.

Capitolul 2.
Riscul in asigurări

Observand evoluția societații umane, remarcăm că omul a cautat sa controleze natura prin
diferite mijloace. Indiferent de dezvoltarea actuală a umanitații, observăm ca din păcate acest
lucru nu e posibil. Catastrofele naturale care lovesc diferite regiuni sunt un exemplu în acest sens
( uragane, inundații catastrofale, surpari de galerii miniere, cutremure de pamant ). România nu
este ocolită de acestea. Ne aducem aminte de inundatiile catastrofale din ultimii ani, urmate de
perioade de secetă prelungită. Deasemenea, multi dintre noi ne aducem aminte de puternicul
cutremur de pămant din 4 martie 19771care a produs mari pagube materiale si pierderi de vieți
omenesti.
Pe langă aceste riscuri naturale se produc tot felul de accidente auto pe drumurile publice.
În plus, mass-media prezintă zilnic numeroase acte de talharie, jaf, furturi, etc care parcă se
înmultesc odată cu dezvoltarea societății omenești. Numeroase firme dau faliment, afectand
astfel alți agenți economici și la nivel național economia țării. În plus, odată cu dezvoltarea
științei și tehnicii, apar riscuri noi, necunoscute pană atunci care ne afectează viața de zi cu zi,
proprietatea sau chiar viața economică.
Unele riscuri ne bucură. Putem castiga la Loto - risc de îmbogatire. Putem avea o sănătate
de invidiat și să traim mult timp - risc de supraviețuire. Însă nu toate riscurile ne plac. Putem să
me îmbolnavim - risc de morbiditate. Putem deceda din diverse cauze - risc de deces. Putem avea
un accident - risc de accident.
Asadar, societatea umană se confruntă permanent cu o diversitate de riscuri, chiar dacă
dorim sau nu acest lucru.

2.1. Conceptul de risc.

Acestea sunt motivele pentru care au aparut serviciile de asigurari sau, mai bine zis,
produsele de asigurare și ulterior cele de reasigurare. Acestea sunt oferite de companii
specializate care preiau diferite riscuri in schimbul unei sume de bani numite prime de asigurare..
1
Cunoscut si sub forma de Cutremurul din '77, acesta a fost un cutremur cu o magnitudine de 7,2 pe sacara Richter
si cu o durata de 55 secundre. A produs, dupa sursele oficiale ale vremii, 1578 victime umane, aproximativ 11300
raniti si importante pagube materiale.
Astfel, plata acestei sume de bani il pune pe asigurat la adăpost de problemele cauzate de
accidente, fie ele auto sau de alta natura, ii poate salva firma de la probleme financiare care ar
putea duce la faliment sau multe altele.
Un argument al utilitatii asigurarilor este oferit de prezența acestora la o scară foarte mare
în Occident, unde exista o adevarată cultura financiară și de asigurari în randurile populației.
Marea majoritate a oamenilor au, în tările vestice, tot felul de asigurari individuale și colective,
nu doar cea de raspundere civila auto, ci și de viață, de sanatate, de protejare a bunurilor. De ce
se intamplă acest lucru?
Pentru că în societatea occcidentală simtul proprietatii este foarte dezvoltat, există cultură
economică și toti vor sa iți pună proprietatile la adapost de diferite riscuri, dar și pentru că
occidentalii sunt foarte interesați de viitorul lor și al celor din jurul lor. Sa nu uitam ca de
exemplu Franta dezvolta capitalism de la anul 1789 ( Revolutia francază ) și că acest lucru a
produs modificari in comportamentul fiecarui francez. În Romania puem vorbi de capitalism in
adevaratul sens al cuvantului abia dupa anul 2000. Iata o posibilă explicație a felului cum sunt
percepute asigurările în cele doua țări atat la nivel de individ cat și la nivel de societate.
De aceea asigurarile sunt un instrument foarte bun pentru crearea unui viitor lipsit de
griji și sigur.
Pentru a întelege conceptul de asigurare și importanța acesteia ca instrument de protecție
al persoanelor fizice și juridice amenintate de fenomene aleatorii generatoare de prejudicii,
trebuie sa facem o scurta prezentare a noțiunii de risc.
Riscul la care oamenii sunt expuși se defineste, în general, ca un pericol potențial sau
ca o posibilă pierdere. Pericolele se materializează în evenimente nedorite cu consecințe
materiale, spirituale și financiare grave, cu vatamari corporale sau deteriorari ale starii de
sanatate mergand pana la deces.
Riscul (R) este un produs între probabilitatea (p) şi pierdere (P):

R = p ×P

Pe de alta parte, pentru ca o societate de asigurări sa poata accepta un risc trebuiesc

indeplinite trei condiții :
 *Trebuie sa poata mutualiza acel risc. Aceasta înseamna că riscurile nu se potadministra
eficient individual, ci la nivelul unui grup, de dorit cât mai numeros.
*Trebuie sa aiba capacitatea financiară să îl asigure. Cu alte cuvinte, societatea de
asigurare trbuie să poată în orice moment să faca față obligațiilor financiare ce i se cuvin prin
contractul de asigurare la asigurările facultative, respectiv legii la cele obligatorii.
*Trebuie indeplinite conditii juridice care sa permita asigurarea, în principal ca riscul să
fie legat de o activitate licita.
Specialiștii francezi, ca de exemplu profesorul francez Yvone Pesqueux2, apreciaza riscul
ca un obiect de frontieră, care poate circula la mai multe comunitati. Nu exista asigurare fara
risc!
Într-adevar, riscul nu aparține unui bun sau persoane. Cutremurul de pamant afectează
nu doar o casă, ci tot fondul imobiliar de langă epicentru. Boala nu este caracteristica unui om; o
boala poate afecta mai mulți oameni, pe rand sau o dată. Tot teoreticienii francezi consacră un
nou concept, acela de economie a riscurilor, aceasta reprezentand în concepția lor ansamblul
tranzacțiilor dintre asigurati și asiguratori în scopul acoperirii pagubelor care au decurs din
producerea riscurilor asigurate prin contrcte de asigurare.
Conceptului de risc ii sunt caracteristice doua dimensiuni: gradul de incertitudine și
consecintele materiale și financiare aferente unui anumit eveniment nedorit.
De regulă, o atenție deosebită li se acorda evenimentelor care au o frecventă mare de
realizare, cele cu frecventă redusa fiind adeseori neglijate. Exista însa evenimente cu frecventa
foarte mica care au consecinte catastrofale. În categoria accidentelor rare sau foarte rare de acest
gen intră și cele din domeniul aviației sau al transporturilor fluviale și maritime. Consecințele
acestora fiind grave, constientizarea și evaluarea riscurilor atat la nivel de individ, cat și la nivel
social este absolut necesară.
Celor doua dimensiuni fundamentale ale riscurilor li se mai adaugă o a treia dimensiune:
perceptia riscului. Aceasta componentă psiho-socială prezinta o importanță deosebită în
analizarea și interpretarea riscurilor la care cu totii suntem supusi, precum și la crearea
mijloacelor de protecție impotriva riscurilor.

2
Yvon Pesqueux, profesor francez de gestiune, specializat în tehnici de gestiune a întreprinderilor, onorat în anul
2011 de Universitatea Danubius din Galați cu titlul de Doctor Honoris Causa.
 Existența omenirii nu poate fi gandită fara riscuri; ele fac parte din viața noastră. Singura
noastra șansă este de a constientiza riscurile la care suntem expuși, de a încerca o evaluare cat
mai exacta a lor și de a gasi metodele cele mai potrivite pentru a le controla.
În acest sens, managementul riscului constituie disciplina de graniță care își propune sa
dezvolte teorii si metode practice de protectie impotriva riscurilor. Cele mai eficiente metode de
management al riscului sunt: evitarea riscurilor, reducerea probabilitatii producerii unui risc,
limitarea consecintelor asociate unui risc, asumarea riscului si transferul riscului.
Evitarea riscurilor este o metoda pasivă, practic de renunțare sau evitare la acele
activitați care implică un anumit risc, prin evitarea anumitor acțiuni și prin renunțarea la
avantajele pe care acestea le-ar fi conferit. Evitarea riscurilor este utilizată în toate domeniile de
activitate.
Reducerea probabilitatii producerii unui risc consta in adoptarea unei atitudini și
conduite preventive, recurgerea la anumite mijloace practice care ar putea determina limitarea
cauzelor care conduc la producerea evenimentelor (instalarea sistemelor de protecție și alarmă
pentru impiedicarea intrarii prin efracție a hoților, instalarea de detectoare de fum și sisteme de
stropire automată pentru prevenirea producerii unui incendiu etc.).
Limitarea consecintelor asociate unui risc presupune ca, dupa producerea evenimentului
asigurat, însă inainte ca acesta sa fi incetat, pesoanele interesate să ia masuri care sa reducă la
minimum efectele sale dezastruoase (impiedicarea extinderii incendiului, aplicarea de tratamente
curative persoanelor care au suferit accidente, oprirea scurgerii țițeiului în mare dintr-un tanc
petrolier avariat și stavilirea mareei negre, etc).
Asumarea riscului presupune suportarea individuală a consecințelor materiale și
financiare ale producerii unui eveniment nedorit.
Transferarea riscului este o alta metodă de management și presupune preluarea unui risc
de catre profesionişti şi anume societaţile de asigurari. Aceasta metodă este eficientă mai ales
atunci cand consecințele financiare ale evenimentului nedorit sunt mari, depășind capacitatea
persoanei de a le suporta în intregime.
Transferul riscului presupune suportarea consecințelor financiare de catre asigurator și nu
certitudinea ca un eveniment generator de daune nu se va produce. De exemplu, dacă într-un
bloc de locuițe cu 30 apartemente, 10 dintre ele sunt asigurate împotriva riscului de cutremur,
producerea acestuia va afecta tot blocul, însă doar cei asigurați vor primi indemnizații de
asigurare; ceilalți proprietari își vor suporta singuri pagubele produse de cutremur la
apartamentele lor. Transferarea se poate face, însă numai pentru acele riscuri care pot fi
dimensionate valoric, respectiv pentru acele posibile evenimente nedorite ale caror consecinte
materiale și financiare pot fi determinate și masurate.
Una dintre cele mai remarcabile definitii ale asigurarii ne este oferita de către Yvone
Lambert-Faivre3 care considera că :
“sub aspectul sau tehnic, care e fundamental, asigurarea este operatia prin care un asigurator,
organizand pe principiul mutualitatii un numar mare de asigurati, expusi la producerea
anumitor riscuri, ii indemnizeaza pe aceia dintre ei care sufera un sinitru, pe seama fondului
comun constituit din primele incasate”.

Aceeasi autoare franceza precizeaza ca “spre deosebire de contractul de asigurare care

capata aspectul unui pariu sau al unui joc al hazardului, operatia de asigurare, privită în
complexitatea ei, devine o operatie antialeatoare de lupta colectiva impotriva hazardului”.
Riscurile care sunt acceptate de catre companiile de asigurari se numesc riscuri
asigurabile. Condiţiile care trebuie îndeplinite pentru ca riscurile sa poata fi transferate
societaților de asigurări sunt urmatoarele:
1) producerea riscului sa fie posibilă, căci daca un anumit bun nu este amenintat de nici un risc,
asigurarea acestuia nu devine necesară;
2) producerea riscului trebuie sa aiba un caracter întamplator, asiguratorii preocupându-se
sa selecteze riscurile pe care le acopera prin asigurare, în ideea de a le elimina pe cele cu
producere certă și pe cele cu posibilitate mare de producere;
3) actiunea fenomenului este necesar să poata fi inregistrata în evidenta statistică, pentru a
se putea calcula probabilitatea de producere a riscului și, implicit, volumul raspunderii
asiguratorului;
4) producerea evenimentului să nu depindă de vointa asiguratului sau a beneficiarului
asigurarii.
Specialiștii în asigurari consideră clasificarea riscurilor în riscuri catastrtrofale si riscuri
obisnuite ca fiind deosebit de utilă în economie.

3
Yvone Lambert-Faivre, profesoară franceză la Universitatea Lyon III, cunoscută pentru studiile și lucrările sale de
asigurări, cum ar fi: Dreptul asigurărilor, Riscurile și asigurările firmelor, Dreptul pagubelor corporale, etc.
Creatoarea Institutului de Asigurări din Lyon și Rector al Academiei din Dijon (1980-1983).
 Legislația romanească in materie consacra cutrmurul de pamant, inundatiile si alunecarile
de pamant ca fiind riscuri catastrofale; toate celelalte riscuri legiutorul la apreciază ca fiind
riscuri obisnuite, indiferent daca sunt naturale sau tehnice.
Exista numeroase calsificari ale riscurilor. Consideram mai importante urmatoarele
criterii de clasificare:
1. În funcție de incertitudine, riscurile se împart în:
- riscuri obiective, adica variatia relativa a pierderii de la valoarea medie. De
exemplu, un asigurator are 1000 automobile, anual 10 dintre ele înregistrează un
accident. Nu în fiecare an 10 automobile sunt accidentate; intr-un an 9, în altul 11,
etc., adica o variatie de un autovehicul de la valoarea medie de 10 automobile
accidentate. În asigurari o asemenea clasificare e utilă, obligand societațile de
asigurare sa creasca numarul de asigurati pentu fiecare categorie de contracte de
asigurare.
-riscuri subiective se bazează pe incertitudinea mentala a unei persoane, diferind de la
un individ la altul in funcție de percepție.
2. În funcție de schimbarile din mediul economic, riscurile se împart în:
- riscuri statice care produc pierderi chiar daca nu apar schimbari in economie. De
exemplu riscurile naturle; seceta, inundațiile, etc.
- riscuri dinamice care rezulta din schimbari in economie. De exemplu, creșterea
prețurilor, modificarea structurii productiei industriale, agricole, etc4.

2.2. Perceptia omenirii privind riscurile catastrofale ( catastrofice )

Nu există un punct de vedere comun al specialistilor in asigurri care sa identifice, pentru

toate țările lumii, care sunt riscurile catastrofale sau catastrofice. În multe țări ale lumii, există
parerea conform careia un risc poate deveni catastrofal dacă afecteaza economia natională in
mod semnificativ și produce numeroase pierderi de vieti omenesti.
O pozitie mai clară o are reasigurătorul mondial Swisse Re, care împarte catastrofele
(adica efectele nedorite ale producerii riscurilor catastrofale) în doua categorii principale:
catastrofe naturale si catastrofe legate de activitatea omului (catastrofe tehnice ˝man-made

4
A se vdera Dumitru Badea si colectiv, Manualul agentului de asigurari, Editura Economica, Bucuresti, 2008.
catastrophes˝). Potrivit publicaţiei Sigma nr. 2 /2007 / Swisse Re, termenul de catastrofă
naturală semnifică un eveniment cauzat de forţele naturii. Un astfel de eveniment se
concretizează adesea intr-un număr mare de pierderi individuale din cadrul mai multor poliţe de
asigurare încheiate. Scara pierderilor rezultată dintr-o catastrofă variază nu numai în funcţie de
severitatea forţelor naturii, ci şi de o serie de factori umani cum ar fi designul clădirii sau
eficienţa activităţiide control in timpul dezastrului dintr-o anumita regiune. Prin urmare, rezultă
urmatoarele caracteristici principale ale catastrofelor naturale, și anume:
o produc pierderi mari,
o pierderile se produc la intervale de timp mari între evenimente,
o severitatea pierderilor nu poate fi cunoscută dinainte.
Catastrofele tehnice sunt categorisite de reasigurătorul mondial ca acele evenimente majore
asociate activităţilor umane. Evenimente ca război, război civil sunt excluse, de regulă, de la
asigurarea riscurilor catastrofale.
În România, sunt considerate riscuri catastrofale cutremurul de pamant, inundatiile și
alunecarile de teren. Toate celelalte riscuri nu sunt acceptate de legiutor ca fiind catastrofale,
chiar dacă prin intensitatea lor de producere conduc la însemnate pierderi materiale și pierderi de
vieti omenesti. Aceasta abordare legislativa este specifica Romaniei5.

2.3. O abordare mondială a managementului riscurilor catasrofale

Într-un cadru mult mai larg, in anul 1996 Serviciul de ajutor umanitar european a înfiintat
un program de pregatire împotriva dezastrelor produse de riscurile catastrofale, intitulat
DIPECHO (Disaster Preparedness ECHO). Consiliul European a constituit, începand cu anul
1987, un acord deschis tuturor tarilor europene, inclusiv Federatia Rusă, intitulat Europa – riscuri
majore. Acest acord inter-guvernamental este o vastă platformă de cooperare în domeniul
riscurilor naturale și tehnologice majore între toate tările europene.
La nivelul Organizatiei Natiunilor Unite ( O.N.U.), s-a întarit consensul privind prevenția
pe plan international in fața riscurilor catastrofale, prin punerea in miscare a instrumentelor
O.N.U. pentru protejarea populatiei si a mediului inconjurator. S-a elaborat Strategia

5
A se vedea Legea 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuintelor impotriva cutremurelor, alunecarilor de
teren sau inundatiilor, cu modificarile si completarile ulterioare.
Internationala pentru Reducerea Catstrofelor (ISDR, International Strategy for Disaster
Reduction), cu participarea tuturor institutiilor care alcatuiesc Organizatia Natiunilor Unite.
Ca multe alte regiuni din lume, Uniunea Europeană este vulnerabilă la aproape toate
tipurile de dezastre naturale. Istoricul daunelor la nivelul fiecarei tari europene ne confirma acest
lucru Dezastrele nu cauzează doar pierderi de vieți omenești, ci și pagube materiale care se ridică
la miliarde de euro în fiecare an, afectând stabilitatea, creșterea economică și relațiile economice
dintre statele membere.
Astfel, a fost elaborată Cartea Verde privind asigurarea împotriva dezastrelor naturale și a
celor provocate de om, care este un document de bază in acțiunile țarilor europene de întarire a
managementului riscurilor catastrofale și necatastrofale. Acest document oferă o imagine de
ansamblu cu priviere la incidenta dezastrelor naturale și a celor provocate de om în țările U.E.
Astfel se prezinta principalele riscuri care s-au produe in Europa, intensitatea de producer a lor,
țarile afectate, etc; aceste informatii au fost obtinute de la Agenția Europeană de Mediu 6,
respectiv a rapoartelor tehnice ale acesteia.
Pe lânga informațiile de sinteza expuse pe larg în Cartea Verde, se analizeaza si pozitiile
pro si contra privind necesitatea introducerii unor asigurari obligatorii in tarile member U.E.care
ar usura procesul de refacere economica in urma producerii riscurilor catastrofale. Se analizează
locul și rolul statelor în calitate de asiguratori și reasiguratori în ultima instantă precum și al
poolurilor de asigurare impotriva dezastrelor.

6
Agenția Europeană de Mediu este o agentie în cadrul U.E., având ca sarcină furnizarea de informații
independente și sigure despre mediul înconjurător. Activitatea agentiei a început efectiv în anul 1994.