renaștere sufletească.
Și mă gândesc la lumea în care trăim, la mentalități și ispite, la ce e
bine și ce e rău, la alb și negru, la nuanțe de gri și mă gândesc la câte avem de trăit și
îndurat, la câte avem de iertat, la diferențe, la felul în care ocupațiile zilnice ne transformă și
ne întunecă și la cât de puțin loc a mai rămas pentru iubire în aceste vremuri. Viața, mai ales
azi, nu mai e simplă, nu mai e albă sau neagră. Viața e o sumă de nuațe de gri. Sunt mii de
lucruri care influențează un gest, o faptă și generează fericire sau suferință. Dar oare le
vedem? Le putem discerne? Decidem corect? Tăiem și spânzurăm? Renunțăm? Iertăm?
Dumnezeu ne dă o „a doua șansă” la fiecare regret, la fiecare spovedanie, la infinit, câte zile
avem. Dar noi? Noi cât, când facem asta? Andreea-Carla Mureșan
Rusaliile, o mare sărbătoare
După Marele Praznic al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, după Înălțarea Sa la cer,
sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, a Rusaliilor, trebuie s-o simțim profund în sufletul nostru,
în viața noastră. Pogorârea Duhului Sfânt însemnă încă o încercare dumnezeiască de a-i face
pe cei nelegiuiți să fie mai buni, mai iertători, mai puțin păcătoși, unindu-i pe toți cei ce cred în
Tatăl Ceresc și în Fiul Său Iisus Hristos, indiferent de limba pe care o vorbesc pe acest
pământ. Este o încercare de a ne învăța cum să scăpăm și să ne ferim de Lucifer, de Satana.
Prin Duhul Sfânt suntem feriți de păcate (Dă-ne nouă, credință și putere, Dumnezeule!).
Pentru aceasta, să-i dăm ascultare. Doar în acest fel putem lepăda de la noi povara cea grea
a păcatelor. Astfel intrăm mai curați în Biserica lui Dumnezeu și ieșim mai buni, mai înțelepți,
mai dornici de a ajuta pe cei dragi (și toată omenirea), pentru că, în Biserică, coboară Duhul
Sfânt, împodobind Sfântul Locaș unde preoții se roagă pentru noi. Prof. Dr. Nicolae Miu
Despre suflet
,,Singurătatea te apropie de Dumnezeu, iar oamenii te îndepărtează de El”. De multe ori, ca
prezență fizică și agitație, gândesc. Le-am citit și par paradoxale aceste cuvinte, dar le-am
experimentat în această perioadă de însingurare și am constatat cât sunt de adevărate și de
multe ori necesare. Pentru introspecție, pentru venire în sine, pentru smerire, pentru a ne
apropia atât de mult de Dumnezeu, așa cum o fac sihaștrii și rugându-ne astfel Domnului,
încât să trăim profund cuvintele Psalmului 145: ,,Laudă, suflete al meu, pe Domnul./Lăuda-
voi pe Domnul în viaţa mea,/ Cânta-voi Dumnezeului meu cât voi trăi. /Nu vă încredeţi în cei
puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire./Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în
pământ./În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor./Cel ce a făcut cerul şi pământul, marea şi
toate cele din ele;/ Cel ce păzeşte adevărul în veac”. Și, în acest fel, ne lăsăm întru totul în
voia lui Dumnezeu și ne rugăm pentru întreaga lume pe care, chiar dacă nu este prezentă
fizic, o purtăm în suflet și nu mai dorim nicio mărire, nicio prietenie, niciun loc în viața
oamenilor, ci un loc în Casa lui Dumnezeu prin rugăciunea smerită: ;,Nu am nimic, nu sunt
nimic, nu sunt în stare de nimic, fără Tine, Doamne!” Marilena Asanică
Însemnări din Liturghier
- Cu data de 1 iunie 2011, studentul teolog Boca Petru a fost angajat în postul de cântăreț
bisericesc al Bisericii,, Nașterea Domnului” din Cluj-Napoca.
- Duminică, 5 iunie 2011, P.S. Părinte Episcop Irineu Pop Bistrițeanul a fost instalat în
vrednicia de Arhiepiscop de Alba Iulia, după ce a fost propus de Sinodul Mitropolitan și
Adunarea Eparhială și ales de Sfântul Sinod al B.O.R.
- Duminică, 4 septembrie, a avul loc cea de-a 10 ediție a sărbătorii parohiei noastre. Au slujit
12 preoți, iar predica a ținut-o părintele vicar Iustin Tira. Duminică, 2 octombrie 2012, ora 17,
Î.P.S. Mitropolit Andrei a vizitat biserica noastră și a notat în Sfânta Evanghelie.
Din viața parohiei - donarea de pachete cu alimente de bază familiilor cuprinse în Proiectul
de ajutorare a familiilor cu probleme materiale din parohie (aprox. 25); -donarea a 35 de pâini
în fiecare luni, după Vecernie;
Servicii religioase: Botezuri: Dodea Eva, Suciu Corina, Moldovan-Pop Vlad, Socaciu
Alexandru, Luțescu Luca, Pascu Ianis; Înmormântări: Mellas Cornelia (84 ani), Nedeaglu
Maria (89), Coroian Maria (86), Ilea Aurel (89), Mereu Gică (82)
Adresa de internet: http://www.nastereadomnuluicluj.ro Foaie religioasă, distribuită gratuit!
Troiţa
Foaie redactată de Parohia Ortodoxă Română “Naşterea Domnului”, Cluj-Napoca,
Str. Răşinari 1A
Cluj-Napoca, Anul XIII, Nr. 4, Iunie 2020
,,Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Şi din cer, fără de veste,
s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau
ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi
de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi”.
(Faptele Apostolilor 2, 1-4)
,,Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. Iar
aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred în El. Căci încă nu
era (dat) Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit”.(Ioan 7, 38-39)
Misiunea ca lucrare a Duhului Sfânt şi dar al Adevărului
Întemeierea Bisericii ca finalizare a lucrării mântuitoare a lui Hristos prin pogorârea Duhului
Sfânt şi inaugurarea misiunii creştine evidenţiază faptul că Biserica şi misiunea sunt legate
indisolubil. Misiunea ţine de însăşi natura Bisericii, fiindcă Biserica continuă lucrarea de
mântuire a lumii, descoperită şi realizată de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Venirea Duhului
Sfânt în Biserică nu este un eveniment istoric izolat din trecut, ci un dar permanent care dă
viaţă Bisericii, asigurându-i existenţa în istoria omenirii, făcând posibilă mărturia ei despre
Împărăţia lui Dumnezeu în faza incipientă. Duhul Sfânt este energia divină prin care Biserica
poate împlini porunca Domnului înviat: «Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la
toată făptura» (Mc. 16,15). Această revărsare de Cincizecime permanentă a Duhului în
Biserică este o realitate în cultul Bisericii, în rugăciunea ei publică, în slujirea duminicală a
Euharistiei, dar ea depăşeşte limitele cultului eclesial şi constituie dinamismul lăuntric ce dă
substanţă tuturor expresiilor şi lucrărilor din viaţa Bisericii. Astfel, Biserica este adevărata
manifestare a prezenţei divine în istoria lumii, semnul intervenţiei continue a lui Dumnezeu în
viaţa societăţii, în şi prin împrejurările concrete ale vieţii umane.
Preot Cornel Coprean
Prin EROII noștri, avem o țară
Ziua Înălțării Domnului este și ziua dedicată de Biserica Ortodoxă pomenirii Eroilor. Ea a fost
declarată așa la începutul secolului trecut, oprită de la celebrare pe vremea regimului
comunist, dar neuitată niciodată faptic de Biserică. Aceasta la fiecare Sfânta Liturghie s-a
rugat pentru ″fericiţii întru adormire eroii, ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile şi din
toate locurile, căzuţi pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a
credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea noastră″.
Paradoxal, vorbim despre căderea pe câmpurile de luptă, dar în același timp, despre înălțare.
Jertfa eroilor a fost spre înălțarea lor în Panteonul celor care, cu prețul vieții, au apărat țara,
neamul și glia strămoșească. Jertfa lor pentru patrie a fost o răstignire și o Înviere pentru
credința în Hristos, mărturisită cu botezul sângelui. Noi cei de astăzi avem datoria de a nu-i
uita, pentru că prin EROII noștri, avem o țară, avem o limbă, avem un neam ce trebuie așezat
cu demnitate în fața lui Hristos. Cuvintele Înalt Preasfințitului Arhiepiscop și Mitropolit
Bartolomeu Anania rezonează în inimile noastre: ″Un neam care-și ignoră trecutul, nu-și
merită prezentul și cu atât mai puțin viitorul.” Preot Dr. Ciprian Taloș
Sărbătoarea Rusaliilor
Sărbătoarea Rusaliilor, Ziua Pogorârii Duhului Sfânt peste Apostoli, este ziua în care a luat
ființă, în chip văzut Biserica, adică Împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Astfel, s-a împlinit
scopul final al Întrupării, al jertfei pe cruce și al Învierii Domnului. Duhul Sfânt, Cea de-a treia
persoană a Sfintei Treimi este Cel Ce povățuiește și apără Biserica de rătăciri. El este ,,Duhul
Adevărului Care de la Tatăl purcede” (In 15, 26). El dă mărturie despre Fiul, fiind trimis de
Acesta. Duhul Sfânt este Cel Ce cercetează, caută, adeverește, alege episcopi, preoți, trimite
misionari, împarte daruri și face Biserica să fie stâlp și temelie a adevărului. El dă veșnicie
Bisericii ca să se împlinească cuvintele Mântuitorului că ,,nici porțile iadului nu o vor birui (In
2,10). Sfântul Duh este izvorul vieții celei noi în Hristos. El ne naște ca fii ai Împărăției
Cerurilor în Taina Sfântului Botez, ne întărește în credință și în virtuți prin Taina Sfântului
Maslu, sfințește bucuriile vieții prin Taina Cununiei, dăruiește Bisericii părinți sufletești prin
Taina Preoției și ne unește cu Hristos în Euharistie. Duhul Sfânt este numit,, Mângâietorul”,
fiindcă mângâie pe cei care se lasă călăuziți de El (In 16, 7). Să-I mulțumim pentru toate
binefacerile revărsate peste noi și să-L chemăm cu smerenie în rugăciunile noastre zicând:
”Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului...” Preot Valentin Bochiș
Speranță de înnoire….
Iată că răspundem din nou, smeriți și parcă cu teamă, chemării tânguitoare a
clopotelor și ne îndreptăm plini de speranță și de credință spre Casa lui Dumnezeu. Ne
așezăm, de data aceasta, sub cupola nemărginită a cerului, cuminți, atenți ca nu cumva vreo
răsuflare otrăvită să ne amenințe și cerul, părtaș dorinței noastre, își revarsă mila în picături
grele. Tânjesc după îmbrățișările și chiar saluturile din priviri și vreau să mă pot îmbărbăta de
zâmbetul încurajator pe care-l intuiesc sub masca celor încrezători, asemenea mie. E timpul
să părăsim paraclisele caselor noastre, să ne lepădăm de angoasă și să facem vizibilă
susținerea Bisericii noastre în Duhul de unitate care să ne regenereze ca popor al lui
Dumnezeu. Și toți, statornici în credință, cu fața îndreptată spre icoane, să cerem îndurarea
lui Dumnezeu cel Înviat, cu nădejdea neștirbită în suflet că El nu ne va urgisi. Să-L rugăm
să ne ajute să ne ridicăm din teama de moarte şi să ne întărim în credinţă, să transforme
această perioadă de însingurare şi nelinişte într-o perioadă de speranţă, pentru luminarea și
înnoirea noastră. Geta Plăcintar
Legătura dintre flori și om în pandemia actuală
Așa cum Dumnezeu ne-a creat pe noi oamenii, așa și noi putem crea frumosul.
Dumnezeu este Artistul Desăvârșit, iar noi suntem învățăceii Lui. Pentu a ne găsi un echilibru,
noi oamenii avem nevoie de hrană. Dar suntem înzestrați cu har, fiind alcătuiți din trup și
suflet. Trupul se hrănește cu pâinea pământului, iar sufletul cu pâinea Vieții, Care este
Hristos. În aceste zile, depărtarea fizică nu trebuie să ne despartă sufletește de Hristos și de
cei dragi. Cel care ne unește în aceste clipe grele este Dumnezeu. Avem libertatea
individuală de a ne ruga și să fim convinși că Dumnezeu lucrează mereu pentru noi. Frica
trebuie învinsă și să rămânem aproape de Domnul prin gânduri frumoase de iubire, mai mult
decât oricând în perioadă de izolare. Este un risc să fim triști, dar putem opri asta prin mesaje
și gânduri care să aducă bucurie celor dragi. Și pentru că florile sunt cele care de multe ori
ne însoțesc în suferință să încercăm să le avem aproape, în casă, pe balcoane sau grădini,
să le îngrijim cu dragoste și răbdare. Această perioadă este perfectă pentru a iubi plantele,
aceste daruri gingașe, înmiresmate și trimise nouă de Dumnezeu, aducătoare de multă
bucurie în suflete. Prin tot ce au mai bun și mai frumos plantele ne pot ajuta să fim mai senini,
mai calmi și ne apropie de rugăciune și de Tatăl Ceresc. Prof. univ. dr. Maria Cantor
Reţeta fericirii
De multe ori de-a lungul vieții căutăm rețeta fericirii proprii. Se pare că niciodată nu o
găsim, căci mereu când ne uităm la ceilalți din jurul nostru, îi vedem parcă mai fericiți ca și
noi.... Uneori am dori să avem mai mulți bani să ne permitem să ne facem poftele, să avem
mai mult confort, să nu ducem lipsă de nimic, să călătorim, alteori nu avem sănătate și am da
orice pentru ea.....alteori ne supărăm de nereușite, oricum găsim noi motive de tot felul să nu
ne considerăm fericiți. Și toate acestea pentru că mereu ne comparăm cu cei din jurul nostru,
îndeosebi cu cei care, în ochii noștri, îi vedem fericiți. Și până într-o zi, când Dumnezeu va da
un semn, un necaz mare tuturor, o furie a naturii, ceva care să ne facă să ne oprim din fuga
noastră dupa o fericire comparatorie, căci toți ceilalți vor trece prin aceeași greutate și să ne
uităm înapoi să zicem: " Ce fericiți eram și nu am știut!" Dacă ne învățăm lecția vom fi fericiți
pentru tot ce avem și nu pentru ceea ce ne lipsește, dar mai mult decât atât, vom fi atenți să
privim și pe cei care au mult mai multe necazuri și neputințe decât ale noastre, iar dacă
reușim să nu rămânem indiferenți și să contribuim la fericirea lor, atunci vom găsi cu adevărat
rețeta fericirii proprii! Florentina Gageanu
Jurnal de iunie
Se apropie vacanța de vară. În curtea Școlii „C-tin Brâncuși” nu se mai aude clopoțelul și nici
glasurile cristaline ale copiilor. Transmitem online și ne bucurăm că putem intra asemenea
Domnului Iisus Hristos, prin ușile închise, unii în casele altora. Apostolii se ascundeau de frica
autorităților. Știa Iisus de frica ce i-a cuprins, de aceea, după Înviere, a venit în mijlocul lor. Îi
privesc pe copii în ”căsuțele” lor din ecran, și-mi spun mie: „Cât de sensibili, luminoși și
inteligenți sunt!” Asemenea icoanelor bizantine care te privesc , când te afli în preajma copiilor
și vorbești despre Dumnezeu, ai sentimentul că ești văzut, că suntem văzuți de tot Cerul. Și
nu putem greși, că ne privesc îngerii și nu putem minți, că ne vede Tatăl Ceresc. Hristos a
făcut din Trupul Său pâine și din Sânge, vin roșu. Această hrană o putem lua sau nu. Dar nu
putem spune că este altceva, că ne vede și ne aude tot Cerul. Și nu putem minți că se supără
îngerii. Cine dorește să guste din Rai se poate apropia de Potir. Cui îi este teamă, să stea și
să-l privească! În „Lecția de prim ajutor”, sunt învățate două importante tehnici de salvare a
vieții în situații grave. Una dintre măsuri este respirația artificială corectă. Manevrele trebuie
efectuate corect. Iisus Hristos, când a vrut să-l vindece pe ”orbul din naștere” a scuipat în
pământ și cu tină i-a uns ochii. Dacă suntem într-o situație gravă, dacă vrem să fim vindecați,
avem nevoie să ne apropiem de Potir, la fel cum s-au apropiat moșii și strămoșii noștri.
„Paharul Mântuirii voi lua și numele Domnului voi chema” (Ps.115,4). Prof. Daniela Necula
Nu uitați să fiți copii!
Hristos ne cheamă mereu la a fi copii, la a râde, la a ne juca. Ne spune că ,,De nu
vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor”. Puritatea și
încrederea nemărginită aduc omul mai aproape de Dumnezeu. Și când oare este o persoană
cea mai pură, cea mai liniștită și cu gândul și inima la Dumnezeu, chiar dacă nu știe? Atunci
când e copil. Sfințenia cere simplitate, cere smerenie și cere încredere absolută în voia
Domnului. Și copiii sunt cel mai bun exemplu al faptului că nu trebuie să faci multe, ca să obții
multe cantitativ (,,non multa, sed multum”). Nu fac multe, nu se străduie, dar totuși fac atât,
dar atât de multe! Să fim copii, indiferent de vârstă...Chiar și eu care sunt COPIL, simt că
trebuie să îmi spun acest lucru uneori...Căci uit! NU UITAȚI SĂ FIȚI COPII! Rugați-vă și
bucurați-vă și de cele mai mici lucruri! Hristos este cu noi până-n vecii vecilor! La mulți ani,
copii! Teodora Tohănean, elevă
Copiii, oglinda părinților
Copiii reprezintă o bucurie și o binecuvântare. În primele luni de viață, noi ne
minunăm de toate progresele lor: ei învață să vorbească, să meargă, descoperă lumea
înconjurătoare prin prisma propriilor percepții. Cu timpul, începem să-i corectăm, să-i criticăm,
nu ne place adesea ce vedem la ei și uităm să le arătăm iubire necondiționată, încredere,
acceptare. În primii șapte ani de viață, creierul este ca un burete care absoarbe totul. Copiii
asimilează și manifestă ceea ce văd/ simt în comportamentul adulților. De aici și expresia ,,cei
șapte ani de acasă”. Totodată, copiii sunt profesorii noștri. Datorită lor, putem să ne
cunoaștem mai bine pe noi înșine și să rezolvăm anumite răni emoționale din propria noastră
copilărie. Cu alte cuvinte, noi îi educăm pe cei mici și prin ei, ne vindecăm pe noi înșine.
Psiholog-psihoterapeut Delia Gâtlan
Mai știm să iubim? Mai știm să iertăm?
Ultimele evenimente sărbătorite în viața bisericească sunt dintre acele evenimente
care ne invită, poate mai mult decât altele, să ne întoarcem la noi, la valori, la cele bune și
rele ale noastre și să ne curățăm – să ne dăm o nouă șansă, prin frământare, căință și