Statul de Drept

Introducere
Statul este o entitate politica constituita dintr-un teritoriu delimitat de
frontiere ,din populatie si dintr-o putere institutionala .
Discutii despre ce este ,despre ce ar trebui sa fie in ce fel ar trebui sa
actioneza statul pot fi indentificate inca din antichitate ,chiar chiar daca nu era
utilizat termenul de stat ,el fiind originar in perioada moderna.
Timp de milenii a fost acceptata ,oarecum apriori,ideea ca statul trebuie sa
asigure nevoile cetatenilor ,sa urmareasca sa urmareasca bine public si sa fie
implicat in atingerea intereselor comunitatii pe care o reprezinta.
O analiza importanta in evolutia teoriilor despre stat ,considerata o
adevarata teorie a statului sunt Principele lui Machiavelli.
Incepand cu sec XIX aceste conceptii sunt puse in discutie si primesc o noua
interpretare ,iar acolo unde guvernarile sunt de tip liberal aceste noi conceptii sunt
puse in practica .
Statul nu trebuie sa-si propuna asigurarea fericirii tuturor cetatenilor si de
altfel,nici nu ar putea sa duca la indeplinire acest deziderat ,spun liberalii.Ceea ce
poate asigura statul este unclimat bazat pe reguli formate,iarin acest climat
individual trebuie sa aiba posibilitatea sa-si duca la indeplinire propiile dorinte si
proiectii asupra viitorului sau,in funcie de capacitatile si resursele detinute.
Statul trebuie trebuie sa se implice doar pentru a asigura anumite reguli ale
jocului ,care sa fie identice pentru toti cei care formeaza societatea .Din acest motiv
pentru liberalism statul este un arbitru care vegheaza la respectarea regulilor
jocului,iar daca regulile nu sunt respectate sa apeleze le constrangeri pentru a
impune respectarea legilor.

Care sunt obiectivele propuse?

 Primul obiectiv pe care vreau sa il ating prin abordarea acestei teme este
explicarea cat mai corecta ce este “statul de drept”

 Un alt obiectiv care mi l-am propus este ancorarea legala

 Un al 3-lea obiectiv este explicarea cat mai buna a statului de drept prin princiipile
fundamentale

2
 Capitolul I
Ce este “statul de drept”?
O democratie libera,care incurajeaza participarea tuturor elementelor
societatii la procesul de formare a vointei politice ,trebuie structurata sub forma
unui stat de drept .
Democratia si statul de drept constituie o uniune indivizibila .Prin statul de
drept intelegemtoate principiile si procedurile prin care se garanteaza libertatea
individului si participarea acestuia la viata politica.statul de drept se afla la polul
radical opus al statului politienesc.In aceasta ultima forma de stat ,cetatenii sunt
supravegheati permanent “de sus” ,traind sub amenintare constanta a interventilor
aparatului omniprezent al securitatii statului.
Ei se simnt controlati si monotorizati in toate domenile vietii lor ,ceea ce
otreveste relatile sociale dintre oameni.In ciuda tuturor incercarilor de a pacali
statul,cetatenii nu se pot sustrage niciodata autoritati statale .Cine nemultumeste
puterea este arestat.
Administrarea justitiei este in acest tip de sisteme doar una dintre
nenumaratele tehnici de organizare destinate punerii la dispozitia statului a
“materialului uman”.
Cetatenii simpli nu vor sti astfel niciodata daca daca nu au fost luati deja in
vizorul autoritatilor,iar aceasta nesiguranta il face dependent si neliber.
La nivel privat ,legea pare sa functioneze normal si in dictaturi sunt pedepsiti
cei care incalca regulile de circulatie sau hotii.Oamenii nu se pot insa bizui prea
mult pe acest lucru ,pentru ca doar conducatorul sau partidul de stat poate decide
ce este legal sau nu.

Capitolul II
Ancorarea legala

In statul de drept democratic,persoanele care imbraca functii publice trebuie

sa respecte legea.Toti oamenii sunt in fata ei.Orice cetatean poate sa-si revendice
drepturile in fata autoritatilor ,chiar daca unora dintre instantele politice le-ar
placea sa nu permita acest lucru.
Acst lucru este valabil mai ales in cazul dreptului la libera dezvoltare a
propriei personalitati.Prezervarea si garantarea acestui drept este este scopul
principal al statului de drept.De accea aceasta limiteaza toate actiunile statale in
favoarea respectarii libertatii cetatenilor .
Autoritatile nu pot actiona daca nu detin competentele necesare pentru acest
lucru .Ele nu pot sa-si declare singure competenta intr-un anumit domeniu
Constituţia sau legea trebuie să le-o prevadă. În acest sens,
statul de drept este întotdeauna un stat constituţional în care domneşte
litera legii.
Ancorarea legală a autorităţii statale garantează libertatea
cetăţenilor, iar această libertate nu poate fi îngrădită decât de lege. Iar o
astel de lege nu poate fi adoptată decât de reprezentanţii poporului, prin
proceduri formale şi constituţionale. La respectarea legilor veghează o

3
justiţie independentă. Astfel, separaţia puterilor şi statul de drept sunt două
principii inseparabile.
Ceea ce este valabil în cazul separaţiei puterilor este valabil şi pentru
statul de drept. Acesta nu este în nici un caz o simplă instituţie care are
rolul de a limita şi controla autoritatea statală. La fel cum separaţia
puterilor face statul mai accesibil şi mai transparent pentru cetăţeanul activ
politic, statul de drept dă statului o formă care permite cetăţeanului să
poată prevedea cum va decurge activitatea statală, pregătindu-se în acest
sens. Doar într-o ordine statală reglementată prin Constituţie şi legi
specifice, oamenii pot participa de bună voie şi nesiliţi de nimeni la viaţa
politică.
Ambele obiective, facilitarea activităţilor democratice şi garantarea
drepturilor fundamentale se află în primul plan al intenţiilor statului de
drept. Atunci când vrem să vedem care sunt intenţiile care se ascund în
spatele activităţilor statale, care pot fi cuprinse, după cum vom vedea mai
jos, în patru principii fundamentale, este neapărat nevoie să ţinem
permanent cont de aceste aspecte

Capitolul III

Principii fundamentale

Autonomia justitiei
Constitutia unei comunitati se sprijina in primul rand pe autonomia
institutionala a justitiei.In raporturile ei cu celelalte puteri trebuie sa domneasca cea
mai stricta separatie.
Executivul si legislativu trebuie sa i se interzica sa intervina in activitatea
judecatorilor sau sa ii supuna vreunor presiuni.Autonomia personala inseamna in
cazul judecatorilor ca nu pot fi destituiti sau schimbati din functie contrar vointei
lor.Doar in cazul incalcarilor evidente ale legii sau a coruptiei si doar in urma unui
proces special ei pot fi destituiti.
Aceasta autonomie garanteaza judecatorilor ca nu trebuie sa se supuna unei
directive in activitatea lor.
Ei trebuie sa serveasca legii, sa o interpreteze ,fara ca utoritatea statala
,guvernul sau o curte de justitie superioara sa le prescrie ce sa decida.
Monopolul justitiei
Autonomia judecatorilor va duce la autonomia justitiei doar atunci cand
statul va putea garanta ca judecatorii de monopolul asupra justitiei.
Pentru ca o sentinta nu prea ajuta pe nimeni ,daca imediat dupa eliberare
,persoanele judecate sunt imediat arestate si aruncate in inchisoare de catre politie .
In statul de drept ,orice privare de libertate si interventie a politiei in sfera
privata trebuie sa fie justificata de o imputernicire judecatoreasca.De aceea ,intr-un
stat de drept functional ,arestarile si perchezitiile nu pot fi efectuate decat pe baza
unui mandat,iar toti inculpatii beneficiaza de un proces drept .
Siguranta legii
. Autonomia judecătorilor nu este decât una dintre principiile
prescrise de statul de drept. Un alt principiu este că întreaga activitate a
statului poate fi măsurată şi prevăzută.

4
 Siguranţa legii poate exista doar acolo unde cetăţenii ştiu exact ce
are voie să facă statul şi ceea ce le este permis lor să facă. De acest
principiu ţine şi faptul că nimeni nu poate fi pedepsit fără bază legală şi
interzicerea legilor cu efect retroactiv. În plus, legile trebuie să fie clare.
"Legile elastice" nu sunt admisibile într-un stat de drept, pentru că ele
subminează securitatea legii.
De aceea, în statul de drept, termenii legali consideraţi a fi mai vagi
trebuie fie manipulaţi cu precauţie.
O legislaţie tributară statului de drept va încerca aşadar să fie cât mai
precisă şi clară. Deseori, va trebui să se renunţe la formulele mai concise,
dacă acestea ar veni în detrimentul clarităţii.
Pentru că numai aşa poate fi menţinută siguranţa legii. La ea nu
poate renunţa nici un stat democratic care doreşte să ofere cetăţenilor săi
un maximum de libertate.
Legitimitatea administraţiei
Dat fiind faptul că posibilitatea de a evalua şi prevede acţiunile
statale constituie o premisă elementară a statului de drept, guvernul şi
administraţia trebuie să fie ancorate foarte adânc în legalitate.
Toate acţiunile statului trebuie să respecte legile în vigoare, care, la
rândul lor, trebuie să fie legitimate în mod democratic. Principiul
legitimităţii administraţiei prevede ca administraţia să nu poată activa decât
în cadrul care i-a fost prevăzut de majoritatea parlamentară.
Nici o lege nu spune ce şi cum trebuie să construiască un primar de la
sat sau oraş pe teritoriul administrat de el, sau ce poate face şeful unui
serviciu social pentru tineret pentru protejaţii săi.
În toate acţiunile trebuie să se facă simţit cadrul mai larg al
competenţelor şi împuternicirilor legale. Statul de drept nu doreşte să se
pună în calea iniţiativelor creative ale administraţiei. În cazul unei coliziuni,
legile au însă întâietate şi nu dinamica individuală
Jurisdicţia administrativă
Conform principiului legitimităţii administraţiei, trebuie sa
demonstreze permanent că respectă legea..
Amploarea pe care o are sistemul administrativ în statul social
modern a contribuit la constituirea şi consolidarea tribunalelor
administrative din ce în ce mai autonome.
La aceste tribunale apelează cetăţenii atunci când consideră că o
acţiune a administraţiei este lipsită de temei legal, obligând astfel
autorităţile în domeniu să verifice legalitatea respectivei acţiuni
Ideea care stă la baza acestei reglementări este că ştiind că justiţia le
poate verifica eventualele acţiuni iresponsabile, funcţionarii din
administraţie devin mult mai atenţi. Procesele deschise pot dura multă
vreme, pentru că tribunalele administrative au şi ele, la fel ca cele obişnuite,
trei instanţe.
Problemele statului de drept
Termenul "stat justiţiar" a fost folosit deseori de criticii statului de
drept modern care doreau să atragă atenţia asupra procedurilor complicate
şi greoaie, care constituie o invitaţie pentru toţi "certăreţii" din societate şi
care limitează capacitatea funcţionarilor de a lua deciziile necesare.
Trebuie să luăm în serios aceste reproşuri, pentru că ele arată care
sunt limitele statului de drept: controlul de către justiţie al activităţilor
administrative se rezumă de regulă doar la verificarea dacă organele îşi
respectă competenţele şi regulamentele de procedură prescrise.

5
 Jurisdicţia constituţională
Statul de drept prevede de dragul democraţiei o mulţime de proceduri
şi funcţii de control, care dau formă şi măsură instanţelor publice. El oferă
politicii o bază legală, supune întreaga expresie a autorităţii statale
controalelor justiţiei, garantând astfel libertatea cetăţenilor.
El nu obligă instanţele să i se supună ci se bazează pe o cooperare
voluntară. Acest lucru este pentru guvern şi administraţie deseori incomod,
totuşi procedurile complicate ale statului de drept modern nu trebuie să fie
discreditate ca fiind ceva pur

Capitolul IV

Concluzii,opinii,solutii

Asa cum aratat in partea introductiva am urmarit unele obiective concrete

care definesc statul de drept.In capitolele anterioare s-a urmarit tratarea lor cat mai
eficient.Astfel in primul capitol am explicat cat mai corect ce este statul de drept .In
al doilea capitol am aratat obiectivele care duc la facilitarea activitatilor
democratice si garantarea drepturilor fundamentale a statului de drept.In capitolul
imediat urmator s-au aratat principiile fundamentale care stau la baza statului de
drept
Din tratarea obiectivelor respective au rezultat concluziile care se vor
prezenta mai jos:

1) O democratie libera,care incurajeaza participarea tuturor elementelor

societatii la procesul de formare a vointei politice ,trebuie structurata sub
forma unui stat de drept .
2)La nivel privat ,legea pare sa functioneze normal si in dictaturi sunt
pedepsiti cei care incalca regulile de circulatie sau hotii.Oamenii nu se pot
insa bizui prea mult pe acest lucru ,pentru ca doar conducatorul sau partidul
de stat poate decide ce este legal sau nu.
3) .Orice cetatean poate sa-si revendice drepturile in fata autoritatilor ,chiar
daca unora dintre instantele politice le-ar placea sa nu permita acest lucru.
4) In statul de drept ,orice privare de libertate si interventie a politiei in sfera
privata trebuie sa fie justificata de o imputernicire judecatoreasca
5) În toate acţiunile trebuie să se facă simţit cadrul mai larg al
competenţelor şi împuternicirilor legale. Statul de drept nu doreşte să
se pună în calea iniţiativelor creative ale administraţiei. În cazul unei
coliziuni, legile au însă întâietate şi nu dinamica individuală
Opinea mea este ca justitia statului de drept Roman ar trebui sa evolueze mai mult
si sa apere interesele populatiei.

6
Bibliografie:
Dunleavy, Patrick; O'Leary, Brendan (2002).
Teoriile statului. Chişinău: Epigraf. ISBN 9975-903-47-9.
Iliescu, Adrian-Paul (2003).
Introducere în politologie. Bucureşti: BIC ALL. ISBN 973-571-393-4.
Popa, Nicolae (2002).
Teoria generală a dreptului. Bucureşti: All Beck. ISBN 973-655-197-0.
Pârvulescu, Cristian.
Politici şi instituţii politice. Bucureşti: Editura 3. ISBN 973-8291-09-7.