceptional witness to its w.catholiceducation.org/articles/science/sc0022.html) [«O zi fără un
radical new approach.” ieri»: Georges Lemaitre și Big Bangul]. Commonweal, republicat:
74. ^ „Western music, the Franco-Flemish school” (http://www.britannica.co Catholic Education Resource Center (CERC). pp. 18–19. Accesat în 7
m/eb/article-15698/Western-music) [Muzica occidentală, școala franco- iunie 2007.
flamandă]. Encyclopædia Britannica. 2007. Accesat în 15 mai 2007. 83. ^ Patricia Carson. The Fair Face of Flanders [Chipul frumos al
„Most significant musically was the pervasive influence of musicians Flandrei]. Lannoo Uitgeverij. p. 136. ISBN 90-209-4385-5.
from the Low Countries, whose domination of the musical scene during 84. ^ Lance Day (2003). Lance Day, Ian McNeil, ed. Biographical
the last half of the 15th century is reflected in the period designationsDictionary of the History of Technology [Dicționar biografic al istoriei
the Netherlands school and the Franco-Flemish school.” tehnologiei]. Routledge. p. 1135. ISBN 0-203-02829-5.
75. ^ Două discuții comprehensive despre muzica pop și rock în Belgia de 85. ^ Gordon Woodward (2003). Lance Day, Ian McNeil, ed. Biographical
după anii 1950: Dictionary of the History of Technology. Routledge. p. 523. ISBN 0-203-
„The Timeline—A brief history of Belgian Pop Music” (http://houbi.com/ 02829-5.
belpop/timeline.htm) [O scurtă istorie a muzicii pop belgiene]. The 86. ^ Ulf Larsson (2001). Cultures of Creativity: the Centennial Exhibition of
Belgian Pop & Rock Archives. Flanders Music Centre, Bruxelles. 2007. the Nobel Prize [Culturile creativității: expoziția centenară a Premiului
Accesat în 7 iunie 2007. Nobel]. Science History Publications. p. 211. ISBN 0-88135-288-8.
„Belgian Culture—Rock” (http://www.belgianexperts.com/rock.php).
87. ^ „Georges Lemaître, Father of the Big Bang” (http://www.amnh.org/ed
Vanberg & DeWulf Importing. 2006. Accesat în 11 mai 2007.
[nefuncțională] ucation/resources/rfl/web/essaybooks/cosmic/p_lemaitre.html)
[Georges Lemaître, părintele Big Bangului]. American Museum of
76. ^ „Belpop: New Beat” (http://cobra.be/cm/cobra/muziek/1.1716078) (în Natural History. 2000. Accesat în 9 decembrie 2010.
neerlandeză). cobra.be. 29 august 2013. Accesat în 23 iunie 2015. 88. ^ „The Nobel Prize in Chemistry 1977” (http://nobelprize.org/nobel_priz
77. ^ Laurence Grove (2010). Comics in French: the European bande es/chemistry/laureates/1977/) [Premiul Nobel pentru Chimie].
dessinée in context [Comics în franceză: banda desenată europeană în Nobelprize.org. Accesat în 9 decembrie 2010.
context]. Berghahn Books. ISBN 1-84545-588-6.
89. ^ O'Connor, John J.; Robertson, Edmund F., „Pierre Deligne” (http://ww 97. ^ „UNESCO Culture Sector - Intangible Heritage - 2003 Convention :”
w-history.mcs.st-andrews.ac.uk/Biographies/Deligne.html), MacTutor (http://www.unesco.org/culture/ich/index.php?lg=en&pg=00011&RL=00
History of Mathematics archive, University of St Andrews. (accesat la 263), Unesco.org, accesat în 16 aprilie 2015
10 noiembrie 2011) 98. ^ „UNESCO Culture Sector - Intangible Heritage - 2003 Convention :”
90. ^ O'Connor, John J.; Robertson, Edmund F., „Jean Bourgain” (http://ww (http://www.unesco.org/culture/ich/index.php?lg=en&pg=00011&RL=00
w-history.mcs.st-andrews.ac.uk/Biographies/Bourgain.html), MacTutor 153), Unesco.org, accesat în 16 aprilie 2015
History of Mathematics archive, University of St Andrews. (accesat la 99. ^ „UNESCO Culture Sector - Intangible Heritage - 2003 Convention :”
10 noiembrie 2011) (http://www.unesco.org/culture/ich/index.php?lg=en&pg=00011&RL=00
91. ^ BBC SPORT | Other Sport | Cycling | Great, but there are greater (htt 401), Unesco.org, accesat în 16 aprilie 2015
p://news.bbc.co.uk/sport1/hi/other_sports/cycling/3925265.stm) 100. ^ „UNESCO Culture Sector - Intangible Heritage - 2003 Convention :”
92. ^ http://www.zythos.be/acties/actie-bierfirma/brouwerijen.htm (http://www.unesco.org/culture/ich/index.php?lg=en&pg=00011&RL=00
93. ^ „Belgium - UNESCO World Heritage Centre” (http://whc.unesco.org/e 403), Unesco.org, accesat în 16 aprilie 2015
n/statesparties/be), Whc.unesco.org, accesat în 16 aprilie 2015 101. ^ „UNESCO Culture Sector - Intangible Heritage - 2003 Convention :”
94. ^ „UNESCO Culture Sector - Intangible Heritage - 2003 Convention :” (http://www.unesco.org/culture/ich/index.php?lg=en&pg=00011&RL=00
(http://www.unesco.org/culture/ich/index.php?lg=en&pg=00011&RL=00 670), Unesco.org, accesat în 16 aprilie 2015
404), Unesco.org, accesat în 16 aprilie 2015 102. ^ „UNESCO Culture Sector - Intangible Heritage - 2003 Convention :”
402), Unesco.org, accesat în 16 aprilie 2015 103. ^ „UNESCO Culture Sector - Intangible Heritage - 2003 Convention :”
033), Unesco.org, accesat în 16 aprilie 2015
Legături externe
Site-ul oficial al Guvernului belgian (http://www.belgium.be)
Site-ul oficial al Senatului belgian (http://www.senate.be)
Site-ul oficial al Camerei Reprezentanților (http://www.lachambre.be)
Site-ul oficial al Monarhiei belgiene (http://www.monarchie.be)
Harta interactivă a Bruxelles (http://www.ilotsacre.be/site/ro/bruxelles.htm)
21 Iulie - Ziua Națională a Belgiei (http://www.amosnews.ro/arhiva/21-iulie-ziua-nationala-belgiei-21-07-2011), 21 iulie 2011, Amos News
Comunitatea românească
Comunitatea românilor din Belgia (http://www.rombel.com)

Anunțuri ce vizează românii din Belgia (http://anunturi24.be)
Reportaje
Reportaj dintr-o țară normală la cap (http://www.evz.ro/detalii/stiri/reportaj-dintr-o-tara-normala-la-cap-891380.html), 24 iunie 2010, Dollores

Benezic, Evenimentul zilei
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Belgia&oldid=13381345
Ultima editare a paginii a fost efectuată la 22 aprilie 2020, ora 00:46.
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

Belgia Scurtă Descriere

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Belgia Scurtă Descriere

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

02.06.

2020 Belgia - Wikipedia

Cuprins 0:00 MENIU

Belgia este o monarhie constituțională și populară și o democrație parlamentară.

Pe lângă nivelul federal, conform constituției

Comunitatea românilor din Belgia (http://www.rombel.com)

Reportaj dintr-o țară normală la cap (http://www.evz.ro/detalii/stiri/reportaj-dintr-o-tara-normala-la-cap-891380.html), 24 iunie 2010, Dollores

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 22 aprilie 2020, ora 00:46.

S-ar putea să vă placă și