Rolul lecturii în comunicare la ciclul primar

Lectura este activitatea care descrie modalităţile de a citi şi interpreta un

text literar prin atribuirea unui alt sens ce se situează dincolo de semnificaţia
aparentă. Putem lua în considerare două înţelesuri ale conceptului de lectură;
unul care se referă la comunicarea scriptică, şi altul, extins, care se referă la
orice tip de comunicare, capabilă să fie decodificată de o conştiinţă receptoare
(Cornea, P., 1998). În sens restrâns, prin lectură se înţelege ansamblul
activităţilor perceptive şi cognitive vizând identificarea şi înţelegerea mesajelor
transmise grafic. Lectura este definită ca recunoaşterea grafemelor şi a
concatenării lor, având drept efect transformarea unei foi acoperite cu figuri
desenate în planul expresiei unui text (Greimas, A. J., Courtés, J., 1979). Cel de-
al doilea sens al termenului, extins, se referă la identificarea şi înţelegerea unor
mesaje transmise cu ajutorul altor sisteme semnificante decât cel grafic
(Hjelmslev, L. T., 1971). Din acest punct de vedere orice sistem de semne
artificiale sau naturale, având o anumită sintaxă (reguli de combinare) şi o
semantică (un repertoriu de semnificaţii), poate fi citit.
Informaţiile din mass media, dezvoltarea tehnologiei care atrage tot mai
mult atenţia tinerilor au ca urmare interesul scăzut al elevilor pentru lectură. Dar
lectura are un rol important în formarea personalităţii elevului, în formarea
principiilor de viaţă. Ea trebuie să fie o necesitate, şi nu o obligaţie, aşa cum este
percepută de unii tineri astăzi. Experienţa didactică pe care am acumulat-o până
în prezent îmi dă voie să afirm cu tărie faptul că interesul pentru lectură se
formează în primii ani de şcoală, atunci când copilul interacţionează pentru
prima dată cu cărţile.
Elevii din ciclul primar pot fi motivaţi prin poveşti în care realul se
împleteşte cu fantasticul, în care imaginaţia crează scene originale, prin povestiri
concrete despre fapte şi întâmplări reale din care sunt extrase trăsături pozitive şi
negative ale personajelor sau prin texte ştiinţifice care le oferă informaţii despre
lucruri interesante şi plăcute, despre viaţa unor plante şi animale etc. Studiul
limbii române literare prin lectura textelor literare este foarte importantă pentru
formarea multilaterală a elevilor, asigurându-le acestora evoluţia intelectuală,
exprimarea cu mijloace adecvate în activitatea de mai târziu. Exprimarea
corectă, orală şi scrisă reprezintă un obiectiv al disciplinei Comunicare în limba
română în ciclul primar şi constituie un instrument de bază a muncii intelectuale.
Lectura are ca şi scop în această perioadă de dezvoltare a elevilor formarea
progresivă a culturii comunicaţionale şi literare de bază. Elevul va fi capabil să
înţeleagă lumea din jurul său, să comunice şi să interacţioneze cu semenii,
exprimându-şi gânduri, stări, sentimente, opinii, să fie sensibil la frumosul din
natură şi la cel creat de om şi în viitor să poată continua procesul de învăţare în
orice fază a existenţei sale.
Funcţiile limbii şi literaturii române în ciclul primar sunt: funcţia
instrumentală, informaţională şi formativ-educativă. Funcţia formativ-educativă
antrenează valorile formative superioare, cum sunt creativitatea gândirii, al
interesului şi dragostea pentru lectură şi cunoaştere. Funcţia instrumentală la
ciclul primar este susţinută de faptul că elevii îşi însuşesc deprinderile de citit,
scris şi exprimare corectă. Timpul efectiv acordat cititului ocupă un loc prioritar
la şcolarii mici în cadrul orelor de Comunicare în limba română, astfel că cel
mai mare număr de ore din planul de învăţământ al claselor primare este acordat
citirii. Scrierea este legată de citire, ea constituind un mijloc de exprimare, de
comunicare. Lectura pe parcursul ciclului primar urmăreşte următoarele:
descifrarea mesajelor orale şi scrise; citirea fluentă, curentă; înţelegerea
mesajului oral şi scris prin trecerea de la oral la scris; lărgirea orizontului de
interese asupra mesajelor orale şi scrise, trecerea de la uşor la complex, la o mai
mare varietate; exprimarea orală şi scrisă potrivit limbii literare; exprimarea
ideilor într-o conversaţie; descoperirea diversităţii resurselor limbii;
descoperirea sensului cuvintelor, exprimarea nuanţată, utilizând expresii
deosebite (Şerdean, I., 1993).
Manualul de comunicare în limba română este alcătuit şi organizat
progresiv, de la simplu la complex pe parcursul celor 5 ani de studiu din ciclul
primar, iar deprinderile de receptare a mesajului scris se formează şi se exerseză
şi prin intermediul altor texte, cu precădere literare.
Lecţiile se desfăşoară astfel încât să solicite participarea activă a elevilor
pe parcursul orei. De exemplu, în clasa I, elevii acţionează mai întâi cu literele şi
sunetele, ca parte a unui întreg, cuvântul, şi apoi cu propoziţii şi texte.
Abecedarul are rol intuitiv-aplicativ, în cadrul orelor de Comunicare în limba
română, copiii fiind familiarizaţi pe rând cu noi concepte şi noţiuni (sunet, literă,
silabă, cuvânt, propoziţie, text).
La clasa a II-a, manualul de Comunicare în limba română se deosebeşte
de abecedar prin dimensiunea aplicativă materializată prin numărul, diversitatea
şi gradul de dificultate al sarcinilor de învăţare. Copiii parcurg acum drumul
invers de la întreg (text, propoziţie) la parte (sunet, literă, silabă). Textul suport
este mai întâi citit integral, apoi se trece la citirea, în lanţ, selectivă, pe roluri şi
apoi se trece la analizarea cuvintelor, explicarea cuvintelor necunoscute,
alcătuirea de noi enunţuri cu acestea, sinonime, antonime pentru cuvinte din
text, extragerea ideilor principale din fragmentele textului, etc. Aceste exerciţii
se realizează în cadrul orelor de lectură. Lectura ajută la dezvoltarea modului de
a analiza faptele de limbă şi de a reflecta asupra lor, la exersarea componentei
efective de învăţare a limbii şi transformarea acesteia într-o deprindere.
Lectura elevilor din clasa a III-a se bazează pe cunoaşterea ştiinţifică.
Elevilor le place să afle informaţii noi cu privire la fenomene ale naturii şi
modul lor de producere, fapte istorice, personalităţi din diverse domenii. Astfel
are loc o convergenţă a două sau mai multe obiecte de învăţământ distinct; de
exemplu, dacă la ora de lectură la clasa a III-a avem textul suport ,,Condeiele
lui Vodă”, de Boris Crăciun, prin studierea acestei lecturi avem informaţii din
domeniul istorie şi bineînţeles limba română, informaţii care ne ajută să
înţelegem textul, ne oferă date despre personaje şi faptele acestora. Toate aceste
exerciţii realizate sistematic şi continuu duc la creşterea dispersării atenţiei, a
interesului şi efortului elevului.
La clasa a IV-a, în cadrul orelor de limba şi literatura română sunt
cuprinse exerciţii de memorare a unor fragmente din poezii studiate, citate
celebre; de recunoaştere a unui fragment dintr-o povestire; explicativ-
operaţionale, de explicare a unui fenomen; constructiv-creatoare, de creare a
unor versuri, a unei compuneri pe o temă dată sau la alegere. Aceste exerciţii
vizează următoarele procese mentale: mnezice, verbalo-logice şi imaginative. La
sfârşitul clasei a IV-a, ca urmare a activităţilor de lectură elevii vor putea: să
povestească, să explice, să alcătuiască, să reţină, să găsească, să împartă, să
sesizeze, să exerseze, să identifice, să rezume, să răspundă, să transpună, să
caute, să adopte, să repereze, să formuleze, să rezume, bazându-se pe un text
suport.
Lectura are un rol foarte important în dezvoltarea personalităţii elevului.
Dacă lectura devine o activitate plăcută, zilnică şi ajunge să devină deprindere,
elevul va reuşi să descifreze repede mesajele transmise, îl ajută să se exprime cu
uşurinţă, să poată să-şi expună clar punctul de vedere, îl ajută să gândească, să
realizeze corespondenţe, să aprecieze binele şi răul, cultivă sensibilitatea şi
imaginaţia, modelează caracterele, contribuie la educarea moral-cetăţenească.
Lectura oferă informaţii despre cele mai variate domenii ale cunoaşterii,
despre mediul înconjurător, despre viaţa oamenilor şi a animalelor, despre
trecutul istoric al poporului, despre muncă şi profesii, educaţie cultural-artistică
şi moral-religioasă. De aceea, încă din clasele primare este necesar să cunoaştem
ce şi cât citesc copiii, respectând particularităţile lor de vârstă. Deprinderea
activităţilor de lectură este o activitate necesară şcolarilor mici deoarece le oferă
informaţii necesare şi le dezvoltă abilităţile de citit, exprimare. Utilizarea
concomitentă a cărţii şi a mijloacelor moderne audiovizuale se impune ca
premisă esenţială a unei învăţări eficiente, bazată pe succes în activitatea de
învăţare. În clasele primare se întocmesc liste cu titlurile şi autorii textelor
indicate pentru a fi citite ca lectură suplimentară, acasă de către elevi. Ele sunt
realizate în concordanţă cu particularităţile de dezvoltare ale fiecărei categorii de
vârstă. Copiii pot citi atât creaţiile literare dedicate lor, cât şi altele care, prin
subiectele abordate, prin mesajul transmis, interesează şi adulţii. Marea varietate
a creaţiilor artistice aparţinând unor genuri şi specii literare diferite, care se
integrează în sfera literaturii pentru copii, evidenţiază receptivitatea copiilor faţă
de frumos, dorinţa lor de cunoaştere. Elevii trebuie să fie familiarizaţi cu o gamă
largă de creaţii care să le fie puse la dispoziţie şi analizate corespunzător.
Creaţiile literare în proză, basmele şi poveştile sunt apreciate şi înţelese de
elevi începând din primii ani ai copilăriei şi până aproape de adolescenţă. Aceste
creaţii au o valoare instructiv-educativă deosebită, avem de-a face cu binele şi
răul, acţiunea este bazată pe interacţiunea dintre bine şi rău copiii fiind puşi în
situaţia de a aduce argumente pro şi contra acţiunilor întreprinse de personajele
basmului. Ele aduc o contribuţie deosebită în dezvoltarea proceselor de
cunoaştere, a proceselor afective, la formarea trăsăturilor de voinţă şi caracter, la
formarea personalităţii copiilor. Alegerea cărţilor potrivite este doar un prim
pas. Al doilea pas şi tot atât de important este deprinderea lecturii, obţinerea
eficienţei ei maxime în urma citirii unei cărţi.
Poezia este cel mai greu de abordat dintre toate genurile de lectură. Elevul
trebuie să vadă ce a vrut să spună poetul prin cuvintele folosite, ce a vrut să
simţim când citim acele versuri, să citim printre rânduri, să simţim vibraţia
poeziei. Pentru ca poezia să nu fie o înşiruire de cuvinte, trebuie să trezim în
sufletul elevului vibraţia poeziei, să îl facem să înţeleagă mesajul acesteia. Nu
întotdeauna elevul poate percepe anumite trăiri ale sufletului matur de aceea este
de ajutor dacă se poate audia varianta muzicală a textului liric care va crea o
atmosferă propice, ajutându-l pe elev să îl înţeleagă pe acel care şi-a aşternut
sufletul în cuvinte. Asocierea acestor elemente cuvânt- muzică- imagine trezeşte
interesul pentru recitirea motivată a textului şi facilitează desprinderea
semnificaţiilor operei, contribuind la formarea sensibilităţii estetice a elevului şi
trezind interesul pentru lectură.
Lectura cere îndrumare şi control al elevilor din partea învăţătoarei.
Verificarea lecturii particulare constituie o cerinţă obligatorie, realizată în cadrul
activităţilor de verificare a cunoştinţelor elevilor. Acest lucru se va realiza
permanent şi continuu de către învăţătoare spre a preveni comoditatea,
efectuarea unei lecturi facile, superficialitatea, neglijarea cărţilor.
Pentru evaluarea lecturii, în funcţie de scopul urmărit, se vor putea
parcurge următoarele modalităţi: caietele de lectură suplimentară sau fişele de
lectură se vor verifica periodic, iar analizarea acestora va oferi informaţii
importante despre ce citeşte elevul, cum înregistrează informaţiile, cum
selectează date şi personaje semnificative. Rezultatele vor fi anunţate în faţa
clasei, cu puncte tari şi puncte slabe. Discuţiile cu clasa şi individuale despre
lecturi sunt foarte utile şi ne dau informaţii despre ce preferă să citească elevii.
Elevii care, în urma lecturii particulare, îşi completează informaţiile, se exprimă
îngrijit, nuanţat vor fi apreciaţi în faţa clasei de către învăţătoare.
Lectura devine un instrument care dezvoltă comunicarea între oameni,
dezvoltă capacităţile de gândire şi limbaj. Lectura elevilor este o activitate care
necesită îndrumare şi supraveghere de către şcoală şi familie. Dacă vom reuşi să
menţinem interesul elevilor noştri pentru citit, acesta va avea consecinţe pozitive
asupra vieţii şi activităţii lor, căci, aşa cum spunea Miron Costin: „Nu e alta mai
frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului zăbavă decât cetitul cărţilor”.

BIBLIOGRAFIE:
1. Cornea, P. (1998), Introducere în teoria lecturii, Editura Polirom, Iaşi.
2. Greimas, A. J., Courtés, J., (1979), Dictionnaire raisonneé de
Semiotique, Paris, Dunot.
3. Hjelmslev, L. T., (1971), Le verbe et la phrase nominale, Paris, ed. by J.
Marouzeau.
4. Şerdean, Ioan, (1993), Metodica predării limbii române la clasele I-IV,
Manual pentru şcolile normale, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.