BACIU ANA-DIANA

ROMÂNǍ-FRANCEZǍ
ANUL III, SEM.II

Limba e vie, puterea e moartă

Le texte qui est publié in ˂˂ Le Monde˃˃, 4 Mai 1994 est un débat dans la
presse écrite sur le sujet ˂˂ Langue vivante˃˃. Il était ecrire par Edwy Plenel. Une
langue est dite vivante lorsqu'elle a des locuteurs qui l'utilisent spontanément pour la
communication interpersonnelle. Le terme s'oppose à celui de langue morte. On peut
dire que cet texte est une contradiction entre ces deux concepts.

Traduction:
În Franţa, mai mult decât în altă parte, limba este o afacere de stat. Apărarea
sa, promovarea sa, extensia sa spun o politică. Nu doar o politică a limbii, dar o
politică de limbă, o instrumentaţie a limbii în serviciul obiectivelor politice.
Dezbătut începând cu Marţi, 3 Mai de deputaţi, după ce a fost adoptată la
prima lectură de către senatori la 14 Aprilie, proiectul legii „privind utilizarea limbii
franceze” prezentat de ministrul culturii, Jacques Toubon, se înacrie în această
filiaţie1.
Această diferenţă că politica pe care o exprimă trebuie să fie: apārarea unei
limbi la risc, ameninţată de invazia barbarismului anglosaxon. Ieri, unitatea
Monarhiei, a Revoluţiei, Imperiului sau Republicii, politica limbii pune în scenă
afirmaţia dinamică a unei puteri.
Astăzi, ea traduce nostalgia unei puteri2 pierdute. „Noi ne dorim în acest
moment3 ca toate arestările, împreună cu toate celelalte proceduri să fie pronunţate,
înregistrate şi livrate pe părţile limbajului matern francez şi nu altfel.” Ordonanţa cu
privire la justiţie din August 1539, zice ordonanţa din Villers-Cottêrets, care se face
de obicei cu legislaţia lingvistică franceză, marchează unitatea 4 Franceză!”,
ascensiunea statului modern, a unităţii sale şi regulilor. De teritoriu şi de frontierele
sale de asemenea: în timp ce ordonanţa menţionată a dat naştere la idiomi
particulari, edictele regale care supravieţuiesc anexelor provinciilor nou-cucerite,
începând cu secolul al XVII-lea, utilizează exclusiv limba franceză.
De asemenea, atunci când Revoluţia îl preia, se luptă împotriva practicii orale 5
a numelui de ordine politică şi socială nouă care intenţionează să se găsească. A
1
Filiation= lien de continutité des races, des différentes formes de vie
2
Puissance (avec un compl.prèp „de”)= capacité, pouvoir
3
Dorénavant=( dans un systeme d’enoncé au prés)= a l’avenir, a partir de ce moment-ci
4
Sous= ancienne unité monétaire, de valeur variable selon les pays et les époques.
5
Patois= parler essentiellement oral, pratiqué dans une localité)
impune utilizarea limbii franceze, inclusiv prin constrângere 6, se impune limba ca
vehicul al politicii noi. „Federalismul şi superstiţia, scria de exemplu Barère într-un
raport al Comitetului de salut public în 1793, vorbesc bretona 7: emigraţia şi ura
Republicii vorbesc germana, contra-revoluţionarii vorbesc italiană şi fanatismul
vorbeşte basca.
Aşa este limba chemată să se facă Revoluţia şi în final, de a fonda statul.
Ceea ce exprima ïn mod clar, în 1794, faimosul Raport privind nevesitatea şi
mijloacele de a anihila practica orală şi pentru a universaliza utilizarea limbii
franceze.
„Unitatea idiomului este o parte integrantă a Revoluţiei. Trebuie identificat
limbajul”, scria autorul Raportului, francezul Gregoire. A introduce limba, apărarea ei
şi utilizarea ei în legea supusă asumării clare a politicii este condusă. Dar ar fi frumos
să spunem că proiectul politic este în spatele actualului proiect de lege. Inspirat de
frică şi de ură, declină din conspiraţia lor de reglementare şi coerciţie, punând în
locul unui fel de vigilenţă lingvistică generalizată, în dreapta muncii, în audiovizual, în
însemn şi căutare, etc., ale asociaţiilor de apărare a limbii franceze sunt promovate 8
garantat, invitate pentru a cere în caz de încălcări. Este un proiect defensiv si întrucât
legea nu are sens ca să implice sancţiune.
Lectura raporturilor parlamentare care sunt consacrate lasă licărirea jenei
alese, sociale de a lua ce nu îi aparţine. Astfel, Francisque Perrut, deputat la UDF din
Rhône, raportor de la comisia de afaceri culturale, asigură împotriva întregii evidenţe
că nu este vorba de „a se bloca într-o casă cu cuvinte străine. „, dar cu totul
împotriva pledoariei „bogăţia consimte o limbă vie”, „ un impuls, un nou suflu, un nou
elan în folosirea limbii franceze”. Preşedintele acestei comisii, Jean-Paul Fuchs,
deputat UDF de la Haut-Rhin, nu a ezitat „caracterul puţin defensiv al proiectului de
lege, care nu conţine nicio dispoziţie de natură să favorizeze expansiunea limbii
franceze străinilor”.
Limba franceză îşi dă aparenţa unei fortăreţe asediate 9, într-o postură crispată
şi nu dinamică. Reproşul care este făcut la precedenta lege Bas-Lauriol din 1975
este oricum de a nu fi eficace, altfel zis, de a nu putea conduce o costrângere
suficient. Dezbaterea este cu adevărat lingvistică? Nu a exprimat de ajuns regretul
Franţei defuncte, impunând limba sa prin puterea sa- colonială, economică, etc.?
Apărarea unei limbi vii a cărei vitalitate se va măsura mereu la capacitatea de a
asimila şi a crede10 aporturile altei limbi, devine o simptomă politică: stadiul nostalgiei
unei glorii moarte, expresia declinului care nu se ca rezolva, dar de care este
incapabil de a conjura11.
Nici o şansă dacă în ocolirea motivelor în favoarea proiectului, se găsesc
citate ale lui Georges Pompidou: „Este prin limbajul nostru de a exista în altă lume ca
6
Contrainte= obliger, force quelqu’un à agir contre sa volonté
7
Bas-breton= linquistique( langue parlée en Basse-Bretagne, synonyme de breton)
8
Promues= faire accéder quelqu’un à une fonction ou à une grade supérieurs
9
Assiéger= l’entourner, le cernel/ entourner en menaçant de l’envahir; des personnes en constituant un danger
pour leur bien-être, leur sécurité.
10
Métisser= Croiser (un individu) avec (un autre de race différente)
11
Conjurer= écarter les influences néfastes par des procédés surnaturels
o ţară printre altele.” , „Dacă va ajunge ca limba Franceză să nu rămâne prima limbă
de călătorit în Europa, atunci Europa nu va fi niciodata total europeană.
Este suficient să apere limba noastră pentru a pretinde că avec ceva să
spunem la lume? Nu ar trebui să se ştie că Franţa pretinde să se apere şi să
promoveze, valorile şi speranţele care incorporează populaţiile francofile sau
francofone? În loc de a alerga în jur şi a face un ocol al bătăliei lingvistice, după o
putere defunctă, nu ar trebui să privim realitatea în faţă: Franţa devine o putere
medie, care încetineşte în loc să se deschidă?
EDWY PLENEL