O sinteza privind testul docimologic: functii, caracteristici, calitati, tipuri, etape

in elaborare si aplicare etc.

I. DEFINIŢIE

Testul este o probă standardizată care indică în ce măsură au fost îndeplinite

obiectivele educaţionale, asigurând în acelaşi timp o obiectivitate mai mare în
procesul de evaluare. Literatura de specilitate abundă în definiţii ale testului.

II. FUNCŢIILE TESTELOR

• identificarea nivelului de pregătire al elevilor;
• evaluarea eficienţei procesului de predare;
• evaluarea eficienţei demersului educaţional;
• identificarea dificultăţilor învăţării;
• selecţionarea pentru accederea la trepte superioare ale instrucţiei;

III. CARACTERISTICILE TESTELOR

• sunt formate din întrebări sau sarcini numite itemi;

• itemii acoperă o parte însemnată din conţinuturi;
• sunt preferaţi itemii care realizează înregistrarea cât mai exactă a
comportamentului, fiind evitate subiectele generale şi vagi;
• nu sunt mijloace curente de verificare, fiind utilizate mai mult pentru verificări
periodice;
• se urmăreşte realizarea concordanţei dintre obiectivele instruirii şi itemi; la
sfârşitul aplicării testului, obiectivele urmează să s emanifeste ca rezultate;
• presupun un barem de corectare şi notare
• presupun descriptori de performanţă;

IV. CALITĂŢILE UNUI TEST BUN

• validitatea (măsura în care testul măsoară ceea ce îşi propune să măsoare);

• fidelitatea (consecvenţa cu care produce rezultate/punctaje constante în urma
aplicării sale repetate, indiferent de cine este corector sau de momentul în timp
când se face corectarea; fidelitatea unui test este influenţată de mai mulţi
factori, precum lungimea sau dificultatea testului);
• obiectivitatea (gradul de concordanţă între evaluatori independenţi asupra a
ceea ce constituie un răspuns „bun” la fiecare dintre itemii unui test);
• aplicabilitatea (calitatea testului de a fi administrat şi interpretat);
• omogenitatea;
• utilitatea;
• standardizarea;

Potrivit specialiştilor, un test bun nu urmăreşte doar verificarea

informaţiilor acumulate de elev, ci şi capacitatea acestora de a arăta ceea ce ştiu să
facă cu ceea ce au învăţat.

V. CLASIFICAREA TESTELOR
Există mai multe criterii de clasificare a testelor:

• ceea ce se evaluează;
• metodologia elaborării;
• modul de manifestare a comportamentului elevului;
• momentul administrării testului;
• sistemul de referinţă în constituirea valorizărilor;
• după modul de prezentare a răspunsului;

Din punctul de vedere a ceea ce se evaluează, testele sunt:

• teste psihologice, care oferă informaţii despre nivelul de dezvoltare a unor

procese cognitive, afective, voliţionale etc;
• teste de randament (sau docimologice) al căror scop este identificarea gradului
de realizare a obiectivelor educaţionale în procesul de predare-învăţare-
evaluare;

Din punct de vedere al metodologiei elaborării, testele sunt:

• teste standardizate care sunt proiectate de factorii de decizie sau cei in

instituţiile specializate;
• teste elaborate de profesor;

După modul de manifestare a comportamentului elevului, testele sunt:

• orale;
• scrise;
• practice;

După momentul administrării testelor, acestea sunt:

• teste iniţiale, administrate la începutul unei perioade de instruire;

• teste de progres, administrate pe parcursul perioadei de instruire;
• teste finale, administrate la sfârşitul unei etape de instruire;

După sistemul de referinţă în constituirea valorizărilor, testele sunt:

• teste normative, prin care evaluarea rezultatelor se face în raport cu un criteriu

reprezentat de performanţele pe care le poate realiza o populaţie şcolară,
exprimată în norme stabilite prin etalonare;
• teste criteriale, prin care evaluarea rezultatelor se face în raport cu un criteriu
reprezentativ de obiective în perspectiva cărora s-a realizat instruirea sau
învăţarea;

După modul de prezentare a răspunsului se disting:

• teste obiective care solicită răspunsuri stricte;

• teste subiective (eseu) care implică răspunsuri formulate diferit de fiecare
subiect;
 VI. ETAPE ÎN ELABORAREA ŞI APLICAREA TESTELOR

Elaborarea unui test docimologic presupune parcurgerea următoarelor etape:

• stabilirea scopului probei;

• selectarea conţinuturilor şi a obiectivelor;
• formularea itemilor;
• elaborarea baremului de notare şi corectare;
• aplicarea testului grupului ţintă;
• evaluarea;
• interpretarea rezultatelor;

În elaborarea unui test, profesorul trebuie să refleteze asupra unor

probleme precum:

• Ce tip de test propun? Test de învăţare care pune accent pe cunoştinţele

însuşite de elevi sau test de discriminare care are rolul de a clasifica elevii?
Test de viteză (rapiditate) sau test de randament la care contează numărul de
răspunsuri corecte? Test de redare mimetică a informaţiei sau test de
prelucrare creatoare?
• Ce tipuri de itemi folosesc?

VII. TIPURI DE ITEMI UTILIZAŢI LA ELABORAREA UNUI TEST

Itemi obiectivi:

• Itemi de tip alegere duală;

• Itemi de tip pereche (sau de asociere);
• Itemi de alegere multiplă;

Itemi semiobiectivi:

• Itemi de tip răspuns scurt;

• Itemi de completare;
• Itemi de tip întrebări structurate;

Itemi subiectivi:

• Itemi de tip rezolvare de probleme;

• Itemi de tip eseu (structurat sau liber);

VIII. AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE

Testele au următoarele avantaje:

• permit verificarea întregii clase într-un timp foarte scurt;

• determină formarea la elevi a unor deprinderi de învăţare sistematică;
• grad ridicat de obiectivitate;

Testele au următoarele dezavantaje:

 • favorizează o învăţare care apelează la amănunte, la secvenţe informaţionale;
• cu unele excepţii, nu stimulează dezvoltarea unor procese cognitive
superioare, precum creativitatea, originalitatea, capacitatea de analiză şi
sinteză, gândirea critică;

BIBLIOGRAFIE:

Constantin Cucoş, Teoria şi metodologia evaluării, Polirom 2008

Ion I. Radu, Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică şi Pedagogică, 2008