Dreptul Comercial

Dreptul comercial este un ansamblu de norme juridice ce reglementează comerțul.

Comerțul are mai multe sensuri:

- etimologic - comerțul vine de la juxtapunerea a 2 cuvinte din latină, „cum” și „merx”, ceea ce
înseamnă „cu marfă”;

- economic - comerțul ar reprezenta schimbul și circulația mărfurilor de la producător la consumator,

- juridic - noțiunea de comerț are un conținut mult mai complex și mai larg. În afară de aceste lucruri
se referă la operațiuni de prestare de servcii.

Dreptul comercial cuprinde normele juridice care reglementează activitatea comercială,

producerea și circulația mărfurilor, executarea și circulația mărfurilor, executarea de lucrări și
prestarea de servicii.

Obiectul dreptului comercial - conform concepției clasice, există 2 sisteme ale dreptului
comercial

Un prim sistem, sistemul subiectiv se referă la faptul că dreptul comercial are ca obiect
aplicarea normelor juridice tuturor comercianților, tuturor persoanelor care au calitatea de
comerciant.

Un al 2-lea sistem, sistemul obiectiv, este sistemul potrivit căruia dreptul comercial
reprezintă un ansamblu de norme juridice ce se aplică comerțului, adică acele acte juridice, fapte și
operațiuni calificate de lege ca fapte de comerț indiferent de persoanele care le săvârșesc. Codul
Comercial Român are la bază sistemul obiectiv.

Corelația dreptului comercial cu alte ramuri ale dreptului privat

Dreptul comercial este ramură a dreptului privat. Dreptul comercial se află în
interdependență și strânsă legătură cu alte ramuri de drept privat (dreptul civil, dreptul procesual
civil, dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul penal).

Corelația dreptului comercial cu dreptul civil. Amândouă sunt ramuri ale dreptului privat și
reglementează raporturi patrimoniale bazate pe egalitatea juridică patrimonială a părților, dar
dreptul comercial privește raporturile juridice între acele părți care au calitate de comerciant, pe
când dreptul civil are ca obiect raporturile juridice patrimoniale, precum și pe cele ne nepatrimoniale.

Dreptul comercial este un drept special, iar dreptul civil este un dreptu comun al raporturilor
de drept privat.

Codul Comercial cuprinde numai acele raporturi comerciale; regulile generale aplicabile
raporturilor comerciale sunt cuprinse în Codul Civil care se aplică deopotrivă, atât raporturilor civile
cât și raporturilor comerciale.
Corelația dreptului comercial cu dreptul procesual civil
Codul Comercial are și numeroase norme de drept procesual civil menite să asigure
realizarea unor drepturi subiective născute din raporturile comerciale.

Corelația dreptului comercial cu dreptul comerțului internațional

Dreptul comercial și dreptul comercial internațional reglementează raporturi patrimoniale
care în esență sunt asemănătoare. Aceste raporturi patrimoniale sunt născute din săvârșirea faptelor
de comerț. Diferența dintre cele 2 ramuri de drept este că obiectul dreptului comercial îl constituie
raporturile de drept intern dintre cetățenii de naționalitate română, iar obiectul dreptului comercial
internațional îl constituie raporturile de drept, elemente de extraneitate reprezentate de persoane
fizice și persoane juridice străine.

Corelația dreptului comercial cu dreptul administrativ

Activitatea comercială are un rol important pentru societate, de aceea statul intervine pentru
protejarea intereselor consumatorilor, intervine pentru o mai bună desfășurare a acestei activități
comerciale. Pentru acest lucru, statul participă la înființarea unor instituții care au drept scop
activitatea comercială desfășurată în bune condiții.

Corelația dreptului comercial cu dreptul financiar

Desfășurarea unei activități aducătoare de profit îi face pe comercianți să fie sub incidența
reglementărilor legale în materie fiscală.

Corelația dreptului comercial cu dreptul fiscal

Codul Comercial , ca șu unele legi comerciale speciale, cuprinde pe lângă normele de drept privat și
norme de drept penal, prin care să asigure protejarea unor interese generale. Astfel, legea
sancționează nerespectarea unor dispoziții privind constituirea și funcționarea unor societăți
comerciale. Sancțiunile penale se aplică ținând cont de dispozițiile legale încălcate, precum și de
principiile dreptului penal.

Izvoarele dreptului comercial

Izvoare formale:

- Codul Comercial;

- Codul Civil.

Dreptul comercial are 2 categorii de izvoare, respectiv:

1. Izvoarele normative:

- Constituția României: precizează că economica României se bazează pe economia de piață

și libera inițiativă;

- Codul Comercial: principalul act normativ în desfășurarea activității comerciale; cuprinde

norme juridice care reglementează instituțiile proprii ale dreptului comercial. Normele cuprinse în
Codul Comercial au un caracter supletiv, adică se aplică atunci când părțile nu au hotărât altceva;
 - Legile comerciale speciale: în Codul Comercial se regăsesc normele principale ce privesc
activitățile comerciale. Alte norme speciale se găsesc în legile comerciale speciale. Aici avem în
vedere legea 31/1990, legea 26/1990 Registrul Comerțului, legea 11/1991 Concurența Neloială, legea
58/1934 Legea Cambiei, legea 59/1934 Legea Cecului, Decretul legii 54/1990 - Organizarea și
desfășurarea unor activități economice pe baza liberei inițiative, acte normative emise de alte organe
ale statului, Banca Națională, Ministrul Justiției.

- Codul Civil cuprinde normele generale aplicabile dreptului privat, iar dispozițiile sale servesc
la fundamentarea instituțiilor dreptului comercial.

2. Izvoarele interpretative. Rolul acestora este de a ajuta la interpretarea voinței manifestărilor la

raporturile comerciale. Aici exemplificăm:

a) Uzurile comerciale - reprezintă o regulă de conduită născută din practica socială și folosită din
aceasta, vreme îndelungată și respectată ca normă obligatorie.

b) Doctrina - nu e izvor de drept, dar doctrina dreptului comercial este un instrument de interpretare
și aplicare a acestora.

c) Practica judiciară - nu e izvor de drept, dar potrivit principiului separației puterilor în stat,
instanțele judecătorești sunt competente să aplice legea. Soluțiile date de instanțele judecătorești
fără să aibe puterea precedentului judiciar contribuie la interpretarea legilor comerciale.

Principiile dreptului comercial

1. Autonomia de voință: dreptul civil recunoaște libertatea contractuală.

2. Rolul aparenței: potrivit dreptului civil, aparența este producătoare de efecte juridice în anumite
cazuri (ex.: eroarea comună produce efecte juridice, în dreptul comercial necesitățile creditului
determină o recunoaștere mult mai largă a efectelor aparenței).

3. Ordinea publică: dacă libertatea contractuală este țărmuită de normele privind ordinea publică, în
dreptul comercial ordinea publică cuprinde domenii mai largi, respectiv controlul judiciar al
constituirii societăților comerciale, verificarea condițiilor cerute pentru desfășurarea activității
comerciale.