INTRODUCERE ÎN MANAGEMENT EDUCAȚIONAL

1. Educaţia (şi cultura, în general) – domenii rentabile-referat

Educatia reprezinta obiectul de studiu specific pedagogiei (stiintelor pedagogice).

Datorita complexitatii profunzimii si amplitudinii sale, educatia este studiata si de alte
stiinte socioumane inrudite cu pedagogia.
Conceptul pedagogic de educatie urmareste cunoasterea stiintifica, la un grad inalt de
generalitate si abstractizare, a unei realitati psihosociale cu o foarte mare arie de extindere
in timp si spatiu si de desfasurare complexa si contradictorie la nivel de sistem si proces.
De-a lungul istoriei, societatea a acumulat experienta de cunoastere teoretica si
practica condensata in valori materiale si spirituale ce constituie ereditatea sociala a
culturii si civilizatiei. Conservarea valorilor si transmiterea lor se realizeaza prin educatie
care,in aceasta ipostaza, reprezinata institutia constituirii si transmiterii ereditatii sociale a
culturii si civilizatiei. Pe acest fundament de experienta condensata se actioneaza,prin
educatie, pentru formele omului ca utilizator si consumator de valori,ca producator si
creator de valori. Educatia este o functie esentiala si permanenta a societatii in doua
ipostaze: de institutie a ereditatii sociale a culturii si civilizatiei si de instrument de
actiune pentru formarea omului.
In sens social-istoric educatia este procesul de transmitere si asimilare a experientei –
economice, politice, religioase, filosofice, artistice, stiintifice si tehnice – de la inaintasi
la urmasi. In fazele de inceput ale societatii transmiterea experientei se realiza ocazional
nesistematic si oral in comunitatile gentilicotribalica. In etapele avansate de dezvoltare a
societatii, la unele popare,spre exemplu la egipteni,indieni etc.,educatia se realiza ca
initiere in temple, cunoasterea fiind un act sacru. Concomitent si ulterior educatia se
institutionaliza prin scoli si universitati. Indiferent de nivelul de dezvoltare a culturii si
civilizatiei si de modalitatile de transmitere, s-a realizat dialogul generatiilor, s-a asigurat
continuitatea existentei materiale si spirituale a omenirii.
In sens social-cultural,educatia este procesul de ridicare a individului din stare de
natura biologica la cea culturala. Din ins biologic cu predispozitii normale cognitive,
afective, si volitive, in mediul social si prin el, individul devine o fiinta
culturala,asimiland cultura si in situatii de exceptie, creand-o. Omul este, dupa Ralph
Linton, natura ± educatie.
Din punct de vedere psihologic, psihogenetic, educatia este procesul de formare a
omului ca personalitate in plan cognitiv ,afectiv-motivational,volitiv, aptitudinal,
atitudinal. Structura psihica a personalitatii se construieste pe fundamentul eredo-nativ al
fiintei biologice, in cadrul relatiei educationale prin continutul cultural al experientei
adultului-parinte, invatator, profesor. Educatia in acest caz este instrumentul formarii
individului ca personalitate.
In sens pedagogic, educatia este fenomenul social complex privit in trei dimensiuni:
-activitate constienta a subiectului educatiei (educator) de stimulare, indrumare, formare
a obiectului educatiei (educat);
-proces de formare a omului pentru integrarea activa in societate, proces de formare
intelectuala, morala, profesionala, fizica, estetica;
 -rezultat prin preluarea selectiva a actiunilor informationale si includerea in structuri
comportamentele proprii de cunoastere si actiune.
Educatia reprezinta, astefel, activitatea psihosociala cu functie generala de formare-
dezvoltare permanenta a personalitatii umane pentru integrarea sociala optima, angajata
conform finalitatilor asumate, la nivel de sistem si de proces, proiectate, realizate si
dezvoltate prin actiuni specifice avand ca structura de baza corelatia subiect (educator)
obiect(educat),intr-un context deschis,(auto) perfectibil.

Bibliografie:

1.Antonesei Liviu -“Paideia. Fundamentele culturale ale educatiei”, Editura Polirom 1996
2.Cucos Constantin - “Pedagogie”,Editura Polirom 2001
3.Macavei Elena – “Pedagogie” , Editurav Didactica si Pedagogica,1997
4.Nicola Ioan – “Tratat de pedagogie scolara”, Editura ARAMIS, 2003